Rawel SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Prospect Rawel SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Producator: KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

Clasa ATC: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9654/2017/01-02-03 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rawel SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză (sub formă monohidrat) 92,7 mg/comprimat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare prelungită.

Comprimate filmate cu eliberare prelungită de culoare albă, rotunde, uşor biconvexe.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială esenţială.

4.2. Doze şi mod de administrare

Doze

Doza uzuală este de un comprimat pe zi, preferabil dimineaţa. Acesta trebuie înghiţit întreg, cu lichid, fără a

fi mestecat.

Creşterea dozelor de indapamindă nu modifică efectul antihipertensiv, ci creşte excreţia de sare (efect

saluretic).

Grupe speciale de populație

Vârstnici (vezi pct. 4.4):

La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârsta, greutate corporală şi sex. Pacienţii

vârstnici pot fi trataţi cu Rawel SR numai dacă funcţia renală este normală sau alterată minimal.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.

Tiazidele şi diureticele tiazidice prezintă eficacitate maximă numai în cazul unei funcţii renale normale sau

alterată minimal.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

Copii

Siguranţa şi eficacitatea Rawel SR la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Administrare orală.

4.3. Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, sau la alte

sulfonamide.

• Insuficienţă renală severă.

• Encefalopatia hepatică sau insuficienţă hepatică severă;

• Hipokaliemie.

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări speciale

La pacienţii cu funcţie hepatică alterată, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatică, în special în

prezenţa unei tulburări electrolitice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie oprită imediat.

Fotosensibilitate

În timpul tratamentului cu tiazide şi diuretice tiazidice, au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate

(vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea

tratamentului. Dacă readministrarea indapamidei este absolut necesară, se recomandă protejarea suprafeţelor

cutanate expuse la lumina solară sau razele UV.

Excipienţi

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de

lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Precauţii speciale

1. Echilibrul hidroelectrolitic

Natremia

Natremia trebuie măsurată înainte de iniţierea tratamentului şi la intervale regulate în timpul tratamentului.

Scăderea natremiei poate fi iniţial asimptomatică, de aceea monitorizarea regulată este esenţială. La pacienţii

vârstnici şi la cirotici, monitorizarea trebuie să fie mai frecventă (vezi pct. 4.8 și 4.9). Toate diureticele pot

cauza hiponatremie, uneori cu consecințe foarte severe. Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă

de deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la

alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidența este scăzută și acest efect este ușor.

Potasemia

Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau înrudite, este hipokaliemia. Riscul de apariţie al

hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum sunt:

malnutriţi şi/sau pacienţi cu medicaţie concomitentă, vârstnici, pacienţi cirotici, cu edeme şi ascită, pacienţi

cu boală coronară şi insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a

preparatelor cu digitală şi riscul aritmiilor.

Pacienţii cu interval QT alungit prezintă de asemenea risc, indiferent dacă originea este congenitală sau

iatrogenă. Hipokaliemia (ca şi bradicardia) reprezintă, în aceste cazuri, un factor predispozant în debutul

aritmiilor severe, iar în particular al tulburărilor aritmice cu potenţial letal, de tipul torsadei vârfurilor. La

aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale potasiului. Primul control al

potasemiei se va face în prima săptămână de tratament. Dacă nivelele potasemiei sunt scăzute, este necesară

corecţia terapeutică.

Calcemia

Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu acestea pot reduce excreţia urinară de calciu şi creşterea tranzitorie a

calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate apărea datorită unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior.

Înainte de explorarea funcţiei paratiroidiene, se recomandă întreruperea tratamentului diuretic.

Glicemia

Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în particular în prezenţa hipokaliemiei.

Acidul uric

Tendinţa de apariţie a atacurilor de gută este mai frecventă la pacienţii hiperuricemici.

Funcţia renală şi diureticele

Diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă eficacitatea maximă în caz de funcţie renală normală sau alterată

minimal (creatininemia sub 25 mg/l, sau 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în

funcţie de vârstă, greutate corporală şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la debutul tratamentului, determină o

reducere a filtrării glomerulare, care poate duce la creşterea uremiei şi creatininemiei. Această disfuncţie

renală tranzitorie nu prezintă consecinţe pentru cei cu funcţia renală normală, dar poate deteriora o

insuficienţă renală preexistentă.

Sportivi

Se recomandă precauţie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta conţine o substanţă

activă ce poate produce reacţii pozitive la testele antidoping.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Combinaţii nerecomandate

Litiu

Utilizarea concomitentă de litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului, cu semne de supradozare,

la fel ca în cazul unei diete fără sodiu (excreţie urinară scăzută a litiului). Dacă diureticele sunt totuşi

necesare, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

Combinaţii care necesită precauţie la utilizare

Medicamente care induc torsada vârfurilor

• antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
• antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
• unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,

trifluoperazină),

• benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă),
• butirofenone (droperidol, haloperidol),
• alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,

pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.

Creşte riscul artimiilor ventriculare, în particular, a torsadei vârfurilor (hipokaliemia reprezintă un factor de

risc). Înaintea tratamentului asociat, se recomandă monitorizarea hipokaliemiei şi, dacă este necesar,

corectarea acesteia. De asemenea, este necesară monitorizarea clinică, e electrolitemiei şi a ECG. Se

recomandă utilizarea unor medicamente care nu prezintă dezavantajul producerii torsadei vârfurilor, în

prezenţa hipokaliemiei.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele mari de salicilaţi

(≥3 g/zi)

Scădere posibilă a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii

deshidrataţi (prin scăderea filtrării glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la iniţierea tratamentului, trebuie

monitorizată funcţia renală.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)

La iniţierea tratamentului cu IECA, la pacienţii cu scădere preexistentă de sodiu (în particular la cei cu

stenoză a arterei renale), poate apărea brusc hipotensiune arterială şi/sau insuficienţă renală acută.

În cazul hipertensiunii arteriale, dacă tratamentul diuretic anterior a determinat depleţie de sodiu, este

necesară:

• fie întreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile înaintea îniţierii tratamentului cu un inhibitor ECA şi,

dacă este necesar, reiniţierea tratamentului diuretic cu un medicament care economiseşte potasiul;

• sau administrarea unei doze scăzute de inhibitor ECA şi creşterea gradată a dozei.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie administrată o doză foarte scăzută de inhibitor ECA, de

preferat după o reducere a dozei de diuretic care determină, concomitent, hipopotasemie.

În toate cazurile trebuie monitorizată funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de

tratament cu un inhibitor ECA.

Alte medicamente ce produc hipokaliemie:

• amfotericina B (i.v.);
• gluco- şi mineralo-corticoizii sistemici;
• tetracosactida;
• laxativele stimulante.

Riscul de hipokaliemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată terapeutic

la nevoie. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu digitală. Aceştia vor lua laxative

nestimulante.

Baclofen

Efect antihipertensiv crescut.

Pacienţii trebuie să consume cantităţi suficiente de lichide; funcţia renală va fi monitorizată la iniţierea

tratamentului.

Preparate cu digitală

Hipokaliemia creşte riscul efectelor toxice ale digitalei.

Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustări terapeutice.

Combinaţii care trebuie luate în considerare

Diuretice care reţin potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren)

Aceste combinaţii sunt utile la unii pacienţi, dar totuşi poate apărea hipokaliemie sau hiperkaliemie, mai ales

la cei cu insuficienţă renală sau diabet zaharat. Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar tratamentul va fi

ajustat la nevoie.

Metformin

Datorită insuficienţei renale funcționale asociată cu diureticele, în special cu diureticele de ansă, metforminul

poate determina acidoză lactică. Dacă creatininemia creşte peste 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l

(110 μmol/l) la femei, nu se recomandă administrarea metforminului.

Substanţe de contrast iodate

La pacienţii deshidrataţi datorită diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută este crescut, mai ales în cazul

utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de

administrarea substanţelor de contrast iodate.

Antidepresive derivate de imipramină, neuroleptice

Creşterea efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv).

Săruri de calciu

Risc de hipercalcemie prin scăderea eliminării urinare a calciului.

Ciclosporină, tacrolimus

Risc de creştere a creatininemiei, fără modificarea valorilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar şi în condiţiile

unui raport normal apă/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă (sistemic)

Efectul antihipertensiv poate scădea (prin retenţie de apă şi sodiu determinată de corticosteroizi).

4.6. Fertilitate, sarcină şi alăptare

Sarcina

Nu există date sau datele sunt limitate (mai puțin de 300 de rezultate obținute din sarcini) din utilizarea

indapamidei la femeile gravide. Expunerea prelungită la tiazide în al treilea trimestru de sarcină poate reduce

volumul plasmatic matern, precum și fluxul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate cauza ischemie și

încetinirea creșterii fetale.

Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere

(vezi pct 5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.

Alăptarea

Există informații insuficiente cu privire la excreția indapamidă / metaboliților săi în laptele uman. Poate

apărea hipersensibilitate la medicamentele derivate de sulfonamidă și hipokaliemie. Riscul pentru nou-

născut/sugari nu poate fi exclus.

Indapamida este strânsînrudită cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, în timpul alăptării, cu reducerea

sau chiar suprimarea secreției lactate.

Indapamida nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au aratat nici un efect asupra fertilității la șobolanii

femele și masculi (vezi pct 5.3). Nu se așteaptă efecte asupra fertilității umane.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Rawel SR prezintă o influenţă nulă sau neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje.

Indapamida nu afectează starea de alertă, dar pot apărea diferite reacţii ce ţin de scăderea tensiunii arteriale,

în special la iniţierea tratamentului sau la adăugarea unui alt antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a

conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8. Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Cele mai frecvent raportate reacții adverse sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special dermatologice, la

subiecții cu predispoziție la reacții alergice și astm bronșic și erupții cutanate tranzitorii maculopapulare.

În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (potasemie <3,4 mmol/l) a fost observată la 10% dintre pacienți și

<3,2 mmol/l la 4% dintre pacienți după un tratament de 4 până la 6 săptămâni. După un tratament de 12

săptămâni, scăderea medie a potasiului plasmatic a fost de 0,23 mmol/l.

Majoritatea reacțiilor adverse în ceea ce privește parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.

Rezumatul tabelar al reacțiilor adverse

Următoarele reacții adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă clasificate în funcție de

frecvență:

• Foarte frecvente (1/10)
• Frecvente (1/100 la <1/10)
• Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
• Rare (1/10000 la <1/1000)
• Foarte rare (<1/10000),
• Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

frecvente necunoscută

Tulburări Tromboctopenie

hematologice şi leucopenie,

limfatice agranulocitoză,

anemie

aplastică,

anemie

hemolitică

Tulburări Hipercalcemie Depleție de potasiu cu

metabolice şi de hipokaliemie, deosebit

nutriţie de severă la numite

grupe de populație cu

risc (vezi pct. 4.4),

hiponatremie (vezi pct.

4.4)

Tulburări ale Vertij, Sincopă

sistemului fatigabilitate,

nervos cefalee,

parestezii

Tulburări Miopie, vedere

oculare încețoșată, tulburarea

vederii

Tulburări Aritmie, torsada vârfurilor,

cardiace hipotensiune (potențial fatală) (vezi

arterială pct. 4.4 și 4.5)

Tulburări Hipotensiune

vasculare arterială

Tulburări Vărsături Greaţă, Pancreatită

gastro- constipaţie,

intestinale xerostomie

Tulburări Funcţie hepatică Posibilitate de debut al

hepatobiliare anormală encefalopatiei hepatice

în caz de insuficienţă

hepatică (vezi pct. 4.3

şi 4.4)

Afecţiuni Reacții de Purpură Angioedem, Agravarea posibilă a

cutanate şi ale hipersensi urticarie, unui lupus eritematos

ţesutului bilitate, necroliză toxică diseminat acut

subcutanat* erupţie epidermică, preexistent, reacții de

maculo- sindrom Steven fotosensibilitate (vezi

papuloasă Johnson pct. 4.4)

Tulburări Insuficienţă

renale şi ale renală

căilor urinare

Investigaţii Prelungirea

diagnostice intervalului QT pe

ECG (vezi pct. 4.4. și

pct. 4.5), creșterea

glicemiei (vezi pct.

4.4), creșterea acidului

uric plasmatic (vezi

pct. 4.4), creșterea

concentrației

plasmatice a enzimelor

hepatice

 Reacţiile de hipersensibilitate, în principal cutanate (frecvent: erupţii maculo-papuloase; mai puţin

frecvente: purpură) la subiecţii cu predispoziţie la reacţii alergice şi astmatice.

Au fost raportate cazuri de reacţie de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

** În studiile clinice, hipokaliemia a fost observată la 10% dintre pacienţi (potasemie <3,4 mmol/l) şi la 4%

dintre pacienţi (potasemie <3,2 mmol/l) după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de

tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9. Supradozaj

Indapamida nu prezintă toxicitate până la doze de 40 mg, de aproximativ 27 ori doza terapeutică.

Simptome

Semnele de supradozare acută sunt determinate de tulburările echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie,

hipokaliemie), manifestate cu greaţă, vărsături, hipotensiune, convulsii, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie

sau oligurie, până la anurie (datorită hipovolemiei).

Tratament

Măsurile iniţiale de tratament includ eliminarea rapidă a substanţei ingerate, prin lavaj gastric şi/sau

administrarea de cărbune activ, urmată de reechilibrare hidroelectrolitică într-o unitate spitalicească.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1. Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.

Mecanism de acţiune

Indapamida este un derivat de sulfonamidă; farmacologic aparţine diureticelor tiazidice. Acţionează prin

inhibarea absorbţiei de sodiu din materialul de diluţie corticală a tubulilor renali. Creşte excreţia urinară de

ioni de sodiu şi clor, crescând astfel debitul urinar. Într-o măsură mai mică, creşte excreţia ionilor de potasiu

şi magneziu, crescând astfel debitul urinar și prezentând acțiune anihipertensivă.

Efecte farmacodinamice

În studiile clinice de fază 2 şi 3 în care s-a utilizat monoterapie, efectul antihipertensiv a fost de 24 ore, la

doze la care efectul diuretic a fost de intensitate uşoară.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătățirea complianței arteriale și reducerea

rezistența periferice arteriolare și totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză, tiazidele și diureticele înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce

efectele adverse continuă să crească. Doza nu trebuie crescută dacă tratamentul este ineficient.

Studiile cu tratamente de scurtă, medie şi lungă durată la pacienţii hipertensivi au arătat că indapamida:

• nu prezintă un efect negativ semnificativ asupra valorii lipidelor plasmatice: trigliceride, LDL-

colesterol și HDL-colesterol,)

• nu interferă cu metabolismul hidrocarbonaţilor, chiar în cazul pacienţilor hipertensivi diabetici.

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Indapamida de 1,5 mg este condiţionată în formă cu eliberare prelungită.

Absorbţie

Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi aproape total absorbită din tractul gastrointestinal.

Alimentele afectează uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbit.

Concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la ingestia medicamentului. După atingerea

concentraţiei plasmatice stabile, variaţiile de concentraţie între două doze sunt reduse. Există, totuşi,

variabilitate individuală între pacienţi.

Distribuţie

Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este

de 14 – 24 ore (în medie 18 ore). Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 7 zile. Administrarea

repetată nu produce acumularea indapamidei.

Metabolizare

Indapamida este metabolizată în principal la nivel hepatic.

Eliminare

Eliminarea este predominant pe cale urinară (70 %) şi prin materiile fecale (22%), sub formă de metaboliţi

inactivi.

Pacienţi cu risc crescut

Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă

renală.

5.3. Date preclinice de siguranţă

Testele cu indapamidă au arătat că nu posedă proprietăți mutagene sau carcinogene.

Dozele maxime de indapamidă administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 – 8000 ori

dozele terapeutice) au arătat creşterea proprietăţilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore ale

intoxicaţiei apărute în studiile de toxicitate acută după administrare i.v. sau intraperitoneal au fost în relaţie

cu acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.

Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere nu au demonstrat embriotoxicitate și teratogenitate.

Fertilitatea nu a fost afectată nici la șobolanii masculi, nici la femele.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Nucleu

Hipromeloză

Celuloză pulbere

Lactoză monohidrat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171)

6.2. Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3. Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4. Precauţiuni speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 250C.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 20 comprimate cu eliberare prelungită (2 blistere a câte 10 comprimate).

Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 30 comprimate cu eliberare prelungită (3 blistere a câte 10 comprimate).

Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 60 comprimate cu eliberare prelungită (6 blistere a câte 10 comprimate).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9654/2017/01-02-03

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie, 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .