Prospect Raplon 12,5 mg comprimate filmate
Producator: Medochemie Ltd
Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene, derivaţi ai acidului
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14439/2022/01-02-03-04-05 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
Raplon 12,5 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine diclofenac potasic 12,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 70,5 mg şi lecitină (conţine ulei de soia) 0,17 mg.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate sub fomă de capsulă, biconvexe, albe, cu dimensiuni de 5 x 10 mm.
4. PARTICUARITĂŢI CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Durere reumatică, durere musculară, cefalee, dureri dentare, tratament simptomatic pentru dismenoree
primară, durere acută lombară, simptome ale răcelii şi gripei, inclusiv ameliorarea febrei, durere la nivelul
gâtului şi guturai.
Acest medicament este indicat utilizării de către adulţi şi copii cu vârsta de 14 ani şi peste.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi copii de 14 ani şi peste
Doza zilnică iniţială recomandată este de 2 comprimate, apoi 1 comprimat la fiecare 4-6 ore. Nu utilizaţi mai
mult de 6 comprimate pe zi (75 mg).
Raplon este destinat utilizării pe termen scurt, până la 5 zile pentru ameliorarea durerilor şi 3 zile pentru
ameliorarea febrei.
Copii
Raplon nu este destinat copiilor cu vârstă mai mică de 14 ani.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu doza eficace cea mai mică (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Raplon este contraindicat persoanelor cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice pe pacienţi cu insuficienţă renală, de aceea, nu se pot face recomandări
specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală
uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Raplon este contraindicat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice pe pacienţi cu insuficienţă hepatică, de aceea, nu se pot face recomandări
specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă administrarea cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică
uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu apă, de preferinţă înainte de mese.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, ulei de soia, ulei de arahide sau la oricare dintre componentele enumerate
la pct. 6.1.
Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică
şi/sau boală cerebrovasculară.
Ulcer gastric sau intestinal activ, sângerare sau perforare gastrointestinală.
Antecedente de hemoragie sau perforare gastrointestinală asociată cu tratamentul anterior cu AINS.
Ulcer peptic/hemoragie active sau antecedente de ulcer peptic/hemoragie recurente (două sau mai multe
episoade certe distincte de ulcer sau hemoragie).
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Insuficienţă renală sau hepatică severă (vezi pct. 4.4).
La fel ca şi celelalte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul este contraindicat pacienţilor la care crizele
de astm, urticaria sau rinita acută sunt agravate în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Pacienţi cu hemoragie cerebrovasculară sau alte sângerări active sau tulburări de sângerare.
Pacienţi cu discrazii sanguine.
Pacienţi cu depresie a măduvei osoase.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare
prezentate mai jos).
Utilizarea concomitentă a altor medicamente AINS inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2)
trebuie evitată din cauza lipsei de dovezi privind efectul benefic sinergic şi riscul apariţiei reacţiilor adverse
suplimentare.
Din punct de vedere medical general, la vârstnici este indicată precauţie în administrare. În particular, este
recomandată utilizarea celei mai mici doze posibile la vârstnicii debilitaţi sau cu o greutate corporală scăzută.
Pacienţii în vârstă sunt mai predispuşi la insuficienţa funcţiei renale, cardiovasculare sau hepatice şi de aceea
necesită o monitorizare mai îndeaproape.
Ca şi în cazul altor medicamente AINS reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/ anafilactoide, pot apărea,
în cazuri rare, chiar şi fără expunerea anterioară la diclofenac. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot
evolua în sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic. Printre
simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu
o reacție alergică la diclofenac.
Ca şi în cazul altor medicamente AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, diclofenacul poate masca
semnele şi simptomele unor infecţii.
Cefaleea din cauza utilizării excesive a analgezicelor
Utilizarea îndelungată a analgezicelor pentru durere de cap, pot agrava cefaleea şi o pot face mai frecventă
(durere de cap din cauza utilizării excesive a analgezicelor). Dacă această situaţie apare sau se suspectează,
medicul trebuie consultat în vederea opririi tratamentului pentru cefalee. Diagnosticul de cefaleea din cauza
utilizării excesive a analgezicelor ar trebui suspectat la pacienţii care au frecvent sau zilnic durere de cap în
ciuda (sau din cauza) utilizării cu regularitate a medicamentelor pentru cefalee.
Diclofenacul trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu lupus eritematos sistemic şi BMTC (boală mixtă
de ţesut conjunctiv).
Fertilitatea
Administrarea diclofenacului poate reduce fertilitatea şi de aceea nu este recomandat femeilor care
intenţionează să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de diclofenac la
femeile care au dificutăţi în a rămâne gravide sau care se află în timpul investigaţiilor pentru infertilitate (vezi
pct. 4.6).
Efecte gastrointestinale
În cazul administrării tuturor AINS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii
sau perforaţii, ce pot fi letale şi pot apărea în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare
sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale. În general, acestea au consecinţe mult mai grave la vârstnici
decât la tineri.
Dacă apare hemoragia gastro-intestinală sau ulceraţia la pacienţii cărora li se administrează diclofenac,
tratamentul trebuie întrerupt.
Ca în cazul tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei
atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenac la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o afecţiune gastro-
intestinală (GI) sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice sau intestinale
(vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor GI este mai mare la creşterea dozelor AINS şi la pacienţii cu antecedente
de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare. Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a
apariţiei reacţiilor adverse la AINS, mai ales hemoragie şi perforare gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi
pct. 4.2).
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastro-intestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales cel complicat
cu hemoragie sau perforare, şi vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză eficace.
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a
medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce probabil cresc riscul
gastro-intestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de exemplu,
inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal
neobişnuit (mai ales hemoragie GI). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament
concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizii administraţi
sistemic, anticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori specifici ai recaptării serotoninei (vezi pct.
4.5).
De asemenea, trebuie supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu colită
ulceroasă sau boala Crohn, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8.).
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut
de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastrointestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție
chirurgicală gastrointestinală se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență.
Efecte hepatice
În cazul prescrierii diclofenac la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală
atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (în special hemoragia gastro-intestinală).
Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia sau mai
multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca măsură de precauţie, se
recomandă monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale
hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă
apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), administrarea diclofenac trebuie întreruptă.
Hepatita poate să apară la administrarea de diclofenac, fără manifestări clinice de avertizare. La pacienţii cu
porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenac, deoarece se poate declanşa o criză.
Efecte renale
Deoarece s-a raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac, se
recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune
arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu diuretice sau medicamente
ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare extracelulară semnificativă de orice
etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în
timpul tratamentului cu diclofenac, monitorizarea funcţiei renale este recomandată ca o măsură de precauţie.
În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de dinaintea tratamentului.
Dacă medicamentele AINS, cum ar fi diclofenacul, sunt administrate concomitent cu diuretice, inhibitori
enzimă de conversie a angiotensinei (ECA) sau antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, poate creşte riscul
deteriorării funcţiei renale, inclusiv insuficienţă renală acută la unii pacienţi, mai ales dacă funcţia renală este
deja afectată (vezi pct. 4.5).
Efecte cutanate
Foarte rar, s-a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv diclofenac, cu reacţii cutanate grave, unele letale,
inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Se pare
că pacienţii prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începerea tratamentului, debutul reacţiilor
apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Administrarea diclofenac trebuie întreruptă în
cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
În cazuri excepţionale, varicela poate provoca complicaţii grave infecţioase ale pielii sau ţesuturilor moi. Până
în acest moment, contribuţia medicamentelor AINS în agravarea acestor infecţii nu poate fi exclusă. De aceea,
se recomandă evitarea utilizării diclofenacului în varicelă.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150
mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu mici creşteri ale riscului de reacţii trombotice
arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
Pacienţii cu factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet şi fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul
cardiovascular al diclofenacului creşte în funcţie de doză şi durata tratamentului, trebuie utilizată cea mai mică
doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie evaluată periodic nevoia pacientului pentru
ameliorarea simptomatică şi răspunsul acestuia la tratament.
Efecte hematologice
Ca în cazul altor medicamente AINS, diclofenacul poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu
tulburări de hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Tratamentul cu diclofenac se recomandă pentru câteva zile. Ca în cazul altor medicamente AINS, se recomandă
efectuarea analizelor de sânge dacă se administrează diclofenac pe o perioadă mai îndelungată.
Astm bronșic
La pacienţii cu astm bronșic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali), afecţiuni
pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale căilor respiratorii (în special dacă sunt asociate cu
simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, cum ar fi: exacerbarea astmului bronșic (numită
intoleranţă la analgezice/astm bronșic indus de analgezice), edemul Quincke sau urticaria sunt mult mai
frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă precauţie la aceşti pacienţi (pregătire pentru situaţii de
urgenţă). Acest lucru se aplică şi pacienţilor alergici la alţi agenţi, de exemplu cu reacţii cutanate, prurit sau
urticarie.
Raplon conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (deficit total de lactază
sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză) nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Raplon conţine lecitină. Dacă un pacient este hipersensibil la arahide sau soia, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni au fost observate la diclofenac comprimate gastroresistente şi/sau la alte forme
farmaceutice ale diclofenacului.
Litiu: în cazul utilizării concomitente, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Digoxină: în cazul utilizării concomitente, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi agenţi antihipertensivi: ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă a diclofenacului cu diuretice sau
agenţi antihipertensivi poate determina o scădere a efectului antihipertensiv. Prin urmare, această combinaţie
trebuie administrată cu precauţie pacienţilor, în special vârstnicilor, prin monitorizarea periodică a tensiunii
arteriale.
Dacă medicamentele AINS, cum ar fi diclofenacul, sunt administrate concomitent cu diuretice, inhibitori ECA
sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, poate creşte riscul de deteriorare a funcţiilor renale, inclusiv
insuficienţă renală acută (de obicei reversibilă) la unii pacienţi, mai ales dacă funcţia renală este deja afectată
(de exemplu, pacienţii vârstnici sau pacienţi deshidrataţi). De aceea, această combinaţie trebuie administrată
cu precauţie, în special la vârstnici.
După iniţierea tratamentului concomitent şi după încheierea acestuia periodic, pacienţii trebuie să se hidrateze
şi funcţiile renale trebuie să fie monitorizate.
Tratamentul concomitent cu diuretice ce economisesc potasiu poate fi asociat cu creşterea nivelului de potasiu
plasmatic, care trebuie monitorizat frecvent (vezi pct. 4.4).
Alte medicamente AINS şi cortocosteroizi: co-administrarea diclofenacului cu alte AINS cu administrare
sistemică sau corticosteroizi poate creşte riscul reacţiilor adverse gastro-intestinale (vezi pct. 4.4). Co-
administrarea de acid acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică de diclofenac fără a influenţa efectul clinic.
Anticoagulante şi anti-agregante plachetare: se recomandă precauţie, deoarece administrarea concomitentă
poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct. 4.4). Din studiile clinice efectuate nu reiese că diclofenacul
influenţează acţiunea anticoagulantelor. Totuşi, există raportări privind riscul crescut de hemoragie în urma
combinaţiei diclofenacului cu anticoagulante. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a acestor
pacienţi.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): administrarea concomitentă a medicamentelor AINS
sistemice şi a ISRS poate creşte riscul hemoragiilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice orale: studiile clinice au arătat că diclofenacul se poate administra împreună cu antidiabetice
orale fără a influenţa efectul clinic al acestora. Totuşi, în timpul tratamentului cu diclofenac, au existat raportări
izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de antibiabetice orale. Ca o măsură
de precauție, se recomandă monitorizarea nivelului glicemiei în timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat: diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel
concentraţiile acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 de ore
înainte sau după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile
plasmatice ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.
Ciclosporină: diclofenacul, ca şi alte AINS, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită efectului asupra
prostaglandinelor renale. Mai mult, s-a raportat că ciclosporina poate creşte concentraţia plasmatică a
diclofenacului cu 100%. Prin urmare, diclofenacul trebuie administrat în doze mai mici decât doza ce ar trebui
utilizată la pacienţi cărora nu li se administrează ciclosporină.
Antibacteriene chinolonice: au fost raportate cazuri izolate de convulsii care pot fi datorate utilizării
concomitente a chinolonelor şi AINS.
Inhibitori potenţi ai CYP2C9: se recomandă precauţie la prescrierea diclofencului cu inhibitori potenţi ai
CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazona şi voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime şi expunerii la diclofenac prin inhibarea metabolismului diclofenacului.
Fenitoină: când se utilizează fenitoina concomitent cu diclofenacul, este necesară monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei datorită unei creşteri anticipate în urma expunerii la fenitoină.
Colestipol şi colestiramină: colestipolul şi colestiramina pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei
diclofenacului. De aceea, se recomandă administrarea diclofenacului cu cel puţin o oră înainte sau cu 4-6 ore
după administrarea colestipolului sau colestiraminei.
Interacţiune cu alimente
Rata de absorbţie a diclofencului este redusă atunci când comprimatele sunt luate împreună cu alimente. Nu
este recomandată administrarea comprimatelor în timpul sau imediat după mese.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/ sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele
provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis
în urma administrării de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în sarcina de vârstă mică. Riscul de dezvoltare
a malfomaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că
riscul creşte în funcţie de doză şi durata tratamentului. La animale, administrarea de inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor a dus la risc crescut de pierdere a embrionului pre- şi post-implantare şi de letalitate embrio-
fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la
animalele care au primit inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei. Studiile standard
preclinice la animale nu au adus dovezi care să susţină că diclofenacul poate avea efect teratogen la şoarece,
şobolan sau iepure. În primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă
este absolut necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care intenţionează să rămână gravidă sau
care este în primul sau în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus şi
durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea diclofenacului poate provoca oligohidroamnios, care apare în
caz de disfuncţie renală fetală. Acesta poate apărea la scurt timp după iniţierea tratamentului şi, de obicei, este
reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a ductului arterial în
urma tratamentului din al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea rezolvându-se după
întreruperea tratamentului. Prin urmare, în primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie
administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă diclofenacul se utilizează de către o femeie care încearcă să
conceapă un copil sau în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil și
durata tratamentului cât mai scurtă.
Monitorizarea prenatală pentru diagnosticarea oligohidroamniosului și a constricției ductului arterial trebuie
luată în considerare după expunerea la diclofenac timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină.
Administrarea diclofenacului trebuie întreruptă dacă se constată oligohidroamnios sau constricție a ductului
arterial.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, administrarea inhibitorilor sintezei prostagladinelor poate
expune fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară).
- Disfuncţie renală (vezi mai sus).
La sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la:
- Posibila prelungire a hemoragiei, efect anti-agregant plachetar, care poate apărea chiar şi la doze foarte
reduse.
- Inhibarea contracţiilor uterine conduce la travaliu întârziat sau prelungit.
Alăptarea
Ca alte medicamente AINS, diclofenacul este excretat în laptele matern, în cantităţi mici. De aceea,
diclofenacul nu trebuie administrat femeilor care alăptează pentru a evita reacţiile adverse la sugar.
Fertilitatea
Ca alte medicamente AINS, administrarea diclofenacului poate să scadă fertilitatea femeilor şi nu este
recomandat femeilor care intenţionează să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării
diclofenacului la femeile ce au dificultăţi în a rămâne gravide sau care se află în timpul investigaţiilor privind
infertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţi de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau tulburări la nivelul sistemului nervos
central în timpul utilizării diclofenacului trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥
1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte
rare (< 1/10000); cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
În următoarele reacţii adverse sunt incluse acele reacţii raportate pentru diclofenac în urma unui tratament de
scurtă durată cât şi în urma unui tratament mai îndelungat.
Tulburări ale sângelui şi ale sistemului limfatic
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, anemie (inclusiv anemie hemolitică şi anemie aplastică),
agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi anafilactoide (inclusiv hipotensiune arterială şi şoc).
Foarte rare: angioedem (inclusiv edem facial).
Tulburări psihiatrice
Foarte rare: dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice, anxietate.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeală.
Rare: somnolenţă.
Foarte rare: parestezie, tulburări de memorie, convulsii, tremor, meningită aseptică, tulburări ale gustului
(disgeuzie), accident cerebrovascular.
Tulburări oculare
Foarte rare: tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări ale urechii şi ale labirintului (canale interconectate)
Frecvente: vertij.
Foarte rare: tinitus, tulburări de auz.
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, durere precordială, insuficienţă cardică, infarct miocardic.
Cu frecvență necunoscută: Sindrom Kounis
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: astm (inclusiv dispnee).
Foarte rare: pneumonie.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală, flatulenţă, anorexie.
Rare: gastrită, hemoragie gastrointestinală, hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă, ulcer gastrointestinal
(cu sau fără hemoragie sau perforare).
Foarte rare: colită (inclusiv colită hemoragică şi exacerbarea colitei ulcerative sau bolii Cohn), constipaţie,
stomatită (inclusiv stomatită ulcerativă), glosită, leziuni pe esofag, stricturi intestinale, pancreatită.
Tulburări hepato-biliare
Frecvente: nivel crescut al transaminazelor.
Rare: hepatită, icter, tulburări hepatice.
Foarte rare: hepatită fulminantă, necroză hepatică, insuficienţă hepatică.
Tulburări ale pielii şi ţesutului conjunctiv
Frecvente: erupţie cutanată.
Rare: urticarie.
Foarte rare: dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică
epidermică (sindrom Lyell), dermatită exfoliativă, alopecie, reacţie de fotosensibilitate, purpură (inclusiv
purpură alergică), prurit.
Tulburări renale şi urinale
Foarte rare: insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, necroză
renală papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locul de administrare
Rare: edem.
Efecte gastro-intestinale:
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt de natură gastro-intestinală. Ulcer peptic, perforaţii sau sângerării
gastro-intestinale, uneori letale, pot apărea în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrarea
diclofenacului au fost raportate următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,
dispepsie, durere abdominală, scaun cu sânge, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare colitei şi bolii
Cohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Efecte cardiovasculare:
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului (vezi
pct. 4.4).
Acest risc creşte la administrarea de doze mari (150 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România:
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există un tablou clinic specific asociat supradozajului cu diclofenac. Supradozarea poate determina
simptome precum: vărsături, hemoragie gastrointestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau convulsii. În cazul unei
intoxicaţii semnificative este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării hepatice.
Tratament
Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS constă în măsuri de susţinere şi tratament simptomatic şi trebuie avute
în vedere complicaţii, cum ar fi: hipotensiunea arterială, insuficienţa renală, convulsii, tulburări
gastrointestinale şi deprimare respiratorie.
Măsuri specifice, precum diureză forţată, dializă sau hemoperfuzie, nu sunt de mare ajutor în eliminarea
medicamentelor AINS, datorită legării acestora în proporţie mare de proteinele plasmatice şi a metabolizării
extensive.
Se poate utiliza cărbune activ în urma ingerării unei supradoze cu potenţial toxic şi decontaminare gastrică (de
exemplu, vărsături, lavaj gastric) în urma ingerării unei supradoze care ar putea pune în pericol viaţa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene, derivaţi ai acidului
acetic şi a substanţelor înrudite, diclofenac, codul ATC: M01AB05.
Diclofenacul potasic este un analgezic nesteroidian cu proprietăţi antiinflamatorii şi antipiretice.
Diclofenac este indicat pentru tratamentul dureriilor acute. Mecanismul de acţiune este atribuit inhibiţiei
biosintezei prostaglandinelor. Prostaglandinele joacă un rol important în producerea inflamaţiei, durerii şi
febrei.
Efectul diclofenacului se manifestă rapid. De aceea, este potrivit în cazul durerilor acute şi reducerii febrei.
Diclofenacul are un efect analgezic şi ameliorează durerea.
In vitro, sinteza proteoglicanului în ţesut nu este inhibată la concentraţii echivalente cu cele atinse la om.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Diclofenacul se absoarbe rapid şi complet. Concentraţia plasmatică medie (1,9 μmol/l) este atinsă în
aproximativ 35 de minute (T mediu) în urma ingestiei a unei doze de 2 comprimate de 12,5 mg. Cantitatea
max
absorbită este direct proporţională cu doza. Aproximativ jumătate din cantitatea de diclofenac este
metabolizată de către ficat în primul pasaj (efectul primului pasaj). Biodisponibilitatea după o doză orală este
la jumătate din doza administrată parenteral. Farmacocinetica nu se schimbă după administrarea dozelor
repetate. Nu are loc nicio acumulare, cu condiţia să se respecte doza recomandată.
Distribuţie
99,7% din diclofenac se leagă cu proteinele plasmatice, în principal de albumină (99,4%). Volum aparent de
distribuţie este 0,12 până la 0,17 l/ kg. Diclofenacul se găseşte în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime
se ating după 2 până la 4 ore după ce s-au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul de înjumătaţire prin
eliminare din lichidul sinovial este de 3-6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiei plasmatice maxime,
concentraţiile sunt mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi se menţin până la 12 ore.
Metabolizare
Metabolismul diclofenacului implică parţial glucuronidarea moleculei intacte, dar şi hidroxilarea simplă sau
multiplă şi metoxilarea, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici, din care majoritatea sunt transformaţi în
conjugaţi glucuronici. Doi dintre aceşti metaboliţi sunt biologic activi, dar într-o proporţie mult mai mică decât
diclofenacul.
Eliminare
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/ minut. Timpul de îmjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de 1 – 2 ore. Patru dintre metaboliţi, inclusiv cei 2 activi, au, de asemenea, timp
scurt de îmjumătăţire plasmatică de 1 până la 3 ore. Al cincilea metabolit, 3-hidroxi-4-metoxi-diclofenac, are
un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung. Acest metabolit este aproape inactiv.
Aproximativ 60% din doza administrată este excretată în urină sub formă de glucuronoconjugat al moleculei
nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea, transformaţi în conjugaţi
glucuronici. Mai puţin de 1% este excretat sub formă nemetabolizată. Restul dozei este eliminată sub formă
de metaboliţi, prin bilă, în materiile fecale.
Grupe speciale de pacienţi
Nu au fost observate diferenţe datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea sau excreţia acestui
medicament.
La pacienţii cu insuficienţă renală, nu se observă nicio acumulare a substanţei active nemetabolizate atunci
când se administrează doza uzuală. Această concluzie a fost dedusă din cinetica dozei unice. La un clearance
mai mic de 10 ml/ minut, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru calculate ale hidroxi-metaboliţilor
sunt de 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi. Totuşi, metaboliţii sunt excretaţi în final prin bilă.
La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză nesimptomatică, cinetica şi metabolismul sunt aceleaşi ca şi la
pacienţii fără afecţiuni hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice din studiile de toxicitate acută şi după doze repetate, precum şi din studiile de genotoxicitate,
mutagenitate şi carcinogenitate cu diclofenac nu au evidenţiat niciun risc specific pentru om la dozele
terapeutice. Nu au existat dovezi că diclofenacul a avut potenţial teratogen la şoarece, şobolan sau iepure.
La şobolan, diclofenacul nu a avut niciun efect asupra fertilităţii animalului mamă. Nu a fost afectată
dezvoltarea nou-născutului în perioada prenatală, perinatală şi postnatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Fosfat de calciu
Amidonglicolat de sodiu tip A
Amidon de porumb
Povidonă k30
Celuloză microcristalină 101
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Opadry White OY-B-28920
Alcool polivinilic
Dioxid de titan (E171)
Talc
Lecitină (din soia)
Gumă Xantan
6.2 Incompatibilităţi
Nu e cazul.
6.3 Termen de valabilitate
2 ani
6.4 Condiţii speciale de păstreare
A se păstra sub temperaturi de 30 °C, în ambalaj original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al.
Raplon este disponibil în cutii cu blistere conținând câte 10, 20, 24, 30 şi 40 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerințe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd
1-10 Constantinoupoleos street, Limassol, 3011
Cipru
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14439/2022/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: noiembrie 2017
Data reînnoirii autorizației: Mai 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024