RAMIPRIL-AC 2,5 mg comprimate

Prospect RAMIPRIL-AC 2,5 mg comprimate

Producator: S.C. AC HELCOR Pharma S.R.L.

Clasa ATC: inhibitori ai ECA, codul ATC: C09AA05.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14834/2023/01 Anexa 2

14835/2023/01

14836/2023/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

RAMIPRIL-AC 2,5 mg comprimate

RAMIPRIL-AC 5 mg comprimate

RAMIPRIL-AC 10 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

RAMIPRIL-AC 2,5 mg

Fiecare comprimat conţine ramipril 2,5 mg.

RAMIPRIL-AC 5 mg

Fiecare comprimat conţine ramipril 5 mg.

RAMIPRIL-AC 10 mg

Fiecare comprimat conţine ramipril 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

RAMIPRIL-AC 2,5 mg

Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 6 mm, având gravat pe una

din feţe „2,5” iar pe cealaltă faţă o crestătură (nu are rol de divizare în două doze egale).

RAMIPRIL-AC 5 mg

Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 7 mm, având gravat pe una

din feţe „5” iar pe cealaltă faţă 2 crestături perpendiculare (nu au rol de divizare în două doze egale).

RAMIPRIL-AC 10 mg

Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu diametrul de 9 mm, având gravat pe una

din feţe „10” iar pe cealaltă faţă 2 crestături perpendiculare (nu au rol de divizare în două doze

egale).

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

• Tratamentul hipertensiunii arteriale;

Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:

o Boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau accident

vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau

o Diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

• Tratamentul afecţiunii renale:

o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa microalbuminuriei,

o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la pacienţi cu

cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1),

o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei ≥ 3 g pe

zi (vezi pct. 5.1).

• Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
• Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului

miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct

miocardic acut.

4.2. Doze şi mod de administrare

Cale orală.

Se recomandă ca RAMIPRIL-AC să fie luat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.

RAMIPRIL-AC poate fi luat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de

alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).

RAMIPRIL-AC trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.

Adulţi

Pacienţi trataţi cu un diuretic

Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu RAMIPRIL-AC; aceasta este

mult mai probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. De aceea, se recomandă

precauţie atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.

Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu

RAMIPRIL-AC (vezi pct. 4.4).

La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu ramipril

trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a

potasiului. Posologia ulterioară a RAMIPRIL-AC trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a

tensiunii arteriale.

Hipertensiune arterială

Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii

arteriale.

RAMIPRIL-AC poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente

antihipertensive.

Doza de început

Tratamentul cu RAMIPRIL-AC trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe

zi. Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere

excesivă a tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la

astfel de pacienţi şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea

ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de RAMIPRIL-AC este de 10 mg pe zi. De obicei,

doza este administrată o dată pe zi.

Prevenţie cardiovasculară

Doza de început

Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg RAMIPRIL-AC o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se

recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi – după alte două până la trei

săptămâni – creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg RAMIPRIL-AC o dată pe

zi.

Vezi, de asemenea, mai sus posologia la pacienţi trataţi cu diuretic.

Tratamentul afecţiunii renale

La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)

Doza de început

Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută.

Se recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni şi apoi la 5 mg după alte

două săptămâni.

La pacienţi cu diabet zaharat şi cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5

şi 5.1)

Doza de început

Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg RAMIPRIL-AC o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se

recomandă dublarea dozei zilnice la 5 mg RAMIPRIL-AC după una sau două săptămâni şi apoi la 10

mg RAMIPRIL-AC după alte două sau trei săptămâni. Doza ţintă zilnică este de 10 mg.

Pacienţi cu nefropatie non-diabetică definită prin prezenţa macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi

Doza de început

Doza iniţială recomandată este de 1,25 mg ramipril o dată pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza este ulterior crescută. Se

recomandă dublarea dozei unice zilnice la 2,5 mg după două săptămâni şi apoi la 5 mg după alte două

săptămâni.

Insuficienţă cardiacă simptomatică

Doza de început

La pacienţii stabilizaţi cu tratament diuretic, doza iniţială recomandată este de 1,25 mg pe zi.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

Doza de RAMIPRIL-AC trebuie stabilită treptat prin dublarea acesteia la fiecare una până la două

săptămâni până la doza zilnică maximă de 10 mg. Sunt de preferat două administrări pe zi.

Prevenţie secundară după infarct miocardic acut cu semne clinice de insuficienţă cardiacă

Doza de început

După 48 de ore de la debutul infarctului miocardic, la pacientul stabil din punct de vedere clinic şi

hemodinamic, doza de început este de 2,5 mg de două ori pe zi timp de trei zile. Dacă doza iniţială de

2,5 mg nu este tolerată, trebuie administrată o doză de 1,25 mg de două ori pe zi timp de două zile

înainte de creşterea la 2,5 mg şi 5 mg de două ori pe zi. Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de

două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt.

Vezi, de asemenea, mai sus posologia la pacienţi trataţi cu diuretic.

Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere

Doza zilnică este ulterior crescută prin dublarea dozei la interval de una până la trei zile până la doza

ţintă de întreţinere de 5 mg de două ori pe zi.

Doza de întreţinere este divizată în 2 prize pe zi atunci când este posibil.

Dacă doza nu poate fi crescută la 2,5 mg de două ori pe zi, tratamentul trebuie întrerupt. Nu există

încă suficientă experienţă privind tratamentul la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA

IV) imediat după infarct miocardic. Dacă trebuie luată decizia de a trata aceşti pacienţi, se recomandă

ca tratamentul să fie început cu 1,25 mg o dată pe zi şi trebuie luate precauţii speciale în cazul oricărei

creşteri a dozei.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)

Doza zilnică la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie corelată cu clearance-ul creatininei (vezi pct.

5.2):

• dacă clearance-ul creatininei este ≥ 60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale (2,5 mg pe

zi); doza zilnică maximă este de 10 mg;

• dacă clearance-ul creatininei este între 30-60 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei iniţiale (2,5

mg pe zi); doza zilnică maximă este de 5 mg;

• dacă clearance-ul creatininei este între 10-30 ml/min, doza iniţială este de 1,25 mg pe zi şi doza

zilnică maximă este de 5 mg;

• la pacienţii hipertensivi hemodializaţi: ramiprilul este puţin dializabil; doza iniţială este de 1,25 mg

pe zi şi doza zilnică maximă este de 5 mg; medicamentul trebuie administrat la câteva ore după

sedinţa de hemodializă.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, tratamentul cu RAMIPRIL-AC trebuie iniţiat numai sub

supraveghere medicală atentă şi doza maximă zilnică este de 2,5 mg RAMIPRIL-AC.

Vârstnici

Doza iniţială trebuie să fie mai mică şi stabilirea ulterioară a dozei trebuie să se facă mai lent, datorită

riscului mai mare de a apărea reacţii adverse, în special la pacienţi debilitaţi şi cu vârste foarte

înaintate. Trebuie luată în considerare o doză iniţială redusă de 1,25 mg ramipril.

Copii şi adolescenţi

Utilizarea RAMIPRIL-AC nu este recomandată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită

insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

4.3. Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a

angiotensinei) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Antecedente de edem angioneurotic (ereditar, idiopatic sau edem angioneurotic anterior la inhibitori

ai ECA sau la antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II).

• Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.

4.5).

• Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi

unic funcţional.

• Trimestrele 2 şi 3 de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
• Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere

hemodinamic.

Administrarea concomitentă a RAMIPRIL-AC cu medicamente care conţin aliskiren este

contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2)

(vezi pct. 4.5 şi 5.1)

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Grupe speciale de pacienţi

Sarcină: tratamentul cu inhibitori ai ECA, cum este ramiprilul, sau antagonişti ai receptorilor pentru

angiotensină II (ARA II) nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea

tratamentului cu inhibitor al ECA/ARA II este considerată esenţială, pacientelor care planifică să

rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de

siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină. Atunci când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul

cu inhibitori ai ECA/ARA II trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament

alternativ (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.6).

o Pacienţi cu risc deosebit de hipotensiune arterială

• Pacienţi cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron

Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prezintă risc de scădere

pronunţată acută a tensiunii arteriale şi de deteriorare a funcţiei renale, ca rezultat al inhibării ECA,

mai ales dacă un inhibitor al ECA sau un diuretic concomitent este utilizat pentru prima dată sau este

la prima creştere a dozei.

Trebuie anticipată activarea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi este

necesară supraveghere medicală, inclusiv monitorizarea tensiunii arteriale, de exemplu la:

• pacienţi cu hipertensiune arterială severă
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă decompensată
• pacienţi cu obstacol hemodinamic semnificativ la nivelul tractului de umplere sau de ejecţie a

ventriculul stâng (de exemplu stenoză a valvei aortice sau mitrale)

• pacienţi cu stenoză unilaterală de arteră renală cu cel de-al doilea rinichi funcţional
• pacienţi cu depleţie de sare sau hipovolemie, existentă sau pe care o pot dezvolta (inclusiv pacienţi

trataţi cu diuretice)

• pacienţi cu ciroză hepatică şi/sau ascită
• pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau sub anestezie cu medicamente care

determină hipotensiune arterială.

În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depleţiei de sare înaintea iniţierii

tratamentului (totuşi, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, necesitatea acestor măsuri corective trebuie

evaluată atent faţă de riscul supraîncărcării volemice).

• Insuficienţă cardiacă persistentă sau tranzitorie post-IM
• Pacienţi cu risc de ischemie cerebrală sau cardiacă în caz de hipotensiune arterială acută

Faza iniţială a tratamentului necesită supraveghere medicală atentă.

o Pacienţi vârstnici

Vezi pct. 4.2.

Intervenţii chirurgicale

Se recomandă ca, atunci când este posibil, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a

angiotensinei, cum este ramiprilul, să fie întrerupt cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală.

Monitorizarea funcţiei renale

Funcţia renală trebuie evaluată înainte şi în timpul tratamentului şi posologia trebuie ajustată în

special în primele săptămâni de tratament. În special, este necesară monitorizare atentă la pacienţii cu

insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În acest caz, există riscul de deteriorare a funcţiei renale, în special

la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă sau după transplant renal.

Edem angioneurotic

A fost raportat edem angioneurotic la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril (vezi pct.

4.8).

În caz de edem angioneurotic, tratamentul cu RAMIPRIL-AC trebuie întrerupt.

Tratamentul de urgenţă trebuie instituit imediat. Pacientul trebuie ţinut sub observaţie cel puţin 12

pâna la 24 de ore şi externat după rezoluţia completă a simptomelor.

A fost raportat edem angioneurotic intestinal la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril

(vezi pct. 4.8). Aceşti pacienţi au prezentat durere abdominală (cu sau fără greaţă sau vărsături).

Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării

Sub tratament cu inhibitori ai ECA, probabilitatea şi severitatea reacţiilor de tip anafilactic şi

anafilactoid la veninuri de insecte şi alţi alergeni sunt crescute. Trebuie luată în considerare o

întrerupere temporară a tratamentului cu RAMIPRIL-AC înainte de desensibilizare.

Hiperpotasemie

A fost observată hiperpotasemie la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril.

Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienţă renală, vârsta >70 ani, diabet

zaharat necontrolat terapeutic sau cei care utilizează săruri de potasiu, diuretice care economisesc

potasiul şi alte substanţe active care cresc concentraţia plasmatică a potasiului sau cei aflaţi în situaţii

cum sunt: deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică. Dacă utilizarea

concomitentă a substanţelor menţionate mai sus este considerată adecvată, se recomandă

monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.5).

Neutropenie / agranulocitoză

Rareori a fost observată neutropenie/agranulocitoză, precum şi trombocitopenie şi anemie, iar

mielosupresia a fost, de asemenea, raportată. Este recomandată monitorizarea numărului de leucocite

pentru a permite depistarea unei posibile leucopenii. Este recomandată monitorizarea mai frecventă în

faza iniţială a tratamentului şi la pacienţii cu funcţie renală deteriorată, cu boală de colagen

concomitentă (de exemplu lupus eritematos sau sclerodermie) şi la toţi cei trataţi cu alte medicamente

care pot determina modificări ale compoziţiei sângelui (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Diferenţe etnice

Inhibitorii ECA determină edem angioneurotic cu o rată a frecvenţei mai mare la pacienţii de culoare

comparativ cu ceilalţi.

Ca şi alţi inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la

populaţia de culoare comparativ cu ceilalţi pacienţi, posibil datorită prevalenţei mai mari a

hipertensiunii arteriale cu hiporeninemie la populaţia hipertensivă de culoare.

Tuse

A fost raportată tuse asociată cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă,

persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorul ECA trebuie

considerată parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor

angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de

diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată

blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor

angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai

sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,

valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii

cu nefropatie diabetică.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri contraindicate

Tratamentele extracorporeale care presupun contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ, cum

sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux crescut (de exemplu membrane din

poliacrilonitril) şi afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu dextransulfat datorită riscului

crescut de reacţii anafilactoide severe (vezi şi pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este necesar,

trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei clase diferite

de medicamente antihipertensive.

Precauţii pentru utilizare

Săruri de potasiu, heparină, diuretice care economisesc potasiul şi alte substanţe active care cresc

concentraţia plasmatică a potasiului (inclusiv antagonişti ai angiotensinei II, trimetoprim, tacrolimus,

ciclosporină): poate să apară hiperpotasemie, de aceea este necesară monitorizarea atentă a

concentraţiei plasmatice a potasiului.

Medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice) şi alte substanţe cu potenţial de scădere a

tensiunii arteriale (de exemplu nitraţi, antidepresive triciclice, anestezice, ingestia acută de alcool

etilic, baclofen, alfuzosin, doxazoxin, prazosin, tamsulosin, terazosin): trebuie anticipată potenţarea

riscului de hipotensiune arterială (referitor la diuretice, vezi pct. 4.2).

Simpatomimetice vasopresoare şi alte substanţe (izoproterenol, dobutamină, dopamină, epinefrină)

care pot reduce efectul antihipertensiv al RAMIPRIL-AC: se recomandă monitorizarea tensiunii

arteriale.

Alopurinol, imunosupresoare, glucocorticoizi, procainamidă, citostatice şi alte substanţe care pot

modifica numărul celulelor sanguine: probabilitate crescută de reacţii hematologice (vezi pct. 4.4).

Săruri de litiu: excreţia litiului poate fi redusă de către inhibitorii ECA şi, ca urmare, toxicitatea

litiului poate fi crescută. Trebuie monitorizată litemia.

Medicamente antidiabetice, inclusiv insulină: pot să apară reacţii hipoglicemice. Se recomandă

monitorizarea glicemiei.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi acid acetilsalicilic: trebuie anticipată reducerea

efectului antihipertensiv al RAMIPRIL-AC. În plus, tratamentul concomitent cu inhibitori ai ECA şi

AINS poate determina un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale şi o creştere a potasemiei.

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-

angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor

adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează

asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

RAMIPRIL-AC nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4) şi este

contraindicat în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

Confirmarea epidemiologică în ceea ce priveşte riscul de teratogenitate după expunerea la inhibitori

ai ECA în primul trimestru de sarcină nu a fost convingătoare; totuşi, nu poate fi exclusă o creştere

uşoară a riscului. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA este

considerată esenţială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie

medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în

sarcină. Atunci când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie

întrerupt imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ.

Este cunoscut faptul că expunerea la inhibitori ai ECA/antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină

II (ARA II) în al doilea şi al treilea trimestru induce fetotoxicitate la om (funcţie renală redusă,

oligohidramnios, osificare întârziată a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală,

hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi, de asemenea, pct. 5.3). Dacă a avut loc expunerea la un

inhibitor al ECA în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin ecografie a funcţiei

renale şi a craniului. Nou-născuţii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie atent

monitorizaţi pentru hipotensiune arterială, oligurie şi hiperpotasemie (vezi, de asemenea, pct. 4.3 şi

pct. 4.4).

Deoarece sunt disponibile informaţii insuficiente privind utilizarea ramiprilului în timpul alăptării

(vezi pct. 5.2), ramiprilul nu este recomandat şi este de preferat utilizarea medicamentelor

antihipertensive alternative cu un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în timpul alăptării, în

special în timpul alăptării unui prematur sau nou-născut.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule şi de a folosi utilaje

Unele reacţii adverse (de exemplu simptome de scădere a tensiunii arteriale, cum sunt ameţelile) pot

afecta capacitatea de reacţie şi concentrare a pacientului şi, prin urmare, pot să constituie un risc în

situaţii în care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu manipularea vehiculelor sau

utilajelor).

Acestea pot să apară în special la începutul tratamentului sau atunci când se trece de la tratamentul cu

alte medicamente la tratamentul cu RAMIPRIL-AC. După prima doză sau după creşterea ulterioară a

dozei, nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje timp de câteva ore.

4.8. Reacţii adverse

Profilul de siguranţă al ramiprilului include tuse uscată persistentă şi reacţii datorate hipotensiunii

arteriale. Reacţiile adverse grave includ edem angioneurotic, hiperpotasemie, insuficienţă renală sau

hepatică, pancreatită, reacţii cutanate severe şi neutropenie/agranulocitoză.

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100);

rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi

estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Mai puţin Cu frecventa

Frecvente Rare Foarte rare

frecvente necunoscută

Ischemie

miocardiacă,

inclusiv angină

pectorală sau

Tulburări

infarct

cardiace

miocardic,

tahicardie,

aritmie,

palpitaţii, edem

periferic

Scăderea Insuficienţa

Tulburări

numărului de măduvei

hematologice Eozinofilie

leucocite osoase,

şi limfatice

(inclusiv pancitopenie,

neutropenie sau anemie

agranulocitoză), hemolitică

scăderea

numărului de

hematii,

scăderea

hemoglobinei,

scăderea

numărului de

trombocite

Ischemie

cerebrală,

inclusiv

accident

vascular

cerebral

ischemic şi

Vertij,

Tulburări Tremor, accident

Cefalee, parestezii,

ale tulburări de vascular

ameţeli ageuzie,

sistemului echilibru cerebral

disgeuzie

nervos ischemic

tranzitor,

deteriorarea

abilităţilor

psihomotorii,

senzaţie de

arsură,

parosmie

Tulburări

Tulburări vizuale,

Conjunctivită

oculare inclusiv vedere

înceţoşată

Tulburări Tulburări de

acustice şi auz, tinnitus

vestibulare

Tuse Bronhospasm

Tulburări

neproductivă, inclusiv astm

respiratorii,

iritativă, bronşic

toracice şi

bronşită, agravat,

mediastinale

sinuzită, congestie

dispnee nazală

Pancreatită

Inflamaţie (foarte rar au

gastro- fost raportate

intestinală, cazuri cu

tulburări evoluţie letală

digestive, la inhibitorii

Tulburări Stomatită

disconfort ECA), Glosită

gastro- aftoasă

abdominal, creşterea

intestinale

dispepsie, enzimelor

diaree, pancreatice,

greaţă, edem

vărsături angioneurotic

la nivelul

intestinului

subţire, durere

abdominală

superioară,

inclusiv

gastrită,

constipaţie,

gură uscată

Afectare renală

inclusiv

insuficienţă

renală acută,

diureză

Tulburări crescută,

renale şi ale agravarea

căilor proteinuriei

urinare preexistente,

creşterea

concentraţiei

plasmatice a

ureei, creşterea

creatinemiei

Necroliză

toxică

epidermică,

Edem

sindrom

angioneurotic;

Stevens-

în cazuri

Johnson,

excepţionale,

eritem

Erupţii obstrucţia Dermatită

Afecţiuni Reacţii de polimorf,

cutanate, în căilor aeriene exfoliativă,

cutanate şi fotosensibili- pemfigus,

special, determinată urticarie,

ale ţesutului tate psoriazis

maculo- de edem onicoliză

subcutanat agravat,

papulare angioneurotic

dermatită

şi care poate

psoriaziformă,

avea evoluţie

exantem sau

letală; prurit,

enantem

hiperhidroză

pemfigoid

sau lichenoid,

alopecie.

Tulburări

musculo- Spasme

Artralgie

scheletice şi musculare,

ale ţesutului mialgii

conjunctiv

Creşterea Anorexie, Scăderea

Tulburări

Concentraţiei scăderea concentraţiei

metabolice şi

plasmatice a apetitului plasmatice a

de nutriţie

potasiului alimentar sodiului

Hipotensiune

arterială, Stenoză

Fenomen

Tulburări hipotensiune Înroşirea feţei vasculară,

Raynaud

vasculare arterială hipoperfuzie,

ortostatică, vasculită

sincopă

Tulburări Dureri Pirexie Astenie

generale şi la toracice,

nivelul fatigabilitate

locului de

administrare

Reacţii de tip

Tulburări anafilactic sau

ale anafilactoid,

sistemului creşterea

imunitar anticorpilor

antinucleari

Insuficienţă

Creşterea hepatică

enzimelor acută, hepatită

Icter colestatic,

Tulburări hepatice colestatică sau

afectare

hepatobiliare şi/sau citolitică

hepatocelulară

bilirubinei (evoluţia

conjugate letală a fost

foarte rară).

Tulburări Impotenţă

ale erectilă

aparatului tranzitorie, Ginecomastie

genital şi scăderea

sânului libidoului

Dispoziţie

depresivă,

anxietate,

nervozitate, Tulburări de

Tulburări Confuzie

nelinişte, atenţie

psihice

tulburări de

somn,

inclusiv

somnolenţă

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest

lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9. Supradozaj

Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include vasodilataţie periferică excesivă

(cu hipotensiune arterială marcată, şoc), bradicardie, dezechilibre electrolitice şi insuficienţă renală.

Pacientul trebuie atent monitorizat şi tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Măsurile

sugerate includ în primul rând detoxifiere (lavaj gastric, administrare de adsorbante) şi măsuri de

refacere a stabilităţii hemodinamice, inclusiv administrarea de agonişti alfa1-adrenergici sau

administrarea de angiotensină II (angiotensinamidă). Ramiprilatul, metabolitul activ al ramiprilului,

este slab eliminat din circulaţia generală prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai ECA, codul ATC: C09AA05.

Mecanism de acţiune

Ramiprilatul, metabolitul activ al promedicamentului ramipril, inhibă enzima

dipeptidilcarboxipeptidaza I (sinonime: enzima de conversie a angiotensinei, kininaza II). În plasmă

şi ţesuturi, această enzimă catalizează conversia angiotensinei I în substanţa vasoconstrictoare activă

numită angiotensină II, precum şi degradarea substanţei vasodilatatoare active numită bradikinină.

Formarea redusă a angiotensinei II şi inhibarea degradării bradikininei determină vasodilataţie.

Deoarece angiotensina II stimulează, de asemenea, eliberarea de aldosteron, ramiprilatul reduce

secreţia de aldosteron. Răspunsul mediu la monoterapia cu inhibitor al ECA a fost mai scăzut la

pacienţii hipertensivi de culoare (afro-caraibieni) (de obicei, populaţie hipertensivă hiporeninemică)

comparativ cu pacienţii care nu sunt de culoare.

Efecte farmacodinamice

Proprietăţi antihipertensive:

Administrarea ramiprilului determină o reducere marcată a rezistenţei arteriale periferice. În general,

nu sunt modificări majore ale fluxului plasmatic renal şi ale ratei filtrării glomerulare. Administrarea

ramiprilului la pacienţi cu hipertensiune arterială determină o reducere a tensiunii arteriale în

clinostatism şi ortostatism fără creşterea compensatorie a frecvenţei cardiace.

La majoritatea pacienţilor, debutul efectului antihipertensiv pentru o singură doză are loc la 1 până la

2 ore după administrarea pe cale orală. Efectul maxim după o singură doză este, de obicei, atins la 3

până la 6 ore după administrarea pe cale orală. Efectul antihipertensiv pentru o singură doză durează,

de obicei, 24 de ore.

Efectul antihipertensiv maxim al tratamentului continuu cu ramipril apare, în general, după 3 până la

4 săptămâni. Este demonstrat că efectul antihipertensiv este susţinut sub tratament pe termen lung cu

durata de 2 ani.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu ramipril nu determină o creştere de rebound rapidă şi excesivă

a tensiunii arteriale.

Insuficienţă cardiacă:

Adăugat tratamentului convenţional cu diuretice şi opţional cu glicozide cardiace, ramiprilul a

demonstrat că este eficace la pacienţii cu clasele funcţionale II-IV ale New-York Heart Association.

Medicamentul are efecte benefice asupra hemodinamicii cardiace (scade presiunea de umplere la

nivelul ventriculului stâng şi ventriculului drept, scade rezistenţa vasculară periferică totală, creşte

debitul cardiac şi îmbunătăţeşte indicele cardiac). De asemenea, reduce activarea neuroendocrină.

Eficacitate clinică şi siguranţă

Prevenţie cardiovasculară/nefroprotecţie:

A fost efectuat un studiu clinic preventiv, placebo-controlat (studiul HOPE), în care tratamentul cu

ramipril a fost asociat tratamentului standard la mai mult de 9200 pacienţi. În studiu au fost incluşi

pacienţii cu risc crescut de boală cardiovasculară, fie cu antecedente de boală cardiovasculară

aterotrombotică (boală coronariană, accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică), fie cu

diabet zaharat însoţit de cel puţin un alt factor de risc cardiovascular (microalbuminurie confirmată,

hipertensiune arterială, concentraţie plasmatică crescută a colesterolului total, concentraţie plasmatică

scăzută a HDL-colesterolului – fracţiune lipoproteică cu densitate crescută – sau fumat).

Studiul a arătat că ramiprilul reduce semnificativ statistic incidenţa infarctului miocardic, decesului

de cauză cardiovasculară şi datorat accidentului vascular cerebral, pentru fiecare eveniment în parte şi

evenimente combinate (evenimente principale combinate).

Studiul HOPE: principalele rezultate

Risc relativ (interval

Ramipril Placebo Valoare p

de încredere 95 %)

% %

Toţi pacienţii N=4645 N=4652

Evenimente

principale 14,0 17,8 0,78 (0,70-0,86) < 0,001

combinate

Infarct miocardic 9,9 12,3 0,80 (0,70-0,90) < 0,001

Deces de cauză

6,1 8,1 0,74 (0,64-0,87) < 0,001

cardiovasculară

Accident vascular

3,4 4,9 0,68 (0,56-0,84) < 0,001

cerebral

Criterii finale

secundare

Deces de orice cauză 10,4 12,2 0,84(0,75-0,95) 0,005

Necesitate de

16,0 18,3 0,85 (0,77-0,94) 0,002

revascularizare

Spitalizare pentru

angină 12,0 12,3 0,98 (0,87-1,10) NS

instabilă

Spitalizare pentru

3,2 3,5 0,88 (0,70-1,10) 0,25

insuficienţă cardiacă

Complicaţii ale

6,4 7,6 0,84 (0,72-0,98) 0,03

diabetului zaharat

Studiul MICRO-HOPE, un substudiu predefinit al studiului HOPE, a investigat efectul asocierii a 10

mg ramipril la regimul medical uzual versus placebo la 3577 pacienţi cu vârsta de cel puţin ≥ 55 ani

(fără limită superioară de vârstă), majoritatea cu diabet zaharat de tip 2 (şi cel puţin un alt factor de

risc CV), normotensivi sau hipertensivi.

Analiza principală a arătat ca 117 (6,5%) dintre subiecţii trataţi cu ramipril şi 149 (8,4%) dintre cei

cărora li s-a administrat placebo au dezvoltat nefropatie manifestă, ceea ce corespunde unui RRR de

24%, IÎ 95% [3-40], p = 0,027.

Studiul REIN, un studiu randomizat, multicentric, dublu orb, cu grupuri paralele, placebo-controlat a

avut ca scop evaluarea efectului tratamentului cu ramipril asupra ratei de deteriorare a ratei de filtrare

glomerulară (RFG) la 352 de pacienţi normotensivi sau hipertensivi (cu vârsta de 18-70 ani) cu

proteinurie uşoară (excreţie urinară medie de proteine > 1 şi < 3 g/24 h) sau severă (≥ 3 g/24 h)

datorată nefropatiei non-diabetice cronice. Ambele subpopulaţii au fost stratificate prospectiv.

Analiza principală la pacienţii cu cea mai severă proteinurie (subpopulaţie la care studiul a fost

întrerupt prematur datorită beneficiului observat în grupul tratat cu ramipril) a arătat că rata medie a

deteriorării RFG pe lună a fost mai mică cu ramipril comparativ cu placebo; -0,54 (0,66) versus -0,88

(1,03) ml/min/lună, p = 0,038. Diferenţa între grupuri a fost, astfel, de 0,34 [0,03-0,65] pe lună şi de

aproximativ 4 ml/min/an; 23,1% dintre pacienţii din grupul tratat cu ramipril au atins criteriul

secundar combinat, de dublare a creatininemiei iniţiale şi/sau boală renală în stadiu terminal (BRST)

(necesitate de dializă sau transplant renal) versus 45,5% în grupul placebo (p = 0,02).

Prevenţie secundară după infarct miocardic acut

Studiul AIRE a inclus mai mult de 2000 de pacienţi cu semne clinice tranzitorii/persistente de

insuficienţă cardiacă după infarct miocardic confirmat. Tratamentul cu ramipril a fost început la 3

până 10 zile după infarctul miocardic acut. Studiul a arătat că după o perioadă medie de urmărire de

15 luni mortalitatea în grupul tratat cu ramipril a fost de 16,9% şi de 22,6% în grupul la care s-a

administrat placebo. Aceasta înseamnă o reducere absolută a mortalităţii de 5,7 % şi o reducere a

riscului relativ de 27% (IÎ 95% [11-40%]).

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in

combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat

cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The

Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui

inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA

NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau

cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile

lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai

ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi

concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease

Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii

finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul

adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de

angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune

cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a

evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai

frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care

s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes

(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în

cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat

placebo.

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare pe cale orală, ramiprilul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal:

concentraţia plasmatică maximă a ramiprilului este atinsă în decurs de o oră. În funcţie de cantitatea

eliminată prin urină, mărimea absorbţiei este de cel puţin 56% şi nu este semnificativ influenţată de

prezenţa alimentelor în tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea metabolitului activ, ramiprilat,

după administrarea orală a 2,5 mg şi 5 mg ramipril este de 45%.

Concentraţia plasmatică maximă a ramiprilatului, singurul metabolit activ al ramiprilului, este atinsă

la 2-4 ore după administrarea ramiprilului. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a

ramiprilatului după administrare în doză unică zilnică de doze uzuale de ramipril este atinsă

aproximativ în a patra zi de tratament.

Distribuţie

Proporţia legării de proteinele plasmatice este de aproximativ 73% pentru ramipril şi de aproximativ

56 % pentru ramiprilat.

Metabolizare

Ramiprilul este aproximativ complet metabolizat în ramiprilat şi în esterul diketopiperazinic, acidul

diketopiperazinic şi metaboliţii glucuronoconjugaţi ai ramiprilului şi ramiprilatului.

Eliminare

Eliminarea metaboliţilor este în principal renală.

Concentraţia plasmatică a ramiprilatului descreşte într-o manieră polifazică. Datorită legării sale

saturabile, puternice la nivelul ECA şi disocierii lente de enzimă, ramiprilatul are o fază de eliminare

terminală prelungită la concentraţii plasmatice foarte mici.

După administrarea repetată de doze zilnice unice de ramipril, timpul efectiv de înjumătăţire a

concentraţiilor de ramiprilat a fost de 13-17 ore pentru dozele de 5-10 mg şi mai mare pentru dozele

mai mici, de 1,25-2,5 mg. Această diferenţă este legată de capacitatea saturabilă a enzimei de a lega

ramiprilatul.

O doză unică de ramipril administrată pe cale orală determină o concentraţie nedetectabilă a

ramiprilului şi a metabolitului său în laptele matern. Cu toate acestea, efectul dozelor repetate nu este

cunoscut.

Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2)

Eliminarea renală a ramiprilatului este scăzută la pacienţii cu funcţie renală deteriorată şi clearance-ul

renal al ramiprilatului este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. Aceasta determină

concentraţii plasmatice crescute de ramiprilat, care scad mult mai lent decât la subiecţii cu funcţie

renală normală.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2)

La pacienţii cu funcţie hepatică deteriorată, metabolizarea ramiprilului în ramiprilat a fost întârziată

datorită activităţii reduse a esterazelor hepatice şi concentraţiile plasmatice de ramipril la aceşti

pacienţi au fost crescute. Cu toate acestea, la aceşti pacienţi, concentraţiile plasmatice maxime de

ramiprilat nu sunt diferite de cele observate la subiecţii cu funcţie hepatică normală.

5.3. Date preclinice de siguranţă

S-a demonstrat că administrarea pe cale orală a ramiprilului a fost lipsită de toxicitate acută la

rozătoare şi câini.

Studiile cu administrare cronică pe cale orală au fost efectuate la şobolani, câini şi maimuţe. Semne

ale modificărilor electroliţilor plasmatici şi ale compoziţiei sângelui au fost întâlnite la 3 specii.

Ca rezultat al activităţii farmacodinamice a ramiprilului, dilatarea marcată a aparatului

juxtaglomerular a fost observată la câine şi maimuţă de la doze zilnice de 250 mg/kg şi zi. Şobolanii,

câinii şi maimuţele au tolerat doze zilnice de 2, 2,5, respectiv 8 mg/kg şi zi, fără efecte dăunătoare.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan, iepure şi maimuţă nu au pus în

evidenţă proprietăţi teratogene.

Fertilitatea nu a fost afectată nici la femelele şi nici la masculii de şobolan.

Administrarea de ramipril la femelele de şobolan în perioada fetală şi în timpul alăptării a determinat

afectare renală ireversibilă (dilatarea pelvisului renal) la pui la doze zilnice de 50 mg/kg sau mai

mari.

Testele extensive de mutagenitate utilizând diferite sisteme de testare nu au arătat că ramiprilul are

proprietăţi mutagene sau genotoxice.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Hipromeloză 2910 (vâscozitate 4,0-6,0 cps.)

Celuloză microcristalină (pH 101)

Celuloză microcristalină (pH 102)

Amidon pregelatinizat

Stearil fumarat de sodiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. AC HELCOR Pharma S.R.L.

Str. Dr. Victor Babeş, nr. 50, Baia Mare, Jud. Maramureş, cod 430092, România

8. Numerele autorizaţiilor de punere pe piaţă

RAMIPRIL-AC 2,5 mg

14834/2023/01

RAMIPRIL-AC 5 mg

14835/2023/01

RAMIPRIL-AC 10 mg

14836/2023/01

9. Data primei autorizări sau a reînnoirii autorizaţiei

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2023

10. Data revizuirii textului

Ianuarie 2023