Kimoks 400 mg

Prospect Kimoks 400 mg

Producator: ALKALOID-INT d.o.o.

Clasa ATC: chinolone antibacteriene, fluororchinolone, codul ATC: J01MA14

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14660/2022/01-02-03 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Kimoks 400 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine moxifloxacină 400 mg (sub formă de clorhidrat).

Excipient cu efect cunoscut: galben amurg (E110).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3 FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare portocaliu deschis, biconvexe, ovale, marcate o linie mediană pe una

dintre fețe.

Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de divizare

în doze egale.

Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 20 mm x 8 mm.

4 DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Kimoks 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții bacteriene

provocate de bacterii sensibile la moxifloxacină, la pacienți cu vârsta de cel puțin 18 ani (vezi pct. 4.4, 4.8

și 5.1).

In urmatoarele indicatii, Moxifloxacina trebuie administrată numai atunci când utilizarea altor

medicamente antibacteriene, frecvent recomandate în tratamentul acestor infecţii, este considerată

inadecvată:

• Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat)
• Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructivă cronică incluzând bronşita (diagnosticată în mod

adecvat)

În următoarele indicații, moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată

utilizarea unor medicamente antibacteriene care sunt de obicei recomandate pentru tratamentul inițial al

acestor infecții sau când aceștia nu au reușit.

• Pneumonie dobândită în colectivitate, cu excepţia cazurilor severe
• Afecţiuni inflamatorii pelviene uşoare până la moderate (infecţii ale tractului genital superior

feminin, inclusiv salpingite şi endometrite) fără abcese tubo-ovariene sau pelviene asociate.

Kimoks 400 mg comprimate filmate nu este recomandat în monoterapie în afecţiunile inflamatorii

pelviene uşoare până la moderate, dar trebuie administrat în asociere cu alte medicamente

antibacteriene adecvate (de exemplu o cefalosporină) din cauza rezistenţei crescute a Neisseria

gonorrhoeae la moxifloxacină , cu excepţia cazului în care rezistenţa Neisseria gonorrhoeae poate

fi exclusă (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Kimoks 400 mg comprimate filmate poate fi utilizat, de asemenea, pentru a completa o schemă de

tratament, la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină

administrată intravenos pentru următoarele indicaţii:

• Pneumonie dobândită în colectivitate
• Infecţii complicate ale pielii şi structurilor cutanate

Kimoks 400 mg comprimate filmate nu trebuie administrat în tratamentul inițial al oricărei infecţii

cutanate sau a structurilor cutanate sau al pneumoniei severe dobândite în colectivitate.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze (adulți)

Doza recomandată este de un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.

Insuficienţă renală/hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la severă sau la pacienţii

cronici care efectuează dializă, adică hemodializă şi dializă peritoneală ambulatorie continuă (vezi pct. 5.2

pentru informaţii suplimentare).

Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).

Alte grupe speciale de pacienţi

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici şi la cei subponderali.

Copii şi adolescenţi

Moxifloxacina este contraindicată la copii și adolescenți (< 18 ani).

Nu s-au determinat eficacitatea şi siguranţa moxifloxacinei la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Comprimatul filmat trebuie înghiţit întreg, cu o cantitate suficientă de lichid şi se poate administra

independent de orarul meselor.

Durata de administrare

Kimoks 400 mg comprimate filmate trebuie administrat conform următoarelor intervale de administrare a

tratamentului:

• Exacerbare acută a bolii pulmonare obstructive cronice incluzând bronşita 5 – 10 zile
• Pneumonie dobândită în colectivitate 10 zile
• Sinuzită bacteriană acută 7 zile
• Afecţiuni inflamatorii pelviene uşoare până la moderate 14 zile

Kimoks 400 mg comprimate filmate a fost evaluat în cadrul studiilor clinice pentru perioade de tratament

de maximum 14 zile.

Terapie secvenţială (administrare intravenoasă urmată de administrare orală)

În cadrul studiilor clinice privind terapia secvenţială, majoritatea pacienților au trecut de la tratamentul

intravenos la cel oral în decurs de 4 zile (în cazul pneumoniei dobândite în colectivitate) sau de 6 zile (în

cazul infecțiilor complicate cutanate sau ale structurilor cutanate). Durata totală recomandată pentru

tratamentul intravenos și oral este de 7 -14 zile pentru pneumonia dobândită în colectivitate și de 7-21 zile

pentru infecții complicate ale pielii și ale structurilor cutanate.

Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie

depăşite.

4.3. Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi

la pct. 6.1.

• Sarcină și alăptare (vezi pct. 4.6).
• Pacienți cu vârsta sub 18 ani.
• Pacienţi cu antecedente de boli/afecțiuni ale tendoanelor, asociate tratamentului cu chinolone.

Atât în investigațiile preclinice cât şi în studiile efectuate la om, au fost observate modificări ale

electrocardiogramei ca urmare a expunerii la moxifloxacină, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin

urmare, din motive legate de siguranța medicamentului, moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu:

• Prelungire a intervalului QT congenitală sau dobândită diagnosticată
• Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată
• Bradicardie relevantă din punct de vedere clinic
• Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu scădere a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
• Antecedente de aritmii simptomatice

Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT

(vezi de asemenea, pct 4.5).

Din cauza datelor clinice limitate, moxifloxacina este contraindicată, de asemenea, la pacienţii cu

insuficienţă hepatică (clasificarea Child Pugh C) şi la pacienţii cu concentrații plasmatice ale

transaminazelor crescute >5 ori față de limita superioară a valorilor normale.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea moxifloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave

la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

Tratamentul acestor pacienți cu moxifloxacina trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni

alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și

pct. 4.3).

Beneficiul tratamentului cu moxifloxacină, în special în cazul infecţiilor cu grad redus de severitate,

trebuie evaluat, luând în considerare informaţiile prezentate la punctul cu privire la atenţionări şi precauţii.

Prelungire a intervalului QTc şi condiţiile clinice cu posibilă prelungire a QTc

La unii pacienți, s-a demonstrat că moxifloxacina prelungeşte intervalul QTc pe electrocardiogramă. La

analiza ECG-urilor obţinute în cadrul programului de studii clinice, prelungirea QTc la administrarea

moxifloxacinei a fost de 6 ms ± 26 ms, 1,4% comparativ cu momentul iniţial.

Deoarece intervalul QTc la momentul iniţial tinde să fie mai prelungit la femei comparativ cu bărbaţii,

femeile pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De asemenea, pacienţii

vârstnici pot fi mai sensibili la efectele medicamentelor asupra intervalului QT.

Medicamentele care pot scădea concentraţiile plasmatice de potasiu trebuie administrate cu precauţie la

pacienţii cărora li se administrează moxifloxacină (vezi, de asemenea, pct 4.3 și 4.5).

Moxifloxacina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmogene curente (în special

femei şi pacienţi vârstnici), cum sunt ischemia acută miocardică sau prelungirea intervalului QT, deoarece

poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) şi stop cardiac (vezi, de

asemenea, pct. 4.3). Gradul prelungirii intervalului QT poate creşte în funcție de concentraţia plasmatică a

medicamentului. Ca urmare, doza recomandată nu trebuie depăşită.

În cazul în care în timpul tratamentului de moxifloxacină apar semne de aritmie cardiacă, tratamentul

trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.

Hipersensibilitate/reacţii alergice

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate şi reacţii alergice la fluorochinolone, inclusiv moxifloxacină,

după prima administrare. Chiar de la prima administrare, reacţiile anafilactice pot evolua până la şoc cu

risc vital. În cazul unor manifestări clinice de reacții de hipersensibilitate severe, tratamentul cu

moxifloxacină trebuie întrerupt şi trebuie început un tratament adecvat (de exemplu tratamentul şocului).

Tulburări hepatice severe

În cazul administrării moxifloxacinei au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă, cu posibilă evoluţie

spre insuficienţă hepatică (inclusiv cazuri letale) (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze

medicului înainte de continuarea tratamentului, dacă apar semne şi simptome de hepatită fulminantă, cum

sunt astenie cu evoluţie rapidă asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţă de sângerare sau

encefalopatie hepatică.

Trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semne de disfuncţie

hepatică.

Reacții adverse cutanate severe

Reacții adverse cutanate severe (SCAR), inclusiv necroliza epidermică toxică (TEN: cunoscută și

sub numele de sindromul Lyell), sindromul Stevens Johnson (SJS) și Pustuloza exantematică

generalizată acută (AGEP), care ar putea pune viața în pericol sau ar putea fi letale, au fost

raportate cu moxifloxacină (vezi pct. 4.8). În momentul prescripției, pacienții trebuie informați

despre semnele și simptomele reacțiilor cutanate severe și trebuie monitorizați îndeaproape.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, moxifloxacină trebuie întreruptă

imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o

reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau AGEP, cu utilizarea de moxifloxacină, tratamentul cu

moxifloxacină nu trebuie reinițiat la acest pacient în niciun moment.

Pacienții cu predispoziție la crize convulsive

Despre chinolone se cunoaște faptul că declanșează crize convulsive. Trebuie administrate cu precauţie la

pacienţii cu tulburări ale SNC sau cu alți factori de risc care pot predispune la crize convulsive sau care

scad pragul de declanşare al acestora. În cazul dezvoltării crizelor convulsive, tratamentul cu

moxifloxacină trebuie întrerupt şi trebuie adoptate măsuri adecvate.

Reacții adverse grave prelungite, invalidante și potențial ireversibile

Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave prelungite (care persista timp de luni sau ani),

invalidante și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate

mai multe sisteme(musculo-scheletic, nervos, psihic si senzitiv), la pacienții cărora li s-au administrat

chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta lor și factorii de risc pre-existenți. Administrarea

moxifloxacinei trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse grave

și pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul pentru recomandări.

Neuropatie periferică

La pacienţii trataţi cu chinolone si fluorochinolone, inclusiv moxifloxacină, au fost raportate cazuri de

polineuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie, care au dus la parestezii, hipoestezii, disestezii sau

slăbiciune. Pacienţii cărora li se administrează tratament cu moxifloxacină trebuie sfătuiţi să se adreseze

medicului înainte de continuarea tratamentului, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt

durere, senzaţie de arsură, furnicături, amorţeală sau slăbiciune, pentru a preveni riscul dezvoltării unor

potențiale tulburări ireversibile (vezi pct. 4.8).

Reacții psihice

Reacţiile psihice pot să apară chiar după prima administrare a chinolonelor, inclusiv a moxifloxacinei. În

cazuri foarte rare, reacţiile depresive sau psihotice au progresat până la ideație suicidară şi comportament

de auto-vătămare, cum sunt tentativele de suicid (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste

reacţii, trebuie întrerupt tratamentul cu moxifloxacină şi adoptate măsurile adecvate. Se recomandă

prudenţă în cazul în care moxifloxacina trebuie administrată la pacienţii cu tulburări psihotice sau cu

antecedente de boli psihice.

Diaree asociată administrării de antibiotice, inclusiv colită

La administrarea antibioticelor cu spectru larg, inclusiv moxifloxacină, au fost raportate cazuri de diaree

asociată cu antibioticele (DAA) şi de colită asociată cu antibioticele (CAA), inclusiv colită

pseudomembranoasă şi diaree asociată cu Clostridium difficile; manifestările pot varia de la diaree uşoară

la colită letală. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă

diaree în timpul sau după administrarea moxifloxacinei. În cazul în care DAA sau CAA este suspectată

sau confirmată, trebuie întrerupt tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv

moxifloxacină şi trebuie adoptate imediat măsuri terapeutice adecvate.

În plus, trebuie luate măsuri adecvate de control al infecţiei, pentru a scădea riscul de transmitere al

acesteia. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate la pacienţi care dezvoltă diaree gravă.

Pacienți cu miastenia gravis

Moxifloxacina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis, deoarece este posibilă

exacerbarea simptomelor.

Tendinită și ruptură de tendon

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori

bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone,

apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului (vezi pct 4.3

și 4.8). Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu

insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi.

Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu

moxifloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ.

Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu

trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie

Disecție și anevrisme de aortă, requrgitare la nivelul valvelor cardiace/incompetență a valvelor cardiace.

Anevrism și disecție aortică

Studiile epidemiologice au raportat un risc crescut de anevrism aortic și disecție de aorta mai ales la

pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de

fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură

(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia

dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și

după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de boală

anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic ori de boală congenitală de valve cardiace și /

sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă, sau în prezența altor factori de risc sau condiții

predispozante atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve

cardiace /incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, Sindromul Marfan sau, sindromul Ehlers-

Danlos, sindrom Turner , boala Behcet, hipertensiunea arterială, poliartrită reumatoidă sau, în plus,

-anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu

celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,

• regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită

infecțioasă).

De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții

tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.

În caz de durere bruscă de abdomen, piept sau spate, pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat un medic

într-un departament de urgență

Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace

nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al membrelor inferioare.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Pacienţilor vârstnici cu tulburări renale trebuie să li se administreze cu precauţie moxifloxacină în cazul în

care nu pot menţine un aport lichidian adecvat, deoarece deshidratarea poate creşte riscul de insuficienţă

renală.

Tulburări de vedere

În cazul în care apar tulburări de vedere sau alte efecte oculare, trebuie solicitat imediat consult

oftalmologic (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Oscilații ale glicemiei

Ca și în cazul tuturor quinolonelor, au fost raportate in asociere cu moxifloxacina, oscilații ale glicemiei,

incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), La pacientii tratati cu moxifloxacină,

oscilatii ale glicemiei s-au observat predominant la pacienții diabetici varstnici care primesc tratament

concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, sulfoniluree) sau cu insulină. Au fost

raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienții

diabetici.

Prevenirea reacțiilor de fotosensibilitate

S-a observat faptul că chinolonele determină reacții de fotosensibilitate la pacienți. Cu toate acestea, unele

studii au arătat faptul că moxifloxacina prezintă un risc mai mic de a induce fotosensibilitate.

Totuși, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite expunerea la radiaţii UV sau la lumina solară puternică şi/sau

prelungită în timpul tratamentului cu moxifloxacină.

Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

Pacienţii cu antecedente familiale sau cu deficit de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază sunt predispuşi la

apariţia reacţiilor hemolitice în timpul tratamentului cu chinolone. Prin urmare, moxifloxacina trebuie

administrată cu precauţie la acești pacienţi.

Pacienți cu boală inflamatorie pelviană

La pacienţii cu afecţiuni inflamatorii pelviene complicate ( de exemplu asociate cu abcese tubo-ovariane

sau pelviene) la care tratamentul intravenos este considerat necesar, nu se recomandă administrarea

Kimoks 400 mg comprimate filmate.

Boala inflamatorie pelviană poate fi cauzată de Neissseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. Prin

urmare, în aceste cazuri moxifloxacina trebuie administrată concomitent cu un alt antibiotic adecvat (de

exemplu o cefalosporină), cu excepţia cazului în care poate fi exclusă rezistenţa la moxifloxacină a

Neisseria gonorrhoeae. În cazul în care nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament,

terapia trebuie reevaluată.

Pacienți cu infecții complicate ale pielii și structurilor cutanate (ICPSC) speciale

Nu a fost stabilită eficacitatea clinică a moxifloxacinei administrate intravenos în tratamentul infecţiilor

severe asociate arsurilor, fasceitei și infecţiilor piciorului diabetic cu osteomielită.

Interferenţa cu testele biologice

Tratamentul cu moxifloxacină poate interfera cu testul de cultură pentru Mycobacterium spp. prin

suprimarea creşterii micobacteriene, ceea ce determină rezultate fals negative la probele luate de la

pacienții tratați cu moxifloxacină în mod curent.

Pacienți cu infecții cauzate de SARM (stafilococ auriu rezistent la meticilină)

Moxifloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecțiilor cu SARM. În cazul unei infecţii

suspectate sau confirmate cu SARM, trebuie început tratamentul cu un medicament antibacterian adecvat

(vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Din cauza reacţiilor adverse asupra cartilajelelor, observate la animalele tinere (vezi pct. 5.3),

administrarea moxifloxacinei este contraindicată la copii şi adolescenţi < 18 ani (vezi pct. 4.3).

Kimoks 400 mg comprimate filmate conține lac de aluminiu galben amurg (E110): poate provoca reacții

alergice.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni cu medicamente

Nu poate fi exclus un efect aditiv de prelungire a intervalului QT atunci când se administrează

moxifloxacină cocnomitent cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QTc. Aceasta poate duce la

creșterea riscului de aritmii ventriculare, inclusiv torsada vârfurilor. De aceea, administrarea concomitentă

a moxifloxacinei împreună cu oricare dintre următoarele medicamente este contraindicată (vezi, de

asemenea, pct 4.3):

• antiaritmice de clasa IA (de exemplu chinidină, hidrochinidină, dizopiramidă)
• antiaritmice de clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
• antipsihotice (de exemplu fenotiazine, pimozidă, sertindol, haloperidol, sultoprid)
• medicamente antidepresive triciclice
• unele medicamente antimicrobiene (saquinavir, sparfloxacină, eritromicină i.v., pentamidină,

antimalarice, în special halofantrină)

• anumite antihistaminice (terfenadină, astemizol, mizolastină)
• alte medicamente (cisapridă, vincamină i.v., bepridil, difemanil).

Moxifloxacina trebuie administrată cu precauție la pacienții tratați cu medicamente ce pot scădea

potasemia (de exemplu diuretice de ansă și tiazidice, laxative și clisme [în doze mari], corticosteroizi,

amfotericină B) sau medicamente asociate cu bradicardie clinic semnificativă.

Trebuie lăsat un interval de aproximativ 6 ore între administrarea medicamentelor care conţin cationi

bivalenţi sau trivalenţi (de exemplu antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, comprimate de

didanozină, sucralfat şi medicamente care conţin fer sau zinc) şi administrarea moxifloxacinei.

Utilizarea concomitentă de cărbune activat împreună cu moxifloxacină administrată oral în doză de

400 mg a dus la prevenirea semnificativă a absorbţiei medicamentului şi la reducerea biodisponibilităţii

sistemice a acestuia cu mai mult de 80%. Ca urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă a celor

două medicamente (cu excepţia supradozajului, vezi şi pct. 4.9).

După administrarea de doze repetate la voluntari sănătoși, moxifloxacina a determinat creșterea C a

max

digoxinei cu aproximativ 30%, fără să influențeze ASC sau concentrațiile minime. Nu sunt necesare

precauţii în cazul administrării concomitente cu digoxina.

În cadrul studiilor efectuate la voluntari cu diabet zaharat, administrarea concomitentă a moxifloxacinei pe

cale orală împreună cu glibenclamidă a dus la o scădere cu aproximativ 21% a concentraţiei plasmatice

maxime ale glibenclamidei. Administrarea concomitentă a glibenclamidei cu moxifloxacina poate

determina teoretic hiperglicemie uşoară şi tranzitorie. Cu toate acestea, modificările farmacocinetice

observate în cazul administrării concomitente a glibenclamidei nu au dus la modificări ale parametrilor

farmacodinamici (glicemie, insulină). Prin urmare, nu a fost observată nicio interacţiune relevantă din

punct de vedere clinic între moxifloxacină şi glibenclamidă.

Modificări ale INR-ului

A fost raportat un mare număr de cazuri care demonstrează o creştere a activităţii anticoagulantelor orale

la pacienţii cărora li s-au administrat cocncomitent medicamente antibacteriene, în special

fluorochinolone, macrolide, tetracicline, cotrimoxazol şi unele cefalosporine. Afecțiunile infecţioase şi

inflamatorii,vârsta şi starea generală a pacientului par a fi factori de risc. În aceste circumstanţe este dificil

de evaluat dacă infecţia sau tratamentul au provocat modificări ale INR-ului (International Normalised

Ratio). O măsură de precauţie ar putea fi reprezentată de monitorizarea mai frecventă a INR-ului. Dacă

este necesar, doza de anticoagulant cu administrare orală trebuie ajustată în mod corespunzător.

În cadrul studiilor clinice nu s-au evidențiat interacţiuni după administrarea concomitentă a

moxifloxacinei împreună cu: ranitidină, probenecid, contraceptive orale, suplimente de calciu, morfină

administrată parenteral, teofilină sau itraconazol.

Studiile efectuate in vitro cu enzime ale citocromului uman P 450 confirmă aceste date. Având în vedere

aceste rezultate, o interacţiune metabolică prin intermediul enzimelor citocromului P 450 este puţin

probabilă.

Interacţiuni cu alimentele

Moxifloxacina nu prezintă interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic cu alimentele, inclusiv cu

alimentele lactate.

4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcină

Nu a fost evaluată siguranţa administrării moxifloxacinei în timpul sarcinii la om. Studiile efectuate la

animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3.) Riscul potenţial pentru om

este necunoscut. Moxifloxacina nu trebuie administrată la femeile gravide, din cauza riscului observat în

condiții experimentale cu privire la efectul dăunător al fluorochinolonelor asupra cartilajului de creştere la

animalele imature şi leziunile articulare reversibile descrise la copiii trataţi cu anumite fluorochinolone

(vezi pct. 4.3).

Alăptarea

Nu sunt disponibile date privind perioada de lactaţie sau de alăptare la femei. Datele pre-clinice indică

faptul că mici cantităţi de moxifloxacină sunt secretate în lapte. În absenţa datelor la om şi din cauza

riscului de deteriorare a cartilajului de creştere la animalele imature, observat în condiții experimentale, în

urma administrării fluorochinolonelor, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu

moxifloxacină (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea

Studiile efectuate la animale nu au evidențiat afectarea fertilității (vezi pct 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele moxifloxacinei asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje. Cu toate acestea, fluorochinolonele, inclusiv moxifloxacina, pot determina o scădere a

capacităţii pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, din cauza reacţiilor adverse de la

nivelul SNC (de exemplu ameţeli, pierdere acută și tranzitorie a vederii, vezi pct. 4.8) sau pierdere bruscă

şi de scurtă durată a stării de conștiență (sincopă, vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să evalueze modul

în care reacţionează la moxifloxacină, înainte de a conduce vehicule sau de folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse observate în toate studiile clinice efectuate cu moxifloxacină

400 mg (administrată oral sau în terapie secvenţială) și derivate din raportările după punerea

medicamentului pe piață, enumerate în funcţie de frecvenţa de apariţie:

Cu excepția stării de greață și a diareei, toate reacțiile adverse au fost observate cu o frecvență sub 3%.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii. Frecvenţele sunt definite astfel:

• frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)
• mai puțin frecvnte (≥ 1/1000 și < 1/100)
• rare (≥ 1/10000 și < 1/1000)
• foarte rare (< 1/10000)
• cu frecvență necunoscut (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvență

aparate, frecvente necunoscut

sisteme şi organe (frecvența nu

(MedDRA) poate fi estimată

din datele

disponibile)

Infecții și Suprainfecții din

infestări cauza bacteriilor

sau fungilor

rezistente(ți) de

exemplu

candidoză orală și

vaginală.

Tulburări Anemie Timp de

hematologice și Leucopenie(i) protrombină

limfatice Neutropenie crescut/INR

Trombocitopenie scăzut

Trombocitemie Agranulocitoză

Eozinofilie Pancitopenie

sanguină

Timp de

protrombină

prelungit/INR

crescut

Tulburări ale Reacţii alergice Anafilaxie,

sistemului (vezi pct. 4.4) inclusiv cu risc

imunitar vital, foarte rar

Șoc (vezi pct.

4.4)

Edem alergic/

angioedem

(inclusiv edem

laringian cu

posibil risc

vital, vezi pct.

4.4)

Tulburări Sindromul

endocrine secreției

inadecvate de

hormon

antidiuretic

(SIADH)

Tulburări Hiperlipidemie Hiperglicemie Hipoglicemie

metabolice și Hiperuricemie Comă

de hipoglicemică

nutriție

Tulburări Reacții de Labilitate Depersonalizare

psihice* anxietate emoțională Reacții psihotice

Hiperactivitate Depresie (în (pot culmina în

psihomotorie/ cazuri foarte comportament

agitație rare poate de auto-

culmina în vătămare, cum

comportament sunt ideația

e de auto- /gândurile

vătămare, cum suicidare sau

sunt ideația tentativele de

/gândurile suicid, vezi pct.

suicidare sau 4.4)

tentativele de

suicid, vezi

pct. 4.4)

Halucinații

Delir

Tulburări ale Cefalee Parestezie și Hipoestezie Hiperestezie

sistemului Amețeli disestezie Tulburări ale

nervos* Tulburări ale mirosului

gustului (inclusiv (inclusiv

ageuzie în cazuri anosmie)

foarte rare) Vise anormale

Confuzie și Tulburări de

dezorientare coordonare

Tulburări de somn (inclusiv

tulburări de

(mai ales mers, în

insomnie) special din

Tremor cauza

Vertij amețelilor sau

Somnolenţă vertijului)

Crize

convulsive

inclusiv

convulsii de tip

grand mal

(vezi pct. 4.4)

Tulburări de

atenție

Tulburări de

vorbit

Amnezie

Neuropatie

periferică și

polineuropatie

Tulburări Tulburări de Fotofobie Pierdere

oculare* vedere inclusiv tranzitorie a

diplopie și vedere vederii (în

încețoșată (în special în cazul

special în cazul reacțiilor la

reacțiilor la nivelul SNC,

nivelul SNC, vezi vezi pct. 4.4 și

pct. 4.4) 4.7)

Uveită și

transiluminare

bilaterală acută a

irisului(vezi pct.

4.4)

Tulburări Tinitus

acustice și Tulburare

vestibulare* auditivă

inclusiv

surditate (de

obicei

reversibilă)

Tulburări Prelungire a Prelungire a Tahiaritmii Aritmii

cardiace intervalului QT la intervalului QT ventriculare nespecificate

pacienți cu (vezi pct. 4.4) Sincopă Torsada

hipokaliemie Palpitații (pierdere vârfurilor (vezi

(vezi pct. 4.3 și Tahicardie bruscă și de pct. 4.4)

4.4) Fibrilaţie atrială, scurtă durată a Stop cardiac

Angină pectorală conștienței) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Vasodilataţie Hipertensiune Vasculită

vasculare arterială

Hipotensiune

arterială

Tulburări Dispnee (inclusiv

respiratorii, tulburări

toracice și astmatice)

mediastinale

Tulburări gastro- Greaţă Scădere a Disfagie

intestinale Vărsături apetitului Stomatită

Tulburări gastro- alimentar Colită asociată

intestinale și și a consumului antibioticelor

abdominale de alimente (inclusiv colită

Diaree Constipaţie pseudomembra

Dispepsie noasă, în

Flatulenţă cazuri foarte

Gastrită rare asociată

Creșterea cu complicații

concentrației cu risc vital,

plasmatice a vezi pct. 4.4)

amilazei

Tulburări Creșteri ale Insuficiență Icter Hepatită

hepatobiliare transaminazelor hepatică (inclusiv Hepatită fulminantă

creșteri ale LDH) (mai ales (poate duce la

Creșteri ale colestatică) insuficiență

bilirubinemiei hepatică cu risc

Creșteri ale vital (inclusiv

gamaglutamiltran cazuri letale,

sferazei vezi pct. 4.4)

Creștere a

fosfatazei

alcaline

Afecțiuni ale pielii Prurit Reacții buloase Pustuloza

și ale țesutului Erupţie cutanată la nivelul pielii exantematică

subcutanat tranzitorie de tip generalizată acută

Urticarie sindrom (AGEP)

Xerodermie Stevens-Johnson

sau necroliză

epidermică

toxică (cu risc

vital potențial,

vezi pct. 4.4)

Tulburări Artralgie Tendinită (vezi Ruptură de Rabdomioliză

musculo- Mialgie pct. 4.4) tendon (vezi pct.

scheletice Crampe 4.4)

și ale musculare Artrită

țesutului Spasme Rigiditate

conjunctiv* musculare musculară

Slăbiciune Exacerbare a

musculară simptomelor de

miastenia gravis

(vezi pct. 4.4)

Tulburări renale Deshidratare Insuficienţă

renală (inclusiv

și ale căilor creștere a

urinare azotemiei și

creatininemiei)

Insuficiență

renală (vezi

pct. 4.4)

Tulburări Stare generală de Edem

generale și ale rău (mai ales

locului de astenie sau

administrare* oboseală)

Afecțiuni

dureroase

(inclusiv durere la

nivel lombar,

toracic, pelvian și

la nivelul

extremităților)

Transpirații

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau

ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe

și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților,

tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări

ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și

fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri

letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetență a uneia dintre valvele

cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri foarte rare ale următoarelor reacţii adverse după tratamentul cu alte

fluorochinolone, care pot, de asemenea, să apară în timpul tratamentului cu moxifloxacină: presiune

intracraniană crescută (inclusiv pseudotumor cerebri), hipernatremie, hipercalcemie, anemie hemolitică,

reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse selectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu se recomandă adoptarea unor măsuri specifice după supradozajul accidental. În caz de supradozaj

trebuie aplicat tratamentul simptomatic. Monitorizarea ECG trebuie efectuată din cauza posibilităţii de

prelungire a intervalului QT. Administrarea concomitentă a cărbunelui activat împreună cu moxifloxacină

400 mg administrată pe cale orală va scădea biodisponibilitatea sistemică a medicamentului cu peste 80%.

Administrarea cărbunelui activat la scurt timp după începerea absorbţiei poate fi utilă pentru prevenirea

creşterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacină în cazurile de supradozaj oral.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluororchinolone, codul ATC: J01MA14

Mecanism de acţiune

In vitro, moxifloxacina are activitate asupra unui spectru larg de microorganisme patogene, Gram-pozitiv

şi Gram-negativ.

Acţiunea bactericidă a moxifloxacinei rezultă din inhibarea ambelor topoizomeraze de tip II (ADN girază

şi topoizomerază IV), necesare pentru replicarea, transcripţia şi repararea ADN-ului bacterian. Se pare că

jumătatea C8-metoxi contribuie la creşterea activităţii şi la scăderea selecţionării de bacterii Gram-pozitiv

mutante rezistente, în comparaţie cu jumătatea C8-H. Prezenţa substituentului bicicloaminic voluminos în

poziţia C-7 previne efluxul activ asociat cu genele norA sau pmrA, întâlnite la anumite bacterii Gram-

pozitiv.

Investigaţiile farmacodinamice au demonstrat că moxifloxacina are efect bactericid dependent de

concentraţia plasmatică. Concentraţiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de mărime al

concentraţiilor minime inhibitorii (CMI).

Efectul asupra florei intestinale la om

Următoarele modificări ale florei intestinale au fost observate la voluntari, în urma administrării orale de

moxifloxacină: Escherichia coli, Bacillus spp., Enterococcus spp. și Klebsiella spp. au fost scăzute,

precum și anaerobii Bacteroides vulgatus, Bifidobacterium spp., Eubacterium spp., și Peptostreptococcus

spp.. S-a observat o creștere la Bacteroides fragilis. Aceste modificări au revenit la normal în decurs de

două săptămâni.

Mecanism de rezistență

Mecanismele de dezvoltare a rezistenţei bacteriene care inactivează penicilinele, cefalosporinele,

aminoglicozidele, macrolidele şi tetraciclinele nu influenţează activitatea antibacteriană a moxifloxacinei.

Alte mecanisme de rezistenţă, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas

aeruginosa) şi mecanismele de eflux, pot influenţa de asemenea sensibilitatea la moxifloxacină.

Rezistenţa in vitro la moxifloxacină este dobândită în mai multe etape prin mutaţii la nivelul situsurilor

ţintă, la ambele topoizomeraze de tip II, ADN giraza şi topoizomeraza IV. Moxifloxacina este un substrat

slab al mecanismelor de eflux activ ale germenilor Gram-pozitiv.

A fost observată rezistenţa încrucişată cu alte fluorochinolone. Cu toate acestea, având în vedere faptul că

moxifloxacina inhibă atât topoizomeraza de tip II cât şi topoizomeraza IV cu activitate similară la unele

bacterii Gram-pozitiv, aceste bacterii pot fi rezistente la alte chinolone, dar sensibile la moxifloxacină.

Valori critice

Valori critice EUCAST cu privire la CMI clinice și difuzia în disc pentru moxifloxacină (01.01.2011):

Microorganism Sensibil Rezistent

Staphylococcus spp. ≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l

≥ 24 mm < 21 mm

S. pneumoniae ≤ 0,5 mg/l > 0,5 mg/l

≥ 22 mm < 22 mm

Streptococcus grupele A, B, C, G ≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l

≥ 18 mm < 15 mm

H. influenzae ≤ 0,5 mg/l > 0,5 mg/l

≥ 25 mm < 25 mm

M. catarrhalis ≤ 0,5 mg/l > 0,5 mg/l

≥ 23 mm < 23 mm

Enterobacteriaceae ≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l

≥ 20 mm < 17 mm

Valori critice fără legătură cu specia* ≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l

*Valorile critice fără legătură cu specia au fost determinate, în principal, pe baza datelor

farmacocinetice/farmacodinamice şi sunt independente de distribuţia valorilor CMI pentru specii

specifice. Acestea trebuie utilizate numai la specii pentru care nu s-a stabilit o valoare critică cu

specificitate de specie şi nu se utilizează la specii ale căror criterii de interpretare urmează să fie

determinate.

Sensibilitatea microbiologică

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geografică şi în timp pentru speciile

selectate, fiind necesare informaţii cu privire la rezistenţa locală, în special pentru tratamentul infecţiilor

severe. Dacă este necesar, trebuie solicitată opinia experților, în cazul în care prevalenţa locală a

rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii,

este pusă sub semnul întrebării.

Specii frecvent sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus* (sensibil la meticilină)

Streptococcus agalactiae (de grup B)

Grupul Streptococcus milleri* (S. anginosus, S. constellatus și S. intermedius)

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus pyogenes* (de grup A)

Grupul Streptococcus viridans (S. viridans, S. mutans, S. mitis, S. sanguinis, S. salivarius, S.

thermophilus)

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Acinetobacter baumanii

Haemophilus influenzae*

Haemophilus parainfluenzae*

Legionella pneumophila

Moraxella (Branhamella) catarrhalis*

Microorganisme anaerobe

Fusobacterium spp.

Prevotella spp.

Alte microorganisme

Chlamydophila (Chlamydia) pneumoniae*

Chlamydia trachomatis*

Coxiella burnetii

Mycoplasma genitalium

Mycoplasma hominis

Mycoplasma pneumoniae*

Specii pentru care rezistenţa dobândită poate constitui o problemă

Microorganisme aerobe Gram-pozitiv

Enterococcus faecalis*

Enterococcus faecium*

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)+

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella pneumoniae*#

Klebsiella oxytoca

Neisseria gonorrhoeae*+

Proteus mirabilis*

Microorganisme anaerobe

Bacteroides fragilis*

Peptostreptococcus spp.*

Microorganisme cu rezistenţă naturală

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Pseudomonas aeruginosa

*Activitatea a fost satisfăcător demonstrată pe tulpini sensibile în cadrul studiilor clinice în vederea

aprobării indicaţiilor clinice.

#Tulpinile care produc BLSE (beta-lactamaze cu spectru extins) sunt în mod normal rezistente la

fluorochinolone

+Rata de rezistenţă > 50% în una sau mai multe ţări

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi biodisponibilitate

În urma administrării orale, moxifloxacina este absorbită rapid şi aproape complet în organism.

Biodisponibilitatea absolută ajunge la aproximativ 91%.

Parametrii farmacocinetici evoluează liniar în intervalul de doze unice cuprins între 50 și 800 mg şi până

la 600 mg o dată pe zi, timp de 10 zile. În urma administrării orale a unei doze de 400 mg se ating

concentraţii plasmatice maxime de 3,1 mg/l în decurs de 0,5- 4 ore de la administrare. Concentraţiile

plasmatice maxime şi minime la starea de echilibru (400 mg o dată pe zi) au fost de 3,2 mg/l, respectiv

0,6 mg/l. La starea de echilibru, expunerea în intervalul de doze este cu aproximativ 30% mai mare decât

după prima doză.

Distribuție

Moxifloxacina se distribuie rapid în spaţiile extravasculare; după administrarea unei doze de 400 mg s-a

determinat o ASC de 35 mg・oră/l. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru (Vse) este de

aproximativ 2 l/kg. Experimentele in vitro şi ex vivo au evidenţiat o legare de proteinele plasmatice de

aproximativ 40 – 42%, independent de concentraţia medicamentului. Moxifloxacina se leagă în principal

de albumina serică.

Următoarele concentraţii plasmatice maxime (exprimate ca medie geometrică) au fost observate în urma

administrării orale a unei doze unice de 400 mg moxifloxacină:

Țesut Concentrație Raport: Loc:plasmă

Plasmă 3,1 mg/l –

Salivă 3,6 mg/l 0,75 – 1,3

Lichid vezicular 1,61 mg/l 1,71

Mucoasa bronșică 5,4 mg/kg 1,7 – 2,1

Macrofage alveolare 56,7 mg/kg 18,6 – 70,0

Lichidul membranei epiteliale 20,7 mg/l 5 – 7

Sinus maxilar 7,5 mg/kg 2,0

Sinus etmoidal 8,2 mg/kg 2,1

Polipi nazali 9,1 mg/kg 2,6

Lichid interstițial 1,02 mg/l 0,8 – 1,42,3

Tract genital feminin* 10,24 mg/kg 1,724

* administrarea intravenoasă a unei dozei unice de 400 mg

1 10 ore după administrare

2 concentrația pentru fracțiunea nelegată

3 între 3 și 36 ore după administrarea dozei

4 la terminarea perfuzării

Metabolizarea

Moxifloxacina prezintă o biotransformare de fază II şi se excretă pe cale renală şi biliară/prin materiile

fecale sub formă netransformată, precum şi sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) şi

glucuronoconjugat (M2). M1 şi M2 sunt singurii metaboliţi semnificativi la om şi amândoi sunt inactivi

din punct de vedere microbiologic.

În cadrul studiilor clinice de fază I şi al celor in vitro nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice

metabolice cu alte medicamente care sunt supuse unei biotransformări de fază I prin intermediul

enzimelor citocromului P450. Nu există nicio indicație de metabolizare oxidativă.

Eliminare

Moxifloxacina este eliminată din plasmă cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de

aproximativ 12 ore. Clearance-ul mediu total aparent în urma administrării unei doze de 400 mg variază

între 179 şi 246 ml/min. Clearance-ul renal este de aproximativ 24 – 53 ml/min, ceea ce sugerează o

reabsorbţie tubulară renală parţială a medicamentului.

După administrarea unei doze de 400 mg, recuperarea din urină (aproximativ 19% pentru medicamentul în

formă netransformată, aproximativ 2,5% pentru M1 şi aproximativ 14% pentru M2) şi din materii fecale

(aproximativ 25% pentru medicamentul în formă netransformată, aproximativ 36% pentru M1 şi zero

pentru M2) a totalizat aproximativ 96%.

Administrarea concomitentă de moxifloxacină şi ranitidină sau probenecid nu a modificat clearance-ul

renal al medicamentului netransformat.

Vârstnici și pacienți cu greutate corporală mică

Au fost observate concentraţii plasmatice mai mari la voluntarii sănătoşi cu greutate corporală mică (cum

sunt femeile) şi la voluntarii vârstnici.

Insuficienţă renală

Proprietăţile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu diferă semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală

(inclusiv cu un clearance al creatininei > 20 ml/min/1,73 m2). Odată cu scăderea funcţiei renale,

concentraţiile de metabolit M2 (glucuronoconjugat) cresc până la de 2,5 ori (cu un clearance al creatininei

< 30 ml/min/1,73 m2).

Insuficienţă hepatică

Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate până în prezent la pacienţii cu insuficienţă hepatică

(clasificarea Child Pugh A, B), nu se poate determina dacă există diferenţe comparativ cu voluntarii

sănătoşi. Insuficienţa hepatică a fost asociată cu o expunere mai mare la M1 în plasmă, în timp ce

expunerea la medicamentul netransformat a fost comparabilă cu cea de la voluntarii sănătoşi. Nu există

suficientă experienţă clinică privind utilizarea moxifloxacinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

5.3. Date preclinice de siguranţă

La șobolan și maimuță au fost observate efecte asupra sistemului hematopoietic (scăderi ușoare ale

numărului de eritrocite și trombocite). Ca și în cazul altor chinolone, hepatotoxicitatea (creștere a

concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice și degenerare vacuolară) a fost observată la șobolan,

maimuță și câine. La maimuță a apărut toxicitate la nivelul SNC (convulsii). Aceste efecte au fost

observate numai după un tratament cu doze mari de moxifloxacină sau după un tratament îndelungat.

Moxifloxacina, similar altor chinolone, a fost genotoxică în cadrul testelor efectuate in vitro utilizând

bacterii sau celule de mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate printr-o interacțiune cu giraza

bacteriană și, la concentrații mai mari, printr-o interacțiune cu topoizomeraza II din celulele de mamifere,

se poate presupune existența unei concentrații prag pentru genotoxicitate. În cadrul testelor in vivo, nu au

fost găsite dovezi de genotoxicitate, în pofida faptului că au fost utilizate doze foarte mari de

moxifloxacină. Ca urmare, poate fi prevăzută o margine suficientă de siguranță la doza terapeutică la om.

Moxifloxacina nu a fost carcinogenică în cadrul unui studiu de inițiere-promovare efectuat la șobolan.

Multe chinolone sunt fotoreactive și pot induce reacții fototoxice, fotomutagenice și fotocarcinogenice.

Spre deosebire de acestea, moxifloxacina nu a prezentat proprietăţi fototoxice şi fotogenotoxice atunci

când a fost testată în cadrul unui program complet de studii in vitro şi in vivo. În aceleași condiţii, alte

chinolone au indus reacții de tipul celor de mai sus.

La concentraţii plasmatice mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului

rectificator întârziat al potasiului la nivel cardiac şi din acest motiv poate determina prelungiri ale

intervalului QT. Studiile toxicologice la câine, cu doze administrate oral de ≥ 90 mg/kg determină, la

concentraţii plasmatice ≥ 16 mg/l, prelungiri ale intervalului QT, dar nu şi aritmii. S-au observat aritmii

ventriculare reversibile, neletale, numai după administrarea intravenoasă a unei doze cumulative foarte

mari, de peste 50 ori doza recomandată la om (> 300 mg/kg), care a dus la concentraţii plasmatice de

≥ 200 mg/l (de peste 40 ori mai mari față de concentrația terapeutică).

Chinolonele provoacă leziuni la nivelul cartilajelor articulaţiilor diartrodiale mari la animalele imature.

Doza minimă administrată oral de moxifloxacină care a determinat toxicitate articulară la câini tineri a fost

de patru ori mai mare față de doza terapeutică maximă recomandată de 400 mg (presupunând o greutate

corporală de 50 kg), luând în calcul o bază de mg/kg, concentraţiile plasmatice fiind de două-trei ori mai

mari față de cele observate la administrarea dozei terapeutice maxime.

Testele de toxicitate la şobolan şi maimuţă (cu doze repetate pe o perioadă de maximum şase luni) nu au

evidenţiat risc oculotoxic. La câine, dozele administrate oral mari (≥ 60 mg/kg) au dus la concentraţii

plasmatice ≥ 20 mg/l şi au determinat modificări ale electroretinogramei şi, în cazuri izolate, atrofia

retinei.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi maimuţă indică faptul

că moxifloxacina traversează placenta. Studiile efectuate la şobolan (administrare orală şi intravenoasă) şi

maimuţă (administrare orală) nu au evidenţiat teratogenicitate sau afectare a fertilităţii după administrarea

moxifloxacinei O incidenţă uşor crescută a malformaţiilor vertebrelor şi coastelor a fost observată la

fetuşii de iepure, dar numai la o doză (20 mg/kg i.v.) care a fost asociată cu toxicitate maternă severă. A

existat o creştere a incidenţei avorturilor la maimuţă şi iepure la concentraţii plasmatice atinse după

administrarea dozei terapeutice la om. La şobolan, s-au observat scăderi ale greutății fetale, o creştere a

avorturilor prenatale, o durată uşor crescută a gestației şi o creştere a activităţii spontane a puilor de sex

masculin şi feminin la doze de 63 ori mai mari decât doza maximă recomandată, exprimată în mg/kg, la

concentraţii plasmatice în intervalul celor atinse după administrarea dozelor terapeutice la om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:

Celuloză microcristalină

Amidon pregelatinizat

Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie

Laurilsulfat de sodiu

Stearil fumarat de sodiu

Film:

Alcool polivinilic

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 4000

Talc

Galben amurg (E110)

6.2. Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de temperatură de păstrare.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere cu folii dure netransparente din OPA-Al-PVC/ Al. Fiecare

blister conţine 5 sau 7 comprimate. Cutia din carton litografat conține 1 blister cu 5 comprimate (5

comprimate) sau 1 blister cu 7 comprimate (7 comprimate) sau 2 blistere cu 5 comprimate (10

comprimate) și un prospect în interior.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ALKALOID-INT d.o.o.

Šlandrova ulica 4

1231 Ljubljana-Črnuče

Slovenia

email: [email protected]

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14660/2022/01-03

9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare – Iunie 2018

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2022