Brufen 20 mg/ml suspensie orală.

Prospect Brufen 20 mg/ml suspensie orală.

Producator: Viatris Healthcare Limited

Clasa ATC: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7459/2015/01-02-03-04-05-06 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Brufen 20 mg/ml suspensie orală.

2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Suspensia conţine ibuprofen 20 mg/ml.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Zahăr 660 mg/ml, sorbitol lichid 100 mg/ml, colorant galben amurg 0,1 mg/ml, metil-

parahidroxibenzoat 1 mg/ml, propil-parahidroxibenzoat 0,5 mg/ml și benzoat de sodiu 2,5 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3 FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie orală.

De culoare galbenă cu aromă de portocală.

4 DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Artrită reumatoidă, osteoartrită. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la

moderată.

Copiii între 6 luni–12 ani (>7 kg): Durere acută şi febră asociate răcelii obişnuite.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi

ajustată, în funcţie de reacţia la tratament şi de reacţiile adverse. În cazul tratamentului pe termen lung,

trebuie să se respecte o doză redusă de întreţinere.

Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă

pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutate ≥ 40 kg):

Afecțiuni reumatice: 400–700 mg (20–35 ml) de trei ori pe zi. Se lasă un interval de 4-6 ore între doze.

Pentru o ameliorare mai rapidă a redorii matinale, prima doză poate fi utilizată în condiţii de repaus

alimentar. Doza trebuie redusă în cazurile de insuficienţă renală. Doza zilnică maximă este 2400 mg.

Dismenoree: 400 mg (20 ml) o dată până la de trei ori pe zi, în funcţie de caz. Se lasă un interval de

4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie iniţiat la primele semne ale durerii menstruale.

Durere de intensitate uşoară până la moderată: 200–400 mg (10–20 ml) în doză unică sau de trei

până la de patru ori pe zi. Se lasă un interval de 4-6 ore între doze. Nu s-a demonstrat că dozele unice

mai mari de 400 mg cresc efectul analgezic.

Copii şi adolescenţi

Copii între 6 luni şi 12 ani (cu greutate >7 kg):

Durere acută şi febră asociate răcelii obişnuite: 5–7,5 mg ibuprofen/kg greutate corporală în doză

unică sau 20–30 mg/kg greutate corporală pe zi, după cum este menţionat în tabelul următor. Doza

trebuie calculată în funcţie de greutatea corporală (vârstele prezentate sunt aproximative).

Greutate Vârstă Doză

7–10 kg 6–12 luni 2,5 ml(50 mg)de 3 ori pe zi

10–14,5 kg 1–2 ani 2,5ml (50 mg) de 3–4 ori pe zi

14,5–25 kg 3–7 ani 5ml (100 mg) de 3–4 ori pe zi

25–40 kg 8–12 ani 10 ml (200 mg) de 3–4 ori pe zi

Doza trebuie administrată o dată la 6 ore, de până la patru ori pe zi.

Brufen nu trebuie administrat copiilor sub şase luni sau copiilor care cântăresc mai puţin de 7 kg.

Persoane vârstnice

Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă

se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză

eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în

legătură cu sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă

funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.

Insuficienţa renală

În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenţă. Doza

trebuie stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai mic, iar funcţia renală trebuie

monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţa hepatică

În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenţă. Doza

trebuie stabilită individual şi doza trebuie menţinută la un nivel cât mai mic posibil (vezi pct. 4.3, 4.4

şi 5.2).

Mod de administrare

Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este

recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente.

Agitaţi flaconul înainte de utilizare. La administrarea Brufen suspensie orală, poate să apară o senzaţie

tranzitorie de arsură la nivelul cavităţii bucale sau a gâtului; asiguraţi-vă că agitaţi bine flaconul înainte

de utilizare.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerări gastrointestinale recurente (două

sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).

Insuficienţă hepatică severă.

Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).

Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).

Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.

Sângerare sau perforație gastrointestinală în legătură cu tratamente anterioare cu AINS.

Al treilea trimestru de sarcină.

Datorită reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat simptome de

astm bronşic, rinită sau urticarie în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Precauţii generale

Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă

perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare

de mai jos).

La utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice poate să apară cefalee care nu trebuie tratată cu

doze crescute ale acestui medicament.

Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate determina potenţarea reacţiilor adverse ale

substanţei active, în special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandină pot afecta

fertilitatea femeilor prin consecinţele asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea

tratamentului.

Efecte cardiovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la

moderată este necesară monitorizarea şi informarea adecvată, întrucât s-a observat apariţia retenţiei de

lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate

fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic

sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică (de

exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice

arteriale.

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasa II-

III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul

trebuie administrat doar în urma unei examinări atente și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe

zi) trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată

la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,

hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400

mg pe zi).

Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau

insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu

tratamentul cu AINS.

Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastrointestinale

Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie să se evite

administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2

(COX-2).

Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în

mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.

Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu

tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără

simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.

Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute

de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau

perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus

trebuie să iniţieze tratamentul cu doza cea mai mică.

În cazul acestor pacienţi, precum şi în cazul pacienţilor care utilizează doze mici de acid acetilsalicilic

sau alte medicamente care pot creşte riscul unor efecte gastrointestinale nedorite trebuie avut în vedere

tratamentul cu medicamente care protejează mucoasa gastrică (de exemplu, misoprostol sau inhibitori

ai pompei de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu

privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai ales

în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.

Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de

ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarină, inhibitori

selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antitrombotice cum este acidul acetilsalicilic (vezi

pct. 4.5).

În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen

trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală, de

exemplu, colită ulcerativă şi boală Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi

pct. 4.8).

Efecte renale

Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală în special

la adolescenţii deshidrataţi și la vârstnici.

Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi alte

modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii

la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti

pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de

prostaglandine şi secundar, la nivelul fluxul sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă renală.

Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se

află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cel mai expuşi acestui risc. În mod normal,

simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai

mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în

special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).

Efecte hematologice

Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.

Tulburări respiratorii

Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor care prezintă, sau au

antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi a fost raportat

bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.

Efecte dermatologice

S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, cum sunt

dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în legătură cu

utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul de apariţie a unor astfel de reacţii este cel mai mare la iniţierea

tratamentului, majoritatea reacţiilor producându-se în timpul primei luni. Au fost raportate cazuri de

pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin

ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie,

leziuni ale mucoaselor sau alte semne de hipersensibilitate.

Infecții și infestări

În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale

ţesuturilor moi.

Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor

complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente

Brufen poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui

tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în

cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale

varicelei. Când Brufen se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei

infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc,

pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Meningită aseptică

Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că,

este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului

conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au o afecțiune cronică existentă.

Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de

coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul

tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.

Informaţii referitoare la excipienţi

Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau

insuficienţă de zaharoză-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament. Brufen suspensie orală

conţine 3 g zahăr per doza de 5 ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienții cu diabet zaharat.

Poate dăuna dinților.

Acest medicament conține 500 mg sorbitol per fiecare 5 ml suspensie orală. Sorbitolul este o sursă de

fructoză. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienții care au intoleranță la unele categorii de

glucide. Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză nu trebuie să utilizeze/să ia acest medicament.

Sorbitolul poate determina disconfort gastrointestinal și efect laxativ ușor.

Brufen suspensie orală conţine conservanţii metil-parahidroxibenzoat şi propil-parahidroxibenzoat

care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Brufen suspensie orală conţine colorantul galben amurg (E110). Poate provoca reacţii alergice.

Acest medicament conține 12,5 mg benzoat de sodiu per fiecare 5 ml suspensie orală. Benzoatul de

sodiu poate creşte riscul de producere a icterului (îngălbenire a pielii și a albului ochilor) la nou-

născuţi (cu vârsta până la 4 săptămâni). Brufen nu trebuie administrat copiilor sub 6 luni sau copiilor

care cântăresc mai puţin de 7 kg.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen:

Clasa dicumarol: AINS poate potenţa efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studiile

experimentale demonstrează că ibuprofenul accentuează efectele warfarinei asupra timpului de

sângerare. AINS şi medicamente din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă CYP

2C9.

Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante

plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot apărea unele

interacţiuni metabolice cu un clearance redus al metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul cu doze

crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).

Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic

datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic

în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși

există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude

posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul

cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect

relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glomerulară şi

pot creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).

Mifepristonă: Teoretic, poate apărea o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor

antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv a acidului

acetilsalicilic. Dovezie limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua

administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele

ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractilităţii uterine şi că nu reduce

eficienţa clinică a avortului medical.

Sulfoniluree: Există raportări rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află

în tratament cu sulfoniluree.

Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor

HIV(+) cu hemofilie prezintă un risc crescut de hemartroze şi hematoame.

Următoarele asocieri cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.

De asemenea, diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS.

AINS pot reduce eliminarea de aminoglicozide. Copii: Se recomandă atenţie în cazul tratamentului

concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.

Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului

pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale

concentraţiilor plasmatice ale litiului şi dacă este posibil reducerea dozei de litiu.

Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de

obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (de exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici)

atunci când se administrează tratament cu inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II în paralel

cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea trebuie administrată cu prudenţă

pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod

adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi

la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).

Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de

sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament

care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea

redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină are potenţialul de a

creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, în

cazul unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.

Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului

asupra excreţiei de sodiu.

Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)

absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore

distanţă.

Tiazide, diuretice înrudite cu tiazide şi diuretice de ansă: AINS pot antagoniza efectul diuretic al

furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Acestea pot reduce de

asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.

Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus are potenţial de a

creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă,

funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.

Metotrexat: Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de

asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la

pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului

asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în

decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,

ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus).

Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare

gastrointestinală.

Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală.

Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate creşte

riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol

(inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la ibuprofen S(+) cu aproximativ 80 până

la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente

de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen

în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.

Studiile privind interacţiunile cu alte medicamente au fost efectuate numai la adult.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod advers sarcina şi/sau dezvoltarea

embrionului/fătului. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează că există un risc crescut

pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori

ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de

la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata

terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat

creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă

crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li se administrează

inhibitorul sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului şi celui de-al

doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar.

Dacă Brufen este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui

de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai

scurtă.

Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune

pulmonară),

• disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la:

• prelungirea timpului de sângerare,
• inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, administrarea de Brufen este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptarea

Ibuprofenul este eliminat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul

unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil. În cazul în care se

prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.

Fertilitatea

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână

gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au dificultăţi

în a rămâne gravide sau care sunt efectuează investigaţii pentru infertilitate.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În urma tratamentului cu Brufen, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat. Acest

fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o vigilenţă crescută, de exemplu, atunci

când se conduce un vehicul și se aplică într-o mai mare măsură dacă Brufen este utilizat concomitent

cu alcool. Nu au fost efectuate studii.

4.8 Reacţii adverse

Tabloul reacţiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.

 Tulburări gastrointestinale

Reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastrointestinală. La administrarea

ibuprofenului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere

abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, hemoragie gastrointestinală şi exacerbare a

colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai puţin frecvent s-au observat gastrită, ulcer duodenal şi

gastric şi perforaţie gastrointestinală.

Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici

(vezi pct. 4.4).

La administrarea Brufen suspensie orală, poate să apară o senzaţie tranzitorie de arsură la nivelul

cavităţii bucale sau a gâtului.

 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv

la cazurile de infecţie cu varicelă. A fost descrisă exacerbare a inflamaţiilor provocate de infecţii (de

exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.

 Tulburări cardiace şi vasculare

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se

poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic

sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).

În contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţie a edemului, hipertensiunii arteriale şi

insuficienţei cardiace.

 Tulburări hematologice şi limfatice

Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării

trombocitare.

 Infecţii şi infestări

În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală

autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).

Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform

Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate

următoarele intervale de frecvenţă: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 şi <1/10), Mai puţin

frecvente (1/1000 şi <1/100), Rare (1/10000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), Cu frecvenţă

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea pe aparate, sisteme Frecvenţă Reacţie adversă

şi organe

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită

Rare Meningită aseptică(vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie,

limfatice agranulocitoză, anemie aplastică şi

anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate

Rare Reacţiianafilactice

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate

Rare Depresie, stare de confuzie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli

Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă

Rare Nevrită optică

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală

Rare Neuropatie optică toxică

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă

Rare Tinitus, vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee

mediastinale

Tulburări gastrointestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,

dureri abdominale, flatulenţă,

constipaţie, melena, hematemeză,

hemoragie gastrointestinală

Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer

gastric, ulceraţie bucală, perforaţie

gastrointestinală

Foarte rare Pancreatită

Frecvenţă Exacerbare a colitei şi bolii Crohn

necunoscută

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, tulburare a funcţiei

hepatice

Rare Leziuni hepatice

Foarte rare Insuficienţă hepatică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii

subcutanat Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură, angioedem,

reacţii de fotosensibilitate

Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate

(de exemplu: eritem multiform,

reacţii buloase inclusiv sindrom

Stevens-Johnson și necroliză

epidermică toxică)

Cu frecvență Reacție indusă de medicament

necunoscută asociată cu eozinofilie și simptome

sistemice (sindrom DRESS),

Pustuloză exantematică generalizată

acută (PEGA)

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de

urinare exemplu: nefrită tubulo-interstiţială,

sindrom nefrotic şi insuficienţă

renală

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate

locului de administrare Rare Edem

Tulburări cardiace Cu frecvență Insuficienţă cardiacă, infarct

necunoscută miocardic (vezi de asemenea pct.

4.4).

Tulburări vasculare Cu frecvență Hipertensiune arterială

necunoscută

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Toxicitate

Risc de apariţie a simptomelor la doze > 80–100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există riscul unor

simptome severe, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în

vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la

intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un

copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie severă chiar și în urma lavajului gastric, o doză de 8 g la un

adult a avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi > 20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte severă.

În cazul unei doze de 8 g administrată unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în

asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.

Simptome

Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri

abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În

cazul dozelor mari pot să apară pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie,

hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte

hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom de detresă respiratorie acută sever.

Tratament

Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor tulburări gastroinestinale,

se recomandă administrare de antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se administrează lichide

intravenos şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureză adecvată. Corectarea

tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte tratamente simptomatice.

5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de

acid propionic.

Cod ATC: M01AE01

Mecanism de acţiune

Brufen aparţine clasei de medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul de

acid propionic–acid p-izobutilhidratropic–cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte anti-

inflamatoare, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cele ale acidului

acetilsalicilic şi indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu

capacitatea acestuia de a inhiba sinteza prostaglandinei. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare

prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic

în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii

farmacodinamice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen de 400 mg în

intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid

acetilsalicilic (81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării

tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privid extrapolarea

acestor date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod

regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în

doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului

(vezi pct. 4.5).

Ibuprofen inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect nu

are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau

hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei

de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă

(vezi pct. 4.3).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Ibuprofenul este absorbit cu rapiditate din tractul gastrointestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%.

Concentraţiile serice maxime au loc la o oră până la două ore după administrare. Dacă se

administrează în timpul mesei, concentraţiile serice maxime sunt mai mici şi se obţin mai lent decât în

cazul administrării în condiții de repaus alimentar. Alimentele nu afectează în mod semnificativ

biodisponibilitatea totală.

Distribuţie

Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic

de distribuţie, cu valori de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în

doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării

orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de

metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este eliminată

nemodificată în urină.

Eliminare

Eliminarea renală este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de

aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea

ultimei doze.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, există puţine diferenţe, nesemnificative din punct de

vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al eliminării urinare între persoanele tinere şi cele

în vârstă.

Copii şi adolescenţi

Expunerea sistemică la ibuprofen, în urma unei doze terapeutice ajustate în funcţie de greutate

(5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copiii de 1 an sau mai mult, pare similară cu cea din

cazul adulţilor. Copiii între 3 luni şi 2 ani şi jumătate par a avea un volum de distribuţie (l/kg) şi un

clearance renal (l/kg/h) al ibuprofenului mai mare decât copiii cu vârsta > 2,5 până la 12 ani.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S)- ibuprofen liber, valori

ASC crescute pentru (S)- ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu

voluntarii sănătoşi.

La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a

ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă

a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte

semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).

Insuficienţă hepatică

Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca

rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.

La pacienţii cirotici şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen

racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar raportul

ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi, fapt ce

sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R)-ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi pct.

4.2, 4.3 şi 4.4)

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu există date nonclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au

fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului.

6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Metil-parahidroxibenzoat (E 218)

Propil-parahidroxibenzoat (E 216)

Benzoat de sodiu (E 211)

Zahăr

Acid citric monohidrat

Glicerol

Sorbitol lichid (E 420)

Polisorbat 80

Aromă de portocale

Colorant – galben amurg (E 110)

Agar

Apă purificată

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

Flaconul deschis trebuie utilizat în decurs de 12 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane a 100 ml sau 200 ml, din PET, de culoare brună, cu capac din aluminiu sau din polipropilenă.

Este inclusă o seringă dozatoare de polipropilenă de 5 ml sau o linguriţă din polistiren pentru doză

dublă de 2,5 ml/5 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Viatris Healthcare Limited

Damastown Industrial Park

Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN, Irlanda

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7459/2015/01-02-03-04-05-06

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015

10. DATA REVIZURII TEXTULUI

Martie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .