Prospect Prosinus 500 mg/30 mg comprimate filmate
Producator: S.C. Fiterman Pharma S.R.L.
Clasa ATC: paracetamol; combinații excluzând psiholeptice, codul ATC: N02BE51.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11792/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Prosinus 500 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține paracetamol 500 mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albă, formă oblongă, cu linie mediană pe una din feţe.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prosinus este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară-moderată (de exemplu
cefalee, dureri în gât, dureri sinusale), al stărilor febrile, congestiei mucoasei nazale şi hipersecreţiei nazale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală.
Adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi peste 12 ani:
Doza recomandată este de 2 comprimate filmate Prosinus de maxim 3 ori pe zi, la nevoie, pentru ameliorarea
simptomelor. Intervalul minim între administrări este de 4 ore.
Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol și pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatocelulară.
Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
Insuficienţă cardiacă decompensată.
Hipertensiune arterială severă.
Boală coronariană severă.
Pacienţi trataţi cu un inhibitor de monoaminoxidază (IMAO).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul unui supradozaj, se recomandă a nu se asocia cu alte preparate care conţin paracetamol.
Afecţiunile hepatice existente cresc riscul afectării hepatice datorate paracetamolului.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării paracetamolului la pacienţii cu boli hepatice severe.
Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice în timpul tratamentului. Riscul supradozajului este mai
mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. În eventualitatea unui supradozaj, se recomandă ca
pacientul să se adreseze medicului chiar dacă este asimptomatic, din cauza riscului întârziat de afectare hepatică
severă.
Se impun precauţii în caz de insuficienţă renală severă (în cazul tratamentului de lungă durată cu doze mari, vezi
pct. 4.2).
Se recomandă monitorizarea funcţiilor hepatice în tratamentul de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni
hepatice preexistente.
Pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului dacă durerile de cap devin persistente.
De asemenea, pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului dacă suferă de artrite moderate şi necesită
tratament zilnic cu analgezice.
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei.
Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii care urmează tratament
pentru infertilitate.
Utilizarea la vârstnici
Pacienţii vârstnici pot fi deosebit de sensibili la pseudoefedrină şi pot avea insomnii sau halucinaţii.
Sportivi
Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că substanţa activă clorhidrat de pseudoefedrină poate determina
pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă asocierea cu alte medicamente care conţin paracetamol.
Efectele altor medicamente asupra paracetamolului
Administrarea în asociere a paracetamolului cu medicamente inductoare ale unor sisteme enzimatice
hepatice, de exemplu anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre altele glutetimidă,
fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) şi cu rifampicina, poate determina tulburări hepatice.
Consumul cronic de alcool etilic creşte riscul afectării hepatice în cazul administrării de doze mari sau a
tratamentului prelungit cu paracetamol.
În cazul administrării în asociere cu medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de exemplu
propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.
Colestiramina scade absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.
Administrarea în asociere pe termen lung a paracetamolului cu AINS (în principal acid acetilsalicilic) în doză
mare creşte riscul de apariţie a nefropatiei analgezice şi a altor reacţii adverse la nivel renal. Asocierea
paracetamolului cu salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia
plasmatică a paracetamolului şi creşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului. De aceea, în timpul tratamentului trebuie
utilizată o metodă contraceptivă eficace şi sigură.
În cazul administrării în asociere a paracetamolului cu zidovudina a fost raportată o creştere a riscului de
apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament trebuie administrat în asociere cu
zidovudină numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
Probenecidul determină o scădere de aproximativ două ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în cazul
tratamentului în asociere cu probenecid.
Efectele paracetamolului asupra altor medicamente
În cazul administrării cronice în asociere a warfarinei sau derivaţilor cumarinici cu paracetamol în doze mari
(peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări hemoragice. Prin urmare,
este de preferat să se monitorizeze timpul de protrombină. Acest lucru nu este necesar în cazul tratamentului
ocazional sau celui cronic cu doze mici de paracetamol.
În cazul administrării în asociere a paracetamolului cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Când se administrează paracetamol în asociere cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire a excreţiei
acestuia, asociată cu creşterea toxicităţii.
Interferenţe cu testele serologice
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o creştere falsă
a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterea timpului de protrombină şi a valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.
În cazul administrării concomitente, pseudoefedrina poate intensifica/creşte efectele:
- salbutamolului – forma farmaceutică de comprimate (exacerbează reacţiile adverse cardiovasculare);
acest lucru nu exclude utilizarea cu precauţie a salbutamolului ca bronhodilatator, în forma
farmaceutică de aerosoli;
- antidepresivelor, incluzând inhibitorii MAO;
- altor medicamente simpatomimetice (inclusiv decongestionantele nazale).
În cazul administrării concomitente, pseudoefedrina poate reduce efectele:
- medicamentelor antihipertensive cum sunt: guanetidină, metildopa, beta blocante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea paracetamolului la femeile gravide sunt limitate.
Studiile la om şi la animale nu au identificat niciun risc asupra sarcinii sau dezvoltării embriofetale. Studiile
epidemiologice din timpul sarcinii nu au arătat apariţia efectelor teratogene şi fetotoxice datorate
paracetamolului în dozele recomandate.
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea paracetamolului în timpul sarcinii. Oricum, ca
şi pentru alte medicamente, se recomandă prudenţă în administrarea paracetamolului în primul trimestru de
sarcină.
Alăptarea
La om, paracetamolul se excretă în lapte, dar la doze terapeutice nu este de aşteptat apariţia de efecte la nou-
născuţi/sugari alăptaţi.
Fertilitatea
Studiile de toxicitate nonclinică au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme, organe şi frecvenţă. Frecvenţele sunt definite
ca: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1>
1/10 000 şi <1 >
datelor disponibile).
Reacţii adverse legate de paracetamol
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză (după utilizarea pe termen lung), purpura trombocitopenică şi anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice, în special erupţie cutanată tranzitorie, urticarie şi febră.
Tulburări hepatobiliare
Dozele de paracetamol mai mari de 7,5 g (pentru copii cu greutate de peste 140 mg/kg), pot cauza deteriorare
hepatică; dozele mult mai mari cauzează necroza ireversibilă a ficatului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială a fost raportată o dată după utilizarea pe termen foarte lung şi în doze mari.
Reacţii adverse legate de pseudoefedrină
Tulburări ale sistemului nervos central: stimulare a sistemului nervos central (insomnie, rar halucinaţii).
Tulburări cardiace: simptome cardiace (de exemplu tahicardie).
Tulburări vasculare: creştere a tensiunii arteriale, chiar şi în caz de hipertensiune arterială controlată
terapeutic.
Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: eritem, urticarie, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: retenţie urinară, în special la pacienţii cu hipertrofie de prostată.
Au fost raportate hemoliză şi anemie hemolitică la pacienţii cu forme de deficit sever de glucoză-6-fosfat
dehidrogenază (G6PD).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478-RO
Tel.: +4 0757 177 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj se impune tratament medical imediat, chiar dacă nu sunt prezente manifestări clinice.
Factori de risc
a) Dacă pacientul se află în tratament prelungit cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă,
rifampicină, medicamente pe bază de sunătoare sau alte medicamente inductoare enzimatice.
b) Dacă pacientul consumă regulat alcool în exces.
c) Dacă pacientul suferă de tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, HIV, caşexie.
Simptomatologie
Manifestările intoxicaţiei după administrarea de doze mari de paracetamol apar cu o latenţă de 24-48 de ore.
Dozele unice mai mari de 150 mg/kg provoacă fenomene hepatotoxice severe. Afectarea hepatică poate
deveni aparentă după 12-48 de ore de la ingestie şi se manifestă după 2-4 zile. Poate apărea o tulburare a
funcţiei hepatice ca urmare a necrozei hepatice până la comă hepatică, cu posibil deces.
Pot să apară hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii, pancreatită, coagulare intravasculară diseminată. În
cazurile grave, afectarea hepatică poate evolua spre insuficienţă hepatică, encefalopatie, colaps
cardiovascular, comă şi deces.
Afectare hepatică este posibilă la adulţii care au ingerat ≥ 10 g paracetamol, datorită formării unui metabolit
toxic (detoxifiat de glutation la dozele recomandate de paracetamol) care se leagă ireversibil de ţesutul
hepatic.
Independent de aceste tulburări, a fost descrisă, de asemenea, afectarea rinichilor datorită necrozei tubulare.
Se poate produce necroză tubulară renală cu insuficienţă renală, asociată sau nu hepatotoxicităţii.
În stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate: greaţă, vărsături, hipersudoraţie,
somnolenţă şi o senzaţie generală de rău; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se ameliorează, cu toate
acestea s-au raportat durere abdominală uşoară, hepatomegalie, creşterea valorilor serice ale transaminazelor
şi bilirubinemie, scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului Quick), oligurie; în stadiul 3
(începând din ziua 3) au fost înregistrate valori serice mari ale transaminazelor, icter, tulburări de coagulare,
hipoglicemie şi evoluţie spre comă hepatică.
Tratament
Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar dacă manifestările sunt minore.
Tratamentul cu cărbune activat trebuie aplicat în prima oră după ingestie, dacă doza de paracetamol ingerat
depăşeşte 12 g sau 150 mg/kg.
Pentru reducerea absorbţiei se face evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric
folosindu-se soluţii cu cărbune activat, în primele 2-4 ore de la supradozaj.
Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie măsurate la 4 ore după ingestie sau mai târziu (măsurătorile
efectuate mai devreme nu sunt relevante).
Poate fi necesară administrarea orală de metionină sau administrarea intravenoasă de N-acetilcisteină care au
efect benefic în următoarele 24 ore de la ingestie, acţionând ca antidot prin neutralizarea metabolitului
hepatotoxic al paracetamolului. Se recomandă instituirea unui tratament de susţinere a funcţiilor vitale, a
echilibrului hidro-electrolitic şi a glicemiei.
Trebuie monitorizată funcţia hepatică (ALAT, ASAT), timpul de protrombină şi bilirubina, funcţia renală şi
cardiacă.
Alte opţiuni pentru tratamentul intoxicaţiei cu paracetamol în funcţie de severitate, stadiu şi simptome clinice
utilizează măsurile de terapie intensivă.
În cazul intoxicaţiei foarte severe se poate apela la hemodializă sau hemoperfuzie.
Pseudoefedrină
Reacţiile simpatomimetice exacerbate care apar în caz de supradozaj sunt: tahicardie, dureri toracice,
agitaţie, hipertensiune arterială, wheezing sau respiraţie superficială, convulsii, halucinaţii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: paracetamol; combinații excluzând psiholeptice, codul ATC: N02BE51.
Paracetamol
Mecanism de acţiune
Paracetamolul are proprietăţi analgezice şi antipiretice bine cunoscute, prin inhibarea ciclooxigenazei. Se
consideră că acţiunea analgezică şi antipiretică a paracetamolului este determinată, cel puţin în parte, de
inhibarea biosintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central.
Efectul analgezic şi antipiretic este maxim la 1-3 ore şi durează 3-4 ore de la administrare.
Efecte farmacodinamice
Acţiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi
în mai mică măsură la nivel periferic. Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra
centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.
Acţiunea antiinflamatoare este foarte redusă, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din
periferie.
Pseudoefedrină
Pseudoefedrina este un medicament simpatomimetic cu acţiune alfa – agonistă.
Pseudoefedrina este dextroizomerul efedrinei; ambele medicamente sunt la fel de eficace ca
decongestionante nazale. Pseudoefedrina şi efedrina stimulează receptorii alfa – adrenergici de la nivelul
musculaturii vasculare netede, constricţia arteriolelor dilatate de la nivelul mucoasei nazale şi reduc fluxul
sanguin către zona congestionată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Paracetamolul se absoarbe rapid şi aproape complet din tubul digestiv. Absorbţia poate fi favorizată de
ingestia unei cantităţi suficiente de lichid.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie relativ uniform și rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25%.
Substanţa trece prin placentă, se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de metabolizare sunt
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea
de doze mai mari decât cele terapeutice. O cale metabolică minoră, prin intermediul enzimelor citocromului
P450, determină formarea unui compus intermediar (N-acetil benzochinonimină, un metabolit foarte reactiv,
toxic pentru hepatocite) care, la dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în
urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea acestui
metabolit toxic este crescută.
Excreţie
Excreţia se realizează în principal, pe cale urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în decurs de 24
ore, în principal, sub formă de glucuronoconjugaţi (60-80%) şi sulfoconjugaţi (20-30%). Mai puţin de 5%
din doză se excretă nemetabolizată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2-3 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea
paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Pseudoefedrină
Substanţa este rapid absorbită. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 20-120 min. Volumul de
distribuţie este de 2 până la 3,3 l. Aproximativ 70-90% din medicament este excretat sub formă nemodificată
prin urină. Primul pasaj de metabolizare este la nivel hepatic, iar norpseudoefedrina este principalul
metabolit activ. Acest metabolit este excretat în urină în proporţie de aproximativ 1% din doza de
pseudoefedrină administrată la subiecţii normali, dar poate ajunge la aproximativ 6% la pacienţii cu afecţiuni
cronice ce implică urină alcalină. Pseudoefedrina este excretată în laptele matern.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este de 5-6 ore, la un pH al urinei de 5
până la 6. Totuşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este dependent de pH –
ul urinei – la pacienţii cu afecţiuni cronice ce implică urină alcalină a fost raportată o valoare de 50 ore, iar la
pacienţii cu urină foarte acidă a fost raportată o valoare de 1,5 ore.
Procedurile convenţionale de hemodializă sunt foarte puţin eficiente pentru eliminarea pseudoefedrinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 102
Polivinilpirolidonă K 30
Amidonglicolat de sodiu tip A
Talc
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Opadry II white 85F18422
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol/PEG 3350
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fiterman Pharma S.R.L.
Str. Moara de Foc nr. 35, 700520
Județul Iași
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11792/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .