Profenid 100 mg comprimate filmate

Prospect Profenid 100 mg comprimate filmate

Producator: SANOFI ROMÂNIA S.R.L.

Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, medicamente

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6448/2014/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Profenid 100 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine ketoprofen 100 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 36,85 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alb-crem, inscripţionate cu „100” pe una din feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Indicaţiile terapeutice se bazează pe acţiunea antiinflamatoare a ketoprofenului, pe reacţiile de

intoleranţă pe care le determină medicamentul şi pe poziţia acestuia în cadrul grupei de medicamente

antiinflamatoare existente la ora actuală.

Pentru adulţi indicaţiile sunt limitate la:

Tratamentul simptomatic, pe termen lung, al următoarelor afecţiuni:

• afecţiuni reumatice inflamatorii cronice, în special, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă

(sau sindroame înrudite cum ar fi sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy şi artrita psoriazică);

• anumite forme dureroase, invalidante, de artroze.

Tratamentul simptomatic, pe termen scurt, al exacerbărilor următoarelor afecţiuni:

• reumatism abarticular (de exemplu, periartrită scapulo-humerală, tendinite, bursite);
• artrite microcristaline;
• artroze;
• lombalgii;
• radiculalgii;
• afecţiuni posttraumatice acute, benigne, ale aparatului locomotor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării

simptomelor (vezi pct. 4.4).

1/12

Doza uzuală recomandată pentru tratamentul simptomatic pe termen lung este de 100 – 200 mg

ketoprofen pe zi (1-2 comprimate filmate Profenid 100 mg).

Doza recomandată pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al exacerbărilor este de 300 mg

ketoprofen pe zi (3 comprimate filmate Profenid 100 mg).

Frecvenţa administrării

Doza zilnică se va administra fracţionat, în 1-3 prize.

Mod de administrare

Comprimatele se vor înghiţi întregi, în timpul mesei, cu un pahar mare cu apă.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi vârstnici

La aceşti pacienţi se recomandă reducerea dozei iniţiale zilnice şi administrarea dozei minime eficace

zilnice.

Se poate recomanda ajustarea dozei pentru fiecare pacient, numai după stabilirea tolerabilităţii

individuale (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Se recomandă monitorizarea cu atenţie a pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi administrarea dozei

minime eficace zilnice (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţi cu hipovolemie

Vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu ketoprofen comprimate filmate nu au fost stabilite la copii.

4.3 Contraindicaţii

Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:

• hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• istoric de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită,

urticarie sau alte reacţii de tip alergic, declanşate de administrarea ketoprofenului, acidului

acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); la aceşti pacienţi

au fost raportate reacţii anafilactice severe, rareori letale (vezi pct. 4.8);

• insuficienţă cardiacă severă;
• ulcer peptic/hemoragie activă sau orice sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală în

antecedente;

• diateză hemoragică;
• insuficienţă hepatică severă;
• insuficienţă renală severă;
• al treilea trimestru de sarcină.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru durata cea mai

scurtă necesară controlării simptomelor.

• Reacţii gastro-intestinale

Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot mări riscul de

ulceraţii sau sângerări, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum este

warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, medicamente antiagregante plachetare, cum este

acidul acetilsalicilic, sau nicorandil (vezi pct. 4.5).

2/12

Trebuie evitată utilizarea ketoprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclo-

oxigenazei 2.

Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia: sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau

perforaţia, care poate fi letală, au fost raportate pentru toate AINS şi pot surveni în orice moment al

tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de

evenimente gastro-intestinale grave.

Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate

gastro-intestinală gravă, în raport cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.3).

La pacienţii cu istoric de boală ulceroasă, mai ales dacă a fost complicată cu hemoragie sau perforaţie

(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici, riscul de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii gastro-

intestinale este mai mare la creşterea dozelor de AINS. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul

cu cea mai mică doză disponibilă.

La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze mici de

acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente, care au o probabilitate mai mare de a creşte riscul gastro-

intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5), trebuie luat în considerare tratamentul asociat cu medicamente

protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).

Pacienţii cu istoric de toxicitate la nivelul tractului gastro-intestinal, în special dacă sunt vârstnici,

trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (în special hemoragie gastro-intestinală), mai

ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări gastro-

intestinale sau perforaţii care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Riscul relativ creşte la pacienţii vârstnici, debilitaţi, cu greutate mică sau cu disfuncţii plachetare.

Dacă apar sângerări gastro-intestinale, ulcer gastro-duodenal sau perforaţii gastro-intestinale la

pacienţii trataţi cu ketoprofen, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

• Reacţii cardiace şi vasculare

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea AINS, cu excepţia acidului

acetilsalicilic, în special în doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată, se poate asocia cu

creşterea riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident

vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru

ketoprofen.

Similar tuturor AINS, trebuie efectuată o evaluare atentă în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială

necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă, cardiopatie ischemică diagnosticată,

arteriopatie periferică şi/sau boală vasculară cerebrală preexistente, precum şi înainte de iniţierea

tratamentului de lungă durată în cazul pacienţilor cu factori de risc pentru boli vasculare cardiace (de

exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

La pacienţii trataţi cu AINS, cu excepţia acidului acetilsalicilic, pentru durerea perioperatorie în cazul

intervenţiei chirurgicale pentru by-pass coronarian (CABG), a fost raportată o creştere a riscului de

evenimente trombotice arteriale.

• Reacţii cutanate

Foarte rar, au fost raportate în asociere cu administrarea AINS, reacţii cutanate grave, unele dintre ele

letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi

pct. 4.8).

Pacienţii par a prezenta un risc mai mare pentru aceste reacţii la iniţierea tratamentului, debutul acestor

reacţii având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu ketoprofen

trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor sau a oricărui

alt semn de hipersensibilitate.

3/12

Precauţii

AINS trebuie administrate cu precauţie şi sub strictă monitorizare pacienţilor cu antecedente de

afecţiuni gastro-intestinale (colită ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava

(vezi pct. 4.8).

La începutul tratamentului sau după creşterea dozei, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză

hepatică, nefropatie lupică sau sindrom nefrotic, la pacienţii sub tratament diuretic sau cu

medicamente asociate, cum sunt: inhibitori ai enzimei de conversie (IEC), sartani (vezi pct. 4.5), la

pacienţii cu hipovolemie, indiferent de cauză sau la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în special

dacă sunt vârstnici, trebuie monitorizată cu atenţie funcţia renală şi diureza.

Administrarea de ketoprofen la aceşti pacienţi poate induce o scădere a fluxului sanguin renal, legată

de inhibarea sintezei prostaglandinelor şi poate determina decompensarea funcţiei renale prin

diminuarea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză.

La pacienţii cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la

moderată, sunt necesare precauţie, monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat

că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

A fost raportat un risc crescut de apariţie a fibrilaţiei atriale în asociere cu utilizarea AINS.

Este posibil să apară hiperkaliemie, în special la pacienţii cu diabet zaharat preexistent, insuficienţă

renală şi/sau pacienţi care urmează concomitent tratament cu medicamente care induc hiperkaliemie

(vezi pct. 4.5).

În aceste situaţii este necesar să fie monitorizate valorile kaliemiei.

Dacă apar tulburări vizuale, de exemplu vedere înceţoşată, tratamentul trebuie oprit.

Similar altor AINS, în prezenţa unei infecţii, trebuie luat în considerare faptul că efectele

antiinflamatoare, antipiretice şi analgezice ale ketoprofenului pot masca semnele obişnuite de

progresie ale unei infecţii, cum este febra.

Profenid 100 mg comprimate filmate poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la

inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției.

Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al

complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Profenid 100 mg comprimate filmate se administrează

pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției.

În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă

simptomele persistă sau se agravează.

La pacienţii cu rezultate anormale la testele funcţiei hepatice sau cu istoric de afecţiuni hepatice, se

recomandă monitorizarea periodică a transaminazelor, în special în cursul tratamentului pe termen

lung.

Au fost descrise cazuri rare de icter şi hepatită în timpul administrării de ketoprofen.

Când se prescrie acest medicament, trebuie să se ia în considerare cazurile de infertilitate secundară

anovulatorie determinată de neruperea foliculului de Graaf (reversibilă după întreruperea

tratamentului), descrise la paciente aflate sub tratament pe termen lung cu anumiţi inhibitori ai sintezei

prostaglandinelor.

Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor care intenţionează

să rămână gravide. La femeile care au tulburări de fertilitate sau care sunt în curs de investigare pentru

infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării AINS.

Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai

expuşi la reacţii alergice decât populaţia generală atunci când fac tratament cu acid acetilsalicilic şi/sau

cu AINS. Administrarea acestor medicamente poate declanşa o criză de astm bronşic sau

bronhospasm, mai ales la pacienţii alergici la AINS sau acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.3).

4/12

Pacienţii cu antecedente de reacţii de fotosensibilitate sau de fototoxicitate trebuie monitorizaţi cu

atenţie.

În cazul tratamentelor pe termen lung, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei şi a funcţiilor

renală şi hepatică.

Deoarece Profenid 100 mg conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă de ketoprofen cu următoarele medicamente necesită o strictă monitorizare

clinică şi paraclinică a pacientului.

Asocieri nerecomandate

Alte AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2) şi dozele mari de salicilaţi: risc crescut

de ulceraţii şi sângerări gastro-intestinale prin sinergism de adiţie.

Administrarea AINS împreună cu medicamente anticoagulante: risc crescut de sângerare (vezi pct.

4.4):

• heparină;
• antagonişti ai vitaminei K (cum este warfarina);
• inhibitori ai agregării plachetare (cum sunt ticlopidina, clopidogrelul, abciximabul,

eptifibatida, iloprostul, tirofibanul);

• inhibitori de trombină (cum este dabigatranul);
• inhibitori direcţi ai factorului Xa (cum sunt apixabanul, rivaroxabanul, edoxabanul). Dacă

asocierea nu poate fi evitată, pacientul trebuie monitorizat atent clinic şi paraclinic.

Litiu:

Risc de creştere a valorilor plasmatice ale litiului, cu posibilitatea atingerii nivelelor toxice prin

scăderea excreţiei renale a litiului. Dacă asocierea nu poate fi evitată, trebuie monitorizată cu atenţie

concentraţia plasmatică a litiului şi trebuie ajustată doza de litiu în timpul administrării concomitente

şi după întreruperea administrării de AINS.

Metotrexat (în doze mai mari de 15 mg/săptămână):

Creşterea riscului toxicităţii hematologice a metotrexatului, mai ales dacă este administrat în doze mari

(15 mg/săptămână), posibil prin deplasarea metotrexatului de pe situsurile de legare de proteinele

plasmatice şi prin scăderea clearance-ului renal al acestuia.

Pemetrexed (la pacienţii cu funcţia renală afectată uşor sau moderat: clearence-ul creatininei cuprins

între 45 ml/min şi 80 ml/min): risc de creştere a toxicităţii pemetrexedului (scăderea clearence-ului

renal al acestuia de către AINS).

Asocieri care necesită precauţii

Medicamente şi categorii terapeutice care pot induce hiperkaliemie (de exemplu, săruri de potasiu,

diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi

antagonişti II ai angiotensinei, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), heparine (cu masă moleculară

mică sau nefracţionate), ciclosporine, tacrolimus şi trimetroprim:

Riscul de hiperkaliemie poate fi crescut atunci când medicamentele mai-sus menţionate sunt

administrate concomitent (vezi pct. 4.4).

Glucocorticoizi:

Creşterea riscului de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

5/12

Diuretice:

Pacienţii, mai ales cei deshidrataţi, aflaţi în tratament cu diuretice, prezintă un risc mai mare de a

dezvolta insuficienţă renală, secundar scăderii fluxului sanguin renal, determinată de inhibarea sintezei

prostaglandinelor. Înainte de iniţierea tratamentului asociat, trebuie efectuată rehidratarea acestor

pacienţi, iar în momentul începerii tratamentului trebuie monitorizată funcţia renală (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi antagoniştii receptorilor pentru angiotensina II:

La pacienţii cu funcţie renală afectată (de exemplu, pacienţi vârstnici şi/sau deshidrataţi),

administrarea concomitentă de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau antagonişti ai

receptorilor pentru angiotensina II cu inhibitori de ciclooxigenază poate determina alterarea

suplimentară a funcţiei renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute.

Metotrexat (în doze mai mici de 15 mg/săptămână):

În cursul primelor săptămâni de tratament asociat trebuie efectuată, săptămânal, hemoleucograma

completă. Monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent în cazul afectării funcţiei renale preexistente

sau în cazul pacienţilor vârstnici.

Pentoxifilină: risc crescut de sângerare. Este necesară monitorizarea clinică mai frecventă şi a timpului

de sângerare.

Tenofovir: administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi AINS poate să crească

riscul de insuficienţă renală.

Nicorandil:

La pacienţii trataţi simulan cu nicorandil şi AINS există un risc crescut de complicaţii grave cum sunt

ulceraţii, perforaţii şi hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiace:

Nu a fost demonstrată o interacţiune farmacocinetică între ketoprofen şi digoxină. Cu toate acestea, se

recomandă precauţie, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece AINS pot să reducă

funcţia renală şi să micşoreze clearance-ul renal al glicozidelor cardiotonice.

Pemetrexed (la pacienţii cu funcţia renală normală): risc de creştere a toxicităţii pemetrexedului

(scăderea clearence-ului renal al acestuia de către AINS). Este necesară supravegherea paraclinică a

funcţiei renale.

Asocieri de avut în vedere

Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,

diuretice):

Risc de scădere a efectului antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine vasodilatatoare de

către AINS.

Trombolitice: creşterea riscului de sângerare.

Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul

plasmatic al ketoprofenului.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): creşterea riscului de sângerări gastro-intestinale

(vezi pct. 4.4).

Dispozitive intrauterine anticoncepţionale: eficacitatea dispozitivului poate fi redusă, ducând la

apariţia sarcinii.

Ciclosporină, tacrolimus: risc de efecte nefrotoxice cumulative, mai ales la vârstnici.

6/12

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte adverse asupra sarcinii şi/sau dezvoltării

embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi de

apariţie a malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea de inhibitori ai sintezei

prostaglandinelor în perioada iniţială a sarcinii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiace a

crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata

tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină creşterea

numărului de avorturi pre- şi postimplantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animale cărora în

perioada de organogeneză li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, s-a raportat

creşterea incidenţelor diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Începând cu cea de-a 20-a săptămână de sarcină, Profenid poate cauza oligohidroamnios ca urmare a

insuficienței renale fetale. Aceasta poate să apară la scurt timp după inițierea tratamentului și, în

general, este reversibilă la încheierea tratamentului. Suplimentar, au fost raportate constricții ale

ductului arterial în urma efectuării tratamentului în cel de-al doilea trimestru al sarcinii, cele mai multe

situații fiind rezolvate la întreruperea tratamentului. Ca urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea

trimestru de sarcină, Profenid nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Dacă Profenid este

utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau se află în primul sau cel de-al doilea

trimestru de sarcină, trebuie să fie menţinută o doză cât mai mică posibil pe o perioadă cât mai scurtă.

Monitorizarea antenatală pentru oligohidramnios și pentru constricția ductului arterial trebuie să fie

luate în considerare după expunerea la Profenid pentru câteva zile, începând cu săptămâna 20 a

gestației. Dacă se găsesc oligohidroamnios sau constricție a ductului arterial, atunci tratamentul cu

Profenid trebuie să fie întrerupt.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune

fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu constricția/închiderea prematură a canalului arterial şi

hipertensiune pulmonară);

• afectarea funcţiei renale (vezi mai sus).

Pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate apărea chiar şi la

doze foarte mici;

• inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, administrarea Profenid este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru de

sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3).

Alăptarea

Nu există date disponibile privind excreţia ketoprofenului în laptele uman. Nu este recomandată

administrarea ketoprofenului la mamele care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor, somnolenţei, convulsiilor sau a

tulburărilor vizuale şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje dacă apar astfel

de simptome.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere

peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct.

4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,

7/12

hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost

raportate după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului cu ketoprofen la adulţi şi sunt

clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente

(≥1/100 şi <1>

(<1>

Clasificare pe F recvente Mai puțin R are Foarte Cu frecvență

aparate, sisteme f recvente r are necunoscută

și organe

Tulburări Anemie prin Agranulocitoză,

hematologice și hemoragie trombocitopenie,

limfatice insuficienţă medulară,

anemie hemolitică,

leucopenie

Tulburări ale Reacţii anafilactice

sistemului (inclusiv şoc anafilactic)

imunitar

Tulburări Hiponatriemie,

metabolice și de hiperkaliemie (vezi pct.

nutriție 4.4, 4.5)

Tulburări psihice Depresie, halucinații,

confuzie, tulburări ale

dispoziției

Tulburări ale Cefalee, Parestezie Meningită aseptică,

sistemului nervos amețeli, convulsii, disgeuzie, vertij

somnolență

Tulburări Vedere

oculare încețoșată (vezi

pct. 4.4)

Tulburări Tinitus

acustice și

vestibulare

Tulburări Insuficiență cardiacă,

cardiace fibrilaţie atrială

Tulburări Hipertensiune arterială,

vasculare* vasodilataţie, vasculită

(incluzând vasculita

leucocitoclastică)

Tulburări Astm Bronhospasm (mai ales la

respiratorii, pacienţii cu

toracice și hipersensibilitate

mediastinale cunoscută la acid

acetilsalicilic şi la alte

AINS), rinită

Tulburări gastro- Dispepsie, Constipație, Stomatite, ulcer Exacerbări de colită şi de

intestinale** greață, durere diaree, gastro-duodenal boală Crohn, hemoragie şi

abdominală, flatulență, perforaţie gastro-

vărsături gastrite intestinale, pancreatită

8/12

Clasificare pe F recvente Mai puțin R are Foarte Cu frecvență

aparate, sisteme f recvente r are necunoscută

și organe

Tulburări Creșterea

hepatobiliare valorilor

transaminazelor,

hepatită

Afecțiuni Erupție Reacţie de

cutanate și ale cutanată, prurit fotosensibilitate, alopecie,

țesutului eritem cutanat, urticarie,

subcutanat angioedem şi erupţii

cutanate buloase, inclusiv

sindrom Stevens-Johnson,

necroliză toxică

epidermică, pustuloză

exantematoasă acută

generalizată

Tulburări renale Insuficienţă renală acută,

și ale căilor mai ales în caz de

urinare antecedente de afectare

renală şi/sau hipovolemie,

nefrită tubulointerstiţială,

sindrom nefritic, rezultate

anormale la testele funcţiei

renale

Tulburări Edem Fatigabilitate

generale și la

nivelul locului de

administrare

Investigaţii Creştere în

diagnostice greutate

* Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze

mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor

trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

** La doze de 200 mg/zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul

tractului gastro-intestinal; sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai

grave reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia

intestinală. Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 – RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Au fost raportate cazuri de supradozaj cu doze de până la 2,5 g de ketoprofen. În majoritatea

situaţiilor, simptomele observate au fost benigne şi limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi

dureri epigastrice.

9/12

Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul în care se suspectează un

supradozaj cu doze mari, se recomandă lavaj gastric şi trebuie instituit tratament simptomatic şi de

susţinere pentru a compensa deshidratarea, pentru a monitoriza excreţia urinară şi pentru a corecta

acidoza, dacă este prezentă.

În cazul în care pacientul are insuficienţă renală, hemodializa poate fi utilă pentru a elimina

medicamentul din circulaţia sanguină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, medicamente

antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE03.

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian. Este un derivat de acid arilcarboxilic, aparţinând

grupului acidului propionic. Are următoarele proprietăţi:

• acţiune analgezică periferică şi centrală,
• acţiune antipiretică,
• acţiune antiinflamatorie,
• acţiune inhibitorie de scurtă durată a agregării plachetare.

Toate aceste proprietăţi sunt legate de inhibarea sintezei de prostaglandine.

În mai multe modele experimentale ketoprofenul, ca şi alte AINS, a dovedit că are acţiune analgezică

centrală.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Măsurarea succesivă a concentraţiilor plasmatice după administrarea unei doze terapeutice de

ketoprofen, au arătat că este foarte rapid absorbit. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după

60-90 de minute după administrarea orală.

Distribuţie

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1,5-2 ore pentru administrarea orală.

Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%.

Ketoprofenul pătrunde în lichidul sinovial şi persistă la nivele superioare concentraţiei plasmatice timp

de 4 ore după administrarea unei doze orale.

Traversează, de asemenea, bariera feto-placentară şi bariera hematoencefalică.

Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 7 l.

Metabolizare

Ketoprofenul este biotransformat prin două procese: unul minor (hidroxilare) şi altul major (conjugare

cu acidul glucuronic). Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte nemodificată

în urină, în timp ce metabolitul glucuronoconjugat reprezintă aproximativ 65-75% din doza

administrată.

Eliminare

În primele 5 zile după administrarea orală, 75-90% din doză este eliminată pe cale urinară şi 1-8% prin

fecale.

Excreţia, predominant urinară, este foarte rapidă, 50% din doză fiind eliminată în curs de 6 ore de la

administrare, indiferent de calea de administrare.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici: la pacienţii vârstnici timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit (3 ore).

10/12

Insuficienţă renală: la aceşti pacienţi, clearance-ul total este prelungit proporţional cu gradul

insuficienţei renale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Au fost efectuate studii toxicologice la şoarece, şobolan, câine şi primate non-umane, pe perioade de

timp de până la 18 luni. La doze mai mari de 4,5 mg/kg şi zi administrate la şobolan, la doze de

aproximativ 3 mg/kg şi zi administrate la câine şi la doze de 9 mg/kg şi zi administrate la primate non-

umane, au fost observate modificări gastrointestinale (eroziuni, ulceraţii şi ulcere care au condus la

perforaţii), mai accentuate şi mai frecvente la dozele mai mari. La şobolan, modificările tubulare

renale cu necroză papilară renală au fost observate la cea mai mare doză administrată, de 24 mg/kg şi

zi.

Studiile de carcinogenitate şi mutagenitate au relevat faptul că medicamentul nu prezintă potenţial

carcinogen sau mutagen.

Studiile embriofetale efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu au arătat nicio dovadă de teratogenitate.

La iepure, la doze de 6 mg/kg şi zi şi mai mari, a fost observată embriotoxicitate redusă.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Amidon pregelatinizat

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal

Hipromeloză

Macrogol 6000

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SANOFI ROMÂNIA S.R.L.

Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, Etajele 8-9

11/12

Sector 2, București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6448/2014/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2023

12/12