PRAZOLEX 0,25 mg comprimate

Prospect PRAZOLEX 0,25 mg comprimate

Producator: Gedeon Richter România S.A.

Clasa ATC: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9551/2016/01 Anexa 2

9552/2016/01

9553/2016/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

PRAZOLEX 0,25 mg comprimate

PRAZOLEX 0,5 mg comprimate

PRAZOLEX 1 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Prazolex 0,25 mg

Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 23,60 mg.

Prazolex 0,5 mg

Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 23,60 mg.

Prazolex 1 mg

Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 23,60 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Prazolex 0,25 mg

Comprimate de culoare albă sau aproape albă.

Prazolex 0,5 mg

Comprimate de culoare albă sau aproape albă, marcate cu un şanţ median de divizare pe una din feţe şi

cu „05” pe cealaltă faţă.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Prazolex 1 mg

Comprimate de culoare albă sau aproape albă, marcate cu un şanţ median de divizare pe una din feţe.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Prazolex este indicat la pacienţii cu vârsta peste 18 ani pentru:

• tratamentul simptomatic al stărilor de anxietate moderat-severă;
• tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie;
• profilaxia sau tratamentul tulburărilor de panică, cu sau fără agorafobie;
• profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza optimă trebuie individualizată, în concordanţă cu caracterul şi severitatea simptomelor, dar şi cu

vârsta şi cu celelalte boli asociate sau cu medicamentele pe care pacientul le utilizează deja.

Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea dozei iniţiale, se impune reducerea dozei.

Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie

depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita

apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza

administrată seara.

În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât

cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă

administrarea dozei minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este

important în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate.

Adulţi

Stări de anxietate:

Doza iniţială recomandată este de 0,75-1 mg alprazolam pe zi, administrată divizat, în 3 prize. Doza

zilnică recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe

zi, divizată în mai multe prize.

Stări de anxietate asociate cu depresie:

Doza iniţială recomandată este de 1,5 mg alprazolam pe zi, administrată divizat în 3 prize. Doza de

întreţinere poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,

divizată în mai multe prize.

Tulburări de panică:

Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg alprazolam, de 3 ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în

funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie să depăşească 1 mg alprazolam la 3-4 zile.

Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 5-6 mg. În mod excepţional, un număr redus de

pacienţi au necesitat doze de 10 mg pe zi. Se recomandă ca în timpul administrării de doze mari,

acestea să fie divizate în 3-4 prize, pentru a menţine concentraţia plasmatică a alprazolamului suficient

de mare şi pentru a preveni eventuala dezvoltare a toleranţei.

Pacienţi vârstnici, pacienţi debilitaţi, cu disfuncţii hepatice sau renale

Doza iniţială recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam pe zi, administrată în 2-3 prize. La nevoie

doza poate fi crescută, în funcţie de tolerabilitate. Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii

adverse.

Copii cu vârsta sub 18 ani

Deoarece siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la pacienţii cu vârsta sub 18 ani nu au

fost stabilite, Prazolex se administrează numai adulţilor.

Modalitatea de întrerupere a tratamentului

Datorită riscului de apariţie al sindromului de sevraj, trebuie evitată întreruperea bruscă a

tratamentului cu alprazolam. Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se

recomandă ca doza zilnică de alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La

unii pacienţi poate fi necesară o scădere mai lentă.

Durata tratamentului

Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea tratamentului trebuie

reevaluată periodic, iar prelungirea lui trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi

tratamentul medicamentos poate fi evitat.

În general, durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8-12 săptămâni, incluzând şi perioada

de scădere progresivă a dozei.

Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi

tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora.

În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după

reevaluarea pacientului de către un specialist. Medicii trebuie să fie conştienţi de faptul că, la fel ca şi

în cazul altor benzodiazepine, utilizarea îndelungată la unii pacienţi poate duce la dependenţă (vezi

pct. 4.4).

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă, alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii

enumerați la pct. 6.1.

• Insuficienţă respiratorie severă.
• Sindrom de apnee în somn.
• Insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie).
• Miastenia gravis.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Fenomene de sevraj

În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,

inclusiv cu alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca

urmare, tratamentul trebuie întrerupt treptat, cu reducerea progresivă a dozelor (vezi pct. 4.2), mai ales

la pacienţii epileptici.

Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat

terapie prelungită cu doze excesive.

Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în

dozele recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de

panică sau afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările

de sevraj.

Dependenţă

Tratamentul cu benzodiazepine poate să determine dezvoltarea dependenţei fizice şi psihice. Factorii

favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari, existenţa unei dependenţe medicamentoase

sau non-medicamentoase în antecedente (de exemplu alcoolism cronic, toxicomanie). Din această

cauză administrarea produsului trebuie făcută cu precauţie specială la pacienţii cu antecedente de

dependenţă medicamentoasă şi de alcoolism.

În anumite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor, de aceea, perioada

de administrare este scurtă. Uneori, starea pacientului impune prelungirea terapiei. Oportunitatea

utilizării pe termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de

particularităţile pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.

Toleranţă

Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită

dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel

anxiolitic.

Reacţii paradoxale

La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii

paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene

psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). În aceste

situaţii, tratamentul trebuie oprit.

Amnezie

Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore după administrare.

Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte

tranchilizante (vezi pct. 4.5).

Categorii speciale de pacienţi

Benzodiazepinele și medicamentele înrudite trebuie utilizate cu prudenţă la vârstnici datorită riscului

de sedare și/sau slăbiciune musculo-scheletală, care pot favoriza căderile, cu consecinţe deseori grave

la această populație. La pacienţii vârstnici și/sau debilitaţi se recomandă urmărirea principiului general

de utilizare a dozei minime eficace pentru a preveni dezvoltarea ataxiei şi sedarea excesivă.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor (vezi pct. 4.2).

În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al

benzodiazepinelor.

Se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor cu glaucom cu unghi închis

(benzodiazepinele pot avea acţiune anticolinergică).

Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor,

deoarece pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni şi pot favoriza actele suicidare.

Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei

sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de alprazolam al

pacienţilor cu tulburări de panică, se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentelor cu alte

medicamente psihotrope al pacienţilor cu depresie sau al celor cu ideaţie suicidară.

Excipienţi

Prazolex conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză–galactoză nu trebuie să utilizeze

acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.

Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului

nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice,

alte anxiolitice/sedative, antidepresive, analgezice opioide, anticonvulsivante, anestezice,

antihistaminice H . Aceste asocieri necesită prudenţă.

Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu

medicamente care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai

ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectul alprazolamului.

Alprazolamul nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip

azolic.

Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual

reducerea dozelor.

Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau

antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.

Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi

dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance-ului

alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu

toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance-ului alprazolamului

este contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau

întreruperea administrării acestuia.

Nu s-au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a

warfarinei, în cazul administrării concomitente cu alprazolam.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Benzodiazepinele traversează bariera feto-placentară. Copiii femeilor care utilizează benzodiazepine

în timpul sarcinii pot prezenta malformaţii. Acest efect nu a fost cuantificat în cazul alprazolamului. În

cazul administrării medicamentului în ultimul trimestru de sarcină sau în timpul naşterii, nou-născutul

poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare respiratorie. Copiii mamelor care utilizează

benzodiazepine în mod cronic în timpul sarcinii pot prezenta în perioada post-natală dependenţă fizică

şi fenomene de sevraj.

Utilizarea benzodiazepinelor nu este recomandată în sarcina posibilă sau confirmată. Dacă

alprazolamul este prescris pacientelor de vârstă fertilă, aceastea trebuie avertizate să ceară sfatul

medicului, dacă doresc să rămână însărcinate sau dacă au rămas gravide, astfel încât medicul să poată

decide oprirea terapiei.

Alăptarea

Deoarece benzodiazepinele se excretă în laptele matern (şi determină sedare şi probleme de nutriţie la

nou-născuţi), utilizarea lor nu este recomandată în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Similar altor medicamente active la nivelul SNC, este posibilă apariţia de reacţii adverse ale sistemului

nervos central (somnolenţă, ameţeli), de aceea pacienţii care utilizează alprazolam trebuie atenţionaţi

să fie precauţi în privinţa capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, mai ales la începutul

tratamentului şi în perioadele de creştere a dozei, şi să nu efectueze astfel de activităţi până la

dispariţia acestor reacţii.

4.8 Reacţii adverse

Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.

Reacţiile adverse potenţiale se observă , de regulă, la iniţierea tratamentului şi cel mai adesea dispar la

continuarea ei sau după scăderea dozei.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte

frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1>

<1>

disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

• Agranulocitoza este rară.

Tulburări ale sistemului imunitar

• Rareori s-au observat reacţii alergice sau anafilactice.

Tulburări endocrine

• Hiperprolactinemia s-a observat rar.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

• Rar, s-a observat anorexie.
• Creşterea apetitului alimentar.

Tulburări psihice

• Au fost observate depresie, insomnie, nervozitate/anxietate, confuzie.
• Au fost observate rar sau în mod excepţional: manifestări de tip paranoia, depersonalizare,

halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos

• Sunt foarte frecvent raportate somnolenţa şi ameţelile.
• Mai rar s-au observat: cefalee, tremor, amnezie, tulburări de concentrare, lipsă de coordonare.
• Rar sau în mod excepţional au fost observate: distonie, ataxie, slăbiciune musculară, tulburări

motorii, epilepsie, tulburări de vorbire.

Alte reacţii adverse asociate cu terapia benzodiazepinică: reacţii paradoxale cum ar fi iritabilitate,

excitaţie, furie, comportament agresiv sau ostil, agitaţie, nervozitate, anxietate sau insomnie. În multe

cazuri pacienţii utilizau concomitent şi alte medicamente cu acţiune la nivelul SNC şi/sau aveau o

afecţiune psihiatrică preexistentă. Un studiu a sugerat că pacienţii cu risc de a dezvolta aceste reacţii

adverse sunt cei cu tulburare de personalitate de tip border-line, cu antecedente de comportament

violent sau agresiv, alcoolism şi dependenţă de droguri. La pacienţii cu tulburare de stres

posttraumatic au fost raportate iritabilitate, ostilitate şi gânduri intruzive în timpul întreruperii

tratamentului cu alprazolam.

Tulburări oculare

• Înceţoşarea vederii nu apare frecvent, iar creşterea presiunii intraoculare este rară.

Tulburări gastro-intestinale

• S-au raportat: constipaţie, diaree, greaţă, vărsături, xerostomie, sialoree.

Tulburări hepatobiliare

• Rar s-au constatat: afectarea funcţiei hepatice, colestază sau icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

• Au fost observate, dar cu incidenţă mai mică, cazuri de reacţii cutanate.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

• Rar, s-au observat incontinenţă sau retenţie urinară.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

• Rar, au apărut: disfuncţie sexuală, tulburări menstruale şi ovulatorii sporadice, ginecomastie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

• Fatigabilitate.

Investigaţii diagnostice

• Creşterea sau pierderea în greutate.

În cazul utilizării unor doze mari, aşa cum se recomandă la pacienţii cu tulburări de panică,

următoarele reacţii adverse s-au observat mai frecvent decât la administrarea placebo: sedare,

somnolenţă, fatigabilitate, ataxie, incoordonare şi dizartrie. S-au mai observat, dar cu o incidenţă mai

mică: tulburări ale dispoziţiei, simptome gastro-intestinale, dermatită, tulburări de memorie, disfuncţie

sexuală, perturbări cognitive şi confuzie.

Alte reacţii adverse datorate utilizării benzodiazepinelor: dependenţă fizică şi psihică, cu simptome de

sevraj.

Odată ce s-a instalat dependenţa, întreruperea bruscă a tratamentului se poate însoţi de manifestări de

sevraj. Acestea pot varia de la cefalee, dureri musculare, anxietate extremă, tensiune psihică, agitaţie,

confuzie, iritabilitate, până la derealizare, depersonalizare, tulburări auditive, rigiditate şi parestezii la

nivelul membrelor, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau contact fizic, halucinaţii sau crize

convulsive.

De asemenea, la oprirea terapiei se pot înregistra fenomene de rebound, cum ar fi insomnia, anxietatea

şi modificări ale dispoziţiei.

Simptomele grave se observă în mod special la persoanele care au urmat terapie cu doze mari pe

perioade lungi de timp. Totuşi, s-au înregistrat manifestări de sevraj şi la întreruperea bruscă a

medicamentului administrat timp scurt. În consecinţă, se recomandă oprirea terapiei prin scăderea

progresivă a dozelor. Doza zilnică de alprazolam trebuie redusă cu cel mult 0,5 mg la fiecare 3 zile. La

anumiţi pacienţi este necesară o scădere şi mai lentă a dozelor (vezi pct. 4.2).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Manifestările de supradozaj cu alprazolam reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice şi

includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă

supradozajul unei benzodiazepine nu are consecinţe letale, trebuie avută întotdeauna în vedere

posibilitatea asocierii cu alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia

preexistentă. Tratamentul va fi adaptat în consecinţă.

Abordare terapeutică

Terapia supradozajului constă în principal în susţinerea funcţiilor respiratorie şi cardio-vasculară. În

cazul comei, tratamentul este mai ales simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru

prevenirea deshidratării este necesară administrarea intravenoasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat

concomitent mai multe sedative, susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se

recomandă lavajul gastric şi/sau administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un

diuretic osmotic. Efectele ingerării unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat. Forţarea

diurezei şi hemodializa au o utilitate limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă

sau insuficienţă respiratorie, se poate administra ca antidot flumazenil intravenos.

Utilizarea flumazenilului ca antidot este contraindicată în următoarele situaţii:

• administrarea concomitentă de antidepresive triciclice;
• administrarea concomitentă de medicamente cu potenţial convulsivant;
• anomalii EKG de tipul lărgirii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări

care sugerează folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12.

Alprazolamul este un derivat benzodiazepinic cu durată de acţiune scurtă – medie, acţionând la toate

nivelele SNC prin inhibiţie, care, în funcţie de doză, duce de la sedare uşoară până la somn şi apoi la

comă. Benzodiazepinele facilitează acţiunea acidului gama-aminobutiric (GABA), care este

principalul neurotransmiţător inhibitor la nivelul creierului şi mediază inhibiţia post- şi presinaptică în

toate ariile SNC.

Comparativ cu alte benzodiazepine, alprazolamul are efect marcat în controlul anxietăţii şi stărilor de

panică, dar păstrează efectele miorelaxante, anticonvulsivante şi sedativ-hipnotice.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Alprazolamul este rapid şi bine absorbit din tractul gastro-intestinal după administrare orală, atingând

concentraţia plasmatică maximă după 1-2 ore. Concentraţia plasmatică constantă este atinsă în 2-3

zile.

Distribuţie

Alprazolamul traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.

In vitro, alprazolamul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80%. După doze repetate se

observă o acumulare nesemnificativă.

Metabolizare

Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa-hidroxi-

alprazolamul şi o benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice ale acestor

metaboliţi sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa-hidroxi-alprazolamului este aproximativ

jumătate din cea a alprazolamului. Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12-15 ore, iar la pacienţii vârstnici de aproximativ 16 ore.

Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.

Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogenitate

În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s-au administrat 30 mg

alprazolam/kg şi zi (de 150 de ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om) şi la

şoareci cărora li s-au administrat 10 mg alprazolam/kg/zi (de 50 de ori mai mult decât doza zilnică

maximă recomandată la om), nu au fost observate efecte carcinogene.

Mutagenitate

În cadrul testelor efectuate pe micronucleii de şobolan cu alprazolam în doze până la 100 mg/kg, adică

de 500 de ori mai mare decât doza zilnică maximă recomandată la om (10 mg), medicamentul nu a

avut efecte mutagene. Alprazolamul nu a indus efecte mutagene nici în cadrul testelor de lezare a

ADN/eluţie alcalină in vitro sau al testului Ames.

Efecte asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere

Alprazolamul în doze până la 5 mg/kg şi zi (de 25 de ori mai mult decât doza zilnică maximă

recomandată la om – 10 mg) nu a afectat fertilitatea la şobolan.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de calciu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Prazolex 0,25 mg

3 ani

Prazolex 0,5 mg

2 ani

Prazolex 1 mg

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Prazolex 0,25 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate.

Prazolex 0,5 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC/PVDC/Al a câte 15 comprimate.

Prazolex 1 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9551/2016/01

9552/2016/01

9553/2016/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.