Penicilină G sodică Fresenius Kabi 1000000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Prospect Penicilină G sodică Fresenius Kabi 1000000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Producator: FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Clasa ATC:

AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 15412/2024/01 Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Penicilină G sodică Fresenius Kabi 1000000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine 1000000 UI, echivalentul cu benzilpenicilină sodică aproximativ 600 mg.

Fiecare flacon conţine sodiu 39 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Penicilină G sodică Fresenius Kabi este indicată pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți,

adolescenți, copii, nou-născuți și nou-născuți prematur (vezi pct. 5.1):

• infecții bacteriene acute cutanate și ale structurilor cutanate (ABSSSI)
• difterie (în plus față de antitoxină)
• pneumonie comunitară
• empiem
• endocardită bacteriană
• peritonită
• meningită
• abcese cerebrale
• osteomielită
• infecții ale tractului genital cauzate de fusobacterii
• gonoree complicată (endocardită sau artrită gonoreică)
• sifilis (sifilis congenital)
• borelioza Lyme (meningopolinevrită Garin-Bujadoux-Bannwarth, acrodermatită cronică

atrofică, artrită Lyme, cardita Lyme).

Penicilină G sodică Fresenius Kabi se utilizează, de asemenea, pentru tratamentul următoarelor infecții

specifice:

• antrax
• tetanos
• gangrenă gazoasă
• listerioză
• pasteureloză
• febra mușcăturii de șobolan
• fusospirochetoza
• actinomicoză

Trebuie luate în considerare recomandările din ghidurile curente de diagnostic și tratament pentru

utilizarea adecvată a antibioticelor.

4.2 Doze și mod de administrare

Pentru unitățile internaționale (UI) și valorile pentru masă, se aplică următoarele rapoarte:

Benzilpenicilină sodică 1 mg este echivalent cu benzilpenicilină 1670 UI.

Benzilpenicilină 1 milion UI este echivalent cu benzilpenicilină sodică 598,9 mg.

În general, se consideră că benzilpenicilină sodică 600 mg este echivalent cu benzilpenicilină 1 milion

UI.

Benzilpenicilina are o marjă largă în ceea ce privește stabilirea dozelor, care este ghidată de modul de

administrare, nivelul dozei și intervalul de administrare în funcție de tipul și susceptibilitatea agentului

patogen, de gravitatea infecției și de starea pacientului.

Doze

Adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste):

Doză uzuală (intramuscular sau intravenos): 0,03 mega UI/kg și zi 0,018 g/kg și zi 18 mg/kg și zi,

echivalentul cu aproximativ 1-5 mega UI pe zi 0,6-3 g pe zi 600-3000 mg pe zi, divizate în 4-6 prize.

Doză crescută (intravenos): 0,3 mega UI/kg și zi 0,18 g/kg și zi 180 mg/kg și zi, echivalentul cu

aproximativ 10-40 mega UI pe zi 6-24 g pe zi 6000-24000 mg pe zi, divizate în 4-6 prize.

Sugari (cu vârsta de o lună și peste) și copii (până la vârsta de12 ani):

Doză uzuală (intramuscular sau intravenos): 0,03-0,1 mega UI/kg și zi 0,018-0,06 g/kg și zi 18-60

mg/kg și zi , divizate în 4-6 prize.

Doză crescută (intravenos): 0,1-0,5 (-1,0) mega UI/kg și zi 0,06-0,3 (-0,6) g/kg și zi 60-300 (-600)

mg/kg și zi, divizate în 4-6 prize.

Atenție: Pot apărea convulsii cerebrale și dezechilibru electrolitic dacă perfuziile sunt prea rapide. Se

recomandă o viteză de perfuzare de cel mult 500000 UI/minut 0,3 g/minut 300 mg/minut pentru doze

mai mari de 2000000 UI 1,2 g 1200 mg administrate intravenos.

Nou-născuți (cu vârsta de 2-4 săptămâni):

Doză uzuală (intramuscular sau intravenos): 0,03-0,1 mega UI/kg și zi 0,018-0,06 g/kg și zi 18-60

mg/kg și zi, în 3-4 prize.

Doză crescută (intravenos): 0,2-0,5 (-1,0) mega UI/kg și zi 0,12-0,3 g (-0,6 g)/kg și zi 120-300 mg

(-600 mg)/kg și zi, în 3-4 prize.

Nou-născuți la termen și prematur (până la vârsta de 2 săptămâni):

Doză uzuală (intramuscular sau intravenos): 0,03-0,1 mega UI/kg și zi 0,018-0,06 g/kg și zi 18-60

mg/kg și zi, în 2 prize.

Doză crescută (intravenos): 0,2-0,5 (-1,0) mega UI/kg și zi 0,12-0,3 g (-0,6 g)/kg și zi 120-300 mg

(-600 mg)/kg și zi, în 2 prize.

La nou-născuții la termen și prematur, intervalul de administrare nu trebuie să fie mai mic de 12 ore,

din cauza imaturității și excreției reduse a benzilpenicilinei (vezi pct. 5.2).

Vârstnici:

Procesele de eliminare pot fi întârziate odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, doza trebuie ajustată

în raport cu funcția renală în fiecare caz în parte (vezi pct. 5.2).

Insuficiență renală

Dacă funcția renală este grav afectată, metabolizarea și excreția penicilinelor pot fi întârziate. Acest

lucru trebuie luat în considerare la stabilirea dozelor. Prin urmare, se recomandă ca prizele și/sau

intervalele de administrare a Penicilină G sodică Fresenius Kabi să fie ajustate în funcție de valorile

clearance-ului în fiecare caz în parte:

Doze de Penicilină G sodică Fresenius Kabi pentru adulți și adolescenți pe baza clearance-ului

creatininei

NOTĂ: raportat la o doză normalizată de 40 mega UI pe zi 6000-24000 mg pe zi, la pacienții

cu funcție renală normală

Clearance al 100-60 50-40 30-10 <10

creatininei în ml/min

Creatinină serică în 0,8-1,5 1,5-2,0 2-8 15

mg %

Penicilină G sodică Vârsta sub 60 de 10-20 mega UI 5-10 mega UI 2-5 mega UI

Fresenius Kabi (doză ani: 6-12 g 3-6 g 1,2-3 g

zilnică) 40 (-60) mega 6000-12000 mg 3000-6000 mg 1200-3000 mg

UI 24 g (-36 g)

24000 mg

(-36000 mg);

Vârsta peste 60

de ani:

10-40 mega UI

6-24 g

6000-24000 mg

Interval de dozare în 3-6 prize în 3 prize în 2-3 prize în 1-2 prize

Doze de Penicilină G sodică Fresenius Kabi pentru sugari (cu vârsta de o lună și peste) și copii

(cu vârsta de până la 12 ani) pe baza clearance-ului creatininei

Clearance al creatininei 100-60 50-10 <10

în ml/min

Creatinină serică în mg 0,8-1,5 1,5-8,0 15

%

Penicilină G sodică 0,03-0,1 mega UI/kg 0,02-0,06 mega UI/kg 0,01-0,04 mega UI /kg

Fresenius Kabi (doză 0,018-0,06g/kg 0,012-0,036 g/kg 0,006-0,024 g/kg

zilnică) 18-60 mg/kg 12-36 mg/kg 6-24 mg/kg

Interval de dozare în 4-6 prize în 2-3 prize în 2 prize

Sugari (cu vârsta de 1 lună și peste) și copii (cu vârsta de până la 12 ani): În cazul în care funcția

renală este afectată moderat până la sever (rata filtrării glomerulare = 10-50 ml/minut/1,73 m2), doza

uzuală se administrează la fiecare 8-12 ore. În cazurile de afectare foarte severă a funcției renale sau

de insuficiență renală (rata filtrării glomerulare <10 ml/minut/1,73 m2), doza uzuală se administrează

la fiecare 12 ore.

Nou-născuți la termen și prematur (cu vârsta până la 4 săptămâni): Penicilină G sodică Fresenius Kabi

nu este adecvată pentru tratamentul nou-născuților la termen și prematur cu insuficiență renală.

Insuficiență hepatică:

Nu este necesară reducerea dozei, cu condiția ca funcția renală să nu fie afectată.

Doze speciale

Endocardită bacteriană: Adulților li se administrează 10-80 mega UI/zi 6-48 g/zi 6000-48000 mg/zi

pe cale intravenoasă, în asociere cu aminoglicozide.

Meningită: Din cauza sensibilității crescute la convulsii și a reacțiilor Jarisch-Herxheimer, nu trebuie

administrat mai mult de 20-30 mega UI/zi 12-18 g/zi 12000-18000 mg/zi la adulți și nu mai mult de 12

mega UI/zi 7,2 g/zi 7200 mg/zi la copii.

Borelioza Lyme: La adulți, 20-30 mega UI/zi 12-18 g/zi 12000-18000 mg/zi pe cale intravenoasă, în 2-

3 prize, timp de 14 zile, iar la copii 0,5 mega UI/kg și zi 0,3 g/kg și zi 300 mg/kg și zi pe cale

intravenoasă, în 2-3 doze, timp de 14 zile.

Metoda de administrare

Penicilină G sodică Fresenius Kabi poate fi administrată pe cale intravenoasă (injecție sau perfuzie de

scurtă durată cu 10 mega UI/100 ml 6 g/100 ml 6000 mg/100 ml) sau, de asemenea, pe cale

intramusculară.

Notă pentru administrarea pe cale i.m.:

Penicilină G sodică Fresenius Kabi până la o doză maximă de 10 mega UI (= aproximativ 6 g) 6 g

6000 mg, dizolvată în 6-10 ml de apă pentru preparate injectabile, se administrează de până la două ori

pe zi sub formă de injecție intramusculară profundă în cadranul supero-extern al mușchiului gluteus

maximus sau zona ventrogluteală Hochstetter.

Volumul de 5 ml pentru un loc de injectare trebuie considerat ca fiind pragul superior al toleranței.

Injecțiile repetate trebuie administrate alternativ pe ambele părți. Dozele mai mari pot fi administrate

sub formă de perfuzie i.v.

La administrarea pe cale intramusculară pot apărea reacții locale severe, în special la sugari. Dacă este

posibil, trebuie efectuat tratament intravenos.

Atenție: Pot apărea convulsii cerebrale și dezechilibru electrolitic dacă perfuziile sunt prea rapide. Se

recomandă o viteză de administrare de cel mult 500000 UI/minut 0,3 g/minut 300 mg/minut pentru

doze intravenoase mai mari de 2000000 UI 1,2 g 1200 mg.

Soluția reconstituită trebuie să fie limpede, incoloră până la ușor gălbuie și fără particule vizibile.

Pentru informații suplimentare privind prepararea, a se vedea pct. 6.6.

Durata de utilizare

Durata tratamentului cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi poate varia în funcție de indicația specifică

și trebuie să respecte recomandările celor mai recente ghiduri de diagnostic și tratament actualizate ale

autorităților naționale.

Conform recomandărilor OMS, pentru bolile streptococice trebuie să se respecte o durată a

tratamentului de cel puțin 10 zile.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanța activă

• Antecedente de reacție de hipersensibilitate la peniciline

• Antecedente de reacție de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu, anafilaxie) la alte

antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactame)

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

În cazurile de hipersensibilitate la cefalosporine, este posibilă o reacție alergică încrucișată (frecvența

conform literaturii de specialitate: 5-10%).

Înainte de tratament, trebuie efectuat un test de hipersensibilitate. Pacienții trebuie să fie informați cu

privire la posibila apariție a unei reacții de hipersensibilitate. Este necesară o atenție deosebită la

pacienții cu diateze alergice sau astm bronșic. După administrarea medicamentului, pacienții trebuie să

fie supravegheați timp de 30 de minute și trebuie să fie pregătită o soluție de adrenalină pentru

injectare în caz de urgență. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul trebuie întrerupt și, dacă este

necesar, trebuie instituit tratament simptomatic.

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (SCAR), care includ sindromul Stevens Johnson

(SJS), necroliză epidermică toxică (TEN), reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome

sistemice (DRESS) și pustuloză exantematică acută generalizată (AGEP) în asociere cu tratamentul cu

antibiotice beta-lactamice (inclusiv peniciline) (vezi pct. 4.8).

Benzilpenicilina este contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate la peniciline. Pacienții care au

antecedente de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi,

de asemenea, hipersensibili la benzilpenicilină (vezi pct. 4.3). Benzilpenicilina trebuie utilizată cu

prudență la pacienții cu antecedente de reacții de hipersensibilitate non-severe la oricare alte

antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine sau carbapeneme) și nu trebuie utilizată deloc la

pacienții cu antecedente de reacții de hipersensibilitate severe. Dacă apare o reacție alergică severă sau

SCAR în timpul tratamentului cu benzilpenicilină, tratamentul cu acest medicament trebuie întrerupt și

trebuie luate măsuri adecvate.

Se recomandă atenție sporită la pacienții cu următoarele afecțiuni:

• diateze alergice (urticarie sau febra fânului) sau astm bronșic (risc crescut de reacții de

hipersensibilitate);

• afecțiuni cardiace severe sau tulburări electrolitice severe de orice altă etiologie (trebuie

acordată atenție aportului de electroliți la acest grup de pacienți, în special aportului de potasiu);

• insuficiență renală (pentru ajustarea dozei, vezi pct. 4.2);
• afectare hepatică (pentru ajustarea dozei, vezi pct. 4.2);
• epilepsie, edem cerebral sau meningită (risc crescut de convulsii, în special în cazul

administrării de doze mari (>20 mega UI 12 g 12000 mg) de Penicilină G sodică Fresenius

Kabi, vezi pct. 4.8);

• mononucleoză existentă (risc crescut de erupții cutanate);
• în cazul tratamentului infecțiilor concomitente la pacienții cu leucemie limfatică acută (risc

crescut de reacții cutanate);

• dermatomicoze (sunt posibile reacții para-alergice, deoarece poate exista o antigenitate comună

între peniciline și produsele metabolice ale dermatofitelor, vezi pct. 4.8).

În cazuri rare, a fost raportată prelungirea timpului de protrombină la pacienții care primesc peniciline.

Trebuie efectuată o monitorizare adecvată atunci când se administrează concomitent anticoagulante.

Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant oral pentru a obține gradul dorit de anticoagulare

(vezi pct. 4.5 și 4.8).

Trebuie reamintit faptul că absorbția Penicilină G sodică Fresenius Kabi este întârziată după

administrarea intramusculară la pacienții cu diabet zaharat (vezi pct. 5.2).

În cazul bolilor venerice, examinări microscopice în câmp întunecat trebuie efectuate înaintea

începerii tratamentului, dacă se suspectează sifilis co-existent. Testele serologice de monitorizare

trebuie efectuate, de asemenea, timp de cel puțin 4 luni.

În cazul tratamentului pe termen lung, este necesară atenție cu privire la posibila proliferare a

microorganismelor rezistente. Dacă apar infecții secundare, trebuie luate măsuri adecvate.

Dacă apare diaree severă și persistentă, trebuie luată în considerare colita pseudomembranoasă

asociată administrării antibioticelor (diaree mucohemoragică, apoasă, durere abdominală surdă, difuză

până la colică, febră, tenesme ocazionale), care poate pune în pericol viața. În aceste cazuri, Penicilină

G sodică Fresenius Kabi trebuie în consecință, întreruptă imediat și inițiat un tratament bazat pe

identificarea agentului patogen. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt contraindicate.

Tratamentul pentru borelioză Lyme sau pentru sifilis poate declanșa reacția Jarisch-Herxheimer ca

urmare a acțiunii bactericide a penicilinei asupra agenților patogeni, caracterizată prin febră, frisoane,

simptome generale și locale (în principal, la 2 până la 12 ore după doza inițială). Pacienții trebuie să

fie informați că aceasta este o reacție tranzitorie obișnuită a tratamentului cu antibiotice. Pentru

remisia sau ameliorarea reacției Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.8) trebuie instituit tratament adecvat.

Pentru afecțiuni precum pneumonie severă, empiem, septicemie, meningită sau peritonită, care

necesită niveluri serice mai ridicate de penicilină, trebuie instituit un tratament cu sarea alcalină

solubilă în apă a benzilpenicilinei.

Dacă nu poate fi exclusă reacția neurologică la pacienți cu sifilis congenital trebuie utilizate forme de

penicilină care ating un nivel mai ridicat în lichidul cefalorahidian.

La administrarea intramusculară la sugari pot apărea reacții locale severe. Dacă este posibil, trebuie

efectuată terapie intravenoasă.

În cazul administrării intravenoase a unor doze foarte mari (peste 10 mega UI/zi 6 g/zi 6000 mg/zi),

locul de administrare trebuie schimbat în fiecare zi pentru a evita suprainfecțiile și tromboflebita.

Din cauza posibilelor tulburări electrolitice, Penicilină G sodică Fresenius Kabi trebuie administrat

lent în cazul perfuziilor cu doze mai mari de 10 mega UI 6 g 6000 mg, precum și din cauza

posibilității apariției unor reacții convulsive, la administrarea unor doze mai mari de 20 mega UI 12 g

12000 mg (vezi pct. 4.8).

În cazul unui tratament prelungit (mai mult de 5 zile) cu doze mari de penicilină, se recomandă

monitorizarea echilibrului electrolitic, hemoleucogramei și a testele pentru funcția renală.

Efectul asupra procedurilor de diagnostic de laborator:

• Test Coombs direct pozitiv apare adesea (≥ 1% până la < 10%) la pacienții care primesc

benzilpenicilină 10 milioane UI (aproximativ 6 g) 6 g 6000 mg sau mai mult pe zi. La

întreruperea tratamentului cu penicilină, testul direct cu antiglobulină poate rămâne pozitiv timp

de încă 6 până la 8 săptămâni (vezi pct. 4.5 și 4.8).

• Determinarea proteinuriei prin tehnici de precipitare (acid sulfosalicilic, acidul tricloroacetic),

metoda Folin-Ciocâlteu-Lowry sau metoda Biuret pot conduce la rezultate fals pozitiv. Prin

urmare, trebuie acordată atenție la interpretarea rezultatelor unor astfel de teste la pacienți care

primesc Penicilină G sodică Fresenius Kabi. Determinarea proteinelor cu ajutorul benzilor de

testare nu este afectată.

• Asemănător, determinarea aminoacizilor în urină prin metoda ninhidrinei poate conduce la

rezultate fals pozitiv.

• Penicilinele se leagă de albumină. În metodele de electroforeză pentru determinarea albuminei,

poate fi simulată pseudo-bisalbuminemie.

• În timpul tratamentului cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi, detectarea non-enzimatică a

glicozuriei și detectarea urobilinogenului pot demonstra rezultate fals pozitiv. La pacienți tratați

cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi trebuie utilizate teste enzimatice pentru determinarea

glicozuriei, deoarece acestea nu sunt afectate de această interacțiune.

• La determinarea 17-cetosteroizilor (folosind reacția Zimmermann) în urină, valori crescute pot

apărea în timpul tratamentului cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi.

Penicilină G sodică Fresenius Kabi conține sodiu.

Penicilină G sodică Fresenius Kabi 1000000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Acest medicament conține sodiu 39 mg în fiecare flacon, echivalentul cu 2,0% din doza zilnică

maximă de sodiu de 2 g recomandată de OMS la adult.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Administrarea concomitentă a Penicilină G sodică Fresenius Kabi nu este recomandată cu:

Pe baza principiului general de a nu asocia antibiotice bactericide și bacteriostatice, Penicilină G

sodică Fresenius Kabi nu trebuie asociată cu antibiotice bacteriostatice.

Injecții sau perfuzii mixte: Pentru a evita reacțiile chimice nedorite, trebuie evitată administrarea de

injecții sau perfuzii mixte sau amestecuri de soluții care conțin carbohidrați, cum ar fi glucoză (vezi

pct. 6.2).

Este necesară prudență la administrarea concomitentă cu:

Probenecid: Administrarea probenecidului duce la inhibarea secreției tubulare a benzilpenicilinei, ceea

ce determină o creștere a concentrației serice și prelungirea timpului de înjumătățire plasmatică prin

eliminare. În plus, probenecidul inhibă transportul penicilinei din lichidul cefalorahidian, astfel încât

administrarea concomitentă de probenecid reduce și mai mult penetrarea benzilpenicilinei în țesutul

cerebral.

Antiinflamatoare, antireumatice și antipiretice: În cazul administrării concomitente a Penicilină G

sodică Fresenius Kabi cu antiinflamatoare, antireumatice sau antipiretice (în special, indometacin,

fenilbutazonă, salicilați în doze mari), trebuie subliniat faptul că excreția este inhibată în mod

competitiv, rezultând o creștere a concentrației serice și o prelungire a timpului de înjumătățire

plasmatică prin eliminare.

Digoxin: La pacienții tratați cu digoxin, Penicilină G sodică Fresenius Kabi trebuie utilizată cu

prudență, deoarece există risc de bradicardie ca urmare a interacțiunilor.

Metotrexat: Atunci când se administrează în același timp cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi,

excreția metotrexatului este redusă. Acest lucru poate duce la creșterea toxicității metotrexatului.

Utilizarea concomitentă de metotrexat și penicilină trebuie evitată dacă este posibil. Dacă utilizarea

concomitentă nu poate fi evitată, trebuie avut în vedere reducerea dozei de metotrexat și trebuie

monitorizate valorile serice ale metotrexatului. Pacientul trebuie monitorizat pentru posibile reacții

adverse suplimentare ale metotrexatului, care includ leucopenie, trombocitopenie și supurație cutanată.

Anticoagulante orale: Anticoagulantele orale și antibioticele din grupa penicilinelor au fost utilizate pe

scară largă în practică fără a apărea interacțiuni. Cu toate acestea, în literatura de specialitate, există

rapoarte privind un număr crescut de pacienți care au prezentat un eveniment hemoragic, atunci când li

s-a prescris acenocumarol sau warfarină în același timp cu penicilină. Dacă este necesară utilizarea

concomitentă, timpul de protrombină sau alți parametri ai coagulării adecvați trebuie monitorizați cu

atenție la administrare concomitentă sau întrerupere a tratamentului cu penicilină. În plus, poate fi

necesară o ajustare a dozei de anticoagulant oral (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Sinergia între antibiotice:

Penicilină G sodică Fresenius Kabi trebuie administrată în asociere cu alte antibiotice numai dacă se

anticipează un efect sinergic sau cel puțin un efect aditiv. În general, componentele individuale ale

unei asocieri trebuie administrate la întreaga doză eficace (excepție: dacă se dovedește sinergismul,

doza partenerului mai toxic din asociere poate fi redusă).

În cazul în care este indicat în mod corespunzător, trebuie amintit, în special, că Penicilină G sodică

Fresenius Kabi poate fi asociată cu următoarele antibiotice bactericide:

• izoxazolil-peniciline (de exemplu, flucloxacilină și alte antibiotice beta-lactamice cu spectru

îngust);

• aminopeniciline;
• aminoglicozide.

Penicilinele menționate mai sus se administrează prin injecție intravenoasă lentă înaintea perfuziei cu

Penicilină G sodică Fresenius Kabi. Ori de câte ori este posibil, aminoglicozidele trebuie administrate

separat prin injecție intramusculară.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Benzilpenicilina traversează placenta. După 1-2 ore de la administrare, apar în serul fetal concentrații

similare celor din serul matern. Studii la animale nu au evidențiat efecte directe sau indirecte asupra

sănătății privind toxicitatea asupra funcției de reproducere.

Penicilină G sodică Fresenius Kabi poate fi utilizat în sarcină dacă este indicat adecvat și după ce sunt

evaluate beneficiile și a riscurile.

Alăptarea

Cantități mici de peniciline trec în laptele matern.

Deși până în prezent nu au fost raportate efecte nedorite la sugarii alăptați, cu toate acestea trebuie

luată în considerare posibilitatea sensibilizării sau un efect advers asupra florei intestinale.

La sugarii hrăniți și cu alimente pentru copii, mamele trebuie să mulgă sânul și să arunce laptele scos

de la sân când urmează tratament cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi. Alăptarea poate fi reluată la

24 de ore după încetarea tratamentului.

Fertilitatea

Nu au fost efectuate studii cu Penicilină G sodică Fresenius Kabi asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

În general, Penicilină G sodică Fresenius Kabi nu are nicio influență asupra capacității de concentrare

și de reacție. Din cauza apariției unor posibile reacții adverse grave (de exemplu, șoc anafilactic cu

colaps și reacții anafilactoide, vezi și pct. 4.8), Penicilină G sodică Fresenius Kabi poate avea o

influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de aparate, sisteme și organe și de frecvență, conform

următoarei clasificări:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 până la <1>

Mai puțin frecvente (≥1/1000 până la <1>

Rare (≥1/10000 până la <1>

Foarte rare (<1>

Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimat din datele disponibile)

Aparate, sisteme Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare Cu frecvență

și organe frecvente necunoscută

(MedDRA)

Tulburări Eozinofilie, Prelungirea

hematologice și leucopenie, timpului de

limfatice neutropenie, sângerare și a

granulocitopenie timpului de

, agranulocitoză, protrombină

pancitopenie, (vezi pct. 4.4),

anemie trombocitopen

hemolitică, ie

tulburări de

coagulare

Tulburări ale Reacții Boală serică,

sistemului alergice: reacție Jarisch-

imunitar urticarie, Herxheimer în

eritem asociere cu

multiform, infecții cu

dermatită spirochete

exfoliativă, (sifilis și

febră, borelioză

artralgie, Lyme),

anafilaxie sau angioedem

reacții

anafilactoide

(astm bronșic,

purpură,

simptome

gastro-

intestinale). La

pacienții cu

dermatomicoz

e pot apărea

reacții

paraalergice,

deoarece poate

exista o

antigenitate

comună între

peniciline și

produsele

metabolice ale

dermatofiților

Tulburări Pot

metabolice și de apărea

nutriție dezechilib

re

electroliti

ce în

cazul

perfuzării

rapide a

mai mult

de

10 mega

UI 6 g

6000 mg.

Tulburări ale Neuropati Encefalopatie

sistemului nervos e. Pot metabolică

apărea

reacții

convulsiv

e la

perfuzare

a unor

doze mari

(la adulți,

mai mult

de 20

mega UI

12 g

mg); acest

lucru

trebuie

avut în

vedere în

special la

pacienții

cu funcție

renală

sever

afectată,

epilepsie,

meningită

, edem

cerebral

sau în

timpul

bypass-

ului

cardiopul

monar.

Tulburări gastro- Stomatită, Diareea

intestinale glosită, limba cauzată de

neagră viloasă, Clostridiu

greață, m difficile

vărsături.

Dacă în timpul

tratamentului

apare diaree,

trebuie luată în

considerare

posibilitatea

apariției colitei

pseudomembr

anoase (vezi

pct. 4.4).

Tulburări Hepatită,

hepatobiliare colestază

Afecțiuni Pemfigoide,

cutanate și ale pustuloză

țesutului exantematoasă

subcutanat acută

generalizată

(AGEP),

prurit, erupție

cutanată

maculo-

papulară,

erupție

cutanată

morbiliformă,

eritem.

Tulburări renale Nefropati

și ale căilor e (după

urinare administr

area

intraveno

asă a mai

mult de

10 mega

UI 6 g

6000 mg

Penicilină

G sodică

Fresenius

Kabi),

albuminur

ie,

cilindrurie

și

hematurie

. Oligurie

sau

anurie,

care poate

apărea rar

în timpul

tratament

ului cu

penicilină

în doze

mari,

dispare în

general în

decurs de

48 de ore

de la

întreruper

ea

tratament

ului.

Diureza

poate fi,

de

asemenea,

stimulată

cu soluție

de

manitol

10%.

Tulburări Reacții

generale și la locale

nivelul locului de severe în

administrare timpul

administr

ării

intramusc

ulare la

sugari.

Investigații -test Coombs

diagnostice direct pozitiv

• rezultat fals

pozitiv la

determinarea

proteinuriei

prin tehnici de

precipitare

(metoda Folin-

Ciocâlteu-

Lowry,

metoda Biuret)

-rezultat fals

pozitiv la

determinarea

aminoacizilor

în urină

(metoda

ninhidrinei)

-falsificarea

pseudobisalbu

minemiei în

cazul utilizării

metodelor de

electroforeză

pentru

determinarea

albuminei

-rezultat fals

pozitiv la

detecția

neenzimatică a

glucozei și a

urobilinogenul

ui în urină

-valori

crescute la

determinarea

17-

cetosteroizilor

în urină

(folosind

reacția

Zimmermann)

(a se vedea

pct. 4.5)

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Reacții adverse cutanate severe SCAR (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, reacție

medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice, pustuloză exantematoasă acută generalizată) au

fost raportate la antibiotice beta-lactamice, inclusiv peniciline (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

În cazul unui supradozaj se poate anticipa hiperexcitabilitate neuromusculară crescută sau

susceptibilitate la convulsii cerebrale. Măsuri de abordare terapeutică: întrerupere a tratamentului,

supraveghere clinică și tratament simptomatic, dacă este necesar. Penicilină G sodică Fresenius Kabi

poate fi eliminat prin hemodializă.

5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică

Benzilpenicilina (penicilina G) este un antibiotic beta-lactamic semisintetic, sensibil la beta-lactamază.

Cod ATC: J01CE01

Mecanismul de acțiune

În cazul benzilpenicilinei, mecanismul de acțiune se bazează pe inhibarea sintezei peretelui celular

bacterian (în timpul fazei de creștere) prin fixarea de proteinele care leagă penicilina (penicillin-biding

proteins, PBP), cum sunt transpeptidazele. Acesta determină o acțiune bactericidă.

Relația farmacocinetică/farmacodinamică

Eficacitatea depinde în mare măsură de perioada de timp în care nivelul substanței active rămâne peste

CMI pentru agentul patogen.

Mecanisme de rezistență

Rezistența la benzilpenicilină se poate datora următoarelor mecanisme:

• Inactivarea de către beta-lactamaze: Benzilpenicilina este sensibilă la beta-lactamază și, prin

urmare, este inactivă împotriva bacteriilor producătoare de beta-lactamază (de exemplu,

stafilococi sau gonococi).

• Afinitatea redusă a PBP pentru benzilpenicilină: Rezistența dobândită la benzilpenicilină a

pneumococilor și a altor câțiva streptococi se datorează modificării PBP existente ca urmare a

unei mutații. Cu toate acestea, formarea unei PBP suplimentare, cu afinitate redusă pentru

benzilpenicilină, este responsabilă de rezistența la stafilococii meticilino-rezistenți (oxacilină).

• În cazul bacteriilor Gram-negativ, penetrarea inadecvată a benzilpenicilinei prin peretele celular

extern poate duce la o inhibare insuficientă a PBP.

• Benzilpenicilina poate fi transportată în mod activ din celulă prin pompe de eflux.

Benzilpenicilina prezintă rezistentă încrucișată parțială sau totală cu alte peniciline și cefalosporine.

Valori critice

Testarea benzilpenicilinei se efectuează utilizând seriile de diluție standard. Rezultatele sunt evaluate

pe baza valorilor critice pentru benzilpenicilină.

Valori critice pentru sensibilitate

Valorile critice ale concentrației minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul european pentru

testarea sensibilității antimicrobiene (EUCAST) sunt enumerate pe website-ul Agenției Europene

pentru Medicamente (EMA):

https://www.ema.europa.eu/en/evaluation-medicinal-products-indicated-treatment-bacterial-

infections- scientific-guideline#minimum-inhibitory-concentration-(mic)-breakpoints-section.

Prevalența rezistenței dobândite

Prevalența rezistenței dobândite la specii individuale poate varia din punct de vedere geografic și

temporal. Astfel, sunt necesare informații locale privind situația rezistenței, în special pentru

tratamentul adecvat al infecțiilor grave. Dacă pe baza situației locale privind rezistența, eficacitatea

benzilpenicilinei nu este cea așteptată, trebuie solicitat sfatul unui expert în domeniul terapeutic. În

special în cazurile de infecție gravă sau eșec al tratamentului, trebuie stabilit un diagnostic

microbiologic, cu identificarea agentului patogen și a sensibilității acestuia la benzilpenicilină.

Prevalența rezistenței dobândite pe baza datelor din ultimii 5 ani din proiectele și studiile naționale de

monitorizare a rezistenței (versiune: aprilie 2019):

Specii frecvent susceptibile

Microorganisme aerobe Gram-positiv

Actinomyces israelii °

Corynebacterium diphtheriae °

Erysipelothrix rhusiopathiae °

Gardnerella vaginalis °

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes

Streptococcus dysgalactiae subsp. equisimilis

(streptococi din grupurile C și G)

Streptococi din grupul “Viridans” ° ^

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Borrelia burgdorferi °

Eikenella corrodens ° $

Haemophilus influenzae ° $

Neisseria meningitidis °

Microorganisme anaerobe

Clostridium perfringens °

Clostridium tetani °

Fusobacterium spp. °

Peptoniphilus spp. °

Peptostreptococcus spp. °

Veillonella parvula °

Alte microorganisme

Treponema pallidum °

Specii la care rezistența dobândită poate reprezenta o problemă în timpul utilizării

Microorganisme aerobe Gram-positiv

Enterococcus faecalis $

Staphylococcus aureus +

Staphylococcus epidermidis +

Staphylococcus haemolyticus +

Staphylococcus hominis +

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Neisseria gonorrhoeae $

Specii rezistente în mod natural

Microorganisme aerobe Gram-positiv

Enterococcus faecium

Nocardia asteroides

Microorganisme aerobe Gram-negativ

Toate speciile de Enterobacterales

Legionella pneumophila

Moraxella catarrhalis

Pseudomonas aeruginosa

Microorganisme anaerobe

Bacteroides spp.

Alte microorganisme

Chlamydia spp.

Chlamydophila spp.

Mycoplasma spp.

° La momentul publicării tabelului, nu erau disponibile date actuale. Susceptibilitatea este presupusă în

literatura primară, lucrările standard și recomandările terapeutice.

$ Sensibilitatea naturală a majorității izolatelor se situează în intervalul intermediar.

+ În cel puțin o regiune, rata de rezistență este de peste 50%.

^ Denumire colectivă pentru un grup eterogen de specii de streptococi. Rata de rezistență poate varia

în funcție de speciile de streptococi prezente.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

Benzilpenicilina nu este stabilă în mediul acid și, prin urmare, poate fi administrată numai pe cale

parenterală. Sărurile alcaline ale benzilpenicilinei sunt absorbite rapid și complet după injectarea i.m.

Concentrațiile plasmatice maxime de 150-200 UI/ml 0,00009-0,00012 g/ml 0,09-0,12 mg/ml sunt

atinse la 15-30 minute după injectarea i.m a Penicilină G sodică Fresenius Kabi 10 mega UI 6 g 6000

mg. După o perfuzie de scurtă durată (30 de minute), pot fi atinse concentrații plasmatice maxime de

până la 500 UI/ml 0,0003 g/ml 0,3 mg/ml. Aproximativ 55% din doza administrată este legată de

proteinele plasmatice.

Distribuție

Atunci când se administrează penicilină în doze terapeutice mari, concentrațiile eficiente din punct de

vedere terapeutic sunt atinse chiar și în țesuturile greu accesibile, cum ar fi valve cardiace, oase, lichid

cefalorahidian sau empieme, etc. Benzilpenicilina traversează bariera feto-placentară. 10-30% din

concentrațiile plasmatice materne se regăsesc în circulația fetală. Concentrații ridicate sunt atinse și în

lichidul amniotic. Pe de altă parte, trecerea în laptele matern este scăzută. Volumul de distribuție este

de aproximativ 0,3-0,4 l/kg; la copii, aproximativ 0,75 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de

aproximativ 55%.

Biotransformare și eliminare

Eliminarea are loc în mare parte (50-80%) sub formă de substanță neschimbată prin rinichi (85-95%)

și, într-o măsură mai mică, sub formă activă în bilă (aproximativ 5%).

Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 30 de minute, la adulții cu rinichi sănătoși.

Cinetica la grupuri speciale de pacienți

▪ Pacienți cu diabet zaharat: Absorbția din depozitul intramuscular este posibil să fie întârziată la

pacienții cu diabet zaharat.

▪ Nou-născuți la termen și prematur: Din cauza imaturității rinichilor și a ficatului la această

vârstă, timpul de înjumătățire serică poate fi de până la trei ore (sau mai mult). Prin urmare,

intervalul dintre doze nu trebuie să fie mai mic de 8-12 ore (în funcție de maturitate).

▪ Vârstnici: Asemănător, procesele de eliminare pot fi întârziate odată cu înaintarea în vârstă; prin

urmare, dozele trebuie ajustate în raport cu funcția renală în fiecare caz în parte.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile privind funcția de reproducere la șoareci, șobolani și iepuri nu au evidențiat efecte negative

asupra fertilității sau fătului. Nu sunt disponibile studii pe termen lung la animale de laborator cu

privire la carcinogenitate, mutagenitate sau fertilitate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Fără excipienți

6.2 Incompatibilităţi

Conținutul flaconului trebuie utilizat numai într-o soluție cu apă pentru preparate injectabile, soluție de

glucoză 5% (50 mg/ml) sau clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), pentru a evita incompatibilitățile.

Pentru a evita reacții chimice nedorite sau reacții adverse, flacoanele deja dizolvate nu trebuie

amestecate cu alte injecții sau perfuzii mixte (de exemplu, soluție Ringer lactat, etc.).

Substanțele oxidante și reducătoare, alcoolul, glicerolul, macrogolii și alți compuși hidroxilici pot

inactiva benzilpenicilina.

Soluțiile de benzilpenicilină sunt cel mai stabile la valori ale pH-ului de 6-7 (pH optim 6,8).

Benzilpenicilina este incompatibilă în soluție cu următoarele:

• cimetidină
• citarabină
• clorhidrat de clorpromazină
• clorhidrat de dopamină
• heparină
• clorhidrat de hidroxizină
• lactat
• clorhidrat de lincomicină
• metaraminol
• hidrogenocarbonat de sodiu
• oxitetraciclină
• pentobarbital
• clorhidrat de tetraciclină
• tiopental sodic
• vancomicină

Benzilpenicilina nu este compatibilă cu vitamina B-complex și acidul ascorbic în amestecuri de soluții.

6.3 Perioada de valabilitate

Flacon nedeschis

2 ani

Stabilitatea fizico-chimică a medicamentului reconstituit și diluat în timpul utilizării depinde de

concentrație și de temperatură. Au fost demonstrate următoarele durate de păstrare în timpul utilizării:

2°C – 8°C sub 25°C

500000-910000 UI/ml 6 ore 1 oră

0,3-0,546 g/ml

300-546 mg/ml

(aceste intervale includ

concentrațiile recomandate pentru

injecție i.m.)

100000 UI/ml 0,06 g/ml 8 ore 1 oră

60 mg/ml

(concentrația recomandată pentru

injecție/perfuzie i.v.)

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de

deschidere/reconstituire/diluare exclude riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie

utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind durata și condițiile de păstrare înainte de

utilizare revine utilizatorului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale pentru păstrare.

Pentru condițiile de păstrare după reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă tip II cu dop din cauciuc bromobutilic și sigilat cu capac din aluminiu cu rupere

centrală (“tear-off”), cu partea superioară din plastic.

Mărime de ambalaj:

Penicilină G sodică Fresenius Kabi 1000000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă: 10

flacoane (cu volum nominal de 15 ml)

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Pentru a evita reacțiile de hipersensibilitate cauzate de degradarea produsului, se recomandă utilizarea

soluției injectabile sau perfuzabile imediat după preparare. Administrarea trebuie efectuată în termenul

recomandat pentru perioada de valabilitate maximă în utilizare (vezi pct. 6.3).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Soluția reconstituită trebuie să fie o soluție limpede, incoloră până la ușor gălbuie și practic lipsită de

particule vizibile.

Acest medicament este destinat unei singure utilizări.

Prepararea unei soluții pentru injectare sau perfuzare i.v.:

O soluție pentru administrare intravenoasă poate fi preparată cu următorii solvenți:

• apă pentru preparate injectabile
• soluție de glucoză 5% (50 mg/ml)
• soluție de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml)

Concentrația recomandată pentru administrare intravenoasă este de 100000 UI/ml 0,06 g/ml 60 mg/ml.

O soluție izotonă se obține atunci când se utilizează ca solvent apă pentru preparate injectabile

(osmolaritatea a 100000 UI/ml 0,06 g/ml 60 mg/ml în apă pentru preparate injectabile este de 337

mOsmol/l). Trebuie ținut cont de faptul că soluțiile mai concentrate și soluțiile în glucoză 5% (50

mg/ml) sau în clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml) sunt hipertone și că utilizarea clorurii de sodiu 0,9%

duce la un aport suplimentar de electroliți.

Pentru Penicilină G sodică Fresenius Kabi 1000000 UI pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

este necesară o preparare în două etape, respectiv reconstituirea în flaconul original urmată de diluarea

soluției concentrate într-un alt recipient.

Instrucțiunile de reconstituire și diluare din tabelul de mai jos conduc la o injecție/perfuzie i.v. a

100000 UI/ml 0,06 g/ml 60 mg/ml.

Instrucțiuni de reconstituire și diluare pentru injecție/perfuzie i.v.

Etapa de reconstituire Etapa de diluare

1 flacon Volumul (concentratul Diluare până la Soluția rezultată

recomandat de pentru) soluția 10 mega pentru

solvent care rezultată pentru UI/100 ml injecție/perfuzie

trebuie adăugat injecție/perfuzie 6 g/100 ml i.v.

pentru i.v. 6000 mg/100

reconstituire ml (sau 100000

UI/ml 6 g/100

ml 6000

mg/100 ml)

Penicilină G sodică 4,6 ml concentrat care 1 volum gata de utilizare

Fresenius Kabi trebuie diluat concentrat + 1

1000000 UI pulbere înainte de volum diluant

pentru soluție utilizare

injectabilă/perfuzabilă 5 ml = 1 mega de exemplu, 10 ml = 1 mega

(conține ± 0,6 g de UI (200000 adăugați 5 ml UI

pulbere) UI/ml) concentrat la 5 (100000 UI/ml)

5 ml = 0,6 g ml diluant 10 ml = 0,6 g

(0,12 g/ml) (0,06 g/ml)

5 ml = 600 mg 10 ml = 600 mg

(120 mg/ml) (60 mg/ml)

Prepararea unei soluții pentru injectare i.m.:

O soluție pentru administrare intramusculară poate fi preparată cu următorul solvent:

• apă pentru preparate injectabile

Din cauza naturii concentrate a unei soluții pentru injectare intramusculară, solventul recomandat este

apă pentru preparate injectabile, pentru a menține tonicitatea la un nivel cât mai scăzut posibil (orice

soluție care depășește 100000 UI/ml este hipertonă).

Volumul maxim pentru administrarea intramusculară este de 5 ml pentru un loc de injectare, iar doza

intramusculară maximă este de 10000000 UI. Doze mai mari pot fi administrate sub formă de perfuzie

intravenoasă (vezi pct. 4.2).

Instrucțiunile pentru reconstituirea într-o singură etapă, în flaconul original, în cantități minime de

solvent, sunt descrise în tabelul de mai jos. O diluare suplimentară este posibilă, dar depinde de

combinația dintre doza recomandată și volumul de injectare maxim de 5 ml pentru un loc de injectare.

Instrucțiuni de reconstituire pentru injecție i.m.

1 flacon Volumul recomandat de solvent Soluția rezultată pentru injecție

care trebuie adăugat pentru i.m.

reconstituire (maximum 5 ml pentru un

loc de injectare)

Penicilină G sodică Fresenius 0,6-1 ml

Kabi 1000000 UI pulbere de exemplu, 0,6 ml 1,1 ml = 1 mega UI 0,6 g 600

pentru soluție mg(909090 UI/ml 0,545 g/ml

injectabilă/perfuzabilă (conține 545 mg/ml)

± 0,6 g de pulbere) de exemplu, 1 ml 1,5 ml = 1 mega UI 0,6 g 600

mg (666667 UI/ml 0,400 g/ml

400 mg/ml)

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Strada Henri Coandă, Nr, 2,

Oraș Ghimbav, Județ Brașov,

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

15412/2024/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: aprilie 2024

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2024