Pefloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate

Prospect Pefloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate

Producator: 

Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9995/2017/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Pefloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat filmat conţine pefloxacină 400 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate, oblongi, de culoare albă, cu margini plate şi o linie mediană pe una din feţe.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pefloxacina este utilizată în tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme sensibile

la pefloxacină:

• infecţii ale tractului urinar (inclusiv prostatite);
• infecţii ale tractului respirator (exacerbări acute ale bronşitelor cronice, exacerbări ale fibrozei

chistice, pneumonie nosocomială);

• infecţii ORL (sinuzită cronică, otită medie externă);
• infecţii abdominale şi hepatobiliare;
• infecţii severe bacteriene gastro-intestinale;
• infecţii cu Salmonella (în stadiul de purtător);
• infecţii osteo-articulare (osteomielite determinate de microorganisme Gram-negativ);
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de stafilococi rezistenţi la peniciline;
• septicemii şi endocardite;
• meningite (dacă microorganismul nu este rezistent la pefloxacină);
• gonoree.

4.2. Doze şi mod de administrare

Adulţi

Doza uzuală este de 800 mg pe zi. Pefloxacin Laropharm trebuie administrat de două ori pe zi, câte un

comprimat filmat de 400 mg la 12 ore.

În infecţiile tractului urinar, pefloxacina poate fi administrată un comprimat filmat o dată la 24 ore,

deoarece realizează concentraţii mari în urină.

Medicamentul se administrează împreună cu alimente pentru a evita problemele gastro-intestinale.

Pentru tratamentul gonoreei fără complicaţii este suficientă o singură doză de 800 mg pefloxacină, atât

la pacienţii de sex masculin, cât şi feminin.

Doza maximă zilnică este de 1200 mg.

Pacienţi vârstnici

La vârstnici se recomandată reducerea dozei de pefloxacină (de exemplu, 200 mg la 12 ore, adică 400

mg pe zi).

Pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu disfuncţii renale eliminarea pefloxacinei nu este practic alterată deoarece clearance-ul

hepatic este principala cale de eliminare. De aceea nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu

disfuncţii renale.

Pefloxacina nu poate fi eliminată prin hemodializă, de aceea nu este necesară o doză suplimentară la

terminarea dializei.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă eliminarea pefloxacinei este prelungită semnificativ, de

aceea doza zilnică recomandată este de 400 mg la fiecare 24-48 ore, monitorizând concentraţiile serice

ale pefloxacinei.

4.3. Contraindicaţii

• hipersensibilitate la pefloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
• deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
• antecedente de tendinopatie asociată cu fluorochinolonele;
• copii şi adolescenţi;
• sarcină şi alăptare.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În timpul administrării pefloxacinei trebuie evitată expunerea la soare sau la alte surse de raze

ultraviolete. Dacă apar reacţii cutanate, tratamentul trebuie oprit. Expunerea la soare nu se

recomandată mai devreme de 6 zile după încetarea tratamentului.

Pacienţii trebuie să evite activităţile fizice excesive în timpul tratamentului. Tendinitele şi/sau ruptura

de tendon (care afectează, în special, tendonul achilean), au fost observate în timpul tratamentului cu

chinolone. Acest tip de reacţie a fost observat, în special, la vârstnici sau la pacienţii trataţi cu

corticosteroizi. La primele semne sau suspiciune de tendinită, trebuie oprit tratamentul cu pefloxacină

şi instituit tratament simptomatic. De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu miastenia

gravis.

În cazul tratamentelor îndelungate şi/sau al infecţiilor nosocomiale, în special cu stafilococi şi

pseudomonas, este posibilă apariţia rezistenţei microbiene. Pacienţii aflaţi în această situaţie vor fi

examinaţi la intervale regulate. Dacă se depistează o infecţie secundară se vor lua masuri adecvate de

tratament.

Este necesară o atenţie deosebită în cazul antecedentelor de convulsii sau a existenţei factorilor

predispozanţi pentru scăderea pragului convulsivant.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli psihice sau cu antecedente de episoade

psihotice.

Se impune întreruperea tratamentului în cazul apariţiei unor reacţii alergice, convulsii sau modificări

psihice severe.

Este important ca pacienţii să bea multe lichide pentru a menţine o hidratare adecvată în scopul evitării

cristaluriei.

Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu porfirie.

Ajustarea dozei este necesară în cazul pacienţilor cu de insuficienţă hepatică; la pacienţii cu

insuficienţă hepatică severă tratamentul cu fluorochinolone trebuie evitat.

Pefloxacin Laropharm conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă

la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacidele (care conţin aluminiu, calciu sau magneziu) şi preparatele care conţin fier sau zinc şi

sucralfat, scad absorbţia chinolonelor, în consecinţă, trebuie administrate la interval de cel puţin 2 ore.

Cimetidina şi ranitidina prelungesc timpul de înjumătăţire prin eliminare al pefloxacinei şi îi cresc

toxicitatea.

Didanozina nu trebuie administrată concomitent cu nici o fluorochinolonă, deoarece poate reduce

absorbţia digestivă a acestora.

Administrarea concomitentă de chinolone şi teofilină poate reduce clearance-ul teofilinei, cu creşterea

riscului de apariţie a convulsiilor.

Majoritatea chinolonelor inhibă activitatea enzimelor citocromului P450. Acest fapt poate să

determine prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru unele substanţe care

sunt, de asemenea, metabolizate de acest sistem (de exemplu: ciclosporina, teofilina sau metilxantina,

warfarina etc.), atunci când se administrează împreună cu chinolonele. Durata perioadei de inhibiţie

variază în funcţie de chinolonă.

S-a raportat faptul că chinolonele potenţează efectele warfarinei sau ale derivaţilor săi. Atunci când

aceste medicamente se administrează concomitent, trebuie monitorizate cu atenţie timpul de

protrombină sau alte teste de coagulare.

Nu este recomandată folosirea pefloxacinei împreună cu corticosteroizii (în special la pacienţii peste

60 ani, la pacienţii cu funcţie renală afectată şi la pacienţii cu dislipidemie) deoarece există

posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse (tendinită şi în cazuri extrem de rare ruptura tendonului lui

Achile).

Pefloxacina acţionează sinergic cu antibioticele beta-lactamice. Poate fi utilizată în asociere cu

metronidazolul şi vancomicina.

Asocierea cu rifampicină poate fi sinergică împotriva stafilococilor; oricum, acest efect necesită teste

de laborator. Rifampicina creşte semnificativ clearance-ul plasmatic al pefloxacinei, de aceea, nivelul

plasmatic al pefloxacinei trebuie monitorizat dacă aceste două medicamente se utilizează concomitent.

Pefloxacina acţionează antagonist când este administrată împreună cu tetraciclina şi cloramfenicolul.

Se recomandă precauţie când se administrează concomitent pefloxacină cu ciclosporină şi izoniazidă.

La pacienţii trataţi concomitent cu chinolone şi antidiabetice au fost raportate tulburări ale glicemiei,

inclusiv hiperglicemie şi hipoglicemie; în consecinţă se recomandă monitorizarea cu atenţie a

glicemiei.

Reacţii fals-pozitive pot apare la dozarea glucozei urinare utilizând ca reactiv sulfat de cupru; de

aceea, trebuie efectuate teste enzimatice la pacienţii care iau chinolone.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Folosirea chinolonelor în timpul sarcinii şi alăptării este contraindicată datorită riscului posibil de

apariţie a eroziunii cartilajelor la copii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece pefloxacina poate provoca reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central (vezi pct. 4.8),

poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Pefloxacina este în general bine tolerată. S-a raportat că pefloxacina provoacă reacţii adverse similare

cu alte chinolone.

Tulburări gastro-intestinale: pierderea apetitului alimentar, dispepsie, diaree, greaţă, modificări ale

gustului, vărsături şi în cazuri rare colită pseudomembranoasă.

Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: reacţii de fotosensibilitate (foarte rar fotoonicoliză),

prurit, eritem, vasculită. Foarte rar pot apare eritem polimorf, eritem nodos, sindrom Stevens-Johnson,

sindrom Lyell.

Tulburări ale sistemului imunitar: urticarie, foarte rar edem Quincke şi şoc de tip anafilactic.

Tulburari ale sistemului nervos şi tulburări psihice: cefalee, stare de nelinişte, ameţeli, excitaţie

excesivă, convulsii, crize epileptice, parestezii, tremor. Există posibilitatea agravării miasteniei şi

excepţional apariţia neuropatiei periferice.

Tulburări psihice: depresie, dezorientare, insomnie, coşmaruri, confuzie, halucinaţii, tulburări

psihotice.

Tulburări oculare: tulburări de vedere.

Tulburări hepatobiliare: creşterea tranzitorie a valorilor serice a enzimelor hepatice, fosfatazei

alcaline şi bilirubinei.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: cristalurie, hematurie şi nefrite interstiţiale.

Tulburări hematologice şi limfatice: anemie, leucopenie, trombocitopenie, eozinofilie şi pancitopenie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artralgie, mialgie, tendinită; în cazuri foarte

rare poate apărea ruptura tendonului lui Achile.

Tratamentul trebuie oprit imediat dacă apare hipersensibilitate, reacţii psihotice sau tendinite.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

În caz de supradozaj pot apare greaţă, confuzii, reacţii psihotice, agitaţie, iar în cazuri severe convulsii

şi pierderea conştienţei.

Tratament

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere şi poate să includă urmatoarele măsuri: inducerea emezei

sau lavajul gastric pentru golirea stomacului, adsorbţia pe cărbune activat şi menţinerea unui nivel

optim de hidratare. Pacientul trebuie atent monitorizat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul

ATC: J01MA03.

Pefloxacina este un chimioterapic antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor. Acţiunea

chinolonelor este bactericidă prin inhibarea ADN–girazei bacteriene (topoizomeraza II) cu

împiedicarea relaxării ADN-ului supraspiralat, proces necesar pentru transcripţia şi replicarea normală.

Se tulbură astfel funcţionalitatea ADN–ului şi este imposibilă segregarea normală a cromozomilor şi

plasmidelor, cu oprirea diviziunii celulare şi moartea germenilor sensibili.

Rezistenţa bacteriană este mediată cromozomial şi se datorează modificării ADN-girazei bacteriene

care devine insensibilă la acţiunea chinolonelor.

Următoarele microorganisme sunt sensibile la pefloxacină (CMI  1g/ml): Escherichia coli,

Klebsiella spp., Enterobacter spp., Serratia spp., Proteus mirabilis, Proteus indol pozitiv, Citrobacter

spp., Shigella spp., Salmonella spp., Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Neisseria

gonorrhoeae, legionella.

Microorganismele cu sensibilitate moderată (1g/ml  CMI < 4 g/ml) sunt: streptococi, pneumococi,

Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp., Clostridrium perfrigens, Mycoplasma, Chlamydia

trachomatis.

Următoarele microorganisme sunt rezistente la pefloxacină (CMI  4 g/ml): anaerobi Gram-negativ,

spirochete, Mycobacterium tuberculosis.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Pefloxacina este absorbită rapid după administrarea orală, biodisponibilitatea depăşind 95%.

Distribuţie

Concentraţia plasmatică maximă se atinge după o oră şi 30 minute de la administrare şi este de

6 /ml. Se distribuie uşor în ţesuturi, organe şi în fluidele din organism.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 12 ore.

Pefloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 30%.

Metabolizare

Pefloxacina este metabolizată la nivelul ficatului. Metaboliţii principali sunt: N-demetil pefloxacină,

oxid-N-pefloxacină şi glucuronidul de pefloxacină.

Excreţie

Pefloxacina se excretă urinar şi biliar.

După administrarea unei doze unice de 800 mg pefloxacină concentraţia urinară exprimată în g/ml

atinge nivelul de:

• 111,216,0 la 0 – 24 ore după administrarea;
• 85,0 – 22,0 între 24 – 48 ore de la administrare;
• 11,5 – 4,1 la 72 ore după administrare.

Există cel puţin patru metaboliţi din cinci, care sunt recuperaţi în urină. Metaboliţii importanţi sunt

oxid-N-pefloxacină, care are o activitate minimă antibacteriană, şi N-demetil pefloxacină, care este un

agent antibacterian eficient.

La pacienţii cu funcţia renală şi hepatică normale, aproximativ jumătate din doza administrată se

excretă în urină sub formă a pefloxacină neschimbată şi cei doi metaboliţi majori.

Pefloxacina este excretată prin bilă sub formă neschimbată, sub formă de derivaţi glucoconjugaţi şi

oxid-N-pefloxacină.

La 48 de ore de la administrare, pefloxacina poate fi regăsită în urină sub forma a pefloxacină

nemodificată şi cei doi metaboliţi. La mai mult de 5 zile de la administrare se mai poate observa o

activitate antibacteriană moderată.

Disfuncţiile renale nu alterează concentraţiile plasmatice ale pefloxacinei; timpul de înjumătăţire prin

eliminare este independent de gradul de afectare.

La pacienţii cu disfuncţie hepatică, clereance-ul plasmatic al pefloxacinei este redus semnificativ. iar

timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit. În urină se excretă mari cantităţi de pefloxacină în

formă neschimbată.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Conform datelor din literatura de specialitate sunt disponibile următoarele informaţiile:

Toxicitate acută

Studiile de toxicitate acută la şoarici, şobolani şi iepuri au arătat toxicitate acută minimă. Valorile

LD50 pentru pefloxacină sunt: la şoarici, 1000 mg/kg după administrarea orală şi 255 mg/kg după

administrarea intravenoasă; la şobolani, 2400 mg/kg după administrarea orală şi 300 mg/kg după

administrarea intravenoasă.

Toxicitate cronică

Studiile de toxicitate pe termen lung, efectuate pe o perioadă peste 12 luni la copoi nu au arătat

anomalii la doze de 25-50 mg/kg. Doze mai mari (100 mg/kg) au produs opacifierea cristalinului, un

grad de distrucţie testiculară şi erodarea cartilajelor articulare la animalele tinere.

Mutageneză, carcinogeneză, afectarea fertilităţii

Multe teste in vitro şi in vivo au arătat că pefloxacina nu are efecte mutagene şi genotoxice.

Un studiu de carcinogenitate de 2 ani a arătat creşterea numărului de tumori benigne, dar nu o creştere

a numărului de tumori maligne. Studiile de fertilitate şi reproducere, au arătat că doze zilnice de peste

400 mg/kg nu produc efect teratogenic. Doze peste 100 mg/kg nu modifică fertilitatea la şobolanii

masculi. Deşi pefloxacina traversează placenta, nu s-au atribuit administrării pefloxacinei la iepuri şi

şobolani malformaţii fetale semnificative.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Amidon de porumb

Amidonglicolat de sodiu

Povidonă K 30

Stearat de magneziu

Talc

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Film

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol

Talc

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Laropharm S.R.L.,

Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România

Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06

e-mail: [email protected]

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9995/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizari – Decembrie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – Mai 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2017.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro.