Prospect Pazopanib Dr. Reddy’s 400 mg comprimate filmate
Producator: Dr. Reddy’s Laboratories Romania SRL
Clasa ATC: Antineoplazice, inhibitori de protein-kinază, alți inhibitori de protein-kinază,
AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIȚĂ NR. 15981/2025/01-02-03-04 Anexa 2
15982/2025/01-02-03-04
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULU
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pazopanib Dr. Reddy’s 200 mg comprimate filmate
Pazopanib Dr. Reddy’s 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pazopanib Dr. Reddy’s 200 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine 200 mg pazopanib (sub formă de clorhidrat).
Pazopanib Dr. Reddy’s 400 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine 400 mg pazopanib (sub formă de clorhidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Pazopanib Dr. Reddy’s 200 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, în formă de capsule modificate, marcate cu „2”
pe o față și netede pe cealaltă față. Comprimatele au aproximativ 14 x 6 mm.
Pazopanib Dr. Reddy’s 400 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, în formă de capsule modificate, marcate cu „4”
pe o față și netede pe cealaltă față. Comprimatele au aproximativ 18 x 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Carcinom cu celule renale (CCR)
Pazopanib Dr. Reddy’s este indicat la adulţi ca primă linie de tratament în carcinomul cu celule renale
(CCR) în stadiu avansat şi la pacienţii la care s-a administrat anterior terapie cu citokine pentru boala în
stadiu avansat.
Sarcom de ţesuturi moi (SŢM)
Pazopanib Dr. Reddy’s este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu subtipuri selectate de sarcom
de ţesuturi moi (SŢM) aflat în stadiu avansat, cărora li s-a administrat anterior chimioterapie pentru boala
metastatică sau la care boala a progresat în decurs de 12 luni după terapia (neo) adjuvantă.
Eficacitatea şi siguranţa au fost stabilite doar pentru anumite subtipuri histologice tumorale de SŢM (vezi
pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu Pazopanib Dr. Reddy’s trebuie iniţiat doar de către medici cu experienţă în administrarea
medicamentelor antineoplazice.
Doze
Adulţi
Doza recomandată de pazopanib pentru tratamentul CCR şi SŢM este de 800 mg o dată pe zi.
Modificări ale dozei
Modificarea dozei (scădere sau creștere) se face progresiv, cu reduceri sau creşteri de câte 200 mg în
funcţie de tolerabilitatea individuală, pentru a controla reacţiile adverse. Doza de pazopanib nu trebuie să
depăşească 800 mg.
Copii şi adolescenţi
Pazopanib nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 2 ani, din cauza preocupărilor referitoare la
siguranţa legată de dezvoltarea şi maturizarea organelor (vezi pct. 4.4 şi 5.3).
Siguranţa şi eficacitatea pazopanib la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani nu au fost
încă stabilite.
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare
privind dozele.
Vârstnici
Există date limitate privind utilizarea pazopanib la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste. În general, în
studiile cu pazopanib efectuate la pacienţi cu CCR nu au fost observate diferenţe semnificative clinic
privind siguranţa administrării pazopanib la pacienţii cu vârsta de cel puţin 65 de ani, comparativ cu
pacienţii mai tineri. Din experienţa clinică nu s-au identificat diferenţe între răspunsurile pacienţilor
vârstnici şi ale celor mai tineri, însă nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare la unii pacienţi mai
vârstnici.
Insuficienţă renală
Este puţin probabil ca insuficienţa renală să aibă un efect relevant din punct de vedere clinic asupra
farmacocineticii pazopanib, dată fiind excreţia renală redusă a pazopanib şi a metaboliţilor acestuia (vezi
pct. 5.2). Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei peste 30
ml/min. Se recomandă precauţie la pacienţii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min, întrucât nu există
experienţă privind utilizarea pazopanib la această grupă specială de pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Recomandările de doze la pacienţii cu insuficienţă hepatică se bazează pe studiile de farmacocinetică
pentru pazopanib la pacienţii cu diferite grade de insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2). Înaintea şi în timpul
tratamentului cu pazopanib, toţi pacienţii trebuie să efectueze teste pentru funcţia hepatică pentru a
determina dacă prezintă insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Administrarea pazopanib la pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară sau moderată trebuie făcută cu precauţie şi sub monitorizarea atentă a
tolerabilităţii. 800 mg pazopanib administrat o dată pe zi este doza recomandată la pacienţii cu modificări
uşoare ale testelor serice hepatice (definite fie ca valori normale ale bilirubinei şi orice creştere a valorilor
alaninaminotransferazei (ALT), fie ca o creştere a valorilor bilirubinei (>35% pentru bilirubina directă) de
până la 1,5 x limita superioară a valorilor normale (LSN), indiferent de valorile ALT). La pacienţii cu
insuficienţă hepatică moderată (definită ca o creştere a bilirubinei >1,5 până la 3 x LSN, indiferent de
valorile ALT) se recomandă o doză redusă de pazopanib, de 200 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
Pazopanib nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (definită ca valoarea bilirubinei
totale >3 x LSN, indiferent de valoarea ALT).
Vezi pct. 4.4 pentru monitorizarea hepatică şi modificarea dozelor la pacienţii cu hepatotoxicitate indusă
de medicament.
Mod de administrare
Pazopanib este pentru administrare orală. Acesta trebuie administrat fără alimente, cu cel puţin o oră
înainte de masă sau la cel puţin două ore după masă (vezi pct. 5.2). Comprimatele filmate trebuie înghiţite
întregi, cu apă şi nu trebuie sfărâmate sau mestecate (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte hepatice
În cursul administrării pazopanib au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică (incluzând decese).
Administrarea pazopanib la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se va face cu precauţie
şi sub monitorizare atentă. 800 mg pazopanib administrat o dată pe zi este doza recomandată la pacienţii
cu modificări uşoare ale testelor serice hepatice (fie valori normale ale bilirubinei şi orice creştere a
valorilor ALT, fie o creştere a valorilor bilirubinei de până la 1,5 x LSN, indiferent de valorile ALT). La
pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (creştere a valorilor bilirubinei >1,5 până la 3 x LSN,
indiferent de valorile ALT) se recomandă o doză redusă de pazopanib, de 200 mg o dată pe zi (vezi pct.
4.2 şi 5.2). Pazopanib nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (valoarea bilirubinei
totale >3 x LSN, indiferent de valoarea ALT) (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Deşi foarte variabilă, expunerea la o
doză de 200 mg este redusă semnificativ la aceşti pacienţi cu valori considerate insuficiente pentru a
obţine un efect relevant din punct de vedere clinic.
În studiile clinice cu pazopanib, au fost observate creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor (ALT,
aspartataminotransferaza [AST]) şi ale bilirubinemiei (vezi pct. 4.8). În majoritatea cazurilor, au fost
raportate creşteri izolate ale valorilor serice ale ALT şi AST, care nu au fost însoţite de creşteri
concomitente ale concentraţiilor plasmatice ale fosfatazei alcaline sau bilirubinei. Pacienţii cu vârsta peste
60 de ani pot prezenta un risc mai mare de creştere a valorilor ALT, moderată (>3 x LSN) până la severă
(>8 x LSN). Pacienţii care sunt purtători de alele HLA-B*57:01 prezintă, de asemenea, un risc crescut de
creştere a valorilor ALT în asociere cu administrarea pazopanib. Trebuie monitorizată funcţia hepatică la
toţi pacienţii cărora li s-a administrat pazopanib, indiferent de genotip sau vârstă (vezi pct. 5.1).
Trebuie efectuate teste serice hepatice înaintea iniţierii tratamentului cu pazopanib şi în săptămânile 3, 5, 7
si 9, ulterior, în luna a 3-a și luna a 4-a, cu analize suplimentare conform indicaţiilor clinice.
Testarea periodică trebuie continuată şi după luna a 4-a.
Vezi tabelul 1 pentru recomandări cu privire la modificarea dozelor la pacienţii cu valori iniţiale ale
bilirubinei totale ≤1,5 x LSN şi cu AST şi ALT ≤2 x LSN.
Tabelul 1 Modificarea dozei în cazul hepatotoxicităţii induse de medicament
Valori ale testelor hepatice Modificarea dozei
Creşterea valorilor serice ale Se continuă tratamentul cu pazopanib, cu condiţia monitorizării
transaminazelor între 3 şi 8 x LSN săptămânale a funcţiei hepatice, până când transaminazele
revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale.
Creşterea valorilor serice ale Se întrerupe tratamentul cu pazopanib până când
transaminazelor >8 x LSN transaminazele revin la valori de gradul I sau la valorile
iniţiale.
Dacă se consideră că beneficiul potenţial al reiniţierii
tratamentului cu pazopanib depăşeşte riscul de
hepatotoxicitate, atunci se va relua administrarea pazopanib în
doză mai mică de 400 mg zilnic și se vor efectua teste hepatice
plasmatice săptămânal, timp de 8 săptămâni. După reluarea
administrării pazopanib, dacă reapar creşteri ale valorilor
plasmatice ale transaminazelor >3 x LSN, tratamentul cu
pazopanib trebuie oprit definitiv.
Creşterea valorilor serice ale Se oprește definitiv tratamentul cu pazopanib.
transaminazelor >3 x LSN Pacienţii trebuie monitorizaţi până când revin la valori de
concomitent cu creşterea gradul I sau la valorile iniţiale. Pazopanib este un inhibitor al
bilirubinemiei >2 x LSN UGT1A1. La pacienţi cu sindrom Gilbert poate să apară
hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată) uşoară. În cazul
pacienţilor care prezintă doar o hiperbilirubinemie indirectă
uşoară, sindrom Gilbert diagnosticat sau suspectat, şi creştere
a ALT >3 x LSN, trebuie urmate recomandările prezentate în
cazul creşterilor izolate ale ALT.
Utilizarea concomitentă a pazopanib cu simvastatină măreşte riscul de creştere a valorilor serice ale ALT
(vezi pct. 4.5) şi trebuie efectuată cu precauţie şi monitorizată strict.
Hipertensiune arterială
În studiile clinice cu pazopanib, au apărut cazuri de hipertensiune arterială, incluzând episoade
hipertensive simptomatice recent diagnosticate (crize hipertensive). Tensiunea arterială trebuie să fie bine
controlată înainte de iniţierea tratamentului cu pazopanib. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru
hipertensiune arterială în scurt timp după începerea tratamentului (nu mai mult de o saptămână după
începerea tratamentului cu pazopanib) şi frecvent ulterior, pentru a se asigura controlul tensiunii arteriale.
Valori crescute ale tensiunii arteriale (tensiune sistolică ≥150 mm Hg sau tensiune diastolică ≥100 mm
Hg) au apărut precoce în cursul tratamentului (aproximativ 40% dintre cazuri au apărut până la ziua 9 şi
aproximativ 90% dintre cazuri au apărut în primele 18 săptămâni). Tensiunea arterială trebuie
monitorizată şi controlată cu promptitudine, utilizând o combinaţie care constă din administrarea unei
terapii antihipertensive şi o modificare a dozei de pazopanib (întrerupere şi reiniţiere la o doză mai mică,
pe baza evaluării clinice) (vezi pct. 4.2 şi 4.8). Tratamentul cu pazopanib trebuie întrerupt dacă există
semne care indică o criză hipertensivă arterială sau dacă hipertensiunea arterială este severă şi persistă, în
pofida terapiei antihipertensive şi a scăderii dozei de pazopanib.
Sindromul encefalopatiei posterioare reversibile (SEPR)/Sindromul leucoencefalopatiei posterioare
reversibile (SLPR)
SEPR/SLPR a fost raportat în asociere cu administrarea de pazopanib. SEPR/SLPR se poate manifesta
prin cefalee, hipertensiune arterială, convulsii, letargie, confuzie, cecitate şi alte tulburări de vedere şi
neurologice şi poate fi letal. Pacienţii care dezvoltă SEPR/SLPR trebuie să oprească definitiv tratamentul
cu pazopanib.
Boală pulmonară interstiţială (BPI)/Pneumonită
BPI, care poate fi letală, a fost raportată în asociere cu pazopanib (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie
monitorizaţi pentru simptome pulmonare care indică BPI/pneumonită şi în cazul dezvoltării BPI sau a
pneumonitei, tratamentul cu pazopanib trebuie întrerupt.
Disfuncţie cardiacă/Insuficienţă cardiacă
Înaintea începerii tratamentului cu pazopanib la pacienţii cu disfuncţie cardiacă pre-existentă, trebuie luate
în considerare riscurile şi beneficiile utilizării pazopanib. Nu au fost studiate siguranţa şi farmacocinetica
pazopanib la pacienţii cu insuficienţă cardiacă moderată până la severă sau la cei cu o valoare a fracţiei de
ejecţie a ventricului stâng (FEVS) mai mică decât valoarea normală.
În studiile clinice efectuate cu pazopanib, au apărut evenimente de disfuncţie cardiacă, cum sunt
insuficienţa cardiacă congestivă şi scăderea fracţiei de ejecţie a ventricului stâng (FEVS) (vezi pct. 4.8).
Într-un studiu clinic randomizat care a comparat pazopanib şi sunitinib în indicația CCR (VEG108844),
subiecţilor li s-a determinat FEVS la intrarea în studiu şi ulterior acestuia.
Disfuncţia cardiacă a apărut la 13% (47/362) din subiecţii din braţul cu pazopanib, comparativ cu 11%
(42/369) din subiecţii din braţul cu sunitinib. Insuficienţa cardiacă congestivă a fost observată la 0,5%
dintre subiecţii din fiecare braţ de tratament. Insuficienţa cardiacă congestivă a fost raportată la 3 pacienţi
din 240 (1%) în studiul pentru indicația SŢM de fază III VEG110727. La pacienţii la care s-au făcut
determinări ale FEVS la momentul iniţial şi ulterior monitorizare, au fost observate scăderi ale FEVS la
11% (15/140) în grupul cu administrare de pazopanib, comparativ cu 3% (1/39) în grupul cu administrare
de placebo.
Factori de risc
Treisprezece din cei 15 pacienţi din grupul cu pazopanib, incluşi în studiul pentru indicația SŢM de fază
III, au avut hipertensiune arterială simultană, care ar fi putut agrava disfuncţia cardiacă la pacienţii care
prezentau risc prin creşterea postsarcinii cardiace. La 99% dintre pacienţii înrolaţi în studiul pentru
indicația SŢM de fază III (243/246), incluzând cei 15 subiecţi, s-a administrat antraciclină. Administrarea
anterioară de antraciclină poate fi un factor de risc pentru disfuncţia cardiacă.
Rezultat
Patru din cei 15 pacienţi au prezentat recuperare totală (în limita a 5% din valoarea iniţială) şi 5 pacienţi
au prezentat recuperare parţială (în limitele normale, dar >5% sub valoarea iniţială). Un pacient nu a
recuperat, iar pentru ceilalţi 5 pacienţi nu au fost disponibile datele ulterioare.
Abordare terapeutică
La pacienţii cu scădere semnificativă a FEVS, oprirea administrării de pazopanib şi/sau scăderea dozei
trebuie realizate în asociere cu administrea tratamentului pentru hipertensiune arterială (dacă este prezentă,
a se consulta secţiunea de mai sus referitoare la atenționarea legată de hipertensiune arterială), conform
indicaţiilor clinice.
Pacienţii trebuie să fie atent monitorizaţi pentru semnele clinice sau simptomele de insuficienţă cardiacă
congestivă. La pacienţii cu risc de disfuncţie cardiacă se recomandă evaluarea iniţială şi periodică a FEVS.
Prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor
În studiile clinice cu pazopanib, au apărut cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsadă a vârfurilor
(vezi pct. 4.8). Pazopanib trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu interval QT prelungit preexistent,
la pacienţii care utilizează antiaritmice sau alte medicamente care pot prelungi intervalul QT, precum şi la
pacienţii cu boală cardiacă relevantă, preexistentă. La iniţierea tratamentului cu pazopanib şi periodic după
aceea se recomandă monitorizarea electrocardiogramelor şi menţinerea concentraţiilor plasmatice ale
electroliţilor (de exemplu calciu, magneziu, potasiu) în limitele valorilor normale.
Evenimente trombotice arteriale
În studiile clinice cu pazopanib, au fost observate cazuri de infarct miocardic, ischemie miocardică,
accident vascular cerebral ischemic şi accident vascular cerebral ischemic tranzitoriu (vezi pct. 4.8). Au
fost observate evenimente letale.
Pazopanib trebuie administrat cu prudenţă pacienţilor care au risc crescut pentru evenimente trombotice
sau care au avut antecedente de evenimente trombotice. Pazopanib nu a fost studiat la pacienţi care au
avut un eveniment în ultimele 6 luni. Decizia terapeutică trebuie stabilită în funcţie de evaluarea raportului
beneficiu/risc al fiecărui pacient.
Evenimente tromboembolice venoase
În studiile clinice efectuate cu pazopanib, au apărut evenimente tromboembolice venoase, incluzând
tromboză venoasă şi embolie pulmonară letală. Deşi au fost observate în ambele studii la pacienţi cu CCR
şi SŢM, incidenţa acestora a fost mai mare în populaţia de pacienţi cu SŢM (5%), decât în populaţia de
pacienţi cu CCR (2%).
Microangiopatie trombotică (MAT)
Microangiopatia trombotică (MAT) a fost raportată în studiile clinice efectuate cu pazopanib administrat
în monoterapie, în asociere cu bevacizumab şi în asociere cu topotecan (vezi pct. 4.8). Pacienţii care
dezvoltă MAT trebuie să oprească definitiv tratamentul cu pazopanib. S-a observat anularea efectelor
MAT după oprirea tratamentului. Pazopanib nu este indicat pentru utilizare în asociere cu alte
medicamente.
Evenimente hemoragice
În studiile clinice cu pazopanib au fost raportate evenimente hemoragice (vezi pct. 4.8). Au apărut
evenimente hemoragice letale. Pazopanib nu a fost studiat la pacienţii care au antecedente de hemoptizie,
hemoragie cerebrală sau hemoragie gastrointestinală semnificativă din punct de vedere clinic, în ultimele
6 luni. Pazopanib trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu risc de hemoragie semnificativ crescut.
Anevrisme și disecții arteriale
Utilizarea inhibitorilor căii VEGF la pacienți cu sau fără hipertensiune arterială poate favoriza formarea de
anevrisme și/sau disecții arteriale. Înainte de începerea administrării pazopanib, acest risc trebuie luat în
considerare la pacienții cu factori de risc precum hipertensiune arterială sau antecedente de anevrism.
Perforaţii şi fistule gastrointestinale (GI)
În studiile clinice cu pazopanib, au existat cazuri de perforaţii sau fistule GI (vezi pct. 4.8). Au apărut
evenimente de perforaţii letale. Pazopanib trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu risc de perforaţii sau
fistule GI.
Vindecare a leziunilor
Nu s-au realizat studii formale privind efectul pazopanib asupra vindecării leziunilor. Întrucât inhibitorii
factorului de creştere a endoteliului vascular (VEGF) pot afecta procesul de vindecare a leziunilor,
tratamentul cu pazopanib trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea unei intervenţii chirurgicale
planificate. Decizia de reluare a tratamentului cu pazopanib după intervenţia chirurgicală se va baza pe
evaluarea clinică a vindecării corespunzătoare a leziunilor. Pazopanib trebuie întrerupt la pacienţii cu plăgi
dehiscente.
Hipotiroidism
În studiile clinice cu pazopanib, au existat cazuri de hipotiroidism (vezi pct. 4.8). Se recomandă efectuarea
unor teste de laborator ale funcţiei tiroidiene înainte de iniţierea tratamentului, iar pacienţii cu
hipotiroidism trebuie trataţi conform practicilor medicale standard, înainte de instituirea tratamentului cu
pazopanib. În cursul tratamentului cu pazopanib, toţi pacienţii trebuie supravegheaţi atent, în vederea
depistării semnelor şi simptomelor de disfuncţie tiroidiană.
Se recomandă monitorizarea paraclinică periodică a funcţiei tiroidiene şi abordarea unor măsuri
terapeutice, în conformitate cu practicile medicale standard.
Proteinurie
În studiile clinice cu pazopanib, au fost raportate cazuri de proteinurie. Se recomandă efectuarea
sumarului de urină, la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a
depista agravarea proteinuriei.
Pazopanib trebuie întrerupt dacă pacientul dezvoltă sindrom nefrotic.
Sindromul lizei tumorale (SLT)
Apariția SLT, inclusiv SLT letal, a fost asociată cu utilizarea pazopanib (vezi pct. 4.8). Pacienții care
prezintă risc crescut de apariție a SLT sunt cei cu tumori cu creștere rapidă, încărcătură tumorală mare,
disfuncție renală sau deshidratare. Înainte de inițierea tratamentului cu pazopanib, trebuie avute în vedere
măsuri preventive, cum sunt tratarea hiperuricemiei și hidratarea intravenoasă. Pacienții care prezintă risc
trebuie atent monitorizați și tratați conform indicațiilor clinice.
Pneumotorax
În studiile clinice efectuate cu pazopanib în sarcomul de ţesuturi moi în stadiu avansat, au apărut
evenimente de pneumotorax (vezi pct. 4.8). Pacienţii aflaţi în tratament cu pazopanib trebuie monitorizaţi
îndeaproape pentru semne şi simptome de pneumotorax.
Copii şi adolescenţi
Din cauza faptului că mecanismul de acţiune al pazopanib poate afecta sever dezvoltarea şi maturizarea
organelor în timpul dezvoltării imediat postnatale la rozătoare (vezi pct. 5.3), pazopanib nu trebuie
administrat la pacienţii cu vârsta mai mică de 2 ani.
Infecţii
Au fost raportate cazuri de infecţii grave (însoţite sau nu de neutropenie), în unele cazuri cu efect letal.
Asociere cu alte terapii anti-neoplazice sistemice
Studiile clinice în care s-a utilizat pazopanib în asociere cu un număr de alte terapii antineoplazice
(inclusiv, de exemplu, pemetrexed, lapatinib sau pembrolizumab) au fost finalizate precoce, din cauza
îngrijorărilor legate de toxicitate crescută şi/sau mortalitate şi nu a fost stabilită o asociere de doze sigură
şi eficace în cadrul acestor scheme terapeutice.
Sarcină
Studiile pre-clinice efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi
pct. 5.3). Dacă pazopanib este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timp ce i se
administreză tratament cu pazopanib, trebuie explicat pacientei riscul potenţial asupra fătului.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să utilizeze măsuri contraceptive sigure în timpul
tratamentului cu pazopanib (vezi pct. 4.6).
Interacţiuni
Tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4, ai glicoproteinei P (P-gp) sau ai proteinei de
rezistenţă la cancerul de sân (BCRP) trebuie evitat, din cauza riscului de expunere crescută la pazopanib
(vezi pct. 4.5). În cazul administrării concomitente, se va lua în considerare alegerea unor medicamente
alternative, fără sau cu potenţial minim de inhibare a CYP3A4, P-gp sau BCRP.
Tratamentul concomitent cu inductori ai CYP3A4 trebuie evitat, din cauza riscului de expunere scăzută la
pazopanib (vezi pct. 4.5).
Au fost observate cazuri de hiperglicemie în timpul tratamentului concomitent cu ketoconazol.
Administrarea concomitentă de pazopanib şi substrate pentru uridin difosfat glucuronil-transferaza 1A1
(UGT1A1) (de exemplu irinotecan) se va realiza cu prudenţă, întrucât pazopanib este un inhibitor al
UGT1A1 (vezi pct. 4.5).
Sucul de grapefruit trebuie evitat în timpul tratamentului cu pazopanib (vezi pct. 4.5).
Excipienți
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra pazopanib
Studiile in vitro au sugerat că metabolizarea pe calea oxidativă a pazopanib la nivelul microzomilor
hepatici umani este mediată în principal de CYP3A4, contribuţiile CYP1A2 şi CYP2C8 fiind minore.
Drept urmare, inhibitorii şi inductorii CYP3A4 pot influenţa metabolizarea pazopanib.
Inhibitorii CYP3A4, P-gp, BCRP
Pazopanib este un substrat pentru CYP3A4, P-gp şi BCRP.
Administrarea concomitentă a pazopanib (400 mg administrat în doză unică zilnică) cu un inhibitor
puternic al CYP3A4 şi P-gp, şi anume ketoconazol (400 mg administrat în doză unică zilnică) timp de 5
zile consecutive, a determinat creşterea cu 66% şi, respectiv, 45% a a valorilor ASC(0-24) medii şi C
max
pentru pazopanib, comparativ cu administrarea în monoterapie a pazopanib (400 mg în doză unică zilnică,
administrat timp de 7 zile). Comparaţia parametrilor farmacocinetici dintre valorile C pentru pazopanib
max
(valori medii cuprinse între 27,5 şi 58,1 µg/ml) şi valorile ASC(0-24) (valori medii cuprinse între 48,7 şi
1040 µg x oră/ml) după administrarea în monoterapie a 800 mg pazopanib şi după administrarea a 400 mg
pazopanib concomitent cu 400 mg ketoconazol (C medie 59,2 µg/ml, ASC(0-24) medie 1300 µg x
max
oră/ml) a arătat că, în prezenţa unui inhibitor puternic al CYP3A4 şi P-gp, o reducere a dozei la 400 mg
pazopanib în doză unică zilnică va duce, la majoritatea pacienţilor, la o expunere sistemică similară celei
observate după administrarea în monoterapie a 800 mg pazopanib în doză unică zilnică. Cu toate acestea,
unii dintre pacienţi pot prezenta expunere sistemică mai mare la pazopanib decât cea care a fost observată
după administrarea în monoterapie a 800 mg pazopanib.
Administrarea pazobanib concomitent cu alţi inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu itraconazol,
claritromicină, atazanavir, indinavir, nefazodonă, nelfinavir, ritonavir, saquinavir, telitromicină,
voriconazol) poate creşte concentraţiile plasmatice ale pazopanib. Sucul de grapefruit conţine un inhibitor
al CYP3A4 şi, de asemenea, poate creşte concentraţiile plasmatice ale pazopanib.
Administrarea concomitentă a 1500 mg lapatinib (substrat pentru şi inhibitor slab al CYP3A4 şi P-gp şi
inhibitor puternic al BCRP) cu 800 mg pazopanib a determinat o creştere cu aproximativ 50 până la 60% a
valorilor ASC medii şi C pentru pazopanib, comparativ cu administrarea în monoterapie a 800 mg
(0-24) max
pazopanib.
Inhibarea P-gp şi/sau a BCRP indusă de către lapatinib a contribuit, probabil, la expunerea crescută la
pazopanib.
Administrarea concomitentă de pazopanib cu un inhibitor al CYP3A4, P-gp şi BCRP, cum este lapatinib,
va determina o creştere a concentraţiilor plasmatice de pazopanib. Administrarea concomitentă de
inhibitori puternici ai P-gp sau BCRP poate, de asemenea, influenţa expunerea la pazopanib şi distribuţia
acestuia, incluzând distribuţia la nivelul sistemului nervos central (SNC).
Trebuie evitată administrarea concomitentă de pazopanib cu un inhibitor puternic al CYP3A4 (vezi pct.
4.4). În cazul în care nu este disponibilă nicio alternativă la un inhibitor puternic al CYP3A4, acceptabilă
din punct de vedere medical, în timpul administrarii concomitente doza de pazopanib trebuie redusă la 400
mg zilnic. În astfel de cazuri, trebuie acordată atenţie deosebită reacţiilor adverse la medicament şi poate fi
luată în considerare reducerea ulterioară a dozei, dacă sunt observate reacţii adverse posibil asociate
medicamentului.
Asocierea cu inhibitori puternici ai P-gp sau BCRP trebuie evitată, sau în cazul administrării
concomitente, se recomandă alegerea unui medicament alternativ, fără sau cu potenţial minim de inhibare
a P-gp sau BCRP.
Inductorii CYP3A4, P-gp, BCRP
Inductorii CYP3A4, cum este rifampicina, pot scădea concentraţiile plasmatice de pazopanib.
Administrarea concomitentă a pazopanib cu inductori puternici ai P-gp sau BCRP poate influenţa
expunerea la pazopanib şi distribuţia acestuia, incluzând distribuţia la nivelul SNC. În cazul administrării
concomitente, se recomandă alegerea unui medicament alternativ, fără sau cu potenţial minim de inducţie
enzimatică sau a transportorilor.
Efectele pazopanib asupra altor medicamente
Studiile in vitro efectuate pe microzomi hepatici umani au demonstrat că pazopanib inhibă enzimele CYP
1A2, 3A4, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19 şi 2E1. La om, inducţia potenţială a CYP3A4 uman a fost demonstrată
printr-o metodă PXR in vitro. Studiile de farmacologie clinică, în cadrul cărora s-a administrat o doză de
pazopanib de 800 mg o dată pe zi, au demonstrat că pazopanib nu are un efect relevant din punct de
vedere clinic asupra farmacocineticii cafeinei (substrat standard pentru CYP1A2), warfarinei (substrat
standard pentru CYP2C9) sau omeprazolului (substrat standard pentru CYP2C19) la pacienţii cu
neoplasm. Pazopanib a determinat o creştere de aproximativ 30% ale ASC medii şi C ale
max
midazolamului (substrat standard pentru CYP3A4) şi creşteri de 33% până la 64% ale raportului dintre
concentraţiile dextrometrofan şi dextrofan din urină, după administrarea orală a dextrometorfanului
(substrat standard pentru CYP2D6). Administrarea de pazopanib în doză de 800 mg o dată pe zi
concomitent cu paclitaxel în doză de 80 mg/m2 (substrat pentru CYP3A4 şi CYP2C8) o dată pe
săptămână a determinat o creştere medie de 26% a ASC, respectiv o creştere medie de 31% a C ale
max
paclitaxelului.
Pe baza CI50 in vitro şi a valorilor plasmatice in vivo ale C , metaboliţii pazopanib GSK1268992 şi
max
GSK1268997 pot contribui la efectul inhibitor net al pazopanibului asupra BCRP. Mai mult, nu poate fi
exclusă inhibarea BCRP şi P-gp de către pazopanib la nivelul tractului gastrointestinal. Se recomandă
prudenţă în cazul administrării concomitente a pazopanib cu alte substrate ale BCRP şi P-gp administrate
oral.
In vitro, pazopanib a inihibat polipeptidul uman transportor al anionilor organici (organic anion
transporting polypeptide, OATP1B1). Nu poate fi exclusă posibilitatea ca pazopanib să influenţeze
farmacocinetica substratelor OATP1B1 (de exemplu statine, vezi mai jos „Efectele utilizării concomitente
a pazopanib cu simvastatină”).
In vitro, pazopanib este un inhibitor al enzimei uridin difosfat glucuronil-transferaza 1A1 (UGT1A1).
Metabolitul activ al irinotecan, SN-38, este un substrat pentru OATP1B1 şi UGT1A1.
Administrarea concomitentă de pazopanib în doză unică zilnică de 400 mg cu cetuximab 250 mg/m2 şi
irinotecan 150 mg/m2 a determinat o creştere de aproximativ 20% a expunerii sistemice la SN-38. Este
posibil ca pazopanib să aibă un efect mai puternic asupra expunerii la SN-38 la pacienţii cu polimorfism
UGT1A1*28, comparativ cu pacienţii cu alelele de tip sălbatic. Cu toate acestea, genotipul UGT1A1 nu a
indicat întotdeauna efectul pazopanib asupra expunerii la SN-38. Trebuie manifestată precauţie la
administrarea concomitentă a pazopanib cu substrate ale UGT1A1.
Efectele utilizării concomitente a pazopanib cu simvastatină
Utilizarea concomitentă a pazopanib cu simvastatină măreşte incidenţa de creştere a valorilor serice ale
ALT. Rezultatele obţinute dintr-o meta-analiză care a utilizat date cumulate din studiile clinice cu
pazopanib au arătat că o valoare serică a ALT >3 x LSN a fost raportată la 126/895 (14%) dintre pacienţii
care nu au utilizat statine, comparativ cu 11/41 (27%) dintre pacienţii care au utilizat concomitent
simvastatină (p=0,038). Dacă un pacient căruia i se administrează concomitent simvastatină prezintă
creşteri ale valorilor serice ale ALT, trebuie urmate recomandările referitoare la dozele de pazopanib şi
trebuie întreruptă administrarea simvastatinei (vezi pct. 4.4). În plus, utilizarea concomitentă a pazopanib
cu alte statine trebuie realizată cu precauţie, pentru că datele disponibile sunt insuficiente pentru a evalua
impactul acestora asupra valorilor serice ale ALT. Nu poate fi exclus faptul ca pazopanib să influenţeze
farmacocinetica altor statine (de exemplu atorvastatină, fluvastatină, pravastatină, rosuvastatină).
Efecte ale alimentelor asupra pazopanib
Administrarea pazopanib cu alimente bogate sau sărace în grăsimi determină creşterea de aproximativ 2
ori a ASC şi C . Drept urmare, pazopanib trebuie administrat cu cel puţin 1 oră înainte de sau la 2 ore
max
după masă.
Medicamente care cresc pH-ul gastric
Administrarea concomitentă de pazopanib cu esomeprazol scade biodisponibilitatea pazopanibului cu
aproximativ 40% (ASC şi C ) prin urmare, administrarea concomitentă a pazopanib cu medicamente
max
care cresc pH-ul gastric trebuie evitată. Dacă din punct de vedere medical este necesară administrarea
concomitentă a unui inhibitor de pompă de protoni (IPP) se recomadă ca doza de pazopanib să fie luată o
dată pe zi, seara, pe stomacul gol, concomitent cu un IPP. Dacă din punct de vedere medical este necesară
administrarea concomitentă a unui antagonist al receptorilor H2, pazopanib trebuie administrat pe
stomacul gol, cu cel puţin 2 ore înainte şi cel puţin 10 ore după administrarea dozei de antagonist al
receptorilor H2. Pazopanib trebuie luat cu cel puţin o oră înainte şi cel puţin 2 ore după administrarea
antiacidelor cu durată scurtă de acţiune. Recomandările privind modul în care IPP-urile şi antagoniştii
receptorilor H2 pot fi administraţi concomitent cu alte medicamente se bazează pe consideraţii fiziologice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina/Contracepția la bărbați și femei
Nu există date adecvate privind utilizarea pazopanib la gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte
toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Pazopanib nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune
tratamentul cu pazopanib. Dacă pazopanib este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă
în timp ce se află sub tratament cu pazopanib, trebuie explicat pacientei riscul potenţial pentru făt.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să utilizeze măsuri contraceptive eficiente în timpul
tratamentului și timp de minim 2 săptămâni după ultima doză de pazopanib şi să evite să rămână gravide
în timpul tratamentului cu pazopanib.
Pacienții de sex masculin (inclusiv cei care au efectuat vasectomie) trebuie să utilizeze prezervativul când
întrețin relații sexuale în timpul tratamentului cu pazopanib și timp de minimum 2 săptămâni de la ultima
doză de pazopanib, pentru a evita posibila expunere la medicament a partenerelor lor gravide și a
partenerelor lor de sex feminin aflate la vârstă fertilă.
Alăptarea
Siguranţa utilizării pazopanib în timpul alăptării nu este cunoscută. Nu se cunoaşte dacă pazopanib sau
metaboliții săi se elimină în laptele uman. Nu există date cu privire la eliminarea pazopanib în lapte la
animale. Un risc pentru sugarul alăptat nu poate fi exclus. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul
tratamentului cu pazopanib.
Fertilitatea
Studiile la animale indică faptul că fertilitatea masculină şi feminină pot fi influenţate de tratamentul cu
pazopanib (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pazopanib nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Pe baza proprietăţilor farmacologice ale pazopanib, nu se poate anticipa un efect
negativ asupra acestor tipuri de activităţi. Starea clinică a pacientului şi profilul reacţiilor adverse la
pazopanib trebuie luate în considerare atunci când se evaluează capacitatea pacientului de a desfăşura
activităţi care necesită judecată, abilităţii motorii sau cognitive. Pacienţii trebuie să evite conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor, dacă se simt ameţiţi, obosiţi sau slăbiţi.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Datele cumulate din studiul clinic pivot efectuat la pacienţi cu CCR (VEG105192, n=290), studiul de
extensie (VEG107769, n=71) şi studiul clinic suport de fază II (VEG102616, n=225) şi studiul deschis, de
fază III, de non-inferioritate, randomizat, efectuat la grupuri paralele (VEG108844, n=557) au fost
analizate în cadrul evaluării globale a siguranţei şi tolerabilităţii pazopanib (n total=1149) la subiecţi cu
CCR (vezi pct. 5.1).
Datele cumulate din studiul clinic pivot efectuat la pacienţi cu SŢM (VEG110727, n=369) şi din studiul
clinic suport de fază II (VEG20002, n=142) au fost analizate în scopul evaluării globale a siguranţei şi
tolerabilităţii pazopanib (populaţia totală pentru evaluarea siguranţei n=382) la pacienţii cu SŢM (vezi pct.
5.1).
Cele mai importante reacţii adverse grave identificate în studiile clinice efectuate la pacienţi cu CCR sau
SŢM au fost accidentul vascular cerebral ischemic tranzitoriu, accidentul vascular cerebral ischemic,
ischemia miocardică, disfuncţia cardiacă, perforaţiile şi fistulele gastrointestinale, prelungirea intervalului
QT, torsada vârfurilor şi hemoragiile pulmonare, gastrointestinale şi cerebrale, toate reacţiile adverse fiind
raportate de <1% dintre pacienţii trataţi. Alte reacţii adverse grave importante identificate în studiile
clinice efectuate la pacienţi cu SŢM au inclus evenimente tromboembolice venoase, disfuncţie a
ventricului stâng şi pneumotorax.
Evenimentele letale care au fost considerate a fi probabil corelate cu pazopanib au inclus hemoragii
gastrointestinale, hemoragii pulmonare/hemoptizie, funcţie hepatică anormală, perforaţie intestinală şi
accident vascular cerebral ischemic.
Cele mai frecvente reacţii adverse (care au apărut la cel puţin 10% dintre pacienţi), de orice grad, în
studiile clinice efectuate la pacienţi cu CCR şi SŢM, au inclus: diaree, modificare a culorii părului,
hipopigmentare cutanată, erupţie exfoliativă, hipertensiune arterială, greaţă, cefalee, fatigabilitate,
anorexie, vărsături, disgeuzie, stomatită, scădere ponderală, durere, creştere a valorii serice a
alaninaminotransferazei şi creştere a valorii serice a aspartat aminotransferazei.
Reacţiile adverse induse de tratament, de toate gradele, care au fost raportate la subiecţii cu CCR şi SŢM
sau în timpul supravegherii după punerea pe piaţă sunt prezentate mai jos conform clasificării MedDRA
pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi grad de severitate. Următoarea convenţie a fost
utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin
frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); și cu frecvență
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Categoriile au fost delimitate pe baza frecvenţelor absolute din datele provenind din studii clinice. După
punerea pe piaţă au fost evaluate, de asemenea, datele referitoare la siguranţă şi tolerabilitate provenite din
toate studiile clinice în care s-a utilizat pazopanib precum şi din raportările spontane. În cadrul fiecărei
clase a clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse cu aceeaşi frecvenţă sunt prezentate în
ordine descrescătoare din punct de vedere al severităţii.
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
Tabelul 2: Reacţiile adverse induse de tratament raportate în studiile pentru indicația CCR
(n=1149) sau în timpul supravegherii după punerea pe piaţă
Clasificarea pe Frecvenţă Reacţii adverse Toate Gradul 3 Gradul 4
aparate, sisteme (toate gradele n (%) n (%)
şi organe gradele) n (%)
Frecvente Infecţii (însoţite sau nu cu frecvență cu cu
de neutropenie)† necunoscută frecvență frecvență
Infecţii şi necunosc necunosc
infestări ută ută
Mai puţin Infecţii gingivale 1 (<1%) 0 0
frecvente Peritonită 1 (<1%) 0 0
Neoplasme Mai puţin Durere asociată 1 (<1%) 1 (<1%) 0
benigne, maligne frecvente formaţiunii
si nespecifice tumorale
(inclusiv chisturi
şi polipi)
Frecvente Trombocitopenie 80 (7%) 10 (<1%) 5 (<1%)
Neutropenie 79 (7%) 20 (2%) 4 (<1%)
Leucopenie 63 (5%) 5 (<1%) 0
Mai puțin Policitemie 6 (0,03%) 1 0
Tulburări
frecvente
hematologice şi
Rare Microangiopatie cu frecvență cu cu
limfatice
trombotică necunoscută frecvență frecvență
(incluzând purpură necunosc necunosc
trombotică ută ută
trombocitopenică
şi sindrom
hemolitic uremic)†
Tulburări Frecvente Hipotiroidism 83 (7%) 1 (<1%) 0
endocrine
Foarte Scădere a apetitului 317 (28%) 14 (1%) 0
frecvente alimentare
Frecvente Hipofosfatemie 21 (2%) 7 (<1%) 0
Deshidratare 16 (1%) 5 (<1%) 0
Tulburări
metabolice şi Mai puţin
Hipomagneziemie 10 (<1%) 0 0
de nutriţie frecvente
cu cu
Cu frecvență cu frecvență frecvență frecvență
Sidromul lizei tumorale*
necunoscută necunoscută necunosc necunosc
ută ută
Tulburări psihice
Frecvente Insomnie 30 (3%) 0 0
Foarte Disgeuziec 254 (22%) 1 (<1%) 0
frecvente Cefalee 122 (11%) 11 (<1%) 0
Frecvente Ameţeli 55 (5%) 3 (<1%) 1 (< 1%)
Letargie 30 (3%) 3 (<1%) 0
Parestezii 20 (2%) 2 (<1%) 0
Neuropatie senzitivă 17 (1%) 0 0
periferică
Tulburări ale
Mai puţin Hipoestezie 8 (<1%) 0 0
sistemului
nervos frecvente Accident vascular 7 (<1%) 4 (<1%) 0
cerebral ischemic
tranzitoriu
Somnolenţă 3 (<1%) 1 (<1%) 0
Accident vascular 2 (<1%) 1 (<1%) 1 (<1%)
cerebral
Accident vascular 2 (<1%) 0 1 (<1%)
cerebral ischemic
Rare Sindromul cu frecvență cu cu
encefalopatiei necunoscută frecvență frecvență
posterioare reversibile necunosc necunosc
/ sindromul ută ută
leucoencefalopatiei
posterioare reversibile†
Frecvente Vedere înceţoşată 19 (2%) 1 (<1%) 0
Tulburări
Mai puţin Dezlipire de retinㆠ1 (<1%) 1 (<1%) 0
oculare
frecvente Ruptură retinianㆠ1 (<1%) 1 (<1%) 0
Modificare a culorii 4 (<1%) 0 0
genelor
Mai puţin Bradicardie 6 (<1%) 0 0
Tulburări frecvente Infarct miocardic 5 (<1%) 1 (<1%) 4 (<1%)
cardiace Disfuncţie cardiacăf 4 (<1%) 1 (<1%) 0
Ischemie miocardică 3 (<1%) 1 (<1%) 0
Foarte Hipertensiune arterială 473 (41%) 115 1 (<1%)
frecvente (10%)
Frecvente Bufeuri 16 (1%) 0 0
Evenimente 13 (1%) 6 (<1%) 7 (<1%)
tromboembolice venoase
Eritem facial 12 (1%) 0 0
Tulburări
Mai puţin Puseu de hipertensiune 6 (<1%) 0 2 (<1%)
vasculare
frecvente arterială
Hemoragii 1 (<1%) 0 0
Rare Anevrisme și disecții cu frecvență cu cu
arteriale† necunoscută frecvență frecvență
necunosc necunosc
ută ută
Frecvente Epistaxis 50 (4%) 1 (<1%) 0
Disfonie 48 (4%) 0 0
Dispnee 42 (4%) 8 (<1%) 1 (<1%)
Hemoptizie 15 (1%) 1 (<1%) 0
Tulburări
Mai puţin Rinoree 8 (<1%) 0 0
respiratorii,
frecvente Hemoragie pulmonară 2 (<1%) 0 0
toracice şi
Pneumotorax 1 (<1%) 0 0
mediastinale
Rare Boală pulmonară cu frecvenţă cu cu
interstiţială/ necunoscută frecvenţă frecvenţă
pneumonitㆠnecunosc necunosc
ută ută
Tulburări Foarte Diaree 614 (53%) 65 (6%) 2 (<1%)
gastro- frecvente Greaţă 386 (34%) 14 (1%) 0
intestinale Vărsături 225 (20%) 18 (2%) 1 (<1%)
Durere abdominalăa 139 (12%) 15 (1%) 0
Frecvente Stomatită 96 (8%) 4 (<1%) 0
Dispepsie 83 (7%) 2 (<1%) 0
Flatulenţă 43 (4%) 0 0
Distensie abdominală 36 (3%) 2 (<1%) 0
Ulceraţii la 28 ( 2%) 3 (<1%) 0
nivelul cavităţii
bucale
Xerostomie 27 ( 2%) 0 0
Mai puţin Pancreatită 8 (<1%) 4 (<1%) 0
frecvente Hemoragie rectală 8 (<1%) 2 (<1%) 0
Hematochezie 6 (<1%) 0 0
Hemoragie 4 (<1%) 2 (<1%) 0
gastro-
intestinală
Melenă 4 (<1%) 1 (<1%) 0
Accelerare a tranzitului 3 (<1%) 0 0
intestinal
Hemoragie 2 (<1%) 0 0
retroperitoneală
Perforaţie a colonului 2 (<1%) 1 (<1%) 0
Hemoragie a 2 (<1%) 0 0
cavităţii bucale
Hemoragie digestivă 2 (<1%) 1 (<1%) 0
superioară
Fistule enterocutanate 1 (<1%) 0 0
Hematemeză 1 (<1%) 0 0
Sângerare hemoroidală 1 (<1%) 0 0
Perforaţie a ileonului 1 (<1%) 0 1 (<1%)
Hemoragie esofagiană 1 (<1%) 0 1 (<1%)
Hemoragie 1 (<1%) 0 0
retroperitoneală
Frecvente Hiperbilirubinemie 38 (3%) 2 (<1%) 1 (<1%)
Funcţie hepatică 29 (3%) 13 (1%) 2 (<1%)
anormală
Tulburări Hepatotoxicitate 18 (2%) 11 (<1%) 2 (<1%)
hepatobiliare
Mai puţin Icter 3 (<1%) 1 (<1%) 0
frecvente Afectare hepatică indusă 2 (<1%) 2 (<1%) 0
de medicament
Insuficienţă hepaticㆠ1 (<1%) 0 1 (<1%)
Foarte Modificare a 404 (35%) 1 (<1%) 0
frecvente culorii părului
Sindrom de 206 (18%) 39 (3%) 0
eritrodisestezie palmo-
plantară
Alopecie 130 (11%) 0 0
Afecţiuni Erupţie cutanată 129 (11%) 7 (<1%) 0
cutanate şi ale tranzitorie
ţesutului Frecvente Hipopigmentare cutanată 52 (5%) 0 0
subcutanat Xerodermie 50 (4%) 0 0
Prurit 29 (3%) 0 0
Eritem 25 (2%) 0 0
Depigmentare cutanată 20 (2%) 0 0
Hiperhidroză 17 (1%) 0 0
Mai puţin Afecţiuni ale unghiilor 11 (<1%) 0 0
frecvente Exfoliere cutanată 10 (<1%) 0 0
Reacţie de 7 (<1%) 0 0
fotosensibilitate
Erupţie eritematoasă 6 (<1%) 0 0
Afecţiuni ale pielii 5(<1%) 0 0
Erupţie maculară 4 (<1%) 0 0
Erupţie pruriginoasă 3 (<1%) 0 0
Erupţie veziculară 3 (<1%) 0 0
Prurit generalizat 2 (<1%) 1 (<1%) 0
Erupţie generalizată 2 (<1%) 0 0
Erupţie papuloasă 2 (<1%) 0 0
Eritem plantar 1 (<1%) 0 0
Ulcerație cutanatㆠcu frecvență cu cu
necunoscută frecvență frecvență
necunosc necunosc
ută ută
Tulburări Frecvente Artalgie 48 (4%) 8 (<1%) 0
musculo- Mialgie 35 (3%) 2 (<1%) 0
scheletice şi ale Crampe musculare 25 (2%) 0 0
ţesutului Mai puţin Dureri musculo- 9 (<1%) 1 (<1%) 0
conjunctiv frecvente scheletice
Foarte Proteinurie 135 (12%) 32 (3%) 0
Tulburări
frecvente
renale şi ale
Mai puţin Sângerare la nivelul 1 (<1%) 0 0
căilor urinare
frecvente căilor urinare
Tulburări ale Mai puţin Menoragie 3 (<1%) 0 0
aparatului frecvente Sângerări vaginale 3 (<1%) 0 0
genital şi
Metroragie 1 (<1%) 0 0
sânului
Foarte Fatigabilitate 415 (36%) 65 (6%) 1 (<1%)
frecvente
Tulburări Frecvente Inflamaţie a mucoaselor 86 (7%) 5 (<1%) 1 (<1%)
generale şi la Astenie 82 (7%) 20 (2%) 0
nivelul locului Edemeb 72 (6%) 1 (< 1%) 0
de administrare Durere toracică 18(2%) 2 (<1%) 0
Mai puţin Frisoane 4 (<1%) 0 0
frecvente Tulburări ale mucoaselor 1 (<1%) 0 0
Foarte Creştere a valorii serice a 246 (21%) 84 (7%) 14 (1%)
frecvente alanin aminotransferazei
Creştere a valorii serice 211 (18%) 51 (4%) 10(<1%)
a aspartat
aminotransferazei
Frecvente Scădere ponderală 96 (8%) 7 (<1%) 0
Creştere a bilirubinemiei 61 (5%) 6 (<1%) 1 (<1%)
Creştere a creatininemiei 55 (5%) 3 (<1%) 0
Creştere a lipazemiei 51 (4%) 21 (2%) 7 (<1%)
Investigaţii
Scădere a numărului de 51 (4%) 3 (<1%) 0
diagnostice
leucocited
Creştere a concentraţiilor 36 (3%) 0 0
plasmatice ale TSH
(hormon stimulant
tiroidian)
Creştere a concentraţiilor 35 (3%) 7 (<1%) 0
plasmatice ale amilazei
Creştere a concentraţiilor 31 (3%) 9 (<1%) 4 (<1%)
plasmatice ale gama-
glutamil transferazei
Creştere a 15 (1%) 2 (<1%) 0
tensiunii arteriale
Creştere a uremiei 12 (<1%) 1 (<1%) 0
Valori anormale ale 12 (1%) 6 (<1%) 1 (<1%)
testelor funcţionale
hepatice
Mai puţin Creştere a valorilor serice 11 (<1%) 4 (<1%) 3 (<1%)
frecvente ale enzimelor hepatice
Scădere a valorilor 7 (<1%) 0 1 (<1%)
glicemiei
Prelungire a intervalului 7(<1%) 2 (<1%) 0
QT pe
electrocardiogramă
Creştere a valorilor serice 7 (<1%) 1 (<1%) 0
ale transaminazelor
Valori anormale ale 3 (<1%) 0 0
testelor funcţionale
tiroidiene
Creştere a tensiunii 2 (<1%) 0 0
arteriale diastolice
Creştere a tensiunii 1 (<1%) 0 0
arteriale sistolice
†Reacţii adverse induse de tratament raportate după punerea pe piaţă (raportări spontane şi reacţii adverse grave din
toate studiile clinice în care s-a utilizat pazopanib).
*Reacție adversă asociată cu tratamentul, raportată numai în perioada de după punerea pe piață. Frecvența nu poate
fi estimată din datele disponibile.
Următorii termeni au fost reuniţi:
a Durere abdominală, durere la nivelul abdomenului superior şi durere la nivelul abdomenului inferior
b Edeme, edeme periferice, edeme palpebrale, edeme localizate şi edem facial
c Disgeuzie, ageuzie şi hipogeuzie
d Scădere a numărului de globule albe, scădere a numărului de neutrofile şi scădere a numărului de leucocite
e Scădere a apetitului alimentar şi anorexie
f Evenimente de disfuncţie cardiacă, disfuncţie ventriculară stângă, insuficienţă cardiacă şi cardiomiopatie restrictivă.
g Evenimente tromboembolice venoase, tromboză venoasă profundă, embolism pulmonar şi tromboză
Neutropenia, trombocitopenia şi sindromul de eritrodisestezie palmo-plantară au fost observate mai
frecvent la pacienţii de origine est asiatică.
Tabelul 3: Reacţiile adverse induse de tratament raportate în studiile pentru indicația SŢM (n=382)
sau pe durata perioadei de după punere pe piață
Clasificarea pe Frecvenţă Reacţii adverse Toate Gradul 3 Gradul 4
aparate, sisteme (toate gradele n (%) n (%)
şi organe gradele) n (%)
Infecţii şi Frecvente Infecţie gingivală 4 (1%) 0 0
infestări
Tumori benigne, Foarte Dureri determinate de 121 (32%) 32 (8%) 0
maligne şi frecvente tumoră
nespecificate
(incluzând
chisturi şi polipi)
Tulburări Foarte Leucopenie 106 (44%) 3 (1%) 0
hematologice şi frecvente Trombocitopenie 86 (36%) 7 (3%) 2 (<1%)
limfaticef Neutropenie 79 (33%) 10 (4%) 0
Mai puţin Microangiopatie 1 (<1%) 1 (<1%) 0
frecvente trombotică (inluzând
purpura trombotică
trombocitopenică şi
sindromul hemolitic
uremic)
Tulburări Frecvente Hipotiroidism 18 (5%) 0 0
endocrine
Foarte Scădere a apetitului 108 (28%) 12 (3%) 0
frecvente alimentar
Scăderea valorilor 81 (34%) 2 (<1%) 0
albuminei sericef
Frecvente Deshidratare 4 (1%) 2 (1%) 0
Tulburări
metabolice şi
Mai puţin Hipomagneziemie 1 (<1%) 0 0
de nutriţie
frecvente
cu cu
Cu frecvență cu frecvență frecvență frecvență
Sidromul lizei tumorale
necunoscută necunoscută necunosc necunoscu
ută tă
Tulburări psihice Frecvente Insomnie 5 (1%) 1 (<1%) 0
Foarte Disgeuzie 79 (21%) 0 0
frecvente Cefalee 54 (14%) 2 (<1%) 0
Frecvente Neuropatie senzitivă 30 (8%) 1 (<1%) 0
Tulburări ale
periferică
sistemului Ameţeli 15 (4%) 0 0
nervos
Mai puţin Somnolenţă 3 (<1%) 0 0
frecvente Parestezii 1 (<1%) 0 0
Infarct cerebral 1 (<1%) 0 1 (<1%)
Tulburări Frecvente Vedere înceţoşată 15 (4%) 0 0
oculare
Frecvente Disfuncţie cardiacă g 21 (5%) 3 (<1%) 1 (<1%)
Disfuncţie a ventriculului 13 (3%) 3 (<1%) 0
Tulburări stâng
cardiace Bradicardie 4 (1%) 0 0
Mai puţin Infarct miocardic 1 (<1%) 0 0
frecvente
Foarte Hipertensiune arterială 152 26 (7%) 0
frecvente (40%)
Frecvente Evenimente 13 (3%) 4 (1%) 5 (1%)
tromboembolice venoased
Bufeuri 12 (3%) 0 0
Tulburări Eritem facial 4 (1%) 0 0
vasculare
Mai puţin Hemoragii 2 (<1%) 1 (<1%) 0
frecvente
Rare Anevrisme și disecții cu frecvență cu cu
arteriale necunoscută frecvență frecvență
necunosc necunoscu
ută tă
Frecvente Epistaxis 22 (6%) 0 0
Tulburări
Disfonie 20 (5%) 0 0
respiratorii,
Dispnee 14 (4%) 3 (<1%) 0
toracice şi
Tuse 12 (3%) 0 0
mediastinale
Pneumotorax 7 (2%) 2 (<1%) 1 (<1%)
Sughiţ 4 (1%) 0 0
Hemoragie pulmonară 4 (1%) 1 (<1%) 0
Mai puţin Dureri orofaringiene 3 (<1%) 0 0
frecvente Hemoragie bronşică 2 (<1%) 0 0
Rinoree 1 (<1%) 0 0
Hemoptizie 1 (<1%) 0 0
Rare Boală pulmonară cu frecvenţă cu cu
interstiţială/ pneumonitㆠnecunoscută frecvenţă frecvenţă
necunosc necunoscu
ută tă
Foarte Diaree 174 (46%) 17 (4%) 0
frecvente Greaţă 167 (44%) 8 (2%) 0
Vărsături 96 (25%) 7 (2%) 0
Durere abdominalăa 55 (14%) 4 (1%) 0
Stomatită 41 (11%) 1 (<1%) 0
Frecvente Distensie abdominală 16 (4%) 2 (1%) 0
Xerostomie 14 (4%) 0 0
Dispepsie 12 (3%) 0 0
Hemoragie la nivelul 5 (1%) 0 0
cavităţii bucale
Flatulenţă 5 (1%) 0 0
Hemoragie anală 4 (1%) 0 0
Mai puţin Hemoragie gastro- 2 (<1%) 0 0
Tulburări
frecvente intestinală
gastro-
Hemoragie rectală 2 (<1%) 0 0
intestinale
Fistule enterocutanate 1 (<1%) 1 (<1%) 0
Hemoragie gastrică 1 (<1%) 0 0
Melenă 2 (<1%) 0 0
Hemoragie esofagiană 1 (<1%) 0 1 (<1%)
Peritonită 1 (<1%) 0 0
Hemoragie 1 (<1%) 0 0
retroperitoneală
Hemoragie digestivă 1 (<1%) 1 (<1%) 0
superioară
Perforaţie a ileonului 1 (<1%) 0 1 (<1%)
Mai puţin Funcţie hepatică anormală 2 (<1%) 0 1 (<1%)
frecvente
Tulburări Cu frecvență Insuficiență hepatică* cu frecvență cu cu
hepatobiliare necunoscută necunoscută frecvență frecvență
necunosc necunoscu
ută tă
Foarte Modificare a culorii 93 (24%) 0 0
frecvente părului
Hipopigmentare cutanată 80 (21%) 0 0
Afecţiuni Erupţie exfoliativă 52 (14%) 2 (<1%) 0
cutanate şi ale
ţesutului Frecvente Alopecie 30 (8%) 0 0
subcutanat
Afecţiuni ale pieliic 26 (7%) 4 (1%) 0
Xerodermie 21 (5%) 0 0
Hiperhidroză 18 (5%) 0 0
Modificări unghiale 13 (3%) 0 0
Prurit 11 (3%) 0 0
Eritem 4 (1%) 0 0
Mai puţin Ulcere cutanate 3 (<1%) 1 (<1%) 0
frecvente Erupţie cutanată 1 (<1%) 0 0
tranzitorie
Erupţie papuloasă 1 (<1%) 0 0
Reacţie de 1 (<1%) 0 0
fotosensibilitate
Sindrom de eritrodisestezie 2 (<1%) 0 0
palmo- plantară
Tulburări Frecvente Dureri musculo-scheletice 35 (9%) 2 (<1%) 0
musculo- Mialgie 28 (7%) 2 (<1%) 0
scheletice şi ale Crampe musculare 8 (2%) 0 0
ţesutului Mai puţin Artralgie 2 (<1%) 0 0
conjunctiv frecvente
Tulburări Mai puţin Proteinurie 2 (<1%) 0 0
renale şi ale frecvente
căilor urinare
Tulburări ale Mai puţin Hemoragii vaginale 3 (<1%) 0 0
aparatului frecvente
genital şi Menoragie 1 (<1%) 0 0
sânului
Foarte Fatigabilitate 178 (47%) 34 (9%) 1
Tulburări frecvente (<1%)
generale şi la Frecvente Edemeb 18 (5%) 1 (<1%) 0
nivelul locului Durere toracică 12 (3%) 4 (1%) 0
de administrare Frisoane 10 (3%) 0 0
Mai puţin Inflamaţie a mucoaselore 1 (<1%) 0 0
frecvente Astenie 1 (<1%) 0 0
Foarte Scădere ponderală 86 (23%) 5 (1%) 0
frecvente
Frecvente Modificări la examinarea 29 (8%) 4 (1%) 0
urechii, nasului şi gâtuluie
Creştere a concentraţiei 8 (2%) 4 (1%) 2
plasmatice a alanin (<1%)
aminotransferazei
Valori anormale ale 6 (2%) 0 0
colesterolului sanguin
Creştere a concentraţiilor 5 (1%) 2 (<1%) 2
plasmatice a aspartat (<1%)
Investigaţii
aminotransferazei
diagnosticeh
Creştere a concentraţiilor 4 (1%) 0 3
plasmatice ale gama- (<1%)
glutamil transferazei
Mai puţin Creştere a bilirubinemiei 2 (<1%) 0 0
frecvente
Creștere a valorii serice a 2 (<1%) 0 2
aspartat aminotransferazei (<1 %)
Creștere a valorii serice a 1 (<1%) 0 1
alanin aminotransferazei (<1%)
Scădere a numărului de 1 (<1%) 0 1
trombocite (<1%)
Prelungire a intervalului 2 (<1%) 1 (< 1%) 0
QT pe electrocardiogramă
†Reacţii adverse induse de tratament raportate după punerea pe piaţă (raportări spontane şi reacţii adverse grave din
toate studiile clinice în care s-a utilizat pazopanib).
* Reacție adversă asociată cu tratamentul, raportată numai în perioada de după punerea pe piață. Frecvența nu poate
fi estimată din datele disponibile.
Următorii termeni au fost reuniţi:
a Durere abdominală, durere în etajul abdominal superior şi durere gastrointestinală
b Edeme, edeme periferice, edeme palpebrale
c Majoritatea acestor cazuri au fost sindrom de eritrodisestezie palmo-plantară
d Evenimente tromboembolice venoase – includ tromboză venoasă profundă, embolism pulmonar şi tromboză
e Majoritatea acestor cazuri descriu mucozita
f Frecvenţa se bazează pe rezultatele de laborator din studiul VEG110727 (N=240). Acestea au fost raportate de către
investigatori ca evenimente adverse mai puţin frecvente decât cele determinate ca rezultate de laborator.
g Evenimente de disfuncţie cardiacă – includ disfuncţie ventriculară stângă, insuficienţă cardiacă şi cardiomiopatie
restrictivă.
h Frecvenţa se bazează pe evenimente adverse raportate de către investigatori. Valorile anormale de laborator au fost
raportate ca evenimente adverse mai puţin frecvente decât cele determinate ca rezultate de laborator.
Neutropenia, trombocitopenia şi sindromul de eritrodisestezie palmo-plantară au fost observate mai
frecvent la pacienţii de origine est asiatică.
Copii și adolescenți
Profilul de siguranță la pacienții copii și adolescenți a fost similar celui raportat la administrarea
pazopanib la adulți în indicațiile aprobate, pe baza datelor provenite de la 44 pacienți copii și adolescenți
din studiul de fază 1 ADVL0815 și de la 57 pacienți copii și adolescenți din studiul de fază 2
PZP034X2203 (vezi pct. 5.1).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Dozele de pazopanib de până la 2000 mg au fost evaluate în studii clinice. Au fost observate oboseală de
Grad 3 (toxicitate care limitează doza) şi hipertensiune arterială de Grad 3 la 1 din 3 pacienţi la care s-au
administrat zilnic 2000 mg şi, respectiv, 1000 mg.
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu pazopanib, iar tratamentul supradozajului constă în
măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antineoplazice, inhibitori de protein-kinază, alți inhibitori de protein-kinază,
codul ATC: L01EX03
Mecanism de acţiune
În cazul administrării orale, pazopanib este un inhibitor puternic al mai multor receptori de tip tirozin-
kinază (TK), al factorului de creştere endotelial vascular VEGFR-1, -2 şi -3, al factorului de creştere
derivat din trombocite (platelet-derived growth factor, PDGFR)-α şi -β şi al receptorului factorului
celulelor stem (c-KIT), cu valori ale CI50 de 10, 30, 47, 71, 84 şi respectiv 74 nM. În studiile preclinice,
pazopanib a determinat, dependent de doză, auto-fosforilarea indusă de ligand a receptorilor pentru
VEGFR-2, c-Kit şi PDGFR- β intracelular. In vivo, pazopanib a determinat inhibarea fosforilării VEGFR-
2 induse de VEGF în plămânii de şoarece, angiogeneza la diferite modele animale şi creşterea a multiple
xenogrefe umane la şoareci.
Farmacogenomică
Într-o analiză de farmacogenetică a datelor provenite din 31 studii clinice cu pazopanib administrat fie în
monoterapie, fie în asociere cu alte medicamente, au apărut creşteri ale ALT de peste 5 x LSN (NCI CTC
Grad 3) la 19% dintre purtătorii de alele HLA-B*57:01 şi la 10% dintre nepurtători. În acest set de date,
133/2235 (6%) dintre pacienţi au fost purtători ai alelei HLA-B*57:01 (vezi pct. 4.4).
Studii clinice
Carcinom cu celule renale (CCR)
Siguranţa şi eficacitatea clinică a pazopanib în CCR au fost evaluate într-un studiu randomizat, dublu- orb,
placebo-controlat, multicentric. Pacienţii (n=435) cu CCR avansat localizat şi/sau metastazat au fost
randomizaţi pentru a li se administra pazopanib 800 mg o dată pe zi sau placebo. Criteriul principal al
studiului a fost acela de a evalua şi compara cele două braţe de tratament, din punct de vedere al
supravieţuirii fără progresie a bolii (SFP), iar cel mai important criteriu final secundar de evaluare a fost
supravieţuirea generală (SG). Celelalte criterii au fost evaluarea ratei totale de răspuns şi a duratei
răspunsului.
Din cei 435 de pacienţi înrolaţi în acest studiu, 233 nu mai utilizaseră anterior tratament (pacienţi naivi),
iar 202 au fost pacienţi la care s-a administrat anterior o terapie pe bază de IL-2 sau INFα. Scorul de
performanţă (ECOG) a fost similar între grupurile la care s-a administrat pazopanib şi placebo (ECOG 0:
42% comparativ cu 41%, ECOG 1: 58% comparativ cu 59%). Majoritatea pacienţilor au avut factori de
prognostic MSKCC (Memorial Sloan Kettering Cancer Centre) / Motzer favorabili (39%) sau intermediari
(54%). Din punct de vedere histologic, toţi pacienţii au prezentat celule clare sau predominant celule clare.
Aproximativ jumătate din pacienţi au avut 3 sau mai multe organe afectate de boală şi majoritatea
pacienţilor au avut plămânul (74%) şi/sau ganglionii limfatici (54%) ca localizare a metastazelor la
includerea în studiu.
Un procent similar de pacienţi din fiecare braţ au fost naivi terapeutic şi trataţi anterior cu citokine (53% şi
47% în braţul de tratament cu pazopanib, 54% şi 46% în braţul la care s-a administrat placebo). În
subgrupul tratat anterior cu citokine, majoritatea pacienţilor (75%) utilizaseră tratament pe bază de
interferon.
Procente similare de pacienţi din fiecare braţ au fost nefrectomizaţi anterior (89% în grupul de tratament
cu pazopanib, respectiv 88% în grupul la care s-a administrat placebo) şi/sau au efectuat anterior
radioterapie (22% în grupul de tratament cu pazopanib, respectiv 15% în grupul la care s-a administrat
placebo).
Analiza principală a criteriului final principal de evaluare, SFP, se bazează pe aprecierea stadiului bolii
prin evaluarea radiologică independentă a întregii populaţii incluse în studiu (pacienţi naivi la tratament şi
pacienţi trataţi anterior cu citokine).
Tabel 4: Rezultatele totale de eficacitate în indicația CCR obţinute în urma evaluării independente
(VEG105192)
Valoarea p
Criterii finale de evaluare / (unidirecţion
Populaţia inclusă în studii Pazopanib Placebo RR (IÎ 95%) ală)
SFP
ITT total* n=290 n=145
Mediana (luni) 9,2 4,2 0,46 (0,34, 0,62) <0,0000001
Rata de răspuns n=290 n=145
% (IÎ 95%) 30 (25,1, 35,6) 3 (0,5, 6,4) – <0,001
RR=risc relativ; ITT=populaţie în intenţie de tratament; SFP=supravieţuirea fără progresie a bolii * – populaţia de
pacienţi fără tratament anterior şi pacienţi trataţi anterior cu citokine.
Figura 1: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresie a bolii obţinute în urma
evaluării independente a întregii populaţii incluse în studiu (pacienţi fără tratament anterior şi
pacienţi trataţi anterior cu citokine) (VEG105192)
Axa x: Luni; Axa y: Procentul pentru Supravieţuirea fără progresie a bolii, Pazopanib —―— (N=290)
Interval Median 9,2 luni; Placebo (N=145) Interval Median 4,2 luni; Risc Relativ=0,46, IÎ 95%
(0,34, 0,62),
p<0,0000001
Figura 2: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresie a bolii obţinute în urma
evaluării independente pentru populaţia de pacienţi fără tratament anterior (VEG105192)
Axa x: Luni; Axa y: Procentul pentru Supravieţuirea fără progresie a bolii, Pazopanib —―— (N=155)
Interval Median 11,1 luni; Placebo (N=78) Interval Median 2,8 luni; Risc Relativ=0,40, IÎ 95%
(0,27, 0,60), p<0,0000001
Figura 3: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresie a bolii obţinute în urma
evaluării independente a populaţiei de pacienţi trataţi anterior cu citokine (VEG105192)
Axa x: Luni; Axa y: Procentul pentru Supravieţuirea fără progresie a bolii, Pazopanib —―— (N=135)
Interval Median 7,4 luni; Placebo (N=67) Interval Median 4,2 luni; Risc Relativ=0,54, IÎ 95%
(0,35, 0,84),
p<0,001
Pentru pacienţii care au răspuns la tratament, timpul median până la răspuns a fost de 11,9 săptămâni şi
durata mediană a răspunsului a fost de 58,7 săptămâni, conform evaluării independente (VEG105192).
Datele de supravieţuire totală mediană (ST) din analiza finală a supravieţuirii specificată în protocol au
fost de 22,9 luni şi de 20,5 luni [RR=0,91 (IÎ 95%: 0,71, 1,16; p=0,224)] pentru pacienţii randomizaţi în
grupurile de tratament cu pazopanib şi, respectiv, cu administrare de placebo. Rezultatele ST sunt
subiectul unei potenţiale erori, din cauza faptului că la 54% dintre pacienţii din grupul la care s-a
administrat placebo li s-a administrat, de asemenenea, pazopanib în extensia acestui studiu, ca urmare a
progresiei bolii. La şaizeci şi şase la sută dintre pacienţii din grupul placebo li s-a administrat tratament
post-studiu, comparativ cu procentul de 30% dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat pazopanib.
Nu au fost observate diferenţe statistice între grupurile de tratament, în ceea ce priveşte calitatea generală
a vieţii (Global Quality of Life), evaluată cu ajutorul EORTC QLQ-C30 şi EuroQoL EQ-5D.
Într-un studiu de fază II, în care au fost înrolaţi 225 de pacienţi cu carcinom renal cu recidivă locală sau
metastaze, rata de răspuns obiectiv a fost de 35% şi durata mediană a răspunsului a fost de 68 de
săptămâni, conform evaluării independente. SFP mediană a fost de 11,9 luni.
Siguranţa, eficacitatea şi calitatea vieţii pacientilor tratați cu pazopanib, comparativ cu cei tratati cu
sunitinib au fost evaluate într-un studiu de non-inferioritate de fază III, efectuat la grupuri paralele,
deschis, randomizat (VEG108844).
În studiul VEG108844, pacienţii (N=1110) cu CCR localizat, în stadiu avansat şi/sau metastazat cărora nu
li s-a administrat anterior tratament sistemic, au fost randomizaţi pentru a li se administra fie pazopanib
800 mg administrat continuu în doză zilnică unică, fie sunitinib 50 mg în doză zilnică unică în cicluri
terapeutice de câte 6 săptămâni, cu 4 săptămâni de tratament, urmate de 2 săptămâni fără tratament.
Obiectivul principal al studiului a fost acela de a evalua şi compara SFP la pacienţii trataţi cu pazopanib
versus cei trataţi cu sunitinib. Caracteristicile demografice au fost similare în cele două grupe de
tratament. Caracteristicile bolii la diagnosticarea iniţială şi la screening au fost echilibrate între cele două
grupe de tratament, majoritatea pacienţilor au prezentat un diagnostic clar din punct de vedere
histopatologic şi stadiul IV de boală.
Studiul VEG108844 şi-a atins obiectivul final al SFP şi a demonstrat non-inferioritatea pazopanib faţă de
sunitinib, limita superioară a IÎ 95% pentru risc relativ a fost inferioară limitei de 1,25 specificate în
protocol pentru non-inferioritate. Rezultatele globale privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 5.
Tabel 5: Rezultatele globale privind eficacitatea (VEG108844)
Pazopanib Sunitinib
Obiectivul final de evaluare N=557 N=553 RR (IÎ 95%)
SFP
Total
Mediana (luni) 8,4 9,5 1,047
(IÎ 95%) (8,3; 10,9) (8,3; 11,0) (0,898; 1,220)
Rata totală de supravieţuire
Mediana (luni) 28,3 29,1 0,915a
(IÎ 95%) (26,0; 35,5) (25,4; 33,1) (0,786; 1,065)
RR=risc relativ; SFP=supravieţuirea fără progresie a bolii
a valoarea P=0,245 (2 părţi).
Figura 4: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresie a bolii obţinute în urma
evaluării independente a întregii populaţii incluse în studiu (VEG108844)
A fost efectuată o analiză SFP de subgrup pentru 20 de factori demografici şi de prognostic. Intervalele de
încredere de 95% pentru toate subgrupurile includ o rată de risc relativ de 1. În cele mai mici trei
subgrupuri din cele 20, valoarea estimată a riscului relativ a depăsit 1,25; de exemplu, la pacienţii fără
nefrectomie anterioară (n=186; RR=1,403; IÎ 95% (0,955; 2,061)), LDH iniţial
>1,5 x ULN (n=68; RR=1,72; IÎ 95% (0,943; 3,139) şi MSKCC: risc scăzut (n=119; RR=1,472; IÎ 95%
(0,937; 2,313)).
Sarcom de ţesuturi moi (SŢM)
Siguranţa şi eficacitatea pazopanib în SŢM au fost evaluate într-un studiu clinic pivot de fază III
randomizat, dublu-orb, placebo controlat, multicentric (VEG110727). Un total de 369 pacienţi cu SŢM în
stadiu avansat au fost randomizaţi pentru a li se administra pazopanib 800 mg în doză unică zilnică sau
placebo. De luat în considerare, doar pacienţilor cu subtipuri histologice selective de SŢM li s-a permis
participarea în studiu şi, prin urmare, eficacitatea şi siguranţa pazopanib pot fi considerate ca fiind stabilite
doar pentru acele subgrupuri de SŢM, iar tratamentul cu pazopanib trebuie restrâns la aceste subtipuri de
SŢM.
Următoarele tipuri de tumori au fost eligibile:
Fibroblastice (fibrosarcom adult, mixofibrosarcom, fibrosarcom epitelioid sclerozant, tumori fibroase
solitare maligne), aşa-numite fibrohistiocitare (fibrohistiocitom malign pleomorf [MFH – malignant
fibrous histiocytoma], MFH cu celule gigante, MFH inflamator), leiomiosarcom, tumori glomice maligne,
ale muşchilor scheletici (rabdomiosarcom alveolar şi pleomorf), vasculare (hemangioendoteliom
epitelioid, angiosarcom), slab diferenţiate (sinovial, epitelioid, de ţesut moale alveolar, cu celule clare,
desmoblastic cu celule rotunde mici, rabdoid extra-renal, mezenchimal malign, tumori epitelioide
perivasculare [PEComa – perivascular epithelioid cell tumour], sarcom intimal), tumori maligne ale tecii
nervilor periferici, sarcoame nediferenţiate de ţesuturi moi neclasificate (NOS – not otherwise specified) şi
alte tipuri de sarcoame (nelistate ca ineligibile).
Următoarele tipuri de tumori nu au fost eligibile:
Liposarcom (toate subtipurile), toate rabdomiosarcoamele care nu au fost alveolare sau pleomorfe,
condrosarcom, osteosarcom, tumori Ewing/tumori periferice neuroectodermale primitive (PNET –
Primitive neuroectodermal tumours), tumoră stromală gastro-intestinală (GIST – gastrointestinal stromal
tumour), protuberanţe dermatofibrosarcomatoase (dermatofibrosarcoma protuberans), sarcom
miofibrobastic inflamator, mezoteliom malign şi tumori mixte mezodermale ale uterului.
De notat că pacienţii cu liposarcom au fost excluşi din studiul clinic pivot de fază III, pentru că într-un
studiu preliminar de fază II (VEG20002), activitatea (SFP la săptămâna 12) observată cu pazopanib în
acest tip de sarcom nu a îndeplinit condiţia esenţială pentru a permite testarea clinică ulterioară.
Alte criterii cheie de eligibilitate ale studiului VEG110727 au fost: dovezi histologice de SŢM maligne de
grad intermediar sau avansat şi progresie a bolii pe parcursul a 6 luni de terapie pentru afecţiunea
metastatică, sau recidiva în decurs de 12 luni de terapie (neo) adjuvantă.
La nouăzeci şi opt la sută (98%) dintre pacienţi s-a administrat anterior doxorubicină, la 70% s-a
administrat anterior ifosfamidă şi la 65% dintre pacienţi s-au administrat cel puţin trei sau mai multe
medicamente chimioterapeutice înainte de înrolarea în studiu.
Pacienţii au fost distribuiţi în funcţie de statusul de performanţă OMS (WHO PS – WHO performance
status) (0 sau 1) la momentul iniţial şi în funcţie de numărul de linii anterioare de tratament sistemic
pentru boala în stadiu avansat (0 sau 1 vs. 2+). În fiecare grup de tratament, a existat un procent uşor mai
mare de pacienţi cu mai mult de 2 cure anterioare de tratament sistemic pentru boala în stadiu avansat
(58% pentru grupul la care s-a administrat placebo şi 55% pentru grupul la care s-a administrat pazopanib)
comparativ cu 0 sau 1 cură de tratament sistemic administrat anterior (42% pentru grupul la care s-a
administrat placebo şi 45% pentru grupul la care s-a administrat pazopanib). Durata medie de urmărire a
pacienţilor (definită ca începând cu data randomizării până la data ultimului contact sau decesul) a fost
similară în ambele grupe de tratament (9,36 luni pentru placebo [interval cuprins între 0,69 şi 23,0 luni) şi
10,04 luni pentru pazopanib (interval cuprins între 0,2 şi 24,3 luni).
Obiectivul principal al studiului a fost supravieţuirea fără progresie a bolii (SFP stabilită prin evaluare
radiologică independentă); obiectivele secundare au inclus supravieţuirea generală (SG), rata totală de
răspuns şi durata răspunsului.
Tabel 6: Rezultatele totale de eficacitate în SŢM obţinute în urma evaluării independente
(VEG110727)
Criterii finale de evaluare / Pazopanib Placebo RR (IÎ 95%) Valoarea
Populaţia inclusă în studii p
(bidirecţiona
lă)
SFP
ITT total N=246 N=123
Mediana (săptămâni) 20,0 7,0 0,35 (0,26, 0,48) < 0,001
Leiomiosarcom N=109 N=49
Mediana (săptămâni) 20,1 8,1 0,37 (0,23, 0,60) < 0,001
Subgrupuri de sarcom
sinovial N=25 N=13
Mediana (săptămâni) 17,9 4,1 0,43 (0,19, 0,98) 0,005
‘Alte subgrupuri de SŢM’ N=112 N=61
Mediana (săptămâni) 20,1 4,3 0,39 (0,25, 0,60) < 0,001
SG
ITT total N=246 N=123
Mediana (luni) 12,6 10,7 0,87 (0,67, 1,12) 0,256
Leiomiosarcom* N=109 N=49
Mediana (luni) 16,7 14,1 0,84 (0,56, 1,26) 0,363
Subgrupuri de sarcom N=25 N=13
sinovial*
Mediana (luni) 8,7 21,6 1,62 (0,79, 3,33) 0,115
‘Alte subgrupuri de SŢM’* N=112 N=61
Mediana (luni) 10,3 9,5 0,84 (0,59, 1,21) 0,325
Rata de răspuns (RC+RP)
% (IÎ 95%) 4 (2,3, 7,9) 0 (0,0, 3,0)
Durata răspunsului
Mediana (săptămâni) 38,9 (16,7, 40,0)
(IÎ 95%)
RR=risc relativ; ITT=populaţie în intenţie de tratament; SFP=supravieţuirea fără progresie a bolii; RC=Răspuns
Complet; RP = Răspuns parţial; SG=Supravieţuirea generală
* Supravieţuirea generală pentru subgrupurile histologice de SŢM (leiomiosarcom, sarcom sinovial şi „Alte”
SŢM) trebuie să fie interpretate cu precauţie, din cauza numărului mic de pacienţi şi a intervalelor de
confindenţă largi
Pe baza evaluărilor investigatorilor a fost observată o îmbunătăţire similară a SFP în cadrul grupului la
care s-a administrat pazopanib comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (RR în populaţia ITT
generală: 0,39; IÎ 95%, 0,30 până la 0,52, p <0,001).
Figura 5: Curbele Kaplan-Meier pentru supravieţuirea fără progresie a bolii în SŢM obţinute în
urma evaluării independente a întregii populaţii incluse în studiu (VEG110727)
La analiza finală a SG nu a fost observată nicio diferenţă semnificativă între cele 2 grupuri de tratament,
această analiză fiind realizată după ce s-au produs 76% (280/369) dintre evenimente (RR 0,87, IÎ 95%
0,67, 1,12 p=0,256).
Copii şi adolescenţi
Un studiu de fază I (ADVL0815) privind pazopanib a fost efectuat la 44 pacienți copii și adolescenți, cu
diverse tumori solide recurente sau refractare. Obiectivul principal a fost investigarea dozei maxime
tolerate (DMT), profilului de siguranță și proprietăților farmacocinetice ale pazopanib la copii și
adolescenți. Durata mediană a expunerii în acest studiu a fost de 3 luni (1-23 luni).
Un studiu de fază II (PZP034X2203) privind pazopanib a fost efectuat la 57 pacienți copii și adolescenți
cu tumori solide refractare, incluzând rabdomiosarcom (N=12), sarcom de țesuturi moi de tip non-
rabdomiosarcom (N=11), sarcom Ewing/pPNET (N=10), osteosarcom (N=10), neuroblastom (N=8) și
hepatoblastom (N=6). Studiul a fost un studiu deschis, necontrolat, cu agent unic, pentru stabilirea
activității terapeutice a pazopanib la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și <18 ani. Pazopanib a
fost administrat zilnic sub formă de comprimate, la o doză de 450 mg/m2/doză, sau sub formă de suspensie
orală, la o doză de 225 mg/m2/doză. Doza maximă zilnică permisă a fost de 800 mg pentru comprimate și
de 400 mg pentru suspensie orală. Durata mediană a expunerii a fost de 1,8 luni (1 zi-29 luni).
Rezultatele acestui studiu nu au indicat activitate antitumorală semnificativă în rândul populației
pediatrice respective. Prin urmare, pazopanib nu este recomandat pentru tratamentul acestor tumori la
copii și adolescenți (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea pediatrică).
Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor
studiilor efectuate cu pazopanib la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul carcinomului de
pelvis renal şi de rinichi (excluzând nefroblastomul, nefroblastomatoza, sarcomul cu celule clare,
nefromul mezoblastic, carcinomul renal medular şi tumora renală rabdoidă) (vezi pct. 4.2 pentru
informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze unice de pazopanib 800 mg la pacienţi cu tumori solide, concentraţia
plasmatică maximă (C ) de aproximativ 19 ± 13 µg/ml a fost obţinută după un interval median de 3,5
max
ore (limite 1,0-11,9 ore), iar ASC obţinută a fost de aproximativ 650 ± 500 µg x oră/ml. Administrarea
0-∞
zilnică are drept rezultat o creştere de 1,23 – 4 ori a ASC .
0-T
Nu a existat o creştere constantă a ASC sau a C în cazul administrării unor doze de pazopanib mai mari
max
de 800 mg.
Expunerea sistemică la pazopanib este crescută în cazul administrării împreună cu alimente.
Administrarea pazopanib cu alimente bogate sau sărace în grăsimi are drept rezultat o creştere de
aproximativ 2 ori a ASC şi C . De aceea, pazopanib trebuie administrat cu cel puţin două ore după mese
max
sau cu cel puţin o oră înainte de mese (vezi pct. 4.2).
Administrarea unui comprimat sfărâmat de pazopanib 400 mg a determinat o creştere a ASC cu 46%
(0-72)
şi a C de aproximativ 2 ori şi o scădere a t cu aproximativ 2 ore, comparativ cu administrarea
max max
comprimatului întreg. Aceste rezultate indică faptul că biodisponibilitatea şi rata de absorbţie a pazopanib
administrat oral cresc după administrarea comprimatului sfărâmat, comparativ cu administrarea unui
comprimat întreg (vezi pct. 4.2).
Distribuţie
Legarea pazopanib de proteinele plasmatice in vivo la om a depăşit 99%, fără a fi dependentă de
concentraţie în intervalul 10-100 μg/ml. Studiile in vitro sugerează că pazopanib este un substrat pentru P-
gp şi BCRP.
Metabolizare
Rezultatele studiilor in vitro au demonstrat că metabolizarea pazopanib este mediată în principal de
CYP3A4, contribuţia CYP1A2 şi a CYP2C8 fiind minoră. Cei patru metaboliţi principali ai pazopanib
sunt responsabili doar de un procent de 6% din expunerea plasmatică. Unul dintre aceşti metaboliţi inhibă
proliferarea celulelor endoteliale umane din vena ombilicală stimulate de VEGF, cu o potenţă similară
celei a pazopanibului, ceilalţi având o potenţă de circa 10 – 20 de ori mai mică. De aceea, activitatea
pazopanib este dependentă în principal de expunerea la substanţa parentală, pazopanib.
Eliminare
Pazopanib este eliminat lent, cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de 30,9 ore după administrarea
dozei recomandate de 800 mg. Eliminarea se realizează în principal prin materiile fecale, pe cale renală
eliminându-se <4% din doza administrată.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Rezultatele indică faptul că în urină este excretat un procent mai mic de 4% dintr-o doză de pazopanib
administrată oral, sub formă de pazopanib şi metaboliţi ai acestuia. Rezultatele unui model farmacocinetic
populaţional (date de la subiecţi cu valori iniţiale ale clearance-ului creatininei situate între 30,8 ml/min şi
150 ml/min) indică faptul că este puţin probabil ca insuficienţa renală să aibă un efect relevant din punct
de vedere clinic asupra farmacocineticii pazopanib. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu
clearance-ul creatininei peste 30 ml/min. Se recomandă precauţie la pacienţii cu clearance al creatininei
sub 30 ml/min, întrucât nu există experienţă privind utilizarea pazopanib la această grupă specială de
pacienţi (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
Uşoară
Valorile mediane la starea de echilibru ale C şi ASC ale pazopanib la pacienţii cu modificări uşoare
max (0-24)
ale parametrilor hepatici (definite fie ca valori normale ale bilirubinei şi orice creştere a valorilor
alaninaminotransferazei (ALT), fie ca o creştere a valorilor bilirubinei de până la 1,5 x LSN, indiferent de
valorile ALT) după administrarea de pazopanib 800 mg o dată pe zi sunt similare valorilor mediane la
pacienţii cu funcţie hepatică normală (vezi tabelul 7). 800 mg o dată pe zi este doza recomandată ca
pacienţii cu modificări uşoare ale testelor serice hepatice (vezi pct. 4.2).
Moderată
Doza maximă tolerată (DMT) de pazopanib la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (definită ca o
creştere a valorilor bilirubinei >1,5 x până la 3 x LSN, indiferent de valorile ALT) a fost de 200 mg o dată
pe zi. Valorile mediane la starea de echilibru ale C şi ASC după administrarea a 200 mg pazopanib
max (0-24)
o dată pe zi la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată au fost de aproximativ 44% şi, respectiv, 39%
din valorile mediane corespunzătoare obţinute după administrarea a 800 mg o dată pe zi la pacienţi cu
funcţie hepatică normală (vezi tabelul 7).
Pe baza datelor de siguranţă şi tolerabilitate, la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată doza de
pazopanib trebuie redusă la 200 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.2).
Severă
Valorile mediane la starea de echilibru a C şi ASC după administrarea a 200 mg pazopanib o dată
max (0-24)
pe zi la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă au fost de aproximativ 18% şi, respectiv, 15% din valorile
mediane corespunzătoare obţinute după administrarea a 800 mg o dată pe zi la pacienţi cu funcţie hepatică
normală. Pe baza expunerii diminuate şi a rezervei hepatice limitate, pazopanib nu este recomandat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (definită ca valoarea bilirubinei totale >3 x LSN, indiferent de
valoarea ALT) (vezi pct. 4.2).
Tabelul 7: Valori mediane ale parametrilor farmacocinetici ai pazopanib, la starea de echilibru,
măsurate la subiecţi cu insuficienţă hepatică
Grup Doză C (µg/ml) ASC (0-24) Doză recomandată
max
investigată (µg x oră/ml)
Funcţie hepatică 800 mg OZ 52,0 888,2 800 mg OZ
normală (17,1-85,7) (345,5-1482)
Insuficienţă 800 mg OZ 33,5 774,2 800 mg OZ
hepatică uşoară (11,3-104,2) (214,7-2034,4)
Insuficienţă 200 mg OZ 22,2 256,8 200 mg OZ
hepatică (4,2-32,9) (65,7-487,7)
moderată
Insuficienţă 200 mg OZ 9,4 130,6 nerecomandat
hepatică severă (2,4-24,3) (46,9-473,2)
OZ – O dată pe zi
Copii și adolescenți
La administrarea pazopanib 225 mg/m2 (sub formă de suspensie orală) la pacienți copii și adolescenți,
parametrii farmacocinetici (C , T și ASC) au fost similari celor raportați anterior la pacienți adulți,
max max
tratați cu pazopanib 800 mg. Rezultatele nu au indicat o diferență marcată în ceea ce privește clearance-ul
pazopanib, normalizat în funcție de suprafața corporală, între copii și adulți.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul preclinic de siguranţă al pazopanib a fost evaluat la şoareci, şobolani, iepuri şi maimuţe. În
studiile cu administrare de doze repetate la rozătoare, efectele la nivelul diferitelor ţesuturi (os, dinţi, pat
unghial, organe de reproducere, ţesuturi hematologice, rinichi şi pancreas) par a fi corelate cu
farmacologia inhibiţiei VEGFR şi/sau întreruperea căilor de semnalizare ale VEGF, majoritatea efectelor
survenind la valori ale expunerii plasmatice sub cele observate în practica clinică. Alte efecte observate
includ scădere în greutate, diaree şi/sau morbiditate, care au fost fie secundare efectelor gastrointestinale
locale cauzate de expunerea locală crescută a mucoaselor la medicament (la maimuţe), fie efectelor
farmacologice (la rozătoare). La femelele de şoarece, la expuneri de 2,5 mai mari decât expunerea la om
evaluată pe baza ASC, au fost observate leziuni hepatice proliferative (focare eozinofilice şi adenoame).
În studiile de toxicitate juvenilă, efectuate la şobolani înainte de înţărcare, cu administrare de pazopanib
începând din ziua 9 post-partum până în ziua 14 post-partum, s-a observat că acesta a cauzat deces şi
dezvoltare/maturare anormală a organelor la nivelul rinichiului, plămânului, ficatului şi inimii, la o doză
de aproximativ 0,1 ori mai mare decât expunerea clinică, pe baza ASC determinate la adulţii umani. În
urma administrării de pazopanib la şobolani după înţărcare începând din ziua 21 post- partum până în ziua
62 post-partum, rezultatele toxicologice au fost similare cu cele observate la şobolanii adulţi la expuneri
comparabile. Copiii şi adolescenţii prezintă risc crescut de efecte asupra oaselor şi dinţilor, comparativ cu
adulţii, din cauza faptului că aceste modificări, incluzând inhibarea creşterii (membre scurte), fragilitatea
oaselor şi remodelarea dinţilor, au fost prezente la şobolanii tineri la ≥10 mg/kg şi zi (egal cu aproximativ
0,1-0,2 ori mai mari decât expunerea clinică, pe baza ASC determinate la adulţii umani) (vezi pct. 4.4).
Efecte asupra funcției de reproducere, fertilităţii şi teratogenitate
S-a demonstrat că pazopanib este embriotoxic şi teratogen atunci când este administrat la şobolani şi
şoareci, la expuneri de peste 300 de ori mai mici decât expunerea la om (evaluată pe baza ASC).
Efectele au inclus scădere a fertilităţii la femele, creştere a pierderilor pre- şi postimplantare, resorbţie
precoce, letalitate embrionară, greutate mică a fetuşilor şi malformaţii cardivasculare. La rozătoare s-a
observat corp galben redus, creştere a incidenței chisturilor şi atrofie ovariană. Într-un studiu asupra
fertilităţii, la şoarecii masculi nu au existat efecte asupra împerecherii sau fertilităţii, dar s-a observat
greutate testiculară şi epididimală scăzută, cu reducere a ratei de producere a spermei, a motilităţii spermei
şi a concentraţiilor de spermă în epididim şi testicule, la expuneri de 0,3 ori din expunerea la om, evaluată
pe baza ASC.
Genotoxicitate
Pazopanib nu a indus leziuni genetice atunci când a fost testat în analize de genotoxicitate (testul Ames,
testul aberaţiilor cromozomiale în limfocitele din sângele periferic la om şi testul in vivo al micronucleilor
la şobolan). Un intermediar sintetic utilizat în fabricarea pazopanib, care este prezent în cantităţi mici şi în
medicamentul final, nu a avut efecte mutagene în cazul analizei Ames, dar a fost genotoxic în testul
limfomului la şoarece (MLA mouse lymphoma assay) şi la testul in vivo al micronucleilor la şoarece.
Carcinogeneză
În studiile privind carcinogeneza, cu durata de doi ani, efectuate cu pazopanib, a existat un număr crescut
de adenoame hepatice observate la șoarece și adenocarcinoame duodenale observate la șobolan. Pe baza
patogenezei specifice rozătoarelor și a mecanismului pentru aceste date, nu se consideră că acestea
reprezintă un risc carcinogen crescut la pacienții care utilizează pazopanib.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Povidonă (K30)
Amidonoglicolat de sodiu (tip A)
Celuloză microcristalină silicifiată
Filmul comprimatului
Copolimer grefat macrogol – alcool polivinilic
Polisorbat 80
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
30 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Pazopanib Dr. Reddy’s 200 mg comprimate filmate
Blistere PVC-Al-OPA/Al.
Mărimi de ambalaj: 30,60 sau 90 comprimate sau blistere cu doze unitare cu 30 x 1 comprimate filmate.
Pazopanib Dr. Reddy’s 400 mg comprimate filmate
Blistere PVC-Al-OPA/Al.
Mărimi de ambalaj: 30,60 sau 90 comprimate sau blistere cu doze unitare cu 60 x 1 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Dr. Reddy’s Laboratories Romania SRL
Str. Daniel Danielopolu, nr. 30-32, etaj 5, spațiul 1, sector 1 București,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15981/2025/01-04
15982/2025/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: aprilie 2025
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2025