Prospect Panzyga 100 mg/ml soluţie perfuzabilă
Producator: Octapharma (IP) SPRL
Clasa ATC: seruri imune şi imunoglobuline; imunoglobuline umane normale pentru
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13595/2020/01-02-03-04-05-06-07-08-09 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Panzyga 100 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Imunoglobulină umană normală (Ig i.v.)
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală………………….100 mg
(puritate Ig minim 95%)
Fiecare flacon a 10 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 1 g.
Fiecare flacon a 25 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 2,5 g.
Fiecare flacon a 50 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 5 g.
Fiecare flacon a 60 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 6 g.
Fiecare flacon a 100 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 10 g.
Fiecare flacon a 200 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 20 g.
Fiecare flacon a 300 ml conţine: Imunoglobulină umană normală 30 g.
Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative):
IgG 65%
IgG2 28%
IgG3 3%
IgG4 4%
Conținutul minim de IgG antirujeolă este 9 UI/ml.
Conţinutul maxim de IgA este 300 micrograme/ml.
Produs din plasmă de la donatori umani.
Excipient
Acest medicament conţine sodiu 69 mg per flacon de 100 ml, echivalent cu 3,45% din doza maximă
zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţia este limpede sau uşor opalescentă şi incoloră până la galben pal. pH-ul soluţiei este cuprins între
4,5 şi 5,0, osmolalitatea este ≥ 240 mosm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de substituţie la adulţi, copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani) în:
• Sindroame de imunodeficienţă primară (SIP) cu afectare a sintezei de anticorpi.
• Imunodeficienţe secundare (IDS) la pacienţi cu infecţii severe sau recurente, cu ineficienţă a
tratamentului antimicrobian şi, fie eşec terapeutic dovedit al anticorpilor specifici (ETDAS)*, fie
concentraţii serice ale IgG de <4 g/l.
*ETDAS=eşecul obţinerii unei creşteri de cel puţin 2 ori a titrului de anticorpi anti-IgG după
administrarea de vaccinuri cu antigene pneumococice polizaharidice şi polipeptidice
Profilaxia rujeolei pre-/post-expunere pentru adulții, copiii și adolescenții (0-18 ani) susceptibili, la care
este contraindicată sau nu este recomandată imunizarea activă.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea imunoglobulinei umane
intravenoase în profilaxia rujeolei pre-/post-expunere și imunizarea activă.
Imunomodulare la adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani) în:
• Trombocitopenie imună primară (TIP) la pacienţi cu risc hemoragic crescut sau anterior unei
intervenţii chirurgicale pentru a corecta numărul de trombocite.
• Sindrom Guillain Barré.
• Boală Kawasaki (în asociere cu acid acetilsalicilic; vezi pct. 4.2).
• Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC).
• Neuropatie motorie multifocală (NMM).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu Ig i.v. trebuie iniţiat şi monitorizat sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul tulburărilor sistemului imun.
Doze
Doza şi schema terapeutică se stabilesc în funcţie de indicaţie.
Poate fi necesară ajustarea dozei pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic. Doza
bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare la pacienţii subponderali şi supraponderali. La
pacienții supraponderali, doza trebuie să fie bazată pe greutatea corporală fiziologică standard.
Următoarele scheme terapeutice sunt prezentate în scop orientativ.
Tratament de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Schema terapeutică trebuie să asigure obţinerea unei concentraţii plasmatice minime de IgG (măsurată
înainte de administrarea următoarei perfuzii) de cel puţin 6 g/l sau încadrată în intervalul de referinţă al
valorilor normale pentru vârsta populaţională. Pentru echilibrare (concentraţiile de IgG la starea de
echilibru) sunt necesare 3 – 6 luni de la începerea tratamentului. Doza iniţială recomandată este
de 0,4 – 0,8 g/kg corp administrată o dată, urmată de administrarea unor doze de cel puţin 0,2 g/kg corp,
la interval de 3- 4 săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge concentraţia plasmatică minimă de 6 g/l este de aproximativ 0,2 – 0,8 g/kg
corp şi lună. După ce s-a atins starea de echilibru, intervalul dintre administrări variază între 3 şi
4 săptămâni.
Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa
infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor bacteriene, poate fi necesar să se mărească doza şi să se
încerce atingerea unor concentraţii plasmatice minime mai mari.
Terapia de substituție în imunodeficienţele secundare (definite la pct. 4.1)
Doza recomandată este de 0,2 – 0,4g/kg, administrată la interval de 3 – 4 săptămâni.
Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa
infecţiei. Doza trebuie ajustată conform necesităţilor, pentru a se obţine protecţia optimă împotriva
infecţiilor: poate fi necesară o creştere a dozei la pacienţii cu infecţie persistentă; poate fi luată în
considerare o reducere a dozei odată ce infecţia pacientului se remite complet.
Profilaxia rujeolei pre-/post-expunere
Profilaxia post-expunere
Dacă un pacient susceptibil a fost expus la rujeolă, o doză de 0,4 g/kg administrată cât mai curând posibil
și în decurs de 6 zile de la expunere trebuie să asigure un titru seric > 240 mUI/ml de anticorpi
antirujeolici pentru o perioadă de cel puțin 2 săptămâni. Titrurile serice trebuie verificate după
2 săptămâni și susținute prin dovezi. O doză suplimentară de 0,4 g/kg, care poate fi repetată o dată după
2 săptămâni, poate fi necesară pentru a menține titrul seric > 240 mUI/ml.
Dacă un pacient cu IDP/IDS a fost expus la rujeolă și primește în mod regulat perfuzii cu Ig i.v., trebuie
luată în considerare administrarea unei doze suplimentare de Ig i.v. cât mai curând posibil și în decurs
de 6 zile de la expunere. O doză de 0,4 g/kg trebuie să asigure un titru seric > 240 mUI/ml de anticorpi
antirujeolă timp de cel puțin 2 săptămâni.
Profilaxia pre-expunere
Dacă un pacient cu IDP/IDS prezintă un risc de expunere viitoare la rujeolă și primește o doză de
întreținere de Ig i.v. mai mică de 0,53 g/kg la fiecare 3-4 săptămâni, această doză trebuie crescută o dată
la 0,53 g/kg. Aceasta trebuie să asigure un titru seric > 240 mUI/ml de anticorpi antirujeolă timp de cel
puțin 22 zile după perfuzie.
Imunomodularea în:
Trombocitopenie imună primară)
Sunt două scheme alternative de tratament:
• o doză de 0,8 – 1 g/kg corp administrată în ziua 1; doză care poate fi repetată o dată în interval
de 3 zile
• o doză de 0,4 mg/kg corp, administrată zilnic timp de 2 – 5 zile. Tratamentul poate fi repetat dacă
are loc o recidivă.
Sindrom Guillain Barré
0,4 g/kg şi zi, timp de 5 zile (cu posibilitatea repetării dozei în caz de recidivă).
Boala Kawasaki
O doză unică de 2,0 g/kg corp. Pacienţii trebuie să utilizeze tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.
Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)
Doză iniţială: 2 g/kg corp, în prize divizate, pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive.
Doză de întreţinere: 1 g/kg corp pe parcursul a 1 – 2 zile consecutive, la interval de 3 săptămâni.
Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului
după 6 luni, tratamentul trebuie oprit.
Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza
răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară ajustarea dozelor
şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.
Neuropatie motorie multifocală (NMM)
Doză iniţială: 2 g/kg corp în prize divizate pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive.
Doze de întreţinere: 1 g/kg corp la interval de 2 -4 săptămâni sau 2 g/kg corp la interval de 4 –
8 săptămâni.
Efectul tratamentului trebuie evaluat la fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului
după 6 luni, tratamentul trebuie oprit.
Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza
răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară ajustarea dozelor
şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.
Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în tabelul următor:
Indicaţie Doză Frecvenţa de administrare
Tratament de substituţie
Sindroame de imunodeficienţă Doză iniţială:
primară 0,4–0,8 g/kg corp la interval de 3 – 4 săptămâni
Doză de întreţinere:
0,2–0,8 g/kg corp
Imunodeficienţă secundară (definită 0,2–0,4 g/kg corp la interval de 3 – 4 săptămâni
la pct. 4.1)
Profilaxia rujeolei pre-/post-expunere
Profilaxia post-expunere la 0,4 g/kg Cât mai curând posibil și în decurs de
pacienții susceptibili 6 zile, posibil să se repete o dată după
2 săptămâni, pentru a menține titrul
seric de anticorpi antirujeolă
> 240 mUI/ml
Profilaxia post-expunere la 0,4 g/kg Pe lângă terapia de întreținere,
pacienții cu IDP/IDS administrată ca doză suplimentară în
decurs de 6 zile de la expunere
Profilaxia pre-expunere la pacienții 0,53 g/kg
Dacă un pacient primește o doză de
cu IDP/IDS
întreținere mai mică de 0,53 g/kg la
fiecare 3-4 săptămâni, această doză
trebuie crescută o dată la cel puțin
0,53 g/kg
Imunomodulare
Trombocitopenie imună primară 0,8–1 g/kg corp în prima zi; această doză se poate repeta
o dată în decurs de 3 zile
sau
0,4 g/kg corp şi zi timp de 2 – 5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg corp şi zi timp de 5 zile
Boala Kawasaki într-o singură doză, concomitent cu acid
2 g/kg corp acetilsalicilic
Poliradiculoneuropatie Doză iniţială: în prize divizate, pe parcursul
demielinizantă inflamatorie cronică 2 g/kg corp a 2 – 5 zile consecutive
(PDIC)
Doză de întreţinere: la interval de 3 săptămâni în prize
1 g/kg corp divizate, pe parcursul a 1 – 2 zile
consecutive
Neuropatie motorie multifocală Doză iniţială: în prize divizate pe parcursul a 2 – 5 zile
(NMM) 2 g/kg corp consecutive
Doză de întreţinere: la interval de 2 – 4 săptămâni
1 g/kg corp
sau
sau
la interval de 4 – 8 săptămâni în prize
2 g/kg corp divizate pe parcursul a 2 – 5 zile
Copii şi adolescenţi
Dozele recomandate pentru copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani) nu diferă faţă de
cele recomandate la adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de
greutatea corporală şi trebuie ajustate în funcţie de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile dovezi care să impună o ajustare a dozei.
Insuficienţă renală
Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi
pct. 4.4.
Vârstnici
Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi
pct. 4.4.
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă.
Imunoglobulina umană normală trebuie administrată în perfuzie intravenoasă, cu o viteză iniţială
de 0,6 ml/kg corp şi oră, timp de 30 minute. Vezi pct. 4.4. În cazul apariţiei unei reacţii adverse,
trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită perfuzia. Dacă este bine tolerată, viteza de
administrare poate fi crescută treptat, până la maximum 4,8 ml/kg corp şi oră.
În cazul pacienţilor cu SIP care au tolerat o viteză de perfuzare de 4,8 ml/kg şi oră, viteza de perfuzie
poate fi crescută treptat până la maxim 8,4 ml/kg şi oră.
Pentru administrarea perfuzabilă a eventualului rest de medicament rămas în tubulatura de perfuzie la
finalul perfuziei, tubulatura poate fi spălată cu ser fiziologic 0,9% sau cu soluție de glucoză 5%.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă (imunoglobulină umană) sau la oricare dintre excipienţi (vezi
pct. 4.4 şi pct. 6.1).
Pacienţi cu deficit selectiv de IgA care au dezvoltat anticorpi anti-IgA, întrucât administrarea unui
medicament care conţine IgA poate duce la anafilaxie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului
medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Precauţii de utilizare
Complicaţiile posibile pot fi adesea prevenite dacă se asigură că pacienţii:
• nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală, perfuzând la început medicamentul
foarte lent (0,6 – 1,2 ml/kg şi oră),
• sunt atent monitorizaţi, observând orice simptom care apare în timpul perfuziei. În mod special,
pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-a
schimbat medicamentul care conţine Ig i.v. sau atunci când a trecut un interval de timp lung de la
ultima administrare, trebuie monitorizaţi în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după
administrarea primei perfuzii, într-un mediu clinic controlat, pentru a decela posibilele reacţii
adverse și pentru a se asigura că tratamentul de urgență poate fi administrat imediat în cazul în
care apar probleme. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp de cel puţin 20 minute după
administrare.
La toţi pacienţii, administrarea Ig i.v. necesită:
• hidratare adecvată înainte de iniţierea perfuziei cu Ig i.v.
• monitorizarea diurezei
• monitorizarea concentraţiilor plasmatice de creatinină
• evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5).
În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de perfuzare sau trebuie oprită perfuzia.
Tratamentul necesar depinde de tipul şi de gravitatea reacţiei adverse.
Reacţie legată de perfuzie
Anumite reacţii adverse (de exemplu, cefalee, hiperemie facială, frisoane, mialgie, wheezing, tahicardie,
lombalgie, greaţă şi hipotensiune arterială) pot fi asociate cu viteza de perfuzare. Viteza de perfuzare
recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, iar în timpul
administrării perfuziei trebuie observate toate simptomele.
Reacţiile adverse pot apărea mai frecvent:
• la pacienţii cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în
cazuri rare, atunci când medicamentul care conţine imunoglobulină umană normală este schimbat
cu altul sau atunci când a trecut un interval de timp lung de la ultima perfuzie.
• la pacienţii cu infecţie netratată sau inflamaţie cronică preexistentă.
Hipersensibilitate
Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.
Anafilaxia poate apărea în cazul pacienţilor
• cu concentrații IgA nedetectabile sau care prezintă anticorpi anti-IgA
• care au tolerat un tratament anterior cu imunoglobulină umană normală.
În caz de şoc, trebuie instituit tratamentul medical standard pentru şoc.
Tromboembolism
Există dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de Ig i.v. şi evenimentele tromboembolice
cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral (inclusiv apoplexie), embolie pulmonară şi
tromboză venoasă profundă, asociere care se presupune a fi legată de o creştere relativă a vâscozităţii
sângelui prin afluxul mare de imunoglobuline, la pacienţii cu risc. Prescrierea şi administrarea de Ig i.v.
trebuie efectuate cu prudenţă la pacienţii obezi şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru apariţia
unor evenimente tromboembolice (cum sunt vârsta înaintată, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat
şi antecedentele de afecţiuni vasculare sau episoade trombotice, pacienţii cu tulburări trombofilice
dobândite sau ereditare, cei cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţii cu hipovolemie severă,
pacienţii cu afecţiuni care cresc vâscozitatea sanguină).
La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin Ig i.v. trebuie
perfuzate cu viteza şi doza minimă eficace.
Insuficienţă renală acută
S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu Ig i.v.
În majoritatea cazurilor, au fost identificaţi factori de risc cum sunt: insuficienţă renală preexistentă,
diabet zaharat, hipovolemie, obezitate, administrare concomitentă a unor medicamente nefrotoxice sau
vârsta peste 65 ani.
Parametrii renali trebuie evaluaţi înainte de perfuzia cu Ig i.v., în special la pacienţii consideraţi a
prezenta un risc potenţial crescut de dezvoltare a insuficienţei renale acute, şi ulterior la intervale
periodice. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin Ig i.v. trebuie
perfuzate cu viteza şi doza minimă eficace. În caz de insuficienţă renală, trebuie luată în considerare
întreruperea tratamentului cu Ig i.v.
În timp ce raportările de disfuncţie renală sau de insuficienţă renală acută s-au asociat cu administrarea
mai multor medicamente autorizate care conţin Ig i.v., având în compoziţie diferiţi excipienţi, cum sunt
zahăr, glucoză şi maltoză, cele care conţin zahăr ca stabilizator s-au asociat cu o proporţie anormal de
mare din numărul total. La pacienţii cu risc poate fi luată în considerare administrarea medicamentelor
care conţin Ig i.v. şi nu au în compoziţie aceşti excipienţi. Panzyga nu conţine zahăr, maltoză sau
glucoză.
Sindrom de meningită aseptică (SMA)
S-a raportat apariţia sindromului de meningită aseptică în asociere cu tratamentul cu Ig i.v. Sindromul
debutează, de obicei, în decurs de câteva ore până la 2 zile după tratamentul cu Ig i.v. Analizele
lichidului cefalorahidian (LCR) sunt frecvent pozitive, cu pleiocitoză până la câteva mii de celule per
mm3, predominant din seria granulocitară, şi valori ale proteinelor până la câteva sute de mg/dl.
SMA poate apărea mai frecvent în asociere cu tratamentul cu doze mari de Ig i.v. (2 g/kg).
La pacienţii care prezintă astfel de semne şi simptome trebuie să se efectueze un consult neurologic
amănunţit, inclusiv analize ale LCR, pentru a se exclude alte cauze ale meningitei.
Întreruperea tratamentului cu Ig i.v. a determinat remisia SMA în decurs de câteva zile, fără sechele.
Anemie hemolitică
Medicamentele pe bază de Ig i.v. pot conţine anticorpi de grupă sanguină, care pot acţiona ca hemolizine
şi pot induce aglutinarea in vivo a hematiilor (celule roşii sanguine, CRS) cu imunoglobulină, generând
o reacţie antiglobulină directă pozitivă (testul Coombs) şi, rar, hemoliză. Anemia hemolitică poate
apărea ulterior tratamentului cu Ig i.v, din cauza sechestrării crescute a CRS. Pacienţii cărora li se
administrează tratament cu Ig i.v. trebuie monitorizaţi în vederea detectării semnelor şi simptomelor
clinice de hemoliză (vezi pct. 4.8).
Neutropenie/Leucopenie
După tratamentul cu Ig i.v., au fost raportate o scădere tranzitorie a numărului de neutrofile şi/sau
episoade de neutropenie, uneori severe. Acest efect se produce, de obicei, în interval de ore sau zile după
administrarea Ig i.v. şi se remite spontan în interval de 7 – 14 zile.
Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)
La pacienţii cărora li s-a administrat Ig i.v., au fost raportate câteva cazuri de edem pulmonar
necardiogen acut [leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)]. LPALT este caracterizată de
hipoxie severă, dispnee, tahipnee, cianoză, febră şi hipotensiune arterială. Simptomele de LPALT apar,
de obicei, în timpul sau în interval de 6 ore de la transfuzie, deseori în interval de 1 – 2 ore. Prin urmare,
persoanele cărora li se administrează Ig i.v. trebuie monitorizate în scopul depistării şi perfuzia trebuie
oprită imediat în caz de reacţii adverse pulmonare. LPALT este o afecţiune care poate pune viața în
pericol, care necesită tratament imediat la o unitate de terapie intensivă.
Interferenţă cu testele serologice
După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a titrurilor diverşilor
anticorpi transferaţi pasiv poate duce la obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu, A, B, D, poate interfera
cu unele teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul antiglobulinic
direct (DAT, testul Coombs direct).
Microorganisme transmisibile
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge
sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, testarea fiecărei probe donate şi a rezervei de plasmă,
pentru a evidenţia markerii specifici ai infecţiei şi introducerea în procesul de fabricaţie a unor etape
eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. În pofida acestor măsuri, atunci când se
administrează medicamente preparate din sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate
posibilitatea transmiterii unor infecţii. Acest aspect se aplică, de asemenea, în cazul virusurilor
necunoscute sau nou apărute şi al altor tipuri de microorganisme patogene.
Măsurile adoptate sunt considerate eficiente în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul
imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) şi pentru virusuri
neîncapsulate cum sunt virusul hepatitei A (VHA) şi parvovirusul B19.
Experienţa clinică nu a evidenţiat transmiterea hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin administrarea
de imunoglobuline şi se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa antivirală o
are conţinutul de anticorpi.
Conținut de sodiu
Acest medicament conţine sodiu 69 mg per flacon de 100 ml, echivalent cu 3,45% din doza maximă
zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Copii şi adolescenţi
Atenţionările şi precauţiile prezentate sunt valabile atât la adulţi cât şi la copii şi adolescenţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate afecta eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum sunt
vaccinurile pentru rujeolă, rubeolă, oreion şi varicelă, pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi până
la 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de
vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de afectare a
eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin
rujeolic trebuie să se verifice titrul anticorpilor.
Diuretice de ansă
A se evita administrarea concomitentă cu diuretice de ansă.
Copii şi adolescenţi
Interacţiunile prezentate sunt valabile atât la adulţi cât şi la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide. S-a demonstrat că
medicamentele care conţin Ig i.v traversează placenta, în proporţie crescută în cursul celui de al treilea
trimestru de sarcină. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează faptul că nu se anticipează efecte
nocive asupra evoluţiei sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.
Alăptarea
Siguranța utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate și, de aceea, trebuie administrat cu precauție la mamele care alăptează. Imunoglobulinele se
excretă în laptele uman. Nu se anticipează efecte negative asupra nou-născuţilor/sugarilor.
Fertilitatea
Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează faptul că nu se anticipează efecte nocive asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Panzyga nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienții care manifestă reacții adverse în timpul tratamentului
trebuie să aștepte până la remiterea acestora înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacţiile adverse cauzate de imunoglobulinele umane normale (în ordine descrescătoare a frecvenţei)
includ (vezi şi pct. 4.4):
• frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială
şi lombalgii moderate.
• reacţii hemolitice reversibile; în special la pacienţii cu grup sanguin A, B şi AB şi (rareori) anemie
hemolitică care necesită transfuzie.
• (rareori) o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă
pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările anterioare.
• (rareori) reacţii cutanate tranzitorii (inclusiv lupus eritematos cutanat – cu frecvență necunoscută).
• (foarte rar) reacţii tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral,
embolie pulmonară, tromboze venoase profunde.
• cazuri de meningită aseptică reversibilă.
• cazuri de creşteri ale creatininemiei şi/sau apariţia insuficienţei renale acute.
• cazuri de leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT).
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
Tabelul de mai jos respectă clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe (ASO şi termenii
preferaţi).
Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100
şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare
(< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Frecvenţa reacţiilor adverse în studiile clinice cu Panzyga:
Clasificarea MedDRA Reacţie adversă Frecvenţă per Frecvenţă per
pe aparate, sisteme şi perfuzie pacient
organe (ASO) în
următoarea ordine:
Tulburări hematologice Hemoliză†, anemie, Mai puţin frecvente Frecvente
şi limfatice leucopenie
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente Foarte frecvente
nervos –––––––––––– ––––––––– ––––––––-
Meningită aseptică, Mai puţin frecvente Frecvente
hipoestezie, ameţeli
Tulburări oculare Prurit ocular Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări acustice şi Otalgie Mai puţin frecvente Frecvente
vestibulare
Tulburări cardiace Tahicardie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hipertensiune arterială Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări respiratorii, Tuse Mai puţin frecvente Frecvente
toracice şi mediastinale
Tulburări Greaţă Frecvente Foarte frecvente
gastro-intestinale –––––––––––– ––––––––– ––––––––-
Vărsături, durere abdominală, Mai puţin frecvente Frecvente
disconfort abdominal
Afecţiuni cutanate şi ale Erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente Frecvente
ţesutului subcutanat
Tulburări Artralgie, mialgie, durere sau Mai puţin frecvente Frecvente
musculo-scheletice şi rigiditate musculo-scheletică
ale ţesutului conjunctiv
Tulburări generale şi la Febră Frecvente Foarte frecvente
nivelul locului de –––––––––––– ––––––––– ––––––––-
administrare Frisoane, durere toracică, Mai puţin frecvente Frecvente
durere, senzaţie de frig,
Clasificarea MedDRA Reacţie adversă Frecvenţă per Frecvenţă per
pe aparate, sisteme şi perfuzie pacient
organe (ASO) în
următoarea ordine:
astenie, oboseală, prurit la
nivelul locului de perfuzie
Investigaţii diagnostice Creştere a concentraţiei Mai puţin frecvente Frecvente
plasmatice a enzimelor
hepatice
† caz subclinic
Următoarele reacţii au fost raportate în experienţa de după punerea pe piaţă cu Panzyga. Frecvența
pentru reacțiile raportate după punerea pe piață nu poate fi estimată din datele disponibile.
Clasificarea MedDRA pe Frecvență
Reacţii adverse
aparate, sisteme şi organe
Tulburări ale sistemului Reacţie anafilactică, hipersensibilitate Necunoscută
imunitar
Tulburări psihice Anxietate Necunoscută
Tulburări ale sistemului Hipoestezie, parestezie, tremor Necunoscută
nervos
Tulburări cardiace Tahicardie Necunoscută
Tulburări vasculare Hipertensiune arterială Necunoscută
Tulburări respiratorii, toracice Tuse, dispnee Necunoscută
şi mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Durere abdominală, diaree Necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale Eritem, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, Necunoscută
ţesutului subcutanat urticarie
Tulburări musculo-scheletice Spasme musculare, durere cervicală, durere la Necunoscută
şi ale ţesutului conjunctiv nivelul extremităţilor
Tulburări generale şi la Astenie, disconfort toracic, durere toracică, Necunoscută
nivelul locului de administrare fatigabilitate, senzaţie de căldură, stare generală
de rău
Apariţia următoarelor reacţii a fost raportată în cazul tratamentului cu Ig i.v. şi este posibilă, de
asemenea, în cazul administrării Panzyga :
Clasificarea MedDRA pe aparate,
Reacţii adverse
sisteme şi organe
Tulburări hematologice şi limfatice Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţie anafilactoidă, angioedem, edem facial
Tulburări metabolice şi de nutriţie Supraîncărcare volemică, (pseudo)hiponatremie
Tulburări psihice Agitaţie, stare confuzională, nervozitate
Tulburări ale sistemului nervos Accident vascular cerebral, comă, pierdere a conştienţei,
convulsii, encefalopatie, migrenă, tulburări de vorbire,
fotofobie
Tulburări cardiace Stop cardiac, angină pectorală, bradicardie, palpitaţii, cianoză
Tulburări vasculare Insuficienţă circulatorie periferică sau colaps, flebită, paloare
Tulburări respiratorii, toracice şi Insuficienţă respiratorie, apnee, sindrom de detresă
mediastinale respiratorie acută, edem pulmonar, bronhospasm, hipoxie,
wheezing
Tulburări hepatobiliare Insuficienţă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Sindrom Stenvens-Johnson, epidermoliză, exfoliere a pielii,
subcutanat eczemă, dermatită (buloasă), alopecie
Tulburări renale şi ale căilor urinare Durere renală
Tulburări generale şi la nivelul Reacţie la locul de injectare, hiperemie, simptomatologie de
locului de administrare tip gripal, eritem facial, edem, letargie, senzaţie de arsură,
hiperhidroză
Clasificarea MedDRA pe aparate,
Reacţii adverse
sisteme şi organe
Investigaţii diagnostice Test Coombs direct pozitiv, viteză de sedimentare a
hematiilor fals crescută, saturaţie a oxigenului scăzută
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, cum sunt reacţiile de hipersensibilitate, tromboembolie,
insuficienţă renală acută, sindrom de meningită aseptică şi anemie hemolitică, vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi sunt identice cu cele observate la
adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii care
prezintă risc, incluzând sugarii, pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală
(vezi pct. 4.4).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: seruri imune şi imunoglobuline; imunoglobuline umane normale pentru
administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02.
Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină G (IgG), cu un spectru larg de
anticorpi împotriva diverselor microorganisme infecţioase.
Imunoglobulina umană normală conţine anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală. De obicei, este
preparată din rezerve de plasmă provenind de la minimum 1000 donatori. Conţine o distribuţie a
subclaselor de imunoglobulină G foarte asemănătoare, proporţional, cu cea din plasma umană nativă.
Dozele adecvate din acest medicament pot să readucă în limitele normale concentraţiile anormal de mici
ale IgG.
Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii decât terapia de substituţie nu este complet elucidat.
Studii clinice
Un studiu prospectiv, deschis, necontrolat a fost efectuat la 51 pacienţi cu sindroame de imunodeficienţă
primară. Pacienţii au fost incluşi în 3 grupe de vârstă ( cu vârsta cuprinsă între 2 ani şi < 12 ani, între
12 ani şi < 16 ani şi între 16 ani şi 75 ani). Criteriul final principal al studiului a fost frecvenţa
infecţiilor bacteriene grave (IBG) per persoană-an în timpul tratamentului. În cursul acestui studiu,
pacienţilor li s-a administrat un număr total de 17 sau 13 perfuzii de Panzyga, în funcţie de faptul dacă
intervalele periodice dintre tratamente erau de 3, respectiv 4 săptămâni. Doza a fost de 0,2 – 0,8 g/kg
corp, administrată cu viteze de perfuzie crescânde, până la maximum 0,08 ml/kg corp şi minut. Doi
pacienţi au dezvoltat 4 IBG. Cu un total de 50,2 pacient-an expunere, rezultatul acestui criteriu final
principal a fost de 0,08 IBG/pacient-an expunere, cu o limită superioară a intervalului de încredere 99%
de 0,5. De asemenea, alţi parametri de eficacitate, calculaţi în funcţie de pacient-an expunere, cum sunt
alte infecţii şi zilele în care s-au administrat antibiotice, în care au avut loc absenţe de la şcoală sau de
la locul de muncă şi spitalizări din cauza infecţiilor, au corespuns celor publicaţi pentru alte Ig i.v.
dezvoltate anterior.
Acest studiu a fost urmat de un studiu de extensie efectuat în scopul evaluării tolerabilităţii Panzyga
atunci când a fost administrat la viteze de perfuzare mai mari (cuprinse între 0,08 ml/kg şi min şi
0,14 ml/kg şi min). În total au fost înrolaţi 21 pacienţi. Medicamentul a fost bine tolerat şi toţi pacienţii
au terminat studiul conform programării. Au fost raportate evenimentele adverse (EA) legate de
medicamentul de studiu la 2 copii şi 2 adulţi; cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost greaţă şi
cefalee.
Un alt studiu prospectiv, deschis, necontrolat, a fost efectuat la 40 pacienţi cu purpură trombocitopenică
imună, cu durata de cel puţin 12 luni. Pacienţilor li s-a administrat o doză zilnică de 1 g/kg timp de 2 zile
consecutive. Conform recomandărilor EMA, un răspuns alternativ (RA) a fost definit prin creşterea
numărului de trombocite până la ≥ 30 x 109/l şi cel puţin dublu faţă de numărul de trombocite iniţial,
confirmat în cel puţin 2 evaluări separate, la intervale de cel puţin 7 zile, în absenţa sângerării. Un RA
a fost observat la 24 pacienţi (66,7%).
Conform recomandărilor EMA, un răspuns complet (RC) a fost definit prin obţinerea unui număr de
trombocite de ≥ 100 x 109/L, evidenţiat la cel puţin 2 evaluări separate, la intervale de cel puţin 7 zile,
în absenţa unor sângerări noi. Un RC a fost observat la 18 pacienţi (50,0%).
Pierderea unui RA/RC a fost definită în cazul în care criteriile pentru RA/RC au fost întrunite dar s-au
modificat ulterior, prin scăderea numărului de trombocite la < 30 x 109/l (RA) sau < 100 x 109/l (RC)
sau la mai puţin de dublu faţă de numărul iniţial sau prin apariţia unei sângerări. Pierderea RA a fost
observată la 11 din 24 pacienţi (45,8%) care au îndeplinit criteriile pentru RA. Pierderea RC a fost
observată la 14 din 18 pacienţi (77,8%) care au îndeplinit criteriile pentru RC.
Pentru informaţii privind siguranţa rezultate în urma studiilor clinice, vezi pct. 4.8.
Copii şi adolescenţi
Nu au existat diferenţe majore în ceea ce priveşte procentul pacienţilor copii şi adolescenţi cu EA,
comparativ cu adulţii. EA legate de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe „Infecţii şi infestări“ au
fost cele mai frecvente EA apărute la toate grupele de vârstă; cu toate acestea, au fost raportate în procent
mai mare la pacienţii copii şi adolescenţi. Aceeaşi diferenţă a fost observată în ceea ce priveşte EA
legate de tulburările gastro-intestinale. De asemenea s-a observat că un procent mai mare de pacienţi din
grupul de vârstă reprezentat de copii şi adolescenţi au avut EA legate de „Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat“ conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Ca urmare a administrării intravenoase, imunoglobulina normală umană este biodisponibilă imediat şi
complet în circulaţie.
Distribuție
Se distribuie relativ rapid între plasmă şi lichidul extracelular; echilibrul între compartimentele intra- şi
extravascular este atins după aproximativ 3-5 zile.
Eliminare
Panzyga are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 26–39 zile. Acest timp de înjumătăţire
plasmatică poate fi variabil în funcţie de pacient, în special în cazul imunodeficienţei primare.
IgG şi complexele care conţin IgG sunt scindate la nivelul celulelor din sistemul reticuloendotelial.
Copii şi adolescenţi
Rezultatele studiilor farmacocinetice la diferite grupe de vârstă la pacienţii copii şi adolescenţi sunt
rezumate în tabelul următor, comparativ cu adulţii.
Sinteza caracteristicilor farmacocinetice ale IgG totale pentru Panzyga divizate pe diferite grupe de
vârstă (valori mediane)
Copii şi adolescenţi
Adulţi Toate grupele
Copii Adolescenţi
de vârstă
≥ 2 şi < 12 ani ≥ 12 şi < 16 ani ≥ 16 şi ≤ 75 ani
Parametru Unitate N= 13 N= 12 N= 26 N= 51
C g/l 18,6 19,3 17,1 18,2
max
C g/l 10,7 9,3 10,1 9,9
min
[interval] [7,2 – 16,8] [7,4 – 20,4] [6,8 – 20,6] [6,8 – 20,6]
ASC oră g/l 6957 6826 7224 7182
0-tau
t zile 36 33 37 36
½
Profilaxia rujeolei pre-/-post-expunere
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienții susceptibili cu privire la profilaxia rujeolei pre-/post-
expunere.
Panzyga întrunește pragul minim de specificație pentru potența anticorpilor rujeolici de 0,36x
Standardul Centrului pentru Evaluare și Cercetare Biologică (Center for Biologics Evaluation and
Research, CBER). Dozarea se bazează pe calcule farmacocinetice, care iau în considerare greutatea
corporală, volumul sanguin și timpul de înjumătățire al imunoglobulinelor. Aceste calcule anticipează:
▪ Titru seric la 13,5 zile = 270 mUI/ml (doză: 0,4 g/kg). Acesta oferă o marjă de siguranță mai
mult decât dublă față de titrul de protecție al OMS de 120 mUI/ml
▪ Titru seric la 22 zile (t ) = 180 mUI/ml (doză: 0,4 g/kg)
1/2
▪ Titru seric la 22 zile (t ) = 238,5 mUI/ml (doză: 0,53 g/kg – profilaxie pre-expunere)
1/2
5.3 Date preclinice de siguranţă
Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman.
Siguranţa Panzyga a fost demonstrată în mai multe studii non-clinice privind siguranţa farmacologică
(efecte cardiovasculare, respiratorii şi bronhospastice, potenţial trombogen) şi studii toxicologice
(toxicitate acută, toleranţă locală). Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe
baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei şi toxicităţii. Studiile privind
toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale
nu sunt posibile din cauza inducţiei anticorpilor şi interferenţei acestora asupra proteinelor heterologe.
Deoarece experienţa clinică nu a adus dovezi privind existenţa unui potenţial carcinogen al
imunoglobulinelor, nu au fost efectuate studii experimentale privind genotoxicitatea/carcinogenitatea la
specii heterogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicină
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente și
cu niciun alt produs pe bază de Ig i.v.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C–8°C). A nu se congela. A se ţine flaconul în cutie, pentru a fi protejat de
lumină.
Medicamentul poate fi păstrat la temperaturi cuprinse între +8°C şi +25°C timp de cel mult 12 luni, fără
a mai fi introdus în frigider în cursul acestei perioade, și trebuie aruncat dacă nu este utilizat în această
perioadă sau după data de expirare, oricare survine prima.
Data la care medicamentul a fost scos din frigider trebuie notată pe cutia de carton.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimi de ambalaj:
1 g în 10 ml în flacon cu capacitatea de 20 ml
2,5 g în 25 ml în flacon cu capacitatea de 30 ml
5 g în 50 ml în flacon cu capacitatea de 70 ml
6 g în 60 ml în flacon cu capacitatea de 70 ml
10 g în 100 ml în flacon cu capacitatea de 100 ml
3 x 10 g în 3 x 100 ml în flacon cu capacitatea de 100 ml
20 g în 200 ml în flacon cu capacitatea de 250 ml
3 x 20 g în 3 x 200 ml în flacon cu capacitatea de 250 ml
30 g în 300 ml în flacon cu capacitatea de 300 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Flacoanele sunt fabricate din sticlă de tip II, închise cu dopuri din cauciuc bromobutilic şi sigilate cu
capse detaşabile din aluminiu.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau galben pal.
Nu trebuie utilizate soluţii care sunt tulburi sau care au depuneri.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Octapharma (IP) SPRL
Allée de la Recherche 65
1070 Anderlecht
Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13595/2020/01-09
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2016
Reînnoirea autorizaţiei: Decembrie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2025