Prospect PADUDEN DUO 200 mg/500 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: Sistem musculoscheletic, medicamente antiinflamatoare și antireumatice,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15968/2025/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PADUDEN DUO 200 mg/500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține ibuprofen 200 mg și paracetamol 500 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, biconvexe, de formă alungită, cu marcaj dublu
cerc pe o față, cu dimensiuni de (21 mm x 10,5 mm) ± 0,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Medicamentul este utilizat pentru tratamentul de scurtă durată al durerii ușoare până la moderate,
asociată cu migrenă, cefalee, dureri dorsale, dismenoree, dureri dentare, dureri musculare, simptome de
răceală și gripă, durere faringiană și febră. Acest medicament este adecvat în special pentru durerea care
necesită analgezie mai puternică decât cea indusă de utilizarea de ibuprofen sau paracetamol în
monoterapie.
PADUDEN DUO este destinat administrării la adulți cu vârsta de peste 18 ani.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doar pentru administrare de scurtă durată.
Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării
simptomelor (vezi pct. 4.4).
Pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă este
necesară utilizarea acestui medicament pentru mai mult de 3 zile.
Adulți: Se va administra un comprimat de maxim trei ori pe zi, cu apă. Se va lăsa un interval de cel
puțin șase ore între doze.
Dacă administrarea dozei de un comprimat nu controlează simptomele, pot fi administrate cel mult două
comprimate, de maxim trei ori pe zi. Se va lăsa un interval de cel puțin șase ore între doze.
Nu se vor administra mai mult de șase comprimate (paracetamol 3000 mg, ibuprofen 1200 mg) într-o
perioadă de 24 ore.
Reacțiile adverse pot fi reduse prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Pentru a reduce la minimum reacțiile adverse, se recomandă ca pacienții să administreze PADUDEN
DUO împreună cu alimente.
Vârstnici: Nu sunt necesare modificări speciale ale dozelor (vezi pct. 4.4).
Vârstnicii au un risc crescut de consecințe grave ale reacțiilor adverse. Dacă AINS sunt considerate
necesare, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă.
Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în privința hemoragiei gastro-intestinale în timpul terapiei
cu AINS.
Copii și adolescenți
Nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la ibuprofen, la paracetamol sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
• La pacienții cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, angioedem,
astm bronșic, rinită sau urticarie) asociate cu acidul acetilsalicilic sau cu alte medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
• Antecedente de hemoragie sau perforație gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu
AINS.
• Ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent sau hemoragic
(două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau hemoragie, diagnosticate).
• La pacienții cu tulburări de coagulare.
• La pacienții cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă
severă (clasa IV NYHA) (vezi pct. 4.4).
• Utilizarea concomitentă cu medicamente care conțin AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei- 2 (COX-2) și acid acetilsalicilic în doze mai mari de 75 mg pe zi – risc crescut
de reacții adverse (vezi pct. 4.5).
• Utilizarea concomitentă cu alte medicamente care conțin paracetamol – risc crescut de reacții
adverse grave (vezi pct. 4.5).
• În timpul ultimului trimestru de sarcină, din cauza riscului de închidere prematură a canalului
arterial fetal, cu posibilă hipertensiune pulmonară (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Riscul asociat cu supradozajul cu paracetamol este mai mare la pacienții cu insuficiență hepatică indusă
de alcool, fără simptome de ciroză. În cazul unui supradozaj, trebuie contactat imediat un medic, chiar
dacă pacientul se simte bine, deoarece există un risc de leziuni hepatice grave, care apar mai târziu.
Se recomandă prudență dacă paracetamolul este administrat concomitent cu flucloxacilină, din cauza
riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (high anion gap metabolic acidosis –
HAGMA), în special la pacienții cu insuficiență renală severă, sepsis, malnutriție și alte surse de deficit
de glutation (de exemplu alcoolism cronic), precum și la cei care utilizează zilnic doze maxime de
paracetamol. Se recomandă monitorizarea atentă, inclusiv măsurarea 5-oxoprolinei urinare.
Pentru a reduce riscul de apariţie a reacțiilor adverse, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru
cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și tulburările
gastro-intestinale și cardiovasculare mai jos) și medicamentul trebuie administrat împreună cu alimente
(vezi pct. 4.2).
Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente:
PADUDEN DUO poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a
unui tratament adecvat și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în
cadrul pneumoniei comunitare dobândite, de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale
varicelei. Atunci când PADUDEN DUO este administrat pentru ameliorarea febrei sau durerii asociate
infecției, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc,
pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.
Persoane vârstnice:
Vârstnicii prezintă o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor și
perforațiilor gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Se impune prudență în administrare la pacienții cu anumite afecțiuni:
• Tulburări respiratorii:
La pacienții cu boală curentă sau cu antecedente de astm bronșic au fost raportate cazuri de
bronhoconstricție subită după tratamentul cu AINS.
• Insuficiență cardiovasculară, renală și hepatică:
Administrarea de AINS poate cauza o reducere dependentă de doză a sintezei prostaglandinelor și poate
accelera apariția insuficienței renale. Pacienții cu risc maxim pentru această reacție sunt cei cu disfuncție
renală, disfuncție cardiacă, disfuncție hepatică, cei cărora li se administrează diuretice și vârstnicii.
Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți (vezi pct. 4.3).
• Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare:
Monitorizarea adecvată și recomandările medicale sunt necesare pentru pacienții cu antecedente de
hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, întrucât s-au
raportat retenție de lichid și edem, în asociere cu terapia cu AINS.
Datele provenite din studiile clinice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului, în special în doze
mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente tromboembolice arteriale
(de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu
sugerează faptul că administrarea ibuprofenului în doze mici (de exemplu ≤1200 mg pe zi) este asociată
cu un risc crescut de evenimente tromboembolice arteriale.
Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasa II-III NYHA),
boală cardiacă ischemică confirmată, arteriopatie periferică și/sau boală vasculară cerebrală trebuie
tratați cu ibuprofen doar după o evaluare amănunțită, iar dozele mari (2400 mg pe zi) trebuie evitate.
De asemenea, trebuie avută o grijă deosebită înainte de inițierea tratamentului de lungă durată la
pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg
pe zi).
• Hemoragii, ulcerații și perforații gastro-intestinale:
Au fost raportate hemoragii, ulcerații sau perforații gastro-intestinale (GI) care pot fi letale, cu sau fără
simptome de alarmare sau antecedente de evenimente GI grave în utilizarea tuturor AINS, și în orice
moment al tratamentului.
Riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI este mai mare odată cu creșterea dozelor de AINS, la
pacienți cu antecedente de ulcer gastro-duodenal, în special dacă este complicat cu hemoragie sau
perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. La acești pacienți, tratamentul trebuie început cu doza minimă
disponibilă. Tratamentul în asociere cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie avut în vedere la acești pacienți, precum și la pacienții care necesită tratament
concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot crește riscul de
afecțiuni gastro-intestinale (vezi mai jos și pct. 4.5).
Pacienții cu antecedente de efecte toxice GI, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobișnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele inițiale ale tratamentului.
Sunt necesare precauții în cazul pacienților cărora li se administrează tratament concomitent cu
medicamente care pot crește riscul de ulcerații sau hemoragii, cum sunt corticosteroizi cu utilizare orală,
anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente
antiagregante, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apar hemoragia sau ulcerația GI la pacienții cărora li se administrează ibuprofen,
tratamentul trebuie întrerupt. AINS trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu antecedente de afecțiuni
gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), întrucât aceste afecțiuni pot fi exacerbate (vezi
pct. 4.8).
• LES și boală mixtă de țesut conjunctiv:
La pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boli mixte de țesut conjunctiv poate exista un risc
crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
• Reacții cutanate severe:
Reacții cutanate grave, unele dintre acestea letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson și necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8).
Se consideră că pacienții prezintă riscul maxim de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului,
debutul acestor reacții apărând, în majoritatea cazurilor, în cursul primei luni de tratament.
Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost raportată în asociere cu medicamentele care
conțin ibuprofen și paracetamol. Utilizarea acestui medicament trebuie oprită la prima apariție a erupției
cutanate tranzitorii, a leziunilor mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
• Afectarea fertilității la femei:
Utilizarea acestui medicament poate afecta fertilitatea la femei; prin urmare, nu este recomandat
femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți la conceperea unui copil
sau care efectuează investigații privind infertilitatea, trebuie să se aibă în vedere încetarea administrării
acestui medicament.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține
sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Acest medicament (la fel ca orice alte medicamente care conțin paracetamol) este contraindicat în
asociere cu alte medicamente care conțin paracetamol – risc crescut de reacții adverse grave (vezi
pct. 4.3).
Acest medicament (la fel ca orice alt medicament care conține ibuprofen și AINS) este contraindicat în
asociere cu:
• Acid acetilsalicilic
Administrarea concomitentă a ibuprofenului și a acidului acetilsalicilic nu este în general recomandată,
din cauza potențialului de creștere a efectelor adverse.
• Alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei- 2, întrucât aceștia pot crește riscul
de reacții adverse (vezi pct. 4.3).
Acest medicament (la fel ca orice alt medicament care conține paracetamol) trebuie utilizat cu prudență
în asociere cu:
• Cloramfenicol: concentrație crescută a cloramfenicolului în plasmă.
• Flucloxacilină: se recomandă prudență atunci când paracetamolul este utilizat concomitent cu
flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj
anionic ridicat, în special la pacienţii cu factori de risc (vezi pct. 4.4).
• Colestiramină: viteza de absorbție a paracetamolului este redusă de colestiramină. Prin urmare,
colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră, dacă se dorește un efect analgezic maxim.
• Metoclopramidă și domperidonă: absorbția paracetamolului este crescută de metoclopramidă și
domperidonă. Cu toate acestea, utilizarea concomitentă nu trebuie evitată.
• Warfarină: efectul anticoagulant al warfarinei și a altor cumarinice poate fi crescut de utilizarea
regulată prelungită de paracetamol, cu risc crescut de sângerare; dozele utilizate ocazional nu au niciun
efect semnificativ.
Acest medicament (la fel ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) trebuie utilizat cu
prudență în asociere cu:
• Anticoagulante: AINS pot mări efectul anticoagulantelor precum warfarina (vezi pct. 4.4).
• Antihipertensive: AINS pot reduce efectele acestor medicamente.
• Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de
hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
• Acid acetilsalicilic: Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv
efectul asupra agregării plachetare indus de acidul acetilsalicilic administrat în doză mică, atunci când
aceste medicamente sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea
acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, de lungă durată a
ibuprofenului să scadă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici. Nu este
considerat a fi probabil ca utilizarea ocazională a ibuprofenului să poată aduce efecte clinice relevante
(vezi pct. 5.1)
• Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește
concentrațiile plasmatice ale glicozidelor.
• Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate.
• Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
• Diuretice: Efect redus al diureticelor. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate al AINS.
• Litiu: Eliminare scăzută a litiului.
• Metotrexat: Eliminare scăzută a metotrexatului.
• Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei
deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
• Antibiotice chinolone: Datele provenite din studiile realizate la animale indică faptul că AINS pot
crește riscul convulsiilor asociate cu utilizarea antibioticelor chinolone. Pacienții cărora li se
administrează AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de apariție a convulsiilor.
• Tacrolimus: Posibilitatea creșterii riscului de nefrotoxicitate când AINS se administrează
concomitent cu tacrolimus.
• Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică când AINS se administrează concomitent cu
zidovudină. Nu există dovezi privind un risc crescut de hemartroză și hematoame la persoanele cu
hemofilie și status HIV (+) cărora li se administrează tratament concomitent cu zidovudină și
ibuprofen.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu există experiență privind utilizarea acestui medicament la om în timpul sarcinii.
Au fost raportate malformații congenitale asociate cu administrarea AINS la om; totuși, acestea au o
frecvență scăzută și nu par să respecte un tipar sesizabil. Având în vedere efectele cunoscute ale AINS
asupra dezvoltării sistemului cardiovascular fetal (risc de constricție/ închidere prematură a canalului
arterial), este contraindicată utilizarea în ultimul trimestru. Instalarea travaliului poate fi amânată, iar
durata sa poate fi prelungită, cu o tendință crescută la sângerare, atât pentru mamă, cât și pentru copil
(vezi pct. 4.3). Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea PADUDEN DUO poate provoca
oligoamnios, care apare în caz de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea
tratamentului și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au fost raportări cu
privire la constricția canalului arterial ca urmare a tratamentului administrat în al doilea trimestru de
sarcină, dintre care majoritatea s-au remis după încetarea tratamentului. Așadar, în timpul primului și
celui de-al doilea trimestru de sarcină, PADUDEN DUO nu trebuie administrat, cu excepția cazului în
care este absolut necesar. Dacă PADUDEN DUO este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână
gravidă, sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai
mică și durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios și constricție a canalului arterial trebuie luată în considerare
după expunerea la PADUDEN DUO timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină.
Administrarea PADUDEN DUO trebuie întreruptă dacă se constată oligoamnios sau constricție a
canalului arterial.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu constricția/ închiderea prematură a canalului arterial şi
hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală (vezi mai sus);
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la
doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
Studiile epidemiologice asupra dezvoltării neurologice a copiilor expuși in utero la paracetamol nu oferă
rezultate concludente.
În consecinţă, PADUDEN DUO este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptarea
Ibuprofenul și metaboliții săi pot pătrunde în laptele matern la doze foarte scăzute (0,0008% din doza
administrată mamei). Nu există efecte dăunătoare cunoscute asupra sugarilor.
Paracetamolul se excretă în laptele uman, dar nu în cantități semnificative clinic. Datele publicate
disponibile nu contraindică alăptarea.
Prin urmare, nu este necesară întreruperea alăptării în caz de tratament de scurtă durată, cu doza
recomandată a acestui medicament.
Fertilitatea
Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea le femei.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Reacții adverse, cum sunt amețeala, somnolența, fatigabilitatea și tulburările de vedere sunt posibile
după administrarea de AINS. Pacienții care manifestă aceste reacții adverse nu trebuie să conducă
vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacții adverse
Studiile clinice cu acest medicament nu au indicat nicio altă reacție adversă, în afară de cele constatate
la ibuprofen sau paracetamol, administrate în monoterapie.
Următorul tabel prezintă reacțiile adverse provenite din datele privind farmacovigilența, manifestate de
pacienții cărora li s-a administrat ibuprofen sau paracetamol în monoterapie, pe durată scurtă sau lungă.
Frecvența este definită utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și
<1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000) și
cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărui grup de
frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Tulburări hematologice și Foarte rare Tulburări ale sistemului hematopoietic
limfatice (agranulocitoză, anemie, anemie aplastică,
anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie,
pancitopenie și trombocitopenie).
Primele simptome sunt:
febră, durere faringiană, ulcerații orale
superficiale, simptome de tip gripal,
extenuare severă, hemoragii și echimoze
inexplicabile și hemoragii nazale.
Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacții de hipersensibilitate, cum sunt reacții
imunitar de hipersensibilitate nespecifice și reacții
anafilactice.
Reacții de hipersensibilitate severe.
Simptomele pot include: tumefiere la
nivelul feței, limbii și laringelui, dispnee,
tahicardie, hipotensiune arterială (reacție
anafilactică, angioedem sau șoc vascular sau
care poate pune viața în pericol).
Tulburări psihice Foarte rare Confuzie, depresie și halucinații.
Tulburări ale sistemului Mai puțin frecvente Cefalee și amețeli.
nervos Foarte rare Parestezie, nevrită optică și somnolență
Au fost observate cazuri izolate de
meningită aseptică la pacienții cu tulburări
autoimune existente (cum sunt lupusul
eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului
conjunctiv) în timpul tratamentului cu
ibuprofen, cu simptome cum sunt rigiditate
cervicală, cefalee, greață, vărsături, febră
sau dezorientare (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare Foarte rare Tulburări de vedere.
Tulburări acustice și Foarte rare Tinitus și vertij.
vestibulare
Tulburări cardiace Foarte rare Insuficiență cardiacă și edem.1
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială1
Tulburări respiratorii, Foarte rare Efecte la nivelul tractului respirator,
toracice și mediastinale incluzând astm bronșic, astm bronșic
agravat, bronhospasm și dispnee.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, diaree, dispepsie, greață,
disconfort abdominal, vărsături.
Mai puțin frecvente Flatulență și constipație
Ulcere gastro-intestinale, perforație sau
sângerare gastro-intestinală care se
manifestă cu melenă sau hematemeză,
uneori letale, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4).
Stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei și a
bolii Crohn după administrarea
medicamentului (vezi pct. 4.4).
Gastrita și pancreatita au fost raportate mai
puțin frecvent.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Insuficiență hepatică, hepatită sau icter. În
cazul unui supradozaj cu paracetamol, pot să
apară insuficiență hepatică acută,
insuficiență hepatică, necroză hepatică și
afețiuni hepatice (vezi pct. 4.9).
Afecțiuni ale țesutului Mai puțin frecvente Diferite tipuri de erupții cutanate tranzitorii,
cutanat și subcutanat care includ prurit și urticarie.
Angioedem și tumefiere facială.
Foarte rare Hiperhidroză, purpură și fotosensibilitate.
Dermatită exfoliativă.
Reacții buloase, inclusiv eritem polimorf,
sindrom Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică. Pustuloză exantematică
generalizată acută (PEGA).
Cu frecvență Reacție adversă indusă de medicament
necunoscută asociată cu eozinofilie și simptome
sistemice (sindrom DRESS).
Tulburări renale și ale Foarte rare Diferite forme de nefrotoxicitate, inclusiv
căilor urinare nefrită interstițială, sindrom nefrotic și
insuficiență renală acută sau cronică.
Tulburări generale și la Foarte rare Fatigabilitate și stare generală de rău.
nivelul locului de
administrare
Investigații diagnostice Frecvente Valori serice crescute ale alanin
aminotransferazei, gama
glutamiltransferazei și modificare a valorilor
parametrilor funcției hepatice ca urmare a
administrării de paracetamol.
Creatininemia și valoarea serică a ureei
crescute.
Mai puțin frecvente Valori serice crescute ale aspartat
aminotransferazei, fosfatazei alcaline,
creatininfosfokinazei, hemoglobină scăzută
și număr crescut de trombocite.
1Datele provenite din studiile clinice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului, în special în
doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale
(de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Paracetamol
Afecțiunile hepatice sunt posibile la adulții care au luat paracetamol 10 g (echivalentul a 20 comprimate)
sau mai mult. Ingestia de paracetamol 5 g (echivalentul a 10 comprimate) sau mai mult poate determina
afecțiuni hepatice, dacă pacientul are unul sau mai mulți dintre factorii de risc de mai jos:
a) Este în tratament de lungă durată cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, primidonă, rifampicină,
sunătoare sau alte medicamente cu efect inductor asupra enzimelor hepatice.
b) Consumă în mod regulat alcool, în cantități care depășesc recomandările.
c) Este probabil să prezinte depleție de glutation, de exemplu, tulburări de alimentație, fibroză chistică,
infecție HIV, inaniție, cașexie.
Simptomele de supradozaj
Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 ore includ paloare, greață, vărsături, anorexie
și durere abdominală. Afecțiunile hepatice pot surveni începând cu 12 și până la 48 ore după ingestie,
pe măsură ce valorile testelor funcției hepatice devin anormale. Pot apărea anomalii ale metabolizării
glucozei și acidoză metabolică. În caz de intoxicație severă, insuficiența hepatică poate evolua spre
encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral și deces. Insuficiența renală acută cu necroză
tubulară acută, foarte probabilă în prezența durerii lombare, hematuriei și proteinuriei, se poate dezvolta
chiar și în absența leziunilor renale. S-au raportat aritmii cardiace și pancreatită.
Abordarea terapeutică în caz de supradozaj
Tratamentul imediat este esențial în abordarea terapeutică a supradozajului cu paracetamol. Chiar și în
absența unor simptome incipiente semnificative, pacienții trebuie trimiși de urgență la spital, pentru
asistență medicală de urgență. Simptomele se pot limita la greață sau vărsături și pot să nu reflecte
severitatea supradozajului sau riscul apariției afecțiunilor la nivelul organelor interne. Abordarea
terapeutică trebuie efectuată în conformitate cu protocolul de tratament specific supradozajului cu
paracetamol.
Tratamentul cu cărbune activat trebuie avut în vedere dacă supradozajul a avut loc în decurs de 1 oră.
Concentrația plasmatică a paracetamolului trebuie măsurată la 4 ore după ingestie sau mai târziu
(valorile concentrației măsurate mai devreme nu sunt fiabile).
Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi utilizat în interval de până la 24 ore de la ingestia de
paracetamol; totuși, efectul protector maxim este obținut în interval de până la 8 ore de la ingestie.
Eficacitatea antidotului scade abrupt după această perioadă de timp.
Dacă este necesar, pacientului trebuie să i se administreze N-acetilcisteină pe cale intravenoasă, conform
schemei de administrare stabilite. Dacă vărsăturile nu reprezintă o problemă, metionina administrată pe
cale orală poate reprezenta o alternativă adecvată pentru regiunile izolate, în afara spitalului.
Pacienții care prezintă disfuncție renală gravă la 24 ore de la ingestie trebuie abordați terapeutic în
conformitate cu ghidurile stabilite.
Ibuprofen
Simptomele de supradozaj
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități de AINS semnificative din punct de vedere clinic vor
prezenta doar greață, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Tinitus, cefalee și hemoragie
gastro-intestinală sunt, de asemenea, posibile. În cazul intoxicațiilor mai grave, se observă efecte toxice
asupra sistemului nervos central, manifestate sub formă de somnolență, ocazional excitație și
dezorientare sau comă. Uneori, pacienții prezintă convulsii. În cazul intoxicațiilor grave poate apărea
acidoză metabolică, iar timpul de protrombină (TP)/raportul INR pot fi crescute, probabil din cauza
efectului asupra activității factorilor de coagulare a sângelui. Pot apărea insuficiență renală acută și
leziuni hepatice dacă există un incident concomitent de deshidratare. În caz de deshidratare
concomitentă, pot sa apară insuficiență renală acută și afectare hepatică.Utilizarea prelungită cu doze
mai mari decât cele recomandate sau supradozajul poate duce la acidoză tubulară renală și hipokaliemie.
La astmatici este posibilă exacerbarea astmului bronșic.
Abordarea terapeutică în caz de supradozaj
Abordarea terapeutică trebuie să fie una simptomatică și de susținere, și include menținerea
permeabilității căilor respiratorii și monitorizarea semnelor cardiace și vitale, până când acestea devin
stabile. Se va lua în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă pacientul se prezintă în
decurs de 1 oră de la ingestia unei cantități potențial toxice de medicament. În caz de convulsii frecvente
sau prelungite, trebuie administrat diazepam sau lorazepam pe cale intravenoasă. În cazul astmului
bronșic, se administrează bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Sistem musculoscheletic, medicamente antiinflamatoare și antireumatice,
nesteroidiene, derivați ai acidului propionic. Ibuprofen, combinații.
Codul ATC: M01AE51
Efectele farmacologice ale ibuprofenului și paracetamolului diferă în funcție de zona și modul de
acțiune. Aceste moduri de acțiune complementare sunt, de asemenea, sinergice, ceea ce înseamnă că
medicamentul are proprietăți antinociceptive și antipiretice mai puternice comparativ cu utilizarea
substanțelor active în monoterapie.
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), a cărui eficacitate de inhibare a
sintezei prostaglandinelor a fost confirmată în modele animale clasice de studiu al inflamației.
Prostaglandinele sensibilizează terminațiile nervoase nociceptive aferente la mediatori cum ar fi
bradikinina. Efectul analgezic al ibuprofenului este cauzat de inhibarea periferică a izoenzimei
ciclooxigenază- 2 (COX-2) și de reducerea ulterioară a sensibilității terminațiilor nervoase nociceptive.
Ibuprofenul inhibă, de asemenea, migrarea indusă a leucocitelor la nivelul zonelor de inflamație.
Ibuprofenul are un efect semnificativ asupra măduvei spinării, parțial din cauza capacității sale de a
inhiba activitatea COX. Efectul antipiretic al ibuprofenului se datorează inhibării centrale a sintezei
prostaglandinelor la nivelul hipotalamusului. Ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. La om,
ibuprofenul reduce durerea indusă de inflamație, edem și febră.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul asupra agregării
plachetare manifestat de acidul acetilsalicilic administrat în doză mică, atunci când aceste medicamente
sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice evidențiază că, atunci când s-a administrat
o singură doză de ibuprofen (400 mg) cu 8 ore înainte, sau în interval de 30 minute după administrarea
acidului acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat că acidul acetilsalicilic are un efect
scăzut în formarea de tromboxan sau în agregarea plachetară. Deși există incertitudini privind
extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, de
lungă durată a ibuprofenului să scadă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic utilizat în doze
mici. Nu este considerat a fi probabil ca utilizarea ocazională a ibuprofenului să poată aduce efecte
clinice relevante (vezi pct. 4.5).
Mecanismul de acțiune exact al paracetamolului nu este încă înțeles pe deplin; totuși, există dovezi
considerabile care susțin ipoteza efectului său antinociceptiv central. Rezultatele mai multor teste
biochimice sugerează inhibarea activității centrale a enzimei COX-2. Paracetamolul poate, de asemenea,
stimula activitatea căilor descendente ale 5-hidroxitriptaminei (serotoninei), care inhibă transmiterea
semnalului nociceptiv la nivelul măduvei spinării. Studiile au demonstrat că paracetamolul este un
inhibitor foarte slab al izoenzimelor COX-1 și COX-2 periferice.
Eficacitatea clinică a ibuprofenului și paracetamolului a fost demonstrată în durerea asociată cu cefalee,
durere dentară și dismenoree și febră; mai mult, eficacitatea a fost evidențiată la pacienții cu durere și
febră asociate răcelii și gripei și la modele de durere pentru durerea faringiană, durerea musculară sau
leziunile țesutului moale și dorsalgia.
Acest medicament este în special adecvat pentru tratamentul durerii care necesită o analgezie mai
puternică decât cea oferită de ibuprofen 400 mg sau paracetamol 1000 mg utilizate în monoterapie sau
ca analgezic pentru ameliorarea durerii într-un timp mai scurt decât ar fi posibil prin utilizarea
ibuprofenului.
Eficacitate clinică
Rezumatul datelor clinice după administrarea a 2 comprimate
S-a efectuat un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo, folosind combinația
ibuprofen – paracetamol în modelul de durere acută al durerii dentare postoperatorii. Studiile au
evidențiat că:
• Medicamentul asigură o ameliorare mai eficace a durerii decât paracetamolul 1000 mg
(p < 0,0001) și ibuprofenul 400 mg (p < 0,05), ceea ce este semnificativ din punct de vedere clinic și
statistic.
Medicamentul are o instalare rapidă a acțiunii cu „efect analgezic confirmat” – atins într-o medie de
18,3 minute. Instalarea acțiunii a fost semnificativ mai rapidă decât pentru ibuprofen 400 mg
(23,8 minute, p = 0,0015). „Efectul analgezic mai puternic” pentru acest medicament a fost atins într-o
medie de 44,6 minute, semnificativ mai devreme decât pentru ibuprofen 400 mg (70,5 minute,
p < 0,0001).
• Durata analgeziei a fost semnificativ mai lungă pentru acest medicament (9,1 ore), comparativ cu
paracetamol 500 mg (4 ore) sau 1000 mg (5 ore).
• Evaluarea globală a medicației de studiu de către subiecți a evidențiat un nivel crescut de
satisfacție, cu 93,2% dintre respondenți clasificând medicamentul ca „bun”, „foarte bun” sau „excelent”
în ceea ce privește ameliorarea durerii. Medicamentul cu combinație fixă a evidențiat rezultate
semnificativ mai bune decât paracetamol 1000 mg (p < 0,001).
Un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat, a fost desfășurat cu medicamentul pentru
tratamentul durerii cronice de genunchi. Studiul a evidențiat:
• Medicamentul oferă o ameliorare mai eficace a durerii decât paracetamol 1000 mg, folosit în
tratamentul de scurtă durată (p < 0,0001) și în tratamentul de lungă durată (p < 0,01).
• Evaluarea globală a medicamentului de către subiecți a evidențiat un nivel crescut de satisfacție,
60,2% dintre respondenți clasificând medicamentul ca „bun” sau „excelent” în tratamentul de lungă
durată al durerii de genunchi. Medicamentul a avut rezultate semnificativ mai bune decât paracetamolul
1000 mg (p < 0,001).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Ibuprofen
Absorbție
Ibuprofenul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal. Ibuprofenul este detectat în plasmă la
5 minute de la administrarea acestui medicament, concentrația maximă în plasmă fiind atinsă în interval
de 1-2 ore după ingestia pe stomacul gol. Atunci când medicamentul a fost administrat împreună cu
alimente, s-a observat scăderea concentrației maxime a ibuprofenului din plasmă și apariția concentrației
maxime în medie cu 25 minute mai târziu; gradul general de absorbție a fost însă echivalent.
Distribuție
Ibuprofenul se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice. Ibuprofenul difuzează în lichidul
sinovial.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat în ficat, în doi metaboliți majori, cu excreție principală prin rinichi, fie sub
formă nemodificată, fie sub formă de conjugați majori, împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen
nemodificat.
Eliminare
Excreția renală este atât rapidă, cât și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore.
Într-un număr limitat de studii, ibuprofenul apare în laptele matern în concentrații foarte mici.
Nu au fost observate diferențe semnificative privind profilul farmacocinetic al ibuprofenului la vârstnici.
Paracetamol
Absorbție
Paracetamolul este absorbit imediat din tractul gastro-intestinal.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă la concentrațiile terapeutice obișnuite, dar este
proporțională cu doza administrată. Paracetamolul este detectat în plasmă la 5 minute de la administrarea
acestui medicament, concentrația maximă în plasmă fiind atinsă în interval de 0,5-0,67 ore după ingestia
pe stomacul gol. Atunci când medicamentul a fost administrat împreună cu alimente, s-a observat
scăderea concentrației maxime a paracetamolului din plasmă și apariția concentrației maxime în medie
cu 55 minute mai târziu; gradul general de absorbție a fost însă echivalent.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat în ficat.
Un metabolit hidroxilat minor, care este de obicei produs la nivelul ficatului în cantități foarte mici, de
oxidaze cu funcție mixtă și detoxificat prin conjugarea cu glutationul hepatic, se poate acumula ca
urmare a supradozajului cu paracetamol și poate cauza afecțiuni hepatice.
Nu au fost observate diferențe semnificative privind profilul farmacocinetic al paracetamolului la
vârstnici.
Eliminare
Paracetamolul se excretă în urină în principal sub formă de glucuronoconjugați și sulfoconjugați și
aproximativ 10% sub formă de glutationoconjugați. Mai puțin de 5% se excretă sub formă de
paracetamol nemodificat. Timpul de înjumătățire prin eliminare este de aproximativ 3 ore.
Biodisponibilitatea și profilul farmacocinetic ale ibuprofenului și paracetamolului administrate sub
forma acestui medicament nu se modifică la administrarea ca doză unică sau repetată.
5.3 Date preclinice de siguranță
Profilul de siguranță toxicologic al ibuprofenului și paracetamolului a fost stabilit în cadrul studiilor
efectuate la animale și la om, din experiență clinică extinsă. Nu există date preclinice relevante noi
pentru medicul prescriptor, în afara celor prezentate deja în acest Rezumat al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleul comprimatului:
Amidon de porumb
Povidonă K-30 (E1201)
Croscarmeloză sodică (E468)
Celuloză microcristalină (E460)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551)
Glicerol dibehenat (E471)
Filmul comprimatului
Opadry Alb
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E171)
Glicerol monocaprilocaprat
Laurilsulfat de sodiu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în:
Blister: Folie albă, dură din PVC-PVDC/Aluminiu, fiecare blister conținând numărul adecvat de
comprimate filmate
sau
Blister securizat pentru copii: Folie albă, penetrabilă, din PVC-PVDC/Aluminiu, întărită cu un strat de
poliester, fiecare blister conținând numărul adecvat de comprimate filmate.
Cutie din carton cu 1 blister (10 comprimate) sau 2 blistere (20 comprimate) și prospect cu instrucțiuni
în interior.
Este posibil ca nu mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerințe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15968/2025/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2020
Reînnoirea autorizației: Aprilie 2025
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2025