Prospect Oxigen Linde 100 % gaz medicinal, criogenic
Producator: LINDE GAZ ROMANIA S.R.L.
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15073/2023/01-38 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Oxigen Linde 100 % gaz medicinal, criogenic
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Oxigen 100% (v/v)
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Gaz medicinal, criogenic
Oxigenul în stare criogenică este un lichid albastru deschis. După convertire în gaz este incolor, inodor
și insipid.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Oxigen normobar
- Tratamentul sau prevenirea hipoxemiei acute sau cronice, indiferent de etiologie.
- În anestezie sau în terapie intensivă, ca parte a asigurării necesarului de gaz proaspăt.
- Ca gaz propulsor în terapia respiratorie prin nebulizare.
- Ca tratament de prim ajutor cu oxigen 100% în accidente de decompresie.
Tratamentul este indicat pentru toate grupele de vârstă.
- Tratamentul episoadelor acute la pacienții diagnosticați cu cefalee de tip cluster.
Tratamentul este indicat numai la adulți.
Oxigen hiperbar (OHB)
- Tratamentul afecțiunilor în care creșterea concentrației de oxigen în sânge și în alte țesuturi
este benefică, putând fi atinsă în condiții de presiune normobară.
- Tratamentul bolii de decompresie, a emboliilor aeriene/gazoase de altă etiologie.
- În intoxicații cu monoxid de carbon. Terapia cu OHB este indicată în special la pacienții care
sunt sau care au fost în stare de inconștiență, care au prezentat semne neurologice, disfuncție
cardiovasculară sau acidoză severă, precum și la femeile gravide, indiferent de nivelul
carboxihemoglobinei (COHb).
- Ca tratament adjuvant pentru osteo-radionecroză și mionecroză clostridiană (gangrenă
gazoasă).
Tratamentul este indicat la toate grupele de vârstă.
4.2. Doze și mod de administrare
Doze
Oxigen normobar
Recomandări generale
Principalul scop al oxigenoterapiei, respectiv corectarea hipoxiei, constă în a menține presiunea
parțială a oxigenului arterial (PaO ) mai mare decât 8,0 kPa (60 mmHg) sau a menține saturația în
oxigen a hemoglobinei din sângele arterial la un nivel de cel puțin 90%. Acest scop este atins prin
ajustarea fracției de oxigen din gazul inhalat (FiO ). Doza trebuie să fie reglată în funcție de nevoile
pacientului. FiO trebuie să fie ajustată în funcție de nevoile unice ale fiecărui pacient în parte, luând
în calcul riscul de toxicitate al oxigenului (vezi pct. 4.9).
Recomandarea generală este utilizarea celei mai scăzute FiO , pentru a atinge rezultatul dorit al
terapiei, respectiv o PaO sigură. În hipoxia severă este posibil să fie indicate fracții de oxigen care
implică un risc de toxicitate a oxigenului. Terapia trebuie evaluată continuu, iar efectul tratamentului
trebuie să fie măsurat în raport cu PaO sau, alternativ, cu saturația oxigenului arterial (SpO ).
2 2
Hipoxie acută sau cronică
Respirație spontană
Terapie de scurtă durată
Oxigenul este administrat frecvent în medicina de urgență, prin canule nazale cu debit de 2-6 l/minut
sau măști faciale cu debit de 5-10 l/minut. Pacienții fără risc de insuficiență respiratorie și cu SpO2
inițială <85% pot primi oxigen cu debit de 10-15 l/minut printr-o mască cu rezervor.
Când se recomandă oxigen 100% vol. trebuie utilizată masca facială cu rezervor (debit de oxigen
suficient pentru a menține rezervorul deschis în timpul respirației) sau un sistem cu supapă la cerere.
FiO trebuie menținută la un nivel la care, cu sau fără presiune pozitivă la sfârșitul expirului (PEEP)
sau presiune pozitivă continuă (CPAP), se menține o presiune parțială a oxigenului arterial (PaO )>8
kPa.
Oxigenoterapia de scurtă durată trebuie să fie monitorizată prin măsurători repetate ale PaO sau
pulsoximetrie, care furnizează o valoare numerică pentru saturația oxigenului arterial (SpO ). Cu toate
acestea, acești indicatori sunt doar măsurători indirecte ale nivelului de oxigenare a țesuturilor.
Evaluarea clinică a tratamentului este cea mai importantă.
Terapia de lungă durată
Oxigenul trebuie administrat în doze titrate pentru oxigen inspirat și concentrație, atunci când este
utilizat pentru terapia cu oxigen de lungă durată la pacienți cu insuficiență respiratorie cu hipoxie
cronică. Saturația oxigenului între 88 – 92 % este, de obicei, evaluată ca adecvată la pacienți cu BPOC.
Administrarea în exces, care crește saturația în oxigen peste intervalul normal al pacientului, poate
provoca detresă respiratorie ca urmare a lipsei de sensibilitate a chemoreceptorilor la CO .
Oxigenul se poate administra prin măști special concepute precum măștile Venturi în care concentrația
de oxigen poate fi reglată în funcție de debitul de gaz și supapa măștii. În mod obișnuit se utilizează
concentrații între 24 – 35%.
Nevoia de oxigen medicinal trebuie determinată prin obținerea valorilor gazelor sanguine arteriale
și/sau prin monitorizarea SpO menținând saturația între 88 – 92%. Pentru a evita retenția excesivă de
2 ,
CO la pacienți cu hipercapnie sau sensibilitate redusă la dioxid de carbon, se va monitoriza nivelul
gazelor sanguine în vederea ajustării oxigenoterapiei.
Pentru asigurarea necesarului de gaz proaspăt în anestezie sau în terapie intensivă.
Ventilație asistată sau controlată
Oxigenul este utilizat frecvent în terapia intensivă. Fracția de oxigen (FiO ) trebuie ajustată după
nevoile fiecărui pacient. Oxigenul este administrat de obicei prin ventilație asistată sau controlată.
Pentru facilitarea echilibrului ventilație / perfuzie, deschiderea căilor respiratorii și completarea
volumelor pulmonare ca urmare a scăderii șunturilor, în mod obișnuit este aplicată o presiune end-
expiratorie pozitivă (PEEP).
De obicei timpul anesteziei generale fracția oxigenului de aproximativ 30% (FiO 0,3) este considerată
adecvată. Concentrații mai mari pot fi utilizate la pacienți când se consideră necesar.
Dacă oxigenul este amestecat cu alte gaze, concentrația sa în amestecul inhalator trebuie menținută cel
puțin la 21%. FiO poate fi crescută până la 100%.
Nebulizare
Dacă oxigenul este utilizat pentru nebulizare, acesta poate fi utilizat ca și gaz propulsor unic (100
vol.% în debit suficient pentru nebulizarea fluidului în camera de nebulizare) sau în amestec cu aerul.
De obicei, în terapia cu nebulizare debitul continuu de oxigen și/sau aer cu oxigen este de 6-8 litri pe
minut.
Decompresie
În urgențele de decompresie în care se recomandă oxigen 100% vol. trebuie utilizată o mască facială
cu rezervor (debit de oxigen suficient pentru a ține rezervorul deschis în timpul respirației) sau un
sistem cu supapă la cerere.
Cefalee de tip cluster
În episoadele acute de cefalee de tip cluster, oxigenul trebuie administrat cât mai repede după
declanșarea episodului. Oxigenul trebuie administrat prin mască facială cu debit continuu de 6 – 12
l/minut, într-un sistem fără reinhalare, timp de aproximativ 15 minute.
Copii și adolescenți
Nou-născuții (la termen, în apropierea termenului și prematuri) trebuie monitorizați atent în cursul
tratamentului. Oxigenul în concentrații de până la 100% (FiO 1.0) poate fi administrat pentru a
asigura oxigenarea adecvată dar numai pentru cel mai scurt timp posibil. Oxigenul poate fi utilizat în
resuscitare la nou-născut (la termen, în apropierea termenului și prematuri) dar ghidurile de practică
recomandă utilizarea aerului în resuscitarea inițială. Se vor identifica cele mai scăzute concentrații
eficiente în vederea obținerii oxigenării adecvate. Ca terapie inițială se recomandă oxigen în
concentrații mici de până la 40% în asociere cu CPAP.
Siguranța și eficacitatea oxigenului la copii de toate vârstele sunt bine cunoscute. Cu excepția nou-
născuților (la termen, în apropierea termenului și prematuri), la copii sunt valabile aceleași doze
stabilite ca pentru adulți. Cefaleea de tip cluster nu are indicații de tratament prin oxigenoterapie la
copii.
Oxigen hiperbar
Recomandări generale
Terapia cu OHB trebuie să fie administrată de cadre medicale calificate. OHB înseamnă că oxigen
100% este administrat la o presiune de 1,4 ori mai mare decât presiunea atmosferică la nivelul mării
(1atmosferă = 101.3 kPa = 760 mmHg). Din motive de siguranță, presiunea OHB nu trebuie să
depășească 3 atmosfere. Durata unui singur tratament cu OHB la presiune de 2 – 3 atmosfere variază,
în mod normal, între 60 minute și 4-6 ore, în funcție de indicații. La nevoie ședințele de tratament se
repetă de 2 – 3 ori pe zi după recomandări și starea clinică a pacientului. Compresia și decompresia
trebuie să se desfășoare lent, conform rutinei de practică obișnuită pentru evitarea riscului de leziuni
de presiune, și anume barotrauma. Durata și frecvența ședințelor de tratament vor fi stabilite de
medicul care îngrijește pacientul în funcție de condiția și schema terapeutică a acestuia.
Recomandările pentru fiecare indicație sunt prezentate mai jos.
Boala de decompresie, emboliile aeriene/gazoase de altă etiologie.
Se recomandă terapia cu OHB la 2,5 – 3 atmosfere timp de maxim 2-4 ore și apoi repetarea la nevoie.
Intoxicații cu monoxid de carbon.
Se recomandă terapia cu OHB la 2,5 – 3 atmosfere. De obicei sunt necesare 45 de minute de tratament.
Osteo-radionecroză și mionecroză clostridiană (gangrenă gazoasă).
Pentru osteo-radionecroză se recomandă terapia cu OHB la 2,4 atmosfere circa 90 de minute, iar
pentru mionecroză clostridiană se recomandă terapia cu OHB de 3 atmosfere circa 90 de minute.
Tratamentul poate fi repetat în funcție de rezultatul terapiei.
Copii și adolescenți
OHB se poate folosi, când este necesar, la copii de orice vârstă. Durata și frecvența tratamentului
trebuie stabilită de medicul care îngrijește pacientul în funcție de condiția și schema terapeutică a
acestuia.
Mod de administrare
Luați măsuri de precauție înainte de manipularea sau administrarea gazului medicinal. Pentru
instrucțiuni cu privire la administrare, vezi pct. 6.6.
Oxigenul este administrat împreună cu aerul pe cale inspiratorie. Pe cale expiratorie, gazul eliminat
împreună cu oxigenul în exces iese din corpul pacientului și se amestecă cu aerul din mediul
înconjurător.
Oxigenul trebuie administrat cu un echipament special.
Oxigen normobar
Respirație spontană
Există un număr însemnat de dispozitive destinate administrării oxigenului la pacienții care respiră
spontan, de exemplu:
Sisteme cu debit redus
Acestea sunt cele mai simple sisteme, care furnizează un amestec de oxigen în aerul inspirat, cum ar fi,
de exemplu, un sistem prin care oxigenul este administrat cu ajutorul unui rotametru simplu conectat
la un cateter nazal sau mască facială.
Sisteme cu debit ridicat
Aceste sisteme sunt concepute pentru a furniza pacientului un amestec gazos care nu este diluat cu
aerul ambient. Aceste sisteme sunt concepute să asigure o concentrație fixă de oxigen independentă de
(nediluată în) aerul înconjurător, de exemplu masca Venturi cu debit fix de oxigen, care administrează
o concentrație fixă de oxigen în aerul inspirat.
Supapă la cerere
Sistem cu supapă / valvă la cerere declanșată prin ventilație spontană
Un sistem conceput să asigure oxigen 100% fără antrenarea aerului ambiental, destinat administrării
de scurtă durată, când este necesară o mască.
Ventilație asistată și controlată
Când oxigenul este administrat prin sisteme de ventilație asistată sau controlată și amestecul aer cu
oxigen este utilizat frecvent pentru a obține fracția dorită de oxigen inspirat (FiO ). Gazul poate fi
administrat pe mască, tub traheal sau traheostomă.
Debit de gaz proaspăt în timpul anesteziei generale
În timpul anesteziei se folosesc echipamente speciale pentru anestezie. De obicei echipamentele de
anestezie constau dintr-un circuit special conceput pentru reinhalare parțială. Se folosesc frecvent
circuite cu absorbant al dioxidului de carbon care permit recircularea/reinhalarea parțială a gazului
expirat.
Oxigenarea prin membrană extracorporală
De obicei Oxigenul este administrat prin inhalare, dar de asemenea poate fi administrat și prin așa-
numitul oxigenator direct în sânge, de exemplu, în chirurgia cardiovasculară (aparatul cord-pulmon)
sau la pacienți cu hipoxie severă rezistentă la tratament, care necesită oxigenare prin membrană
extracorporală [ECMO/ECLA (sistem de asistare pulmonară extracorporală)].
Oxigen hiperbar
OHB este administrat într-o cameră de presiune special concepută pentru tratamentul cu OHB în care
se poate menține o presiune de până la trei ori mai mare decât presiunea atmosferică. OHB poate fi de
asemenea administrat printr-o mască facială etanșă, o glugă strânsă în jurul capului sau canulă
traheală.
4.3 Contraindicații
Oxigen normobar
Nu există nicio contraindicație absolută pentru terapia cu oxigen normobar.
Oxigen hiperbar
OHB este contraindicat la pacienți cu pneumotorax care nu au urmat tratament sau prezintă alte spații
umplute accidental cu gaz și lipsite de posibilitatea de evacuare.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Oxigen normobar
Ca o regulă generală, concentrațiile ridicate de oxigen trebuie utilizate cel mai scurt timp necesar
pentru obținerea rezultatului clinic preconizat. Concentrația de oxigen inspirat trebuie redusă cât mai
curând posibil, trecând pe cele mai scăzute concentrații necesare. Pacientul trebuie monitorizat prin
analize repetate ale presiunii oxigenului arterial (PaO ) sau saturației de oxigen a hemoglobinei (SpO )
2 2
iar fracția oxigenului inhalat (FiO ) trebuie stabilită pentru menținerea acestor parametri la un nivel
clinic acceptabil.
Expunerea prelungită la concentrații de oxigen mai ridicate decât cele enumerate mai jos pot genera
radicali liberi / specii ale oxigenului și pot provoca ulterior apariția inflamației. Organul țintă este
plămânul și în consecință trebuie recunoscută disfuncția pulmonară indusă de oxigen (semne sau
simptome precum afecțiuni pulmonare / sindrom de detresă respiratorie acută).
Studiile la animale și la om sugerează că inhalarea unei FiO de 1.0 este acceptabil de sigură pentru
intervale mai scurte de 24 de ore. Există date care arată că există un anumit grad de toleranță la
expunerea la concentrații mari de oxigen, posibil asociată cu apărare crescută împotriva radicalilor
liberi de oxigen. Există rapoarte de caz care prezintă efecte pozitive pentru expunerea cu durată de
până la 2 zile la concentrații maxime de 80 vol.%. Este necesară compararea individuală a beneficiilor
și riscurilor în expunere prelungită la concentrații ridicate. Dovezi din literatura de specialitate
sugerează că riscul de toxicitate al oxigenului poate fi redus la minimum dacă tratamentul respectă
recomandările din ghidurile de practică [fracția de oxigen inhalat din amestecul de aer/gaz inhalat
(FiO )], astfel :
- oxigenul în concentrații de până la 100% (FiO 1,0) nu trebuie administrat mai mult de 6 ore.
- oxigenul în concentrații de 60-70% (FiO 0,6) nu trebuie administrat mai mult de 24 ore.
- oxigenul > 40% indiferent de concentrație (FiO > 0,4) poate cauza leziuni după două zile.
De fiecare dată când utilizați oxigen luați în considerare riscul crescut de combustie spontană. Acest
risc este mai ridicat în proceduri care includ diatermia și defibrilarea/terapia de electroconversie.
În cazul unor concentrații mari de oxigen în aerul/gazul inspirat, concentrația/presiunea azotului este
scăzută. Ca urmare, concentrația de azot la nivelul țesuturilor și plămânilor (alveole) este redusă. Dacă
oxigenul este preluat din alveole în sânge mai repede decât este oxigenul suplimentar furnizat prin
ventilație, alveolele se pot colaba (atelectazie). Formarea de atelectazii în anumite zone pulmonare
poate afecta oxigenarea sângelui arterial deoarece în zona cu atelectazii nu se produc schimburile
gazoase, deși perfuzarea se realizează. Prin urmare va exista un dezechilibru ventilație/perfuzie cu șunt
crescut.
La pacienți cu sensibilitate redusă la presiunea dioxidului de carbon din sângele arterial, concentrațiile
mari de oxigen pot cauza retenția de dioxidului de carbon care, în cazuri extreme, poate duce la
narcoză cu dioxid de carbon.
Copii și adolescenți
În tratamentul nou-născuților (la termen, în apropierea termenului și prematuri) se va proceda cu
precauție deoarece aceștia au sisteme de apărare mai ineficiente și sisteme de eliminare a radicalilor
liberi mai puțin active. Astfel, efectele negative posibile ale hiper-oxigenării sunt accentuate la nou-
născuți (în apropierea termenului și prematuri). Trebuie utilizată cea mai mică concentrație absolută
care asigură rezultatul dorit pentru a reduce la minimum riscul de leziuni oculare (fibroplazia
retrolentală) și displazia bronho-pulmonară sau alte reacții adverse nedorite care apar la o FiO mult
mai scăzută decât cea întâlnită la populația adultă.
Oxigen hiperbar
Compresia și decompresia trebuie să se desfășoare lent pentru a evita riscul de leziuni cauzate de
presiune, adică barotrauma.
OHB trebuie utilizat cu precauție în timpul sarcinii și la femei de vârstă fertilă din cauza unui risc
posibil de afecțiuni induse de stresul oxidativ la făt. În intoxicațiile severe cu monoxid de carbon,
beneficiul comparativ cu riscul în utilizarea OHB pare acceptabil. Utilizarea trebuie evaluată
individual în cazul fiecărui pacient.
OHB trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu pneumotorax sau alte spații ocupate accidental de gaz
fără posibilitate de evacuare (de exemplu, pneumo – pericard), care sunt tratate cu un cateter toracic
și/sau pacienți cu antecedente de pneumotorax. Utilizarea OHB trebuie evaluată individual sub
aspectul riscului unui nou pneumotorax (sub tensiune).
Copii și adolescenți
Experiența la nou-născuți (la termen, în apropierea termenului și prematuri), copii și adolescenți este
limitată. Prin urmare, OHB se va utiliza cu precauție la copii și adolescenți. Raportul risc/beneficiu
trebuie evaluat individual.
Se va evita utilizarea unsorilor, de exemplu produse cosmetice, pentru a reduce la minimum riscul de
combustie spontană.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Toxicitatea pulmonară asociată cu medicamente împotriva cancerului, precum bleomicina, cisplatina
și doxorubicina, medicamentele antiaritmice, precum amiodarona, antibioticele precum furadantin
(nitrofurantoin), medicamentele pentru prevenirea abuzului de alcool, precum disulfiram, dar și cea
datorată unor substanțe chimice, de exemplu, paraquat, poate fi agravată prin inhalarea de oxigen în
concentrații ridicate.
Copii și adolescenți
Nu există alte precauții decât cele de la adulți cu privire la oxigen și interacțiunea acestuia cu alte
medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Oxigen normobar
Nu au fost evidențiate în literatura de specialitate, care analizează toxicitatea potențială a hiperoxiei
normobare asupra fertilității, sarcinii sau alăptării, studii cu privire la reproducere sau dezvoltarea
embrio-fetală (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranță).
Sarcina
Oxigenul poate fi administrat femeilor de vârstă fertilă.
Alăptare
Oxigenul poate fi utilizat în timpul lactației.
Fertilitatea
Administrarea de oxigen nu are niciun efect negativ cunoscut asupra fertilității.
Oxigen hiperbar
Tratamentul cu OHB în perioada de gestație la șoarece, șobolan, hamster și iepure au determinat
apariția toxicității (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranță).
Sarcina
OHB trebuie utilizat cu precauție în sarcină și la femei de vârstă fertilă datorită unui risc de afectare
indusă de stresul oxidativ la făt. În intoxicația severă cu monoxid de carbon, beneficiul comparativ cu
riscul utilizării OHB trebuie evaluat individual.
Alăptare
Nu se cunosc efecte adverse ale OHB asupra alăptării. Cu toate acestea, alăptarea trebuie evitată în
timpul tratamentului cu OHB.
Fertilitatea
Nu s-au studiat efectele tratamentului cu OHB asupra fertilității.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Oxigen Linde nu are sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a
folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Reacțiile adverse enumerate au fost extrase din literatura medicală de specialitate aflată în domeniul
public și după supravegherea ulterioară punerii pe piață.
Cea mai gravă reacție adversă care poate să apară este dispneea severă, așa-numitul sindrom de detresă
respiratorie. Administrarea oxigenului poate de asemenea cauza detresă respiratorie. Administrarea de
oxigen în exces poate cauza de asemenea detresa respiratorie la pacienți cu sensibilitate redusă a
chemoreceptorilor, așa cum s-a observat la unii pacienți cu boală pulmonară obstructivă cronică
(BPOC). Frecvența acestei reacții adverse nu este cunoscută.
Cele mai frecvente reacții adverse ale oxigenului normobar se datorează proprietăților sale fizico-
chimice, precum combustia, care provoacă arsuri, și răcirea până la înghețare a recipientelor cu oxigen
lichid sau a echipamentelor, care provoacă degerături.
Rezumatul reacțiilor adverse, prezentat sub formă de tabel
Aparate, Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare Necunoscute
sisteme și frecvente (≥1/100 – frecvente (≥1/10000 – (<1>
organe (>1/10) <1>
1/100) baza datelor
disponibile)
Tulburări OHB:
hematologice Anemie
și limfatice hemolitică
Tulburări
endocrine
Tulburări OHB:
psihice Anxietate,
confuzie
Afecțiuni ale OHB:
sistemului Pierderea
nervos conștienței,
epilepsie,
nespecificate
Tulburări Fibroplazie OHB:
oculare retrolentală Miopie
la
prematuri
Tulburări OHB:
acustice și Senzație de
vestibulare presiune în
urechea
medie,
ruperea
membranei
timpanului.
Tulburări
cardiace
Tulburări Atelectazie, Sindromul de
respiratorii, pleurită detresă
toracice și respiratorie.
mediastinale Fibroză
pulmonară.
Displazie
bronhopulmo
nară.
OHB:
Aerosinuzită.
Tulburări
hepatobiliare
Leziuni, Arsuri OHB:
intoxicații și Barotraumă
complicații
legate de
proceduri
OHB: oxigen hiperbar.
Copii și adolescenți
Când se utilizează oxigen la nou-născuți (la termen, în apropierea termenului și prematuri), trebuie luat
în considerare riscul de fibroplazie retrolentală la prematuri și riscul de apariție a displaziei bronho-
pulmonare (DBP). Cu excepția riscului de fibroplazie retrolentală la prematuri și apariție a displaziei
bronhopulmonare nu există alte motive de îngrijorare cu excepția celor prezente la pacienți adulți în ce
privește oxigenul și reacțiile adverse ale acestuia.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO
email: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Oxigen normobar
Simptomele inițiale ale toxicității oxigenului sunt tusea și semne și simptome de pleurită, și ulterior
simptome de detresă respiratorie.
La pacienți cu BPOC cu sensibilitate scăzută a chemoreceptorilor, administrarea de oxigen poate
provoca detresă respiratorie și în cazuri extreme poate conduce la narcoză cu dioxid de carbon.
În cazul supradozajului de oxigen, concentrația de oxigen va trebui să fie diminuată. Va fi inițiată
terapia simptomatică pentru menținerea fiziologiei de importanță critică (de exemplu, în caz de detresă
respiratorie, se va institui suportul respirator).
Administrarea de oxigen este asociată cu un risc potențial de barotraumă/volutraumă în cazul în care
sistemul de administrare nu include un dispozitiv de evacuare, de exemplu atunci când nu există nicio
valvă de siguranță pentru reducerea presiunii în echipamentul de administrare.
Copii și adolescenți
Trebuie luat în considerare riscul de supradozaj, care constă în administrare de oxigen în exces la nou-
născut (la termen, în apropierea termenului și prematuri) pe durata resuscitării și apoi în prima parte a
vieții copilului. Ghidurile de practică curente recomandă inițial resuscitarea cu aer și instituirea
suplimentării cu oxigen numai dacă nu este asigurată oxigenarea adecvată.
Se consideră că proporția crescută de oxigen și fluctuațiile saturației în oxigen contribuie la apariția
fibroplaziei retrolentale.
Oxigenul hiperbar (OHB)
Riscul de supradozaj este mai mare în cursul terapiei cu OHB comparativ cu terapia cu oxigen
normobar.
Copii și adolescenți
Informațiile disponibile cu privire la OHB utilizat la copii și adolescenți sunt limitate.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupul farmacoterapeutic: Alte produse terapeutice – gaze medicinale; codul ATC: V03AN01
Oxigenul reprezintă 21% din aerul atmosferic. Oxigenul este esențial pentru viață și trebuie să fie
furnizat continuu către țesuturi, pentru a permite producerea de energie la nivelul celulelor. Ținta
finală a oxigenului este reprezentată de mitocondriile din celulele individuale, unde oxigenul este
consumat în cadrul unei reacții enzimatice în lanț, care generează energie. Oxigenul este o componentă
vitală pentru metabolismul celular intermediar pentru generarea de energie, prin producerea pe cale
aerobă a adenozin-trifosfatului (ATP) la nivelul mitocondriilor. Prin creșterea fracției de oxigen din
amestecul de gaz inspirat, crește și gradientul de presiune parțială care transportă oxigenul către celule.
Oxigenul accelerează eliberarea monoxidului de carbon (CO), care se leagă de hemoglobină și alte
proteine cu fier și prin urmare contracarează efectele negative de blocare cauzate de legarea
monoxidului de carbon de fier.
Oxigenul este vital pentru menținerea metabolismului celular și homeostazia celulară. Lipsa
oxigenului induce anaerobioza celulară cu funcționare defectuoasă și consecutiv moartea celulară.
Oxigenul este așadar vital în funcția normală a celulei. Hiper-oxigenarea poate determina apariția de
radicali liberi. Dacă neutralizarea speciilor reactive de oxigen este depășită există un risc de toxicitate
celulară, o reacție inflamatorie indusă de radicalii de oxigen.
Terapia cu OHB crește oxigenul dizolvat în plasmă și în consecință oxigenarea sângelui. Oxigenarea
țesuturilor este ca urmare îmbunătățită. Oxigenarea crescută este importantă în țesuturile cu hipoxie
critică, de exemplu în ischemia tisulară reversibilă care însoțește necroza severă. O mai bună
oxigenare îmbunătățește funcția tisulară și metabolismul celular. De asemenea, aceasta sprijină
mecanismele de apărare, capacitatea de distrugere a bacteriilor la nivelul țesuturilor, în special în cazul
infecțiilor anaerobe.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Oxigenul inhalat este transportat prin căile respiratorii la plămâni, împreună cu aerul inspirat. La
nivelul alveolelor se produce un schimb de gaze, prin diferența de presiune parțială, din amestecul de
aer/gaz inspirat în sângele din capilare. Oxigenul este transportat prin circulația sistemică în principal
legat de hemoglobină, către patul capilar din diferitele țesuturi din corp. Numai o mică parte a acestuia
este liberă, dizolvată în plasmă. În timpul trecerii sângelui prin țesuturi are loc eliberarea oxigenului,
dependentă de presiunea parțială, spre celulele individuale. Ținta finală a oxigenului este reprezentată
de mitocondriile din celulele individuale, unde oxigenul este consumat în cadrul unei reacții
enzimatice în lanț, care generează energie. Prin creșterea fracției de oxigen din amestecul de gaz
inspirat, crește și gradientul de presiune parțială care transportă oxigenul către celule. Oxigenul preluat
în organism este eliminat aproape complet sub formă de dioxid de carbon, rezultat în urma
metabolismulului intermediar.
Absorbție
Oxigenul este administrat prin inhalare și transportat ulterior la alveole. Presiunea parțială a oxigenului
în aerul alveolar (PaO ) reprezintă forța motrice pentru transportul oxigenului de la alveolele ventilate
prin membrana alveolo-capilară. În capilarele din jurul alveolelor aerate, oxigenul este dizolvat în
plasmă, dar, de asemenea, este și legat la hemoglobină (conținut de oxigen; (1.34 x [Hb] x SaO ) +
(PaO x 0.023 ml/dl/kPa)).
Distribuție
Oxigenul este distribuit cu ajutorul circulației sistemice. Cea mai mare parte a oxigenului este
transportată de hemoglobină. Eliberarea oxigenului este dependentă de conținutul în oxigen și de
debitul cardiac. Perfuzia tisulară depinde de debitul cardiac și de circulația sistemică, dar și de
tensiunea arterială și de nivelul de perfuzie locală.
Metabolizare
Oxigenul difuzează din sânge în patul capilar periferic; el ajunge în celule, unde participă la
metabolismul intern, cu generare aerobă de energie.
Eliminare
Efectul clar al metabolismului aerob este producerea de energie [adenozintrifosfat (ATP)] și de dioxid
de carbon, care este eliminat din organism prin ventilația pulmonară.
Terapia cu OHB accelerează de asemenea eliberarea de monoxid de carbon la o rată mai mare decât
cea atinsă cu oxigen 100% la presiune normală.
Terapia cu OHB constă în administrarea de oxigen 100%, la o presiune mai mare decât presiunea
atmosferică, facilitând astfel absorbția oxigenului în sânge și contribuind la creșterea conținutului de
oxigen în sângele arterial. În cadrul terapiei cu oxigen hiperbar (OHB), volumul bulelor de gaz din
țesuturi scade proporțional cu presiunea aplicată, în conformitate cu legea lui Boyle.
5.3 Date preclinice de siguranță
Oxigen normobar
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai după expuneri considerate ca depășind suficient
de mult expunerea maximă la om, ceea ce indică un nivel de relevanță scăzut pentru utilizarea în
mediu clinic.
Studiile non-clinice au arătat că inhalarea continuă prelungită de oxigen pur poate avea efecte
dăunătoare. Există posibilitatea producerii de leziuni tisulare la nivel pulmonar, ocular și în sistemul
nervos central. Variabilitatea care manifestă între momentul apariției modificărilor patologice la specii
diferite și la animale din aceeași specie este semnificativă.
Oxigen hiperbar
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai după expuneri considerate ca depășind suficient
de mult expunerea maximă la om, ceea ce indică un nivel de relevanță scăzut pentru utilizarea în
mediu clinic.
Tratamentul cu OHB în perioada de gestație la șoarece, șobolan, hamster și iepure a avut drept rezultat
o creștere a incidenței resorbției, a anomaliilor fetale, precum și scăderea greutății corporale fetale.
Evaluarea riscurilor pentru mediu (ERM)
Oxigenul este o componentă naturală a aerului atmosferic. Trebuie să se ia în calcul riscul de incendiu
însoțit de explozii, atunci când concentrația de oxigen crește.
De asemenea, trebuie să se ia în considerare riscurile asociate cu creșterea presiunii și cu decompresia
care afectează personalul care participă la terapia cu OHB, atunci când intră în camera hiperbară.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Fără excipienți.
6.2 Incompatibilități.
Oxigenul este un agent oxidant care întreține arderea și se poate auto-aprinde la scăderea presiunii. În
cursul manipulării se va evita prezența oricărui ulei, unsoare sau alte chimicale care se pot aprinde în
timpul decompresiei oxigenului cu presiune crescută. Concentrațiile ridicate de oxigen din aerul
ambiental cresc riscul de explozie urmată de flacără. Oxigenul poate reacționa cu substanțele
inflamabile. În forma sa criogenică oxigenul fragilizează materialele de construcție, aspect important
în construcția recipientelor criogenice pentru oxigen.
6.3 Perioada de valabilitate
Pentru vase criogenice mobile cu volum mai mic de 30 litri perioada de valabilitate este 25 zile de la
data umplerii.
Pentru vase criogenice mobile cu volum de 30-46 litri perioada de valabilitate este 35 zile de la data
umplerii.
Pentru vase criogenice mobile cu volum mai mare de 46 litri perioada de valabilitate este 60 zile de la
data umplerii.
Pentru tancuri criogenice perioada de valabilitate este 60 zile de la data umplerii.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
NU FUMAȚI și nu utilizați flacără deschisă în apropierea recipientului criogenic de
Oxigen Linde. Acest medicament va genera arderea cu flacără mult mai violentă.
Recipientele criogenice trebuie să fie păstrate în zone bine ventilate, destinate păstrării gazelor
medicinale.
Recipientele criogenice trebuie păstrate în zone acoperite, uscate și curate, departe de materiale
inflamabile, la temperaturi cuprinse între -30 °C și +50 °C.
Se vor lua măsuri de precauție în vederea evitării exploziilor sau a căderilor.
Recipientele criogenice care conțin gaze de tipuri diferite trebuie să fie depozitate separat.
Recipientele pline și goale trebuie păstrate separat.
Recipientele trebuie depozitate și transportate cu ventilul închis.
6.5. Natura și conținutul ambalajului
Recipientele criogenice sunt confecționate din oțel inoxidabil sau aluminiu și sunt echipate cu supape
de siguranță din alamă și robineți tip on/off din bronz. Supapele de siguranță previn creșterea excesivă
a presiunii în interiorul recipientului.
Volum recipient Capacitate recipient
Tip recipient criogenic
(capacitate în litri apă) (m3 oxigen la 1 bar și 150C)
Companion C31A 31 25
Companion 41A 41 33,5
Companion 1000 1,23 1,06
Companion T 1000 High Flow 1,23 1,06
Helios H36 36 29,1
Helios H46 46 37,6
Helios Marathon H850 0,84 0,69
Helios Plus H300 0,38 0,31
Helios Universal U36 36 29,1
Helios Universal U46 46 37,6
Liberator 20 G4 20,6 17,8
Liberator 30 G4 31,2 25,7
Liberator 37 G4 38,2 31,5
Liberator 45 G4/ 45 DF 46,6 38,3
Liberator 60 G4/ 60 DF 60 49,2
Spirit 300 0,3 0,28
Spirit 600 0,6 0,52
Spirit 1200 1,3 1,03
Sprint G4 LED 0,63 0,51
Stroller G4 Led / Scale 1,25 1,03
Stroller Hi-Flow G4 LED 1,2 1,03
Freelox 44 L 44 37,5
EasyMate 0,32 0,28
EasyMate 6 0,95 0,81
EasyMate 6+6 0,95 0,81
EasyMate PM2335 35 30,1
EasyMate PM2345 45 38,7
Oxy-Blu 21 21,6 18,4
Oxy-Blu 31 31,8 27,1
Oxy-Blu 37 37,9 32,3
Oxy-Blu 41 41,8 35,7
OxyLight 1,17 1
Easylox 30 31,5 25,8
Easylox 45 46,2 38
Escor2T electronic 0,38 0,33
Escor2T pneumatic 0,38 0,33
Walky 1,2 1,02
Tanc de transport Variază de la 180 până la Variază de la 154 până la 25036
Este posibil ca nu toate măsurile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare și manipulare
Generalități
- Nu fumați și nu utilizați flacără deschisă în zonele în care sunt depozitate sau administrate gaze
medicinale. Păstrați departe de materiale inflamabile.
- Nu așezați niciodată măști sau canule nazale direct pe materiale textile în timpul tratamentului,
deoarece țesăturile care sunt saturate cu oxigen pot fi extrem de inflamabile și pot conduce la
risc de incendiu. În cazul în care contactul cu acestea s-a produs, scuturați și aerisiți textilele.
- Oxigenul medicinal criogenic este un lichid foarte rece, riscul potențial de vătămări și arsuri reci
trebuie considerat ori de câte ori oxigenul medicinal lichid este manipulat. Trebuie utilizat
echipament adecvat și echipament de protecție (mănuși izolatoare, protecție pentru față și mâini)
la manipularea oxigenului medicinal lichid.
- Gazele de uz medical trebuie să fie folosite numai în scopuri medicale.
- Diferite tipuri de gaz și calități diferite trebuie să fie separate unele de altele. Recipientele pline
trebuie să fie păstrate separat de cele goale.
- Se vor lua măsuri de precauție în vederea evitării exploziilor sau a căderilor.
- Nu folosiți niciodată unsoare, ulei sau substanțe similare pentru lubrifierea filetelor blocate.
Mânuiți ventilele și dispozitivele aferente cu mâinile curate și fără grăsime (cremă de mâini,
etc.).
- Se va evita utilizarea substanțelor grase, cum ar fi crema de mâini, pe durata tratamentului cu
OHB.
- În cazul în care curățați vasele criogenice sau echipamentele atașate, nu utilizați produse
inflamabile și în special materiale pe bază de ulei. În cazul în care aveți îndoieli, verificați
compatibilitatea.
- Înainte de orice utilizare, asigurați-vă că v-a rămas o cantitate suficientă de medicament care să
vă permită să finalizați tratamentul planificat.
- Folosiți numai dispozitive standard care sunt concepute special pentru administrarea oxigenului.
Conectați numai echipamente destinate conectării atunci când se utilizează oxigen medicinal în
stare lichidă.
- Atunci când sunt livrate de fabricant, sigiliul aplicat pe rezervorul mobil/vasul criogenic trebuie
să fie intact.
Pregătirea pentru utilizare
- Verificați că recipientul este sigilat înainte de utilizare.
- Îndepărtați sigiliul înainte de utilizare.
- Utilizați numai echipament adecvat pentru conectare la oxigen medicinal lichid.
Utilizare
- Fumatul și utilizarea flăcărilor deschise în încăperile în care se desfășoară terapia cu oxigen sunt
interzise. Transportați într-un loc sigur în caz de incendiu.
- Opriți aparatul în caz de incendiu sau în cazul în care acesta nu este utilizat.
- Părți ale recipientelor/valvelor la utilizare pot deveni reci. Acest fapt este vizualizabil prin
formare de gheață pe părțile reci și trebuie avut grijă să nu fie atinse aceste suprafețe. Oxigenul
medicinal criogenic este un lichid foarte rece, riscul potențial de vătămări și arsuri reci trebuie
considerat ori de cate ori oxigenul medicinal lichid este manipulat. Trebuie utilizat echipament
adecvat și echipament de protecție (mănuși izolatoare, protecție pentru față și mâini) la
manipularea oxigenului medicinal lichid.
Administrarea la copii și adolescenți
Administrarea la copii și adolescenți nu este diferită de administrarea la alte grupe de vârstă.
După data de expirare returnați recipientul criogenic la furnizor.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LINDE GAZ ROMANIA S.R.L.
Str. Avram Imbroane nr. 9
Timișoara, Județul Timiș, 300136
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15073/2023/01-38
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: noiembrie 2017
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: iulie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2023