Prospect Oxidolor 20 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator: Lannacher Heilmittel Ges.m.b.H.
Clasa ATC: analgezice opioide, alcaloizi naturali din opiu, codul ATC: N02AA05
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6282/2014/01-19 Anexa 2
6283/2014/01-19
6284/2014/01-19
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Oxidolor 20 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxidolor 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxidolor 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Oxidolor 20 mg comprimate cu eliberare prelungită
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 20 mg, echivalent cu oxicodonă
17,93 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Lecitină de soia 0,105 mg pentru un comprimat
Oxidolor 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 40 mg, echivalent cu oxicodonă
35,86 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Lecitină de soia 0,210 mg pentru un comprimat
Oxidolor 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 80 mg, echivalent cu oxicodonă
71,72 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Lecitină de soia 0,525 mg pentru un comprimat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Oxidolor 20 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde şi biconvexe, de culoare roz pal.
Diametru: 5,1 mm
Grosime: 3,8 mm
Oxidolor 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde şi biconvexe, de culoare crem.
Diametru: 7,1 mm
Grosime: 4,7 mm
Oxidolor 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde şi biconvexe, de culoare verde pal.
Diametru: 11,1 mm
Grosime: 4,7 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dureri severe care necesită analgezice opioide pentru abordarea terapeutică adecvată.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza administrată depinde de intensitatea durerii şi de răspunsul individual la tratament.
Pentru doze care nu pot fi obţinute cu această concentraţie, sunt disponibile medicamente cu alte
concentraţii.
Următoarele recomandări generale de dozaj se aplică pentru:
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Stabilirea şi ajustarea dozelor
În general, doza iniţială la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu opioizi este 10 mg clorhidrat de
oxicodonă administrat la intervale de 12 ore. La unii pacienţi tratamentul poate fi iniţiat cu doza de 5
mg, pentru a minimaliza incidenţa reacţiilor adverse.
La pacienţii aflaţi în tratament cu opioizi, tratamentul poate fi iniţiat cu doze mai mari, luând în
considerare evoluţia sub tratamentul cu opioizi.
Trecerea de la morfină la oxicodonă
Variabilitatea dintre pacienți necesită ca fiecărui pacient să i se ajusteze cu atenție doza adecvată. La
începutul schimbării schemei de tratament, se poate recomanda o doză mai mică decât echivalentul
dozei. Pacienții care au primit morfină pe cale orală înainte de tratamentul cu oxicodonă, trebuie să
primească doza zilnică pe baza următorului raport: 10 mg de oxicodonă orală este echivalentă cu 20
mg de morfină orală.
Datorită diferenţelor individuale privind sensibilitatea la diferiţi opioizi, se recomandă ca iniţierea
tratamentului cu comprimate cu eliberare prelungită de Oxidolor la pacienţii la care oxicodona
înlocuieşte tratamentul anterior cu un alt opioid să se efectueze cu precauţie, utilizând 50-75% din
doza calculată de oxicodonă.
După creşterea dozei de la 10 mg la 20 mg, administrată la fiecare 12 ore, ajustările dozelor trebuie
efectuate treptat, cu aproximativ o treime din doza zilnică. Scopul este de a stabili doza adecvată
fiecărui pacient care, administrată de două ori pe zi, să asigure efectul analgezic adecvat, cu reacţii
adverse tolerabile şi care să necesite utilizarea medicamentelor pentru situaţii de urgenţă pe cât de
puţin timp posibil pe toată durata tratamentului analgezic.
Administrarea echilibrată a dozelor (administrarea aceleiaşi doze dimineaţa şi seara) după o schemă de
administrare fixă (la fiecare 12 ore) este adecvată pentru majoritatea pacienţilor. La unii pacienţi poate
fi benefică administrarea de doze neechilibrate. În general, trebuie aleasă doza minimă eficace.
Pentru tratamentul durerilor de etiologie necanceroasă, în general, este suficientă administrarea unei
doze zilnice de 40 mg, dar pot fi necesare doze mai mari.
Pacienţii cu dureri în cadrul unei afecţiuni canceroase pot necesita doze de 80 până la 120 mg, care în
cazuri individuale pot fi crescute până la 400 mg. Dacă sunt necesare doze mai mari, doza trebuie
stabilită individualizat, ţinând cont de tolerabilitatea şi riscul de reacţii adverse.
Unii pacienți care utilizează Oxidolor urmând un program fix au nevoie de analgezice cu eliberare
rapidă ca tratament de salvare pentru a controla durerile acute. Oxidolor nu este indicat pentru
tratamentul durerii acute și / sau a acutizărilor durerilor cronice. Doza unică în tratamentul de salvare
trebuie să se ridice la 1/6 din doza zilnică echianalgezică de Oxidolor comprimate cu eliberare
prelungită. Utilizarea medicamentului de salvare de mai mult de două ori pe zi indică faptul că trebuie
crescută doza de comprimate cu eliberare prelungită de clorhidrat de oxicodonă. Doza nu trebuie
ajustată mai des decât o dată la 1-2 zile, până la obținerea unei administrări stabile de două ori pe zi.
MOD DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
Nu trebuie mestecate, divizate sau zdrobite.
Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi administrate indiferent de orarul meselor.
Obiectivele și întreruperea tratamentului
Înainte de începerea tratamentului cu Oxidolor, o strategie de tratament, inclusiv
durata tratamentului și obiectivele tratamentului, precum și un plan pentru încheierea
tratamentului trebuie convenite cu pacientul, în conformitate cu ghidurile privind
gestionarea durerii. În timpul tratamentului, medicul și pacientul trebuie să intre frecvent în
contact pentru a evalua necesitatea tratamentului continuu, a lua în calcul întreruperea și a ajusta
doza, dacă este necesar. Când un pacient nu mai necesită terapie cu oxicodonă, se poate recomanda
să se reducă doza treptat, pentru a preveni simptomele de sevraj. În absența unui control adecvat al
durerii, trebuie avute în vedere posibilitatea de hiperalgezie, toleranță și progresie a bolii subiacente
(vezi pct. 4.4).
Durata de utilizare
Oxidolor nu trebuie luat mai mult decât este necesar.
Populații speciale
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici fără simptome de insuficienţă hepatică şi/sau renală în general nu necesită ajustarea
dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
La această grupă de pacienţi stabilirea dozei iniţiale trebuie să se facă cu precauţie. Doza iniţială
recomandată adulţilor trebuie să fie redusă la jumătate (de exemplu: o doză totală zilnică de 10 mg
administrată oral la pacienţi cărora nu li s-au mai administrat anterior alte opioide), iar creşterea dozei
se va adapta în funcţie de răspunsul clinic al pacientului, astfel încât să se obţină un control adecvat al
durerii. Prin urmare, este posibil ca cea mai mică doză unică recomandată în acest RCP, și anume 15
mg, să nu fie potrivită ca doză inițială. În aceste cazuri se pot utiliza Oxidolor comprimate cu eliberare
prelungită de 5 mg.
Alți pacienți cu risc
La pacienții cu greutate corporală mică sau cu metabolism lent al medicamentelor care sunt, de
asemenea, naivi la opioide, doza inițială recomandată trebuie redusă la jumătate din doza inițială
recomandată în mod normal pentru adulți. Prin urmare, este posibil ca cea mai mică doză unică
recomandată în acest RCP, și anume 15 mg, să nu fie potrivită ca doză inițială. În aceste cazuri se pot
utiliza Oxidolor comprimate cu eliberare prelungită de 5 mg.
Populația pediatrică
Siguranța și eficacitatea Oxidolor la copiii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite. Oxidolor nu este
recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
4.3 Contraindicaţii
• hipersensibilitate la oxicodonă, soia, arahide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Oxicodona nu trebuie utilizată în situaţii în care opioidele sunt contraindicate:
• deprimare respiratorie severă însoţită de hipoxie şi/sau hipercapnie
• concentraţii ridicate de dioxid de carbon în sânge
• boală pulmonară obstructivă cronică severă
• cord pulmonar
• astm bronşic sever
• ileus paralitic
• abdomen acut, întârzierea golirii gastrice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este necesară prudenţă la
• pacienţi vârstnici sau debilitaţi,
• pacienţi cu insuficienţă respiratorie, renală sau hepatică severe,
• sindromul apnee în somn de tip central
• mixedem, hipotiroidism,
• utilizarea concomitentă de substanțe deprimante la nivel central (vezi mai jos și secțiunea 4.5)
• boala Addison (insuficienţă adrenocorticală),
• psihoză toxică (de exemplu: alcool etilic),
• hipertrofie de prostată,
• alcoolism,
• dependenţă cunoscută la opioide,
• dependența de droguri, abuzul de substanțe sau de alcool;
• delirium tremens,
• – traumatism cranian, creșterea presiunii intracraniene,
• – tulburări de conștiență de cauză necunoscută,
• – hipotensiune,
• – hipovolemie,
• – tulburare epileptică sau predispoziție la convulsii,
• pancreatită,
• afecţiuni ale tractului biliar, colici biliare sau ureterale,
• boli intestinale obstructive sau inflamatorii
• tulburări ale reglării circulatorii,pacienţi trataţi cu inhibitori MAO (vezi mai jos pct. 4.5).
La apariția sau la suspiciunea de ileus paralitic, administrarea oxicodonei trebuie întreruptă imediat.
Deprimare respiratorie
Deprimarea respiratorie este cel mai important risc indus de opiode, funcția respiratorie trebuie
monitorizată.
Tulburări de respiraţie în timpul somnului
Opioidele pot provoca tulburări de respiraţie în timpul somnului, inclusiv apnee în translation
correction (ASC) si hipoxemie legată de somn. Utilizarea de opioide creşte riscul de ASC în mod
dependent de doză. La pacienții care prezintă ASC, se va lua în considerare scăderea dozei totale de
opioide.
Riscul asociat utilizării concomitente cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele, sau
medicamente înrudite acestora:
Administrarea concomitentă de Oxidolor și medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau
medicamentele înrudite, poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și moarte. Din cauza
acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pacienților
pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Dacă se ia o decizie de prescriere a Oxidolor
concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace și durata
tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
Pacienții trebuie urmăriți îndeaproape pentru semne și simptome de deprimare respiratorie și sedare. În
acest sens, se recomandă cu insistență informarea pacienților și a îngrijitorilor acestora pentru a fi
atenți la aceste simptome (vezi pct. 4.5).
Insuficiență suprarenală
Analgezicele opioide pot cauza ocazional insuficiență suprarenală reversibilă care necesită
monitorizare și tratament de substituție cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienței suprarenale acute
sau cronice pot include, de exemplu, dureri abdominale severe, greață și vărsături, tensiune arterială
scăzută, oboseală extremă, scăderea poftei de mâncare și pierdere în greutate.
IMAO
Oxicodona trebuie administrată cu prudență la pacienții care iau IMAO sau care au primit IMAO în
ultimele două săptămâni.
Toleranță, dependență fizică, simptome de sevraj și întreruperea tratamentului prin scăderea
treptată a dozei
Oxidolor comprimate cu eliberare prelungită prezintă potenţial de dependenţă de la prima doză.
Administrarea de lungă durată a Oxidolor poate produce dependenţă fizică. Simptomele de întrerupere
pot să apară după întreruperea bruscă a tratamentului. Dacă tratamentul cu oxicodonă nu mai este
necesar, se recomandă scăderea treptată a dozei pentru a evita apariţia sindromului de întrerupere.
Simptomele sindromului de întrerupere pot include căscat, midriază, lăcrimat, rinoree, tremor,
hiperhidroză, anxietate, agitaţie, convulsii, insomnie şi mialgie.
Hiperalgezie
La administrarea de doze mari de oxicodonă, foarte rar, poate să apară hiperalgezie care nu răspunde
creşterii dozei. În aceste cazuri poate fi necesară scăderea dozei de oxicodonă sau administrarea unui
alt opioid.
Tulburări de utilizare a opioidelor (abuz sau dependență)
În cazul administrării repetate a opioidelor de tipul oxicodonei, pot să apară toleranță și
dependență fizică și/sau psihică.
Administrarea repetată de Oxidolor poate duce la tulburare de utilizare a opioidelor (TUO). O
doză mai mare și o durată mai lungă a tratamentului cu opioide poate crește riscul de
dezvoltare a TUO. Abuzul sau utilizarea greșită în mod intenționat de Oxidolor poate duce la
supradozaj și/sau deces. Riscul de apariție a TUO este crescut la pacienții cu antecedente
personale sau familiale (părinți sau frați) de tulburări de utilizare a substanțelor (incluzând
consumul abuziv de alcool), la fumătorii activi sau la pacienții cu antecedente personale de alte
tulburări de sănătate mintală (de ex. depresie majoră, anxietate și tulburări de personalitate).
Înainte de începerea tratamentului cu Oxidolor și în timpul tratamentul, obiectivele
tratamentului și un plan pentru întreruperea tratamentului trebuie convenite cu pacientul (vezi pct.
4.2). Înainte și în timpul tratamentului, pacientul trebuie informat și în legătură cu riscurile și
semnele de TUO. Dacă apar aceste semne, pacienților trebuie să li se recomande să ia legătura cu
medicul.
Pacienții vor necesita monitorizare pentru depistarea apariției semnelor de tulburare de comportament
legat de consum (de ex. solicitări prea timpurii de reumplere). Această monitorizare include analiza
opioidelor și a medicamentelor psihoactive (cum sunt benzodiazepinele) administrate concomitent.
La pacienții care prezintă semne și simptome de TUO trebuie avută în vedere consultarea cu un
specialist în dependențe.
Abuzul parenteral
În caz de administrare abuzivă a formelor farmaceutice orale pe cale parenterală, pot să apară reacţii
adverse grave cu potenţial letal.
Comprimatele nu trebuie mestecate, divizate sau sfărâmate deoarece aceasta determină eliberarea
rapidă a oxicodonei şi absorbţia unor doze care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.9).
Intervenţii chirurgicale
Oxidolor trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu intervenţii chirurgicale la nivelul intestinului,
deoarece opioidele pot afecta motilitatea intestinală şi nu trebuie utilizate decât după ce medicul
confirmă reluarea tranzitului intestinal normal. Utilizarea Oxidolor nu este recomandată anterior şi în
primele 12-24 ore după intervenţiile chirurgicale.
Dacă se recomandă tratamentul ulterior cu oxicodonă, doza trebuie adaptată noilor condiţii
postoperatorii.
O atenţie deosebită trebuie acordată atunci când se administrează oxicodonă pacienţilor supuşi unei
intervenţii chirurgicale intestinale. Opioidele trebuie administrate numai postoperator, după reluarea
tranzitului intestinal.
În funcție de tipul și amploarea intervenției chirurgicale, de metoda anestezică selectată, de alte
medicamente administrate concomitent și de starea individuală a pacientului, timpul de utilizare post
operatorie a Oxidolor trebuie stabilit după ce se analizează cu atenție beneficiile și riscurile în fiecare
caz în parte.
Nu a fost stabilită siguranţa administrării Oxidolor preoperator şi, ca urmare, nu poate fi recomandată.
Opioidele pot influența axele hipotalamo-hipofizo-suprarenală sau -gonadică. Unele modificări care
pot fi observate includ o creștere a prolactinei serice și scăderi ale cortizolului și testosteronului
plasmatic. În urma acestor modificări hormonale pot apare simptome clinice.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă trebuie atent monitorizaţi.
Alcool etilic
Folosirea concomitentă a alcoolului etilic şi Oxidolor poate accentua reacţiile adverse ale Oxidolor;
folosirea concomitentă trebuie evitată. Oxidolor trebuie utilizat cu o atenție deosebită la pacienții cu
antecedente de abuz de alcool și droguri.
Atenționare cu privire la dopaj
Utilizarea Oxidolor poate determina o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Utilizarea Oxidolor ca substanţă dopantă poate reprezenta un pericol pentru sănătate.
Copii și adolescenți
Administrarea Oxidolor nu a fost studiată la copii cu vârsta sub 12 ani. Siguranța și eficacitatea
Oxidolor la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite. Oxidolor nu este recomandat copiilor cu
vârsta sub 12 ani.
Sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat cu eliberare prelungită,
adică în esență „fără sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alcoolul etilic
Alcoolul etilic poate accentua efectele farmacodinamice ale Oxidolor comprimate cu eliberare
prelungită; folosirea concomitentă trebuie evitată.
Deprimante ale sistemului nervos central
Poate exista un efect deprimant sporit asupra SNC în timpul tratamentului concomitent cu
medicamente care afectează SNC, cum ar fi: sedative, hipnotice, antipsihotice, anestezice, fenotiazine,
medicamente neuroleptice, antidepresive, miorelaxante, antihistaminice, antiemetice şi alte opioide
care pot accentua reacţiile adverse ale medicamentului, în special deprimarea respiratorie.
Administrarea concomitentă de oxicodonă cu medicamente serotoninergice, cum este un inhibitor
selectiv de recaptare a serotoninei (ISRS) sau un inhibitor de recaptare a serotoninei-norepinefrinei
(IRSN) poate determina apariția sindromului serotoninergic. Simptomele sindromului serotoninergic
pot include modificări ale stării psihice (de exemplu: agitație, halucinații, comă), instabilitate
vegetativă (de exemplu: tahicardie, tensiune arterială oscilantă, hipertermie), tulburări neuromusculare
(de exemplu: hiperreflexie, tulburări de coordonare, rigiditate) și/sau simptome gastrointestinale (de
exemplu: greață, vărsături, diaree). În cazul pacienților care utilizează astfel de medicamente,
oxicodona trebuie utilizată cu precauție și poate fi necesară scăderea dozei administrate.
Medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamente înrudite
Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau
medicamente înrudite crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces din cauza efectului
deprimant suplimentar asupra sistemului nervos central. Doza și durata tratamentului concomitent
trebuie limitate (vezi pct. 4.4).
Anticolinergice (de exemplu: antipsihotice, antihistaminice, antiemetice, medicamente utilizate pentru
tratamentul bolii Parkinson) pot accentua reacţiile adverse anticolinergice ale oxicodonei (cum sunt
constipaţia, xerostomia sau tulburările de micţiune).
Cimetidina poate inhiba metabolizarea oxicodonei.
Inhibitorii de monoaminoxidază (MAO) interacţionează cu analgezicele opioide, producând
excitarea sau deprimrea SNC cu pusee hiper- sau hipotensive (vezi pct. 4.4). Oxicodona trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează sau li s-au administrat în ultimele două
săptămâni inhibitori MAO (vezi pct. 4.4).
Au fost observate modificări semnificative clinic ale International Normalized Ratio (INR) în ambele
direcţii, la pacienţii trataţi concomitent cu anticoagulante cumarinice şi oxicodonă.
Interacţiuni prin intermediul sistemului CYP
CYP3A4 este principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea oxicodonei, cu participarea şi a
enzimei CYP2D6. Activităţile acestor căi metabolice pot fi inhibate sau induse prin administrarea
concomitentă de alte medicamente sau suplimente nutritive.
Inhibitorii enzimei CYP3A4, cum sunt antibioticele macrolide (de exemplu: claritromicina,
eritromicina şi telitromicina), antifungicele azolice (de exemplu: ketoconazol, voriconazol, itraconazol
şi posaconazol), inhibitorii de protează (de exemplu: boceprevir, ritonavir, indinavir, nelfinavir şi
saquinavir), cimetidina şi sucul de grapefruit pot să scadă clearance-ul oxicodonei, ceea ce poate
determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale oxicodonei. Ca o consecinţă, poate fi nevoie ca doza
de oxicodonă să fie adaptată corespunzător.
Mai jos sunt prezentate câteva exemple specifice:
• Itraconazolul, un puternic inhibitor al CYP3A4, administrat oral timp de cinci zile în doză
zilnică de 200 mg, a crescut ASC a oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de
aproximativ 2,4 ori mai mare (între 1,5 – 3,4).
• Voriconazolul, un inhibitor al CYP3A4 administrat oral timp de patru zile în doză de 200 mg de
două ori pe zi (primele două doze administrate fiind de 400 mg), a crescut ASC a oxicodonei
administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ 3,6 ori mai mare (între 2,7 – 5,6).
• Telitromicina, un inhibitor al CYP3A4 administrat oral timp de patru zile în doză de 800 mg
zilnic, a crescut ASC a oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ 1,8
ori mai mare (între 1,3 – 2,3).
• Sucul de grapefruit, un inhibitor al CYP3A4 administrat timp de cinci zile în cantitate de 200 ml
de trei ori pe zi, a crescut ASC a oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de
aproximativ 1,7 ori mai mare (între 1,1 – 2,1).
Inductorii enzimei CYP3A4, cum sunt rifampicina, carbamazepina, fenitoina şi sunătoarea (St. John’s
Wort) pot induce metabolismul oxicodonei şi determina o creştere a clearance-ului oxicodonei care
determină scăderea concentraţiilor plasmatice ale oxicodonei. Ca o consecinţă, poate fi nevoie ca doza
de oxicodonă să fie adaptată corespunzător.
Mai jos sunt prezentate câteva exemple specifice:
• Sunătoarea, un inductor al CYP3A4 administrat timp de cincisprezece zile în cantitate de 300
mg de trei ori pe zi, a scăzut ASC a oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost cu
aproximativ 50% mai scăzută (între 37 – 57%).
• Rifampicina, un inductor al CYP3A4 administrat timp de şapte zile în doză unică de 600 mg, a
scăzut ASC a oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost cu aproximativ 86% mai
scăzută.
Substanțele active care inhibă activitatea enzimei CYP3A4, cum sunt paroxetina sau chinidina, pot
determina scăderea clearance-ului oxicodonei, ceea ce poate duce la o creştere a concentraţiilor
plasmatice ale oxicodonei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea acestui medicament trebuie evitată cât de mult este posibil la pacientele care sunt gravide
sau alăptează.
Sarcina
Există date limitate privind utilizarea oxicodonei la gravide. Nou-născutii din mame care au primit
tratament cu opioide în ultimele 3 până la 4 săptămâni înainte de naştere trebuie motitorizaţi pentru
deprimare respiratorie. Simptomele de întrerupere pot fi observate la nou-născuţii ai căror mame
urmează tratamentul cu oxicodonă.
Alăptarea
Oxicodona se excretă în laptele uman şi poate cauza sedare şi deprimare respiratorie la copilul nou-
născut alăptat la sân. Ca urmare, oxicodona nu trebuie administrată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oxicodona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Acest lucru este
deosebit de probabil la inițierea tratamentului cu oxicodonă, după creșterea dozei sau după modificări
ale tratamentului și dacă oxicodona este combinată cu alcool sau alte deprimante ale SNC.
În cazul tratamentului de întreţinere nu este necesară interzicerea conducerii vehiculelor. Medicul
curant trebuie să evalueze situaţia individual.
4.8 Reacţii adverse
Oxicodona poate determina deprimare respiratorie, mioză, bronhospasm şi spasme ale musculaturii
netede şi poate suprima reflexul de tuse.
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt greața (în special la începutul tratamentului) și
constipația.
Depresia respiratorie este principalul pericol al supradozajului cu opioide și apare cu precădere la
vârstnici sau pacienții debilitați
Reacţiile adverse considerate cel puţin posibil corelate cu tratamentul sunt enumerate mai jos, pe baza
de aparate, organe şi sisteme şi frecvenţa absolută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (<1>
Necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și boli parazitare
Rare: Herpes simplex
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: limfadenopatie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: hipersensibilitate
Necunoscută: răspuns anafilactic
Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente: sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scăderea apetitului alimentar
Mai puţin frecvente: deshidratarea
Rare: creşterea apetitului
Tulburări psihice
Frecvente: anxietate, confuzie, depresie, scăderea activităţii, nelinişte,
hiperactivitate psihomotorie, insomnie, nervozitate, gândire anormală
Mai puţin frecvente: agitaţie, labilitate afectivă, stare euforică, disforie, tulburări de
percepţie (de exemplu: halucinaţii, depersonalizare), libidou scăzut,
dependenţă de medicamente (vezi pct. 4.4)
Necunoscută: agresivitate
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă, sedare, ameţeli, cefalee
Frecvente: tremor, letargie
Mai puţin frecvente: amnezie, convulsii (în special la pacienții epileptici sau la pacienții cu
predispoziţie la convulsii), hipertonie, hipoestezie, contracţii
musculare involuntare, tulburări de vorbire, tulburări de coordonare,
sincopă, parestezie, disgeuzie
Necunoscută: hiperalgezie
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări vizuale, mioză
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: tulburări de auz, vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: palpitaţii (în contextul sindromului de întrerupere), tahicardie
supraventriculară
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: vasodilataţie
Rare: hipotensiune arterială, hipotensiune ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, bronhospasm
Mai puţin frecvente: deprimare respiratorie, tuse accentuată
Necunoscută: sindrom de apnee centrală în somn
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături
Frecvente: xerostomie, rar însoţită de sete şi dificultate la înghiţire, dureri
abdominale, diaree, dispepsie
Mai puţin frecvente: disfagie, ulceraţii orale, gingivită, stomatită, flatulenţă, eructaţie, ileus
Rare: melenă, sângerări gingivale, afecţiuni dentare
Necunoscută: carii dentare
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor enzimelor hepatice
Necunoscută: colestază, colică biliară
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: prurit
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză
Mai puţin frecvente: xeroză cutanată
Rare: urticarie, manifestări de herpes simplex, fotosensibilitate accentuată,
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: disurie, tulburări ale micţiunii (retenţie urinară, dar şi micţiuni
imperioase)
Rare: retenţie urinară, hematurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: scăderea libidoului, disfuncţie erectilă, hipogonadism
Necunoscută: amenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, oboseală
Mai puţin frecvente: frisoane, stare de rău, dureri (de exemplu: dureri toracice), edeme,
edem periferic, dependenţă fizică însoţită de simptome de întrerupere,
toleranţă, sete
Rare: modificări ale greutăţii corporale (scădere sau creştere), celulită
Necunoscută: sindrom de sevraj la nou-născuți
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Mai puţin frecvente: leziuni accidentale
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Dependența de medicamente
Utilizarea repetată de Oxidolor poate duce la dependența de medicament, chiar și în
doze terapeutice. Riscul de dependență de medicamente poate varia în funcție de factorii de risc
individuali ai pacientului, de doză și de durata tratamentului cu opioide (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse după autorizarea medicamentului este foarte importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul acut cu oxicodonă se poate manifesta prin mioză, deprimare respiratorie, somnolenţă
care poate progresa spre stupor sau comă, hipotonie, scăderea tensiunii arteriale şi deces. În cazuri
severe pot să apară colaps circulator, bradicardie şi edem pulmonar non-cardiogen; abuzul de doze
mari de opioide puternice, cum este oxicodona, poate fi letal. A fost observată leucoencefalopatia
toxică ca urmare a unei supradoze de oxicodonă.
Tratament
În primul rând trebuie acordată atenţie asigurării permeabilităţii căilor respiratorii şi instituirii
ventilaţiei asistate sau controlate.
În caz de supradozaj, poate fi indicată administrarea intravenoasă a unui antagonist al receptorilor
opioizi (de exemplu: 0,4 -2 mg naloxonă intravenos). Administrarea de doze unice trebuie repetată, în
funcţie de starea clinică, la intervale de 2 până la 3 minute. Se poate administra perfuzie intravenoasă
cu 2 mg naloxonă în 500 ml soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie de glucoză 50 mg/ml
(5%) (echivalent cu 0,004 mg naloxonă/ml). Viteza de perfuzare trebuie ajustată în funcţie de
cantitatea injectată anterior în bolus şi de răspunsul clinic al pacientului.
Poate fi avut în vedere lavajul gastric. În caz de supradozaj masiv, trebuie luată în considerare în prima
oră administrarea de cărbune activat (50 g la adulţi, 10 -15 g la copii şi adolescenţi) în decurs de o oră
cu condiţia asigurării permeabilităţii căilor respiratorii. Poate fi adecvat să se presupună că
administrarea mai târzie a cărbunelui activat poate fi benefică în cazul medicamentelor cu eliberare
prelungită; totuşi, nu există dovezi care să susţină această idee.
Pentru accelerarea tranzitului poate fi utilă administrarea unui laxativ (de exemplu: o soluţie pe bază
de PEG).
Măsurile suportive (respiraţie asistată, aport de oxigen, administrarea de vasopresoare şi perfuzii)
trebuie aplicate, dacă sunt necesare, în caz de şoc circulator asociat. În caz de stop cardiac sau
tulburări de ritm pot fi indicate masajul cardiac sau defibrilarea. Dacă este necesar, se efectuează
ventilaţie asistată şi echilibrare hidro-electrolitică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice opioide, alcaloizi naturali din opiu, codul ATC: N02AA05
Oxicodona prezintă afinitate pentru receptorii opioizi kappa, miu şi delta de la nivel cerebral şi spinal.
Ea acţionează ca agonist al acestor receptori opioizi fără efect antagonist. Efectul terapeutic este în
principal analgezic şi sedativ. Comparativ cu oxicodona cu eliberare rapidă, administrată în
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, comprimatele cu eliberare prelungită determină
ameliorarea durerii pe o perioadă de timp mult mai lungă, fără a creşte incidenţa reacţiilor adverse.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea relativă a oxicodonei comprimate cu eliberare prelungită este comparabilă cu cea a
oxicodonei cu eliberare rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime atinse după aproximativ 3 ore de la
ingestia comprimatelor cu eliberare prelungită, faţă de 1 până la 1,5 ore. Concentraţiile plasmatice
maxime şi oscilaţiile concentraţiilor de oxicodonă în cazul formelor farmaceutice cu eliberare
prelungită şi eliberare rapidă sunt comparabile când sunt administrate în doze zilnice similare la
intervale de 12 ore şi, respectiv, 6 ore.
Comprimatele cu eliberare prelungită nu trebuie sfărâmate, divizate sau mestecate, deoarece aceasta
determină eliberarea rapidă a oxicodonei şi absorbţia unor doze care pot pune viaţa în pericol datorită
afectării proprietăţii de eliberare prelungită.
Distribuţie
Biodisponibilitatea absolută a oxicodonei după administrare orală este de aproximativ două treimi faţă
de administrarea parenterală. La starea de echilibru, volumul de distribuţie al oxicodonei este 2,6 l/kg;
legarea de proteinele plasmatice este de 38-45%; timpul de înjumătăţire plasmatică este de 4 până la 6
ore, iar clearance-ul plasmatic este 0,8 l/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
oxicodonei este de 4-5 ore, cu valori la starea de echilibru atinse, în medie, după o zi.
Metabolizare
Oxicodona este metabolizată la nivel intestinal şi hepatic pe calea sistemului enzimatic al citocromului
P450 la noroxicodonă şi oximorfonă, dar şi la diferiţi derivaţi glucuronoconjugaţi. Studiile in vitro
sugerează că dozele terapeutice de cimetidină probabil nu au efecte relevante asupra formării de
noroxicodonă. La om, chinidina scade producerea de oximorfonă, fără a influenţa semnificativ
proprietăţile farmacodinamice ale oxicodonei. Contribuţia metaboliţilor la efectul farmacodinamic
general nu este relevantă.
Eliminarea
Oxicodona şi metaboliţii săi sunt excretaţi în urină şi materii fecale. Oxicodona traversează bariera
feto-placentară şi trece în laptele uman.
Liniaritate/Neliniaritate
În intervalul de doze de 5-80 mg comprimate cu oxicodonă cu eliberare prelungită, linearitatea
concentrațiilor plasmatice a fost demonstrată în ceea ce privește rata și gradul de absorbție.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există date insuficiente referitoare la efectele toxice asupra funcţiei de reproducere determinate de
oxicodonă şi nu sunt disponibile date privind efectele după naştere şi asupra fertilităţii, după
expunerea intrauterină. Oxicodona nu a determinat malformaţii la şobolani şi iepuri la doze de 1,5
până la 2,5 ori mai mari faţă de doza de 160 mg/zi administrată la om, raportat la mg/kg.
Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate pe termen lung.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Oxidolor 20 mg comprimate cu eliberare prelungită
Nucleu
Kollidon SR (polivinilacetat, povidonă în amestec (K=27,0-32,4), lauril sulfat de sodiu, silicagel)
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu vegetal
Film
Alcool polivinilic
Talc (E 553b)
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Lecitină din soia (E 322)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxidolor 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Nucleu
Kollidon SR (polivinilacetat, povidonă în amestec (K=27,0-32,4), lauril sulfat de sodiu, silicagel)
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu vegetal
Film
Alcool polivinilic
Talc (E 553b)
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Lecitină de soia (E 322)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxidolor 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Nucleu
Kollidon SR (polivinilacetat, povidonă în amestec (K=27,0-32,4), lauril sulfat de sodiu, silicagel)
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu vegetal
Film
Alcool polivinilic
Talc (E 553b)
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Lecitină de soia (E 322)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
Indigotină (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere PVC-PVdC/Al cu 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 72, 98 şi 100 comprimate cu eliberare
prelungită.
Cutii cu blister unidoză a câte 30×1, 50×1, 56×1, 60×1, 72×1, 98×1, 100×1 comprimate cu eliberare
prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerinţele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lannacher Heilmittel Ges.m.b.H.
Schlossplatz 1, A-8502 Lannach
Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6282/2014/01-19
6283/2014/01-19
6284/2014/01-19
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2010
Reautorizare – Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2023