OSSICA 150 mg comprimate filmate

Prospect OSSICA 150 mg comprimate filmate

Producator: Gedeon Richter Plc.

Clasa ATC: Medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi, codul

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7931/2015/01-02 Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

OSSICA 150 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine acid ibandronic 150 mg (sub formă de ibandronat sodic monohidrat

168,81 mg).

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 294,69 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate biconvexe, ovale, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu „M24” pe una

dintre feţe, cealaltă faţă fiind nemarcată.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul osteoporozei la pacientele aflate în perioada de postmenopauză, cu risc crescut de fractură

(vezi pct. 5.1).

Reducerea riscului fracturilor vertebrale a fost demonstrată, eficacitatea asupra fracturilor de col

femural nu a fost stabilită.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza recomandată este un comprimat filmat Ossica 150 mg, o dată pe lună. Este de preferat să se

administreze comprimatul la aceeaşi dată în fiecare lună.

Ossica 150 mg comprimate filmate trebuie administrat dimineaţa pe nemâncate (la cel puţin 6 ore de la

ultima masă) şi cu 1 oră înainte de consumul primului aliment sau a primei băuturi (alta decât apa) în

ziua respectivă (vezi pct. 4.5) sau înainte de utilizarea oricărui alt medicament administrat oral sau a

suplimentelor (incluzând calciu).

În cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite să ia un comprimat Ossica 150 mg dimineaţa

după ce şi-au amintit, cu excepţia cazului în care au rămas mai puţin de 7 zile până la momentul

următoarei administrări.

Pacientele trebuie să revină la administrarea dozei o dată pe lună, la data programată anterior.

Dacă administrarea următoarei doze este programată în mai puţin de 7 zile, pacientele trebuie să

aştepte până la acel moment şi să continue apoi administrarea dozei o dată pe lună, la data programată

anterior.

Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate în decursul aceleiaşi săptămâni.

Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi/sau vitamină D, dacă aportul alimentar

este inadecvat (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea

continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale

administrării acidului ibandronic, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de

utilizare.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Ossica nu este recomandat la pacientele cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min, din cauza

experienţei clinice limitate (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Nu este necesară nicio ajustare a dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, la care

clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Vârstnici (>65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Ossica nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani şi nu a fost studiată la

acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.1 şi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală.

• Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă (180 până la 240 ml), în timp ce

pacienta stă aşezată sau este în ortostatism. Nu trebuie utilizată apa cu o concentraţie ridicată de

calciu. În cazul în care există suspiciuni privind prezenţa unei concentraţii ridicate de calciu în

apa de la robinet (apă dură), se recomandă să se utilizeze apă îmbuteliată, cu un conţinut scăzut

de minerale.

• Pacientele nu trebuie să stea în clinostatism timp de 1 oră după administrarea Ossica.
• Apa este singura băutură cu care trebuie administrată Ossica.
• Pacientele nu trebuie să mestece sau să sugă comprimatul, din cauza posibilităţii de apariţie a

unei ulceraţii orofaringiene.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activǎ sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
• Hipocalcemie
• Anomalii ale esofagului care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia
• Incapacitatea de a sta în ortostatism sau în şezut timp de cel puţin 60 minute.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipocalcemie

Hipocalcemia existentă trebuie corectată înainte de a începe terapia cu Ossica. De asemenea, alte

tulburări ale metabolismului osos şi mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele, este important

aportul adecvat de calciu şi vitamina D.

Iritaţie gastro-intestinală

Administrarea orală de bifosfonaţi poate determina iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal

superior. Din cauza acestor efecte posibil iritante şi a potenţialului de agravare a bolii preexistente, este

necesarǎ prudenţǎ atunci când acidul ibandronic este administrat la pacientele cu tulburări active la

nivelul tractului gastro-intestinal superior (de exemplu, cunoscutul esofag Barrett, disfagie, alte afecţiuni

esofagiene, gastritǎ, duodenitǎ sau ulcere).

La pacientele tratate cu bifosfonaţi pe cale orală, au fost raportate reacţii adverse cum sunt esofagitǎ,

ulcere esofagiene şi eroziuni esofagiene, în unele cazuri severe şi necesitând spitalizare, rareori

însoţite de sângerare sau urmate de strictură esofagiană sau perforaţie. Riscul de evenimente adverse

esofagiene severe pare să fie mai mare la pacientele care nu respectǎ instrucţiunile de administrare

şi/sau care continuǎ sǎ utilizeze bifosfonaţi pe cale orală după apariţia simptomelor sugestive pentru

iritaţia esofagiană. Pacientele trebuie să acorde o atenţie deosebitǎ şi să fie capabile sǎ respecte

instrucţiunile de administrare (vezi pct. 4.2).

Medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptome care indicǎ o posibilă reacţie esofagiană şi

pacientele trebuie instruite să întrerupă administrarea Ossica şi să solicite asistenţǎ medicalǎ în cazul

în care dezvoltă disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravare a

pirozisului preexistent.

În timp ce în studiile clinice controlate nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă au fost

raportate ulcere gastrice şi duodenale în timpul administrării orale de bifosfonaţi, unele severe şi cu

complicaţii.

Deoarece atât medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cât şi bisfosfonaţii sunt asociate cu iritaţia

gastro-intestinală, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul administrării concomitente.

Osteonecroză de maxilar

Osteonecroza de maxilar (OM) a fost raportată foarte rar în perioada ulterioară punerii pe piaţă la

pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic pentru indicaţia de osteoporoză (vezi pct. 4.8).

La pacientele cu leziuni ale ţesuturilor moi de la nivelul cavităţii bucale deschise, nevindecate,

iniţierea tratamentului sau introducerea unui nou tratament trebuie amânate.

Se recomandă efectuarea unei examinări stomatologice adecvate cu rol preventiv şi o evaluare a

raportului beneficiu-risc înainte de începerea tratamentului cu Ossica la pacientele cu factori de risc

concomitenţi.

Trebuie avuţi în vedere următorii factori de risc în cazul evaluării riscului de apariţie a OM, pentru

fiecare pacientă:

− Potenţa medicamentului care inhibă resorbţia osoasă (un risc mai mare în cazul substanţelor cu

potenţă ridicată), calea de administrare (un risc mai mare în cazul administrării parenterale) şi

doza administrată cumulată de medicament care inhibă resorbţia osoasă;

− Neoplasm, condiţii de comorbiditate (de exemplu: anemie, coagulopatii, infecţie), fumat;

− Tratamente concomitente: corticosteroizi, chimioterapie, inhibitori ai angiogenezei, radioterapie

la nivelul capului şi gâtului;

− Igienă orală necorespunzătoare, boală periodontală, proteze dentare montate necorespunzător,

antecedente de afecţiuni la nivelul dinţilor, proceduri stomatologice invazive, precum extracţiile

dentare.

Toate pacientele trebuie sfătuite să aibă o bună igienă orală, să efectueze examinări stomatologice de

rutină şi să raporteze imediat orice simptome la nivelul cavităţii bucale, cum sunt mobilitate dentară,

durere sau inflamaţie sau ulceraţii care nu se vindecă sau secreţii în timpul tratamentului cu Ossica. Pe

durata tratamentului, procedurile dentare invazive trebuie efectuate numai după o atentă examinare şi

trebuie evitate în perioada proximă tratamentului cu Ossica.

Schema de tratament pentru pacientele care dezvoltă OM trebuie stabilită prin strânsa colaborare a

medicului curant, medicului dentist sau specialistului în chirurgie orală cu experienţă în OM. Trebuie

avută în vedere întreruperea temporară a tratamentului cu Ossica, până când afecţiunea se remite şi

factorii care contribuie la aceasta sunt atenuaţi, unde este posibil.

Osteonecroză a canalului auditiv extern

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv

extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza

canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali,

cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a

osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă

simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi femurale atipice

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză

femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste

fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub

trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui

traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei

sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni

până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea

bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de

diafiză femurală, trebuie examinat femurul controlateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea

insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la

finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza

aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie

sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care

prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Insuficienţa renală

Datorită experienţei clinice limitate, Ossica nu este recomandat la pacientele cu clearance al creatininei

sub 30 ml/min (vezi pct. 5.2).

Excipienți

Acest medicament conţine lactozǎ monohidrat 294,69 mg per comprimat filmat.

Pacientele cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține

sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni medicament – alimente

Biodisponibilitatea acidului ibandronic administrat oral este, în general, redusă în prezenţa

alimentelor. Îndeosebi produsele care conţin calciu, incluzând laptele şi alţi cationi polivalenţi (cum

sunt aluminiu, magneziu, fier), pot să interfereze cu absorbţia Ossica, aşa cum reiese din studiile

efectuate la animale. Din acest motiv, pacientele nu trebuie să mănânce pe durata nopţii (cel puţin 6

ore) înainte de administrarea Ossica şi să continue repausul alimentar timp de 1 oră după administrarea

de Ossica (vezi pct. 4.2).

Interacţiuni cu alte medicamente

Nu sunt de aşteptat interacţiuni metabolice, deoarece acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante

izoenzime hepatice ale citocromului P450 şi a fost demonstrat că nu este inductor enzimatic al

citocromului P450 la şobolani (vezi pct. 5.2). Acidul ibandronic este eliminat numai prin excreţie

renală şi nu este supus metabolizării.

Suplimentele alimentare care conţin calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale

orală care conţin cationi polivalenţi

Este posibil ca suplimentele care conţin calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale

orală care conţin cationi polivalenţi (cum ar fi aluminiu, magneziu, fier) să interfereze cu absorbţia

Ossica. De aceea, pacientele nu trebuie să utilizeze alte medicamente pe cale orală timp de cel puţin

6 ore înainte de administrarea Ossica şi timp de 1 oră după administrarea Ossica.

Acidul acetilsalicilic şi AINS

Deoarece atât acidul acetilsalicilic, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cât şi

bifosfonaţii sunt asociaţi cu iritaţia gastro-intestinală, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul

administrării concomitente (vezi pct. 4.4).

Blocante ale receptorilor H2 sau inhibitori ai pompei de protoni

Din totalul de peste 1500 paciente înrolate în studiul BM 16549 de comparare a regimului de

administrare lunară cu cel al administrării zilnice de acid ibandronic, 14% şi 18% dintre paciente au

utilizat blocante ale receptorilor histaminergici (H ) sau inhibitori ai pompei de protoni după unul şi,

respectiv, doi ani. În rândul acestor paciente, incidenţa evenimentelor la nivelul tractului gastro-

intestinal superior la pacientele tratate cu acid ibandronic 150 mg comprimate filmate o dată pe lună a

fost similară celei observate la pacientele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg pe zi.

La voluntarii sănătoşi de sex masculin şi la femei în perioada postmenopauză, administrarea

intravenoasă a ranitidinei a determinat o creştere de aproximativ 20% a biodisponibilităţii acidului

ibandronic, probabil din cauza acidităţii gastrice scăzute. Cu toate acestea, deoarece această creştere se

situează în variabilitatea normală a biodisponibilităţii acidului ibandronic, se consideră că nu este

necesară ajustarea dozei, dacă Ossica este administrat concomitent cu antagonişti H sau cu alte

substanţe active care determină creşterea pH-ului gastric.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Ossica este utilizat doar la femei aflate în postmenopauză şi nu trebuie utilizat de cǎtre femeile aflate

în perioada fertilă.

Nu există date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la gravide.

Studiile la şobolani au demonstrat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). La om,

riscul potenţial nu este cunoscut.

Ossica nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă acidul ibandronic se excreteazǎ în laptele uman. Studiile la femelele de şobolani

care alăptau au demonstrat prezenţa unor concentraţii mici de acid ibandronic în lapte, după

administrarea intravenoasă.

Ossica nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Nu există date referitoare la efectele acidului ibandronic la oameni. În studiile asupra funcţiei de

reproducere efectuate la şobolani prin administrarea pe cale orală, acidul ibandronic a scăzut

fertilitatea. În studiile efectuate la şobolani prin administrarea pe calea intravenoasă, acidul ibandronic

a scăzut fertilitatea la doze zilnice mari (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Ţinând cont de profilul farmacocinetic şi farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate, este de

aşteptat ca ibandronatul să nu aibă nicio influenţă sau să aibă o influenţă neglijabilă asupra capacităţii

de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai grave reacţii adverse raportate sunt reacţia anafilactică/şocul anafilactic, fracturile atipice de

femur, osteonecroza de maxilar, iritaţii gastro-intestinale, inflamaţii oculare (vezi paragraful

„Descrierea reacţiilor adverse selectate” şi pct. 4.4).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost artralgia şi simptomele asemănătoare gripei.

Aceste simptome, asociate mai ales primei doze, sunt în general de scurtă durată, de intensitate uşoară

sau moderată şi se remit de obicei pe parcurs, în condiţii de continuare a tratamentului, fără a necesita

măsuri terapeutice (vă rugăm să consultaţi paragraful „Afecţiune asemănătoare gripei”).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

În tabelul 1 este prezentat un rezumat al reacţiilor adverse. Siguranţa administrării orale a acidului

ibandronic 2,5 mg pe zi a fost evaluată la 1251 paciente tratate în 4 studii clinice controlate cu

placebo; marea majoritate dintre paciente au provenit dintr-un studiu pivot de tratament al fracturilor

desfăşurat pe durata a trei ani (MF 4411).

Într-un studiu efectuat la femei cu osteoporoză aflate în postmenopauză, pe durata a doi ani

(BM 16549), profilurile generale de siguranţă ale administrării acidului ibandronic 150 mg o dată pe

lună şi ale administrării acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au fost similare. Proporţia generală a

pacientelor la care a apărut o reacţie adversă a fost de 22,7% şi 25,0% pentru acidul ibandronic

150 mg o dată pe lună, după un an şi, respectiv, doi ani. Majoritatea cazurilor nu au determinat

întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse sunt enumerate în conformitate cu categoriile de frecvenţă şi clasificarea MedDRA

pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite conform următoarei convenţii:

foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare

(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu se poate estima din

datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea

descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: Reacţii adverse la medicament care au apărut la femei aflate în postmenopauză care au

primit acid ibandronic 150 mg o dată pe lună sau acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în studiile de fază

III BM16549 şi MF4411 şi în experienţa de după punerea pe piaţă.

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare

aparate, sisteme frecvente

şi organe

Tulburări ale Exacerbare a Reacţii de Reacţie

sistemului astmului hipersensibilitate anafilactică/şoc

imunitar bronşic anafilactic*†

Tulburări Hipocalcemie†

metabolice și de

nutriție

Tulburări ale Cefalee Ameţeli

sistemului nervos

Tulburări oculare Inflamaţie

oculară*†

Tulburări Esofagită, gastrită, Esofagită, Duodenită

gastro-intestinale* boală de reflux inclusiv

gastro-esofagian, ulceraţii sau

dispepsie, diaree, stricturi

durere abdominală, esofagiene şi

greaţă disfagie,

vărsături,

flatulenţă

Afecţiuni cutanate Erupţie cutanată Angioedem, Sindrom

şi ale ţesutului tranzitorie edem facial, Stevens-

subcutanat urticarie Johnson†,

Eritem

polimorf†,

Dermatită

buloasă†

Tulburări Artralgie, mialgie, Dorsalgie Fracturi Osteonecroză de

musculo- durere musculo- subtrohanteriene maxilar*†,

scheletice şi ale scheletică, crampe şi de diafiză Osteonecroză a

ţesutului musculare, rigiditate femurală atipice† canalului auditiv

conjunctiv musculo-scheletică extern (reacții

adverse

specifice clasei

bifosfonaților)

Tulburări generale Afecţiune Fatigabilitate

şi la nivelul asemănătoare

locului de gripei*

administrare

*Vezi informaţiile suplimentare de mai jos

†Identificate în experienţa de după punerea pe piaţă.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţii adverse gastro-intestinale

Pacientele cu antecedente de boală gastro-intestinală, inclusiv pacientele cu ulcer peptic fără sângerare

recentă sau spitalizare şi pacientele cu dispepsie sau reflux gastro-esofagian controlat medicamentos,

au fost incluse în studiul cu tratament administrat o dată pe lună. La aceste paciente, nu au existat

diferenţe între incidenţele evenimentelor adverse în porţiunea superioară a tractului gastro-intestinal

apărute în cazul regimului de tratament cu 150 mg o dată pe lună, comparativ cu cele apărute în cazul

regimului de tratament cu 2,5 mg o dată pe zi.

Afecţiune asemănătoare gripei

Afecţiunea asemănătoare gripei include evenimente raportate ca reacţie de fază acută sau simptome

incluzând mialgie, artralgie, febră, frisoane, fatigabilitate, greaţă, pierderea poftei de mâncare sau

durere osoasă.

Osteonecrozǎ de maxilar

Cazuri de osteonecroză de maxilar au fost raportate, în special la pacientele cu neoplasm tratate cu

medicamente care inhibă resorbţia osoasă, cum este acidul ibandronic (vezi pct. 4.4). În perioada

ulterioară punerii pe piaţă a acidului ibandronic au fost raportate cazuri de osteonecroză de maxilar.

Inflamaţie oculară

La administrarea de acid ibandronic au fost raportate manifestări ale inflamaţiei oculare cum ar fi

uveită, episclerită şi sclerită. În unele cazuri, aceste evenimente nu au dispărut decât în momentul în

care tratamentul cu acid ibandronic a fost întrerupt.

Reacţie anafilactică/şoc anafilactic

La pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic intravenos, au fost raportate cazuri de reacţie

anafilactică/şoc anafilactic, incluzând evenimente letale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu Ossica.

Cu toate acestea, pe baza informaţiilor privind această clasă de substanţe, supradozajul în cazul

administrǎrii orale poate determina reacţii adverse în porţiunea superioară a tractului gastro-intestinal

(cum sunt dureri gastrice, dispepsie, esofagită, gastrită sau ulcer) sau hipocalcemie. Pentru a lega

acidul ibandronic, trebuie administrate lapte sau antiacide şi orice reacţie adversă trebuie tratată

simptomatic. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu trebuie induse vărsăturile, iar pacienta

trebuie să rămână în ortostatism.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi, codul

ATC: M05BA06.

Mecanism de acţiune

Acidul ibandronic este un bifosfonat cu potenţă mare, care aparţine clasei de compuşi bifosfonaţi care

conţin azot şi care acţionează selectiv asupra ţesutului osos şi inhibă specific activitatea osteoclastelor,

fără a influenţa direct formarea osoasă. Acidul ibandronic nu interferă cu refacerea osteoclastelor. La

femeile aflate în postmenopauză, acidul ibandronic conduce la o creştere progresivă netă a masei de

substanţă osoasă şi determină o incidenţă scăzută a fracturilor, prin reducerea ratei crescute a turnover-

ului osos spre valorile din premenopauză.

Efecte farmacodinamice

Acţiunea farmacodinamică a acidului ibandronic constă în inhibarea resorbţiei osoase. In vivo, acidul

ibandronic previne distrugerea osoasă indusă experimental prin întreruperea funcţiei gonadelor,

administrarea de retinoizi sau extracte tumorale ori prezenţa tumorilor. La şobolanii tineri (creştere

rapidă), resorbţia osoasă endogenă este, de asemenea, inhibată, determinând o creştere normală a

masei osoase comparativ cu animalele netratate.

Modelele animale confirmă faptul că acidul ibandronic este un inhibitor cu potenţă crescută al

activităţii osteoclastice. La şobolanii în creştere, nu s-a constatat o tulburare a mineralizării, chiar la

doze mai mari de 5000 de ori decât doza necesară pentru tratamentul osteoporozei.

Atât administrarea zilnică cât şi intermitentă (cu perioade lungi de pauză între administrări) de lungă

durată la şobolani, câini şi maimuţe a fost asociată cu formarea unui os nou cu calitate normală şi cu

rezistenţă mecanică menţinută sau crescută, chiar la doze toxice. La om, eficacitatea administrării

zilnice cât şi a celei intermitente, cu interval de pauză de 9-10 săptămâni a acidului ibandronic a fost

confirmată într-un studiu clinic (MF 4411), în care acidul ibandronic şi-a demonstrat eficacitatea

împotriva fracturilor.

La modelele animale, acidul ibandronic a determinat modificări biochimice care indică inhibarea

dependentă de doză a resorbţiei osoase, inclusiv supresia markerilor biochimici urinari ai degradării

colagenului osos (cum sunt deoxipiridinolina şi N-telopeptidele cross-lincate ale colagenului de tip I

(NTX)).

Într-un studiu de bioechivalenţă de fază I efectuat la 72 femei aflate în postmenopauză cărora li s-a

administrat pe cale orală o dozǎ de 150 mg, la interval de 28 zile, până la un total de patru doze,

inhibarea concentraţiei plasmatice a CTX după administrarea primei doze a fost observată cel mai

devreme după 24 ore de la administrarea dozei (valoarea medie a inhibării 28%), cu o valoare medie a

inhibǎrii maxime (69%) observată 6 zile mai târziu. După administrarea celei de a treia şi a patra doze,

valoarea medie a inhibării maxime la 6 zile după administrarea dozei a fost de 74% şi a scăzut la 56%

la 28 zile după administrarea celei de a patra doze. Ca urmare a întreruperii administrării, a apărut o

diminuare a supresiei markerilor biochimici ai resorbţiei osoase.

Eficacitate clinică

Pentru a identifica pacientele cu risc crescut de fracturi osteoporotice, trebuie luaţi în considerare

factorii de risc independenţi, de exemplu valoarea micǎ a DMO, vârsta, existenţa unor fracturi

anterioare, antecedente familiale de fracturi, turnover osos ridicat şi greutatea corporalǎ redusǎ.

Acid ibandronic 150 mg administrat o dată pe lună

Densitatea minerală osoasă (DMO)

Administrarea acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună s-a dovedit a fi cel puţin la fel de eficace ca

şi cea a acidului ibandronic 2,5 mg utilizat o dată pe zi, în ceea ce priveşte creşterea DMO într-un

studiu dublu orb, multicentric (BM 16549), desfăşurat pe durata a doi ani, la femei aflate în perioada

postmenopauză cu osteoporoză (cu o valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare cu

scor T sub –2,5 DS). Aceasta a fost demonstrată atât în analiza primară după un an cât şi în analiza de

confirmare a criteriului principal de evaluare după doi ani (Tabel 2).

Tabelul 2: Valoarea relativă medie a modificării DMO faţă de valoarea iniţială la nivelul coloanei

vertebrale lombare, întregului şold, colului femural şi trohanterului după un an (analiză primară) şi doi

ani de tratament (pentru întreaga populaţie inclusă în protocol) în studiul BM 16549.

Date obţinute după un an în Date obţinute după doi ani în

studiul BM 16549 studiul BM 16549

Valori relative medii ale Acid Acid Acid Acid

modificării faţă de valorile ibandronic ibandronic ibandronic ibandronic

iniţiale % [IÎ 95%] 2,5 mg 150 mg o 2,5 mg o dată 150 mg o dată

o dată pe zi dată pe lună pe zi pe lună

(N = 318) (N = 320) (N = 294) (N = 291)

DMO la nivelul coloanei 3,9 [3,4, 4,3] 4,9 [4,4, 5,3] 5,0 [4,4, 5,5] 6,6 [6,0, 7,1]

vertebrale lombare

L2-L4

DMO la nivelul şoldului 2,0 [1,7, 2,3] 3,1 [2,8, 3,4] 2,5 [2,1, 2,9] 4,2 [3,8, 4,5]

DMO la nivelul colului 1,7 [1,3, 2,1] 2,2 [1,9, 2,6] 1,9 [1,4, 2,4] 3,1 [2,7, 3,6]

femural

DMO la nivelul 3,2 [2,8, 3,7] 4,6 [4,2, 5,1] 4,0 [3,5, 4,5] 6,2 [5,7, 6,7]

trohanterului

În plus, administrarea acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună s-a dovedit a fi superioară celei a

acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în ceea ce priveşte creşterea DMO la nivelul coloanei

vertebrale lombare, într-o analiză prospectivă planificată la un an, p = 0,002 şi la doi ani, p<0,001.

După un an (analiză primară), 91,3% (p = 0,005) dintre pacientele cărora li s-a administrat acid

ibandronic 150 mg o dată pe lună au prezentat o creştere a DMO mai mare decât sau egală cu valoarea

iniţialǎ (paciente cu răspuns terapeutic evidenţiat prin creşterea DMO), comparativ cu 84,0% dintre

pacientele la care s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi. După doi ani, 93,5% (p = 0,004)

dintre pacientele la care s-a administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună, respectiv 86,4% dintre

cele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg o datǎ pe zi, au rǎspuns la tratament.

În ceea ce priveşte DMO la nivelul întregului şold, 90% (p<0,001) dintre pacientele cărora li s-a

administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună şi 76,7% dintre pacientele tratate cu acid ibandronic

2,5 mg o dată pe zi au prezentat după un an creşteri ale valorii DMO la nivelul întregului şold mai

mari decât sau egale cu valorile iniţiale. După doi ani, 93,4% (p<0,001) dintre pacientele la care s-a

administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună şi 78,4% dintre pacientele tratate cu acid ibandronic

2,5 mg o dată pe zi au prezentat creşteri ale valorii DMO la nivelul întregului şold mai mari decât sau

egale cu valorile iniţiale.

În cazul aplicării unui criteriu mai strict, care asociază atât DMO de la nivelul coloanei vertebrale

lombare cât şi cea a întregului şold, 83,9% (p<0,001) şi 65,7% dintre pacientele cărora li s-a

administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună, respectiv, acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi, au

prezentat răspuns terapeutic după un an. După doi ani, 87,1% (p<0,001) şi 70,5% dintre paciente au

corespuns acestui criteriu în cazul administrării a 150 mg o dată pe lună şi, respectiv, a 2,5 mg o dată

pe zi.

Markerii biochimici ai turn-overului osos

Scăderi semnificative clinic ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale CTX s-au observat în toate

momentele stabilite în care s-au făcut determinări, adică lunile 3, 6, 12 şi 24. După un an (analiză

primară) modificarea relativă mediană faţă de valoarea iniţială a fost de –76% în cazul administrării

acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună şi de –67% în cazul administrării de acid ibandronic 2,5 mg

o dată pe zi. După doi ani, modificarea mediană relativǎ faţă de valoarea iniţială a fost de –68% şi

de -62% în cazul administrării unei doze de 150 mg o dată pe lună, respectiv a 2,5 mg o dată pe zi.

După un an, 83,5% (p = 0,006) dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 150 mg o

dată pe lună şi 73,9% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi au

prezentat răspuns terapeutic (definit ca o scădere >50% faţă de valoarea iniţială). După doi ani, 78,7%

(p = 0,002) şi 65,6% dintre paciente au prezentat răspuns terapeutic în cazul administrării dozei de

150 mg o dată pe lună, respectiv a dozei de 2,5 mg o dată pe zi.

Pe baza rezultatelor studiului BM 16549, este de aşteptat ca administrarea acidului ibandronic 150 mg

o dată pe lună să fie cel puţin la fel de eficace în prevenirea fracturilor ca şi administrarea de acid

ibandronic 2,5 mg o dată pe zi.

Acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi

În studiul clinic iniţial, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, referitor la efectul asupra

fracturilor, efectuat timp de 3 ani (MF 4411) s-a demonstrat o scădere semnificativă statistic şi

relevantă clinic a incidenţei noilor fracturi vertebrale evidenţiate clinic, morfometric şi radiografic

(tabel 3). În acest studiu, acidul ibandronic a fost evaluat în cazul administrării în doze orale de 2,5 mg

o dată pe zi şi de 20 mg administrate intermitent, ca tratament experimental. Acidul ibandronic s-a

administrat cu 60 minute înainte de consumul primului aliment sau a primei băuturi din ziua respectivă

(perioada de repaus alimentar după administrare). Studiul a înrolat femei cu vârsta cuprinsă între 55

până la 80 de ani, care erau de cel puţin 5 ani în postmenopauză, care au avut DMO la nivelul coloanei

lombare între 2 şi 5 DS sub valoarea medie din premenopauză (scor T) la cel puţin o vertebră (L1-L4)

şi care au avut una până la patru fracturi vertebrale obişnuite. Toate pacientele au primit zilnic câte

500 mg calciu şi câte 400 UI vitamină D. Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente. Acidul

ibandronic 2,5 mg administrat zilnic a determinat o reducere semnificativă statistic şi relevantă clinic a

incidenţei noilor fracturi vertebrale. Acest regim terapeutic a redus incidenţa noilor fracturi vertebrale

evidenţiate radiografic cu 62% (p=0,0001) pe durata celor trei ani ai studiului. S-a observat o reducere

a riscului relativ cu 61% (p=0,0006) după 2 ani. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic după

1 an de tratament (p=0,056). Efectul antifractură s-a menţinut pe toată durata studiului. Nu s-a

demonstrat nicio reducere a acestui efect de-a lungul timpului.

Incidenţa fracturilor vertebrale evidenţiate clinic a fost redusă, de asemenea, semnificativ, cu 49%

(p = 0,011). Efectul puternic asupra fracturilor vertebrale s-a evidenţiat în plus prin reducerea

semnificativă statistic a scăderii în înălţime, comparativ cu placebo (p<0,0001).

Tabelul 3: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani, referitor la efectul asupra fracturilor (IÎ%

95%)

Placebo Acid ibandronic

(N=974) 2,5 mg pe zi

(N=977)

Reducerea riscului relativ 62% (40,9, 75,1)

Noi fracturi vertebrale evidenţiate morfometric

Incidenţa noilor fracturi vertebrale evidenţiate 9,56% (7,5, 11,7) 4,68% (3,2, 6,2)

morfometric

Reducerea riscului relativ de fractură vertebrală 49% (14,03, 69,49)

evidenţiată clinic

Incidenţa fracturilor vertebrale evidenţiate clinic 5,33% (3,73, 6,92) 2,75% (1,61, 3,89)

Valoarea medie a variaţiei DMO, raportată la 1,26% (0,8, 1,7) 6,54% (6,1, 7,0)

valoarea iniţială a acesteia, la nivelul coloanei

vertebrale lombare, în cel de al treilea an

Valoarea medie a variaţiei DMO, raportată la -0,69% (-1,0, -0,4) 3,36% (3,0, 3,7)

valoarea iniţială a acesteia, la nivelul întregului

şold, în cel de al treilea an

Efectul tratamentului cu acid ibandronic s-a evaluat ulterior într-o analiză a sub-populaţiilor de

paciente care aveau ca valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei lombare scorul T sub -2,5. Riscul de

fracturi vertebrale a fost mult redus, comparativ cu populaţia generală.

Tabelul 4: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani, referitor la efectul asupra fracturilor (IÎ%

95%), la pacientele care aveau ca valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei lombare scorul T sub -2,5

Placebo Acid ibandronic

(N = 587) 2,5 mg pe zi

(N = 575)

Reducerea riscului relativ 59% (34,5, 74,3)

Noi fracturi vertebrale evidenţiate morfometric

Incidenţa noilor fracturi vertebrale evidenţiate 12,54% (9,53, 15,55) 5,36% (3,31, 7,41)

morfometric

Reducerea riscului relativ de fractură vertebrală 50% (9,49, 71,91)

evidenţiată clinic

Incidenţa fracturilor vertebrale evidenţiate clinic 6,97% (4,67, 9,27) 3,57% (1,89, 5,24)

Valoarea medie a variaţiei DMO, raportată la 1,13% (0,6, 1,7) 7.01% (6,5, 7,6)

valoarea iniţială a acesteia, la nivelul coloanei

vertebrale lombare, în cel de al treilea an

Valoarea medie a variaţiei DMO, raportată la -0,70% (-1,1, -0,2) 3,59% (3,1, 4,1)

valoarea iniţială a acesteia, la nivelul întregului

şold, în cel de al treilea an

În populaţia generală de pacienţi din studiul MF 1411, nu s-a observat reducerea riscului fracturilor

non-vertebrale, cu toate acestea administrarea zilnică de ibandronat pare a fi eficace în cadrul sub-

populaţiei cu risc crescut (DMO col femural, scor T < -3,0), la care s-a observat o reducere a riscului

de fractură de 69%.

Tratamentul zilnic cu doza de 2,5 mg a determinat creşterea progresivă a DMO la niveluri vertebrale şi

non-vertebrale ale scheletului.

Creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare după trei ani de tratament a fost de 5,3%

comparativ cu placebo şi de 6,5% comparativ cu valoarea iniţială.

Comparativ cu valoarea iniţială, creşterea DMO la nivelul şoldului a fost de 2,8% la nivelul colului

femural, de 3,4% la nivelul întregului şold şi de 5,5% la nivelul trohanterului.

Markerii biochimici ai turnover-ului osos (cum ar fi CTX urinar şi osteocalcina plasmatică) au

evidenţiat modelul aşteptat de reducere până la valorile din pre-menopauză şi o reducere maximă

obţinută într-o perioadă de 3-6 luni.

O reducere semnificativă clinic de 50% a markerilor biochimici ai resorbţiei osoase s-a observat cel

mai devreme la o lună după începerea tratamentului cu acid ibandronic 2,5 mg.

După întreruperea tratamentului, există o revenire la valorile patologice ale resorbţiei osoase crescute

anterioare tratamentului, asociate cu osteoporoza din postmenopauză.

Analiza histologică a biopsiei osoase după 2 şi 3 ani de tratament la femeile în postmenopauză a

demonstrat că osul are calitate normală şi nu a indicat niciun defect de mineralizare.

Copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.2)

Nu există date disponibile referitoare la siguranţa şi eficacitatea acidului ibandronic la copii şi

adolescenţi, deoarece nu a fost studiată la această grupă de vârstă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Efectele farmacologice principale ale acidului ibandronic la nivel osos nu sunt legate direct de

concentraţiile plasmatice existente, aşa cum s-a demonstrat în diferite studii efectuate la animale şi la

om.

Absorbţie

După administrare orală, absorbţia acidului ibandronic la nivelul tractului gastro-intestinal superior

este rapidă, iar creşterea concentraţiilor plasmatice este proporţională cu doza administrată, până la

doza orală de 50 mg cu creşteri mai mari decât cele proporţionale cu doza observate peste această

doză. Concentraţiile plasmatice maxime s-au observat în decurs de 0,5 până la 2 ore (în medie 1 oră),

în cazul administrării în condiţii de repaus alimentar, iar biodisponibilitatea absolută a fost de

aproximativ 0,6%. Valoarea absorbţiei este redusă când este administrat împreună cu alimente sau

băuturi (altele decât apa). Biodisponibilitatea este scăzută cu aproximativ 90% dacă acidul ibandronic

este administrat cu un mic dejun standard, comparativ cu biodisponibilitatea observată la pacientele

care nu au ingerat alimente sau băuturi. Nu s-a evidenţiat reducerea semnificativă a biodisponibilităţii

în cazul în care acidul ibandronic s-a administrat cu 60 minute înainte de prima masă a zilei. Atât

biodisponibilitatea, cât şi creşterile DMO sunt reduse, dacă alimentele sau băuturile sunt ingerate la

mai puţin de 60 minute după administrarea de acid ibandronic.

Distribuţie

După expunerea sistemică iniţială, acidul ibandronic se leagă rapid la nivel osos sau este excretat în

urină. La om, volumul aparent de distribuţie terminal este de cel puţin 90 l şi proporţia din doză care

ajunge la nivel osos este estimată a fi de 40-50% din doza aflată în circulaţia sistemicǎ. La om, la

concentraţii terapeutice, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 85-87% (determinată in

vitro) şi, ca urmare, interacţiunile cu alte medicamente, datorate deplasării au un potenţial mic.

Metabolizare

Nu există nicio dovadă că acidul ibandronic este metabolizat la animale sau la om.

Eliminare

Fracţia absorbită de acid ibandronic este eliminată din circulaţie prin absorbţie osoasă (estimată la

40-50% la femeile aflate în postmenopauză), iar restul este eliminat nemodificat pe cale renală. Fracţia

neabsorbită de acid ibandronic este eliminată nemodificată în materiile fecale.

Intervalul timpilor de înjumătăţire plasmatică aparenţi observaţi este larg, timpul de înjumătăţire

plasmatică terminal aparent este, în general, cuprins între 10-72 ore. Deoarece valorile calculate

depind în mare măsură de durata studiului, doza utilizată şi sensibilitatea metodei de dozare, este

posibil ca valoarea reală a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare să fie substanţial mai

mare, aşa cum este în cazul celorlalţi bifosfonaţi. Concentraţiile plasmatice iniţiale scad rapid,

atingând 10% din valoarea concentraţiilor plasmatice maxime în decurs de 3 ore după administrarea

intravenoasă şi de 8 ore dupǎ administrarea orală.

Clearance-ul total al acidului ibandronic este mic, cu valori medii cuprinse în intervalul

84-160 ml/min. Clearance-ul renal (aproximativ 60 ml/min la femeile sănătoase aflate în

postmenopauză) reprezintă 50-60% din clearance-ul total şi este dependent de clearance-ul creatininei.

Se consideră că diferenţa între clearance-ul aparent total şi clearance-ul renal reflectă preluarea

acidului ibandronic la nivel osos.

Mecanismul secreţiei renale nu pare să includă sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice,

implicate în excreţia altor substanţe active. În plus, acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante

izoenzime hepatice ale citocromului P450 şi nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la

şobolani.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Sex

Biodisponibilitatea şi farmacocinetica acidului ibandronic sunt similare la bărbaţi şi la femei.

Rasă

Nu există dovezi ale niciunei diferenţe interetnice clinic relevante între asiatici şi caucazieni în ceea ce

priveşte distribuţia acidului ibandronic. Există puţine date disponibile privind pacienţii de origine

africană.

Insuficienţă renală

Clearance-ul renal al acidului ibandronic la pacientele cu grade diferite de insuficienţă renală este

dependent în mod linear de clearance-ul creatininei.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (Cl egal cu

cr

sau mai mare de 30 ml/min), aşa cum s-a demonstrat în studiul BM 16549, în cadrul cǎruia majoritatea

pacientelor au avut insuficienţă renală uşoră până la moderată.

Pacientele cu insuficienţă renală severă (Cl mai mic de 30 ml/min) la care s-a administrat zilnic o

cr

doză orală de 10 mg acid ibandronic, timp de 21 zile, au prezentat concentraţii plasmatice de 2-3 ori

mai mari decât pacientele cu funcţie renală normală, iar clearance-ul total al acidului ibandronic a fost

de 44 ml/min. După administrarea intravenoasă a unei doze de 0,5 mg, clearance-ul total, renal şi non-

renal, a scăzut cu 67%, 77%, respectiv cu 50% la pacientele cu insuficienţă renală severă, dar nu a

existat o reducere a tolerabilităţii asociate creşterii expunerii. Din cauza experienţei clinice limitate,

acidul ibandronic nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Proprietăţile farmacocinetice ale acidului ibandronic nu s-au evaluat la pacientele aflate în stadii

terminale ale bolii renale, tratate prin alte metode decât prin hemodializă. La aceste paciente,

proprietăţile farmacocinetice ale acidului ibandronic nu se cunosc şi, ca urmare, acidul ibandronic nu

trebuie utilizat în astfel de cazuri.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2)

Nu există date privind farmacocinetica acidului ibandronic la pacientele cu insuficienţă hepatică.

Ficatul nu are rol semnificativ în clearance-ul acidului ibandronic, care nu este metabolizat, dar este

eliminat prin excreţie renală şi prin preluare la nivel osos. Ca urmare, ajustarea dozei nu este necesară

la pacientele cu insuficienţă hepatică.

Vârstnici (vezi pct. 4.2)

Într-o analiză multivariată, vârsta nu a fost identificată ca fiind un factor independent al unuia dintre

parametrii farmacocinetici studiaţi. Deoarece funcţia renală se reduce cu vârsta, acesta este singurul

factor de luat în considerare (vezi paragraful „Insuficienţă renală”).

Copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.1)

Nu există date privind utilizarea acidului ibandronic la aceste grupe de vârstă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Efectele toxice, de exemplu semne de leziuni renale, s-au observat la câine numai la expuneri

considerate suficient de mari comparativ cu expunerea maximă la om, fapt care indică o relevanţă

mică pentru utilizarea clinică.

Mutagenicitate/carcinogenitate

Nu s-a observat potenţial carcinogen. Testele de genotoxicitate nu au evidenţiat nicio dovadă a

activităţii genetice a acidului ibandronic.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

Nu a existat nicio dovadă a efectului toxic direct asupra fătului sau a efectului teratogen al acidului

ibandronic la şobolanii şi iepurii cărora li s-a administrat pe cale orală acid ibandronic şi nu au existat

reacţii adverse asupra dezvoltării la generaţia F la şobolani, la o expunere de cel puţin 35 de ori mai

mare decât expunerea la om. În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani prin

administrarea pe cale orală, efectele asupra fertilităţii au constat în creşterea pierderilor în perioada de

preimplantare la doze de 1 mg/kg/zi şi mai mari. În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la

şobolani prin administrarea pe calea intravenoasă, acidul ibandronic a scăzut numărul de

spermatozoizi la doze de 0,3 şi 1 mg/kg/zi şi a scăzut fertilitatea la masculi la doze de 1 mg/kg/zi şi la

femei la doze de 1,2 mg/kg şi zi. Reacţiile adverse ale acidului ibandronic în studiile de toxicitate

reproductivă la şobolan au fost cele observate la clasa bisfosfonaţilor. Acestea includ scăderea

numărului de locuri de implantare, interferenţa cu parturiţia naturală (distocie) şi o creştere a

frecvenţei de apariţie a malformaţiilor viscerale (sindromul ureterului renal pelvin).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză monohidrat

Povidonă (K30)

Celuloză microcristalină (tip 12 și 101)

Crospovidonă

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Film

Opadry II alb 85F18422 care conţine:

Alcool polivinilic

Dioxid de titan (E171)

Talc

Macrogol (3350).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere albe din PVC-PE-PVdC/Al care conţin 1 sau 3 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gedeon Richter Plc.

1103 Budapesta, Gyömrői út 19-21

Ungaria

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7931/2015/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Aprilie 2010

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iulie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2024