Prospect OSPAMOX 125 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
Producator: Sandoz GmbH
Clasa ATC: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins, codul
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10594/2018/01-02 Anexa 2
10595/2018/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OSPAMOX 125 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
OSPAMOX 250 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
OSPAMOX 125 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
5 ml (o linguriţă dozatoare) suspensie orală conţin 125 mg amoxicilină.
Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam (E 591) 8,50 mg.
OSPAMOX 250 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
5 ml (o linguriţă dozatoare) suspensie orală conţin 250 mg amoxicilină.
Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam (E 591) 8,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală
Pulbere albă până la slab gălbuie, cu miros de fructe și miros caracteristic substanței active.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ospamox este recomandat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi copii
(vezi punctele 4.2, 4.4 şi 5.1):
‐ Sinuzită bacteriană acută
‐ Otită medie acută
‐ Amigdalită şi faringită streptococică acută
‐ Exacerbări acute ale bronşitei cronice
‐ Pneumonie dobândită în comunitate
‐ Cistită acută
‐ Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
‐ Pielonefrită acută
‐ Febră tifoidă şi paratifoidă
‐ Abces dentar cu celulită răspândită
‐ Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
‐ Eradicarea Helicobacter pylori
‐ Boala Lyme.
Ospamox este recomandat şi pentru profilaxia endocarditei.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Ospamox selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila susceptibilitate a acestora la substanţele
antibacteriene (vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos.
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar
trebui să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi
punctul 4.4, referitor la terapia prelungită).
Adulţi adolescenţi şi copii ≥ 40 kg:
Indicaţie * Doză *
Sinuzită bacteriană acută 250 mg până la 500 mg la interval de 8 ore sau 750
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii mg până la 1 g la interval de 12 ore
Pielonefrită acută Pentru infecţii severe – 750 mg până la 1 g la
Abces dentar cu celulită răspândită interval de 8 ore
Cistită acută Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi.
Otită medie acută 500 mg la interval de 8 ore, 750 mg până la 1 g la
Amigdalită şi faringită streptococică acută interval de 12 ore
Exacerbări acute ale bronşitei cronice Pentru infecţii severe -750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500 mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la 60
minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1 g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni (de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt antibiotic (de
exemplu claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4.) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la interval de
8 ore, până la maximum 4 g pe zi în doze divizate,
timp de 14 zile (10 până la 21 de zile).
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg până la
2 g la interval de 8 ore, până la maximum 6 g pe zi
în doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
Copii < 40 kg
La copiii sub 6 ani este indicată administrarea de amoxicilină cu forme farmaceutice adecvate
vârstei.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru
adult.
Doze recomandate:
Indicaţie + Doză +
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Febra tifoidă şi paratifoidă 100 mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei O singură doză de 50 mg/kg, administrată oral, cu
30 până la 60 de minute înaintea procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4.) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg şi zi în trei
doze divizate, timp de 10 până la 21 de zile.
Stadiu final (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi,
în trei doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
+Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare.
*Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar
atunci când doze este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vâstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală:
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40 kg Copii < 40 kg #
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori pe zi)
mai mică de 10 maximum 500 mg pe zi 15 mg/kg, sub formă de doză unică
zilnică (maximum 500 mg)
# În majoritatea cazurilor este preferată terapia parenterală.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi 15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
şi copii ≥ 40 kg Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză suplimentară de
15mg/kg. Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului,
după hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală
Amoxicilină maximum 500 mg pe zi.
Insuficienţă hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate
(vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Mod de administrare
Ospamox se administrează oral.
Absorbţia Ospamox nu este afectată de alimente.
Terapia poate fi începută parenteral în conformitate cu recomandările de doze pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare
orală.
Pentru instrucţiuni cu privire la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi punctul
6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament
beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de iniţierea terapiei cu amoxicilină trebuie realizată o evaluare atentă în legătură cu reacţiile
de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice
(vezi punctele 4.3 şi 4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional cu
potenţial letal (incluzând reacţii anafilactoide şi reacţii adverse cutanate severe). Este mai probabil
ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de hipersensibilitate la penicilină şi la
persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu amoxicilină trebuie întreruptă şi
instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în
care microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o
foarte mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul
patogen implicat (vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere
tratamentul pacienţilor cu infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi
punctul 4.2).
Reacții cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule
poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul
4.8). Această reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o
contraindicaţie pentru orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia
unei iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala
Lyme (vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra
bacteriei care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că
aceasta este o consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice
pentru boala Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-
susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi
punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă
diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se
manifestă colita asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă
imediat, se vasolicita consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele
anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor – în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea
funcţiilor renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice
ale enzimelor hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În
cazul prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este
posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de
anti-coagulare (vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în
cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se
recomandă menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare,
pentru a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu
catetere vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi
punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele
chimice generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să
fie folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
Informaţii importante despre excipienţi
Acest medicament conține aspartam (E 951). Poate fi dăunător la persoanele cu fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară
renală de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii
plasmatice crescute şi prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale
amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în
practică, fără a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de
rate normalizate internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol
sau warfarină şi cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este
necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională
trebuie monitorizate cu atenţie după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult,
este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate
a acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea
asupra funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul
sarcinii la om nu indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată
în timpul sarcinii atunci când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate
tratamentului.
Alăptare
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel
încât este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul
alăptării, doar după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitate
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale
referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile
cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt
clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie reversibilă şi
anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină(vezipunctul4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree și greață
*Mai puțin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piață
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv colită
pseudomembranoasă și colită hemoragică, vezi punctul
4.4).
Modificări superficiale ale culorii dinților.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi/sau ALT.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupții cutanate
*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit
Date după punerea pe piață
Foarte rare Reacții cutanate, cum sunt eritem polimorf, sindromul
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită
buloasă și exfoliativă, pustuloză exantematoasă
generalizată acută (PEGA) (vezi punctul 4.4) şi reacţie
la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice
(sindrom DRESS).
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită interstițială
Cristalurie (vezi punctele 4.4. și 4.9).
*Incidența acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienți adulți, adolescenți și copii cărora le-a fost administrată
amoxicilină.
* Modificările superficiale ale culorii dinților au fost raportate la copii. O bună igienă orală poate
ajuta la prevenirea modificării culorii dinților, întrucât, de regulă, aceste modificări de culoare se
pot îndepărta prin periaj.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor
hidric şi electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu
amoxicilină, care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie
renală sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins, codul
ATC: J01CA04.
Mecanism de acţiune:
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai
multe enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a
peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene.
Inhibarea sintezei peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza
şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente,
drept urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care
produc aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la
rezistenţa bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Susceptibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤ Rezistent >
Enterobacteriaceae 81 8
Staphylococcus spp. Notă2 Notă2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococi din grupele A,B, C şi G Notă4 Notă4
Streptococcus pneumoniae Notă5 Notă5
Streptococi din grupul viridans 0,5 2
Haemophilus influenzae 26 26
Moraxella catarrhalis Notă7 Notă7
Neisseria meningitidis 0,125 1
Anaerobi Gram-pozitiv, cu excepţia 4 8
Clostridium difficile8
Anaerobi Gram-negativ8 0,5 2
Helicobacter pylori 0,1259 0,1259
Pasteurella multocida 1 1
Valori critice care nu au legătură cu 2 8
specia10
1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E.coli şi P. Mirabilis ca fiind intermediare.
Când acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI
S≤ 0,5 mg/l.
2 Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la
amoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate
medicamentele beta-lactamice.
3 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină.
4 Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din
susceptibilitatea la benzilpenicilină.
5 Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină.
Susceptibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.
6 Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de
beta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Micoorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente.
8 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină.
9 Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă.
10 Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4
doze zilnice (1,5 până la 2 g pe zi).
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile
selectate, fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când
prevalenţa rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva
tipuri de infecţii este pusă la îndoială.
Susceptibilitatea la amoxicilină a microorganismelor in vitro
Specii sensibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo-negativ
Staphylococcus aureus £
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia brugdorferi
Microorganisme inerent rezistente†
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamidia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
†Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
£Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă
este administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă
în proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T ) este de
max
aproximativ o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină
de 250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.
C T * ASC T1/2
max max (0-24 ore)
(μg/ml) (ore) (μg·oră/ml) (ore)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56
*Medie (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, bio-disponibilitatea (măsurată ca C şi ASC) este
max
liniară proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar
volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul
abdominal, piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi.
Amoxicilina nu difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a
metaboliţilor medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în
laptele matern (vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi
echivalente de până la 10 – 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de
aproximativ o oră şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi.
Aproximativ 60 până la 70% din doza de amoxicilină este excretată nemodificată în urină în
primele 6 ore, după administrarea unei singure doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite
studii au constatat că excreţia urinară este 50-85% pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste
cuprinse între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv
nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să
depăşească două administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii
vârstnici sunt mai predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi
poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu
a avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică
trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Aromă de lămâie pulbere
Aromă de caisă-piersică pulbere
Acid citric anhidru
Benzoat de sodiu (E 211)
Aspartam (E 591)
Talc
Citrat trisodic anhidru
Aromă de portocală pulbere
Gumă guar
Dioxid de siliciu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
După ambalarea pentru comercializare – 3 ani.
După reconstituire – maxim 14 zile
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Suspensia reconstituită poate fi păstrată maxim 14 zile la frigider (2°C – 8°C).
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
OSPAMOX 125 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac din PP/PE (sistem de închidere securizat pentru
copii) ce conține 5,1 g pulbere pentru 60 ml suspensie orală şi o linguriţă dozatoare din PP.
Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac din PP/PE (sistem de închidere securizat pentru
copii) ce conține 8,5 g pulbere pentru 100 ml suspensie orală și o linguriţă dozatoare din PP.
OSPAMOX 250 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac din PP/PE (sistem de închidere securizat pentru
copii) ce conține 6,6 g pulbere pentru 60 ml suspensie orală și o linguriţă dozatoare din PP.
Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac din PP/PE (sistem de închidere securizat pentru
copii) ce conține 11 g pulbere pentru 100 ml suspensie orală și o linguriţă dozatoare din PP.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Prepararea suspensiei orale: se adaugă apă fiartă şi răcită până sub nivelul inelului indicator şi se
agită bine. Apoi se completeză cu apă fiartă şi răcită până la nivelul inelului indicator şi se agită
energic din nou.
A se agita energic flaconul înainte de fiecare administrare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz GmbH
Biochemiestrasse 10, A- 6250 Kundl, Tyrol
Austria
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
10594/2018/01-02
10594/2018/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2018