Prospect Osmofundin 150 mg/ml soluţie perfuzabilă
Producator: B. BRAUN MELSUNGEN AG
Clasa ATC: soluţii pentru administrarea intravenoasă, soluţii pentru diureză osmotică, codul
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8247/2015/01-11 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Osmofundin 150 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin manitol 150 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră, practic lipsită de particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
• profilaxia insufucienței renale acute (după un răspuns pozitiv la testarea soluției),
• scăderea presiunii intracraniene,
• forțarea diurezei pentru a stimula excreția urinară a substanțelor toxice,
• tratament sistemic în glaucomul acut.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozajul și frecvența perfuziilor cu Osmofundin se stabilește în funcție de indicație, de starea clinică
și biologică a pacientului, greutate corporală și tratament simultan.
Se va folosi cea mai mică doză care produce efectul dorit.
Adulți și vărstnici
Doza recomandată este de 25 – 100 g manitol/zi echivalentul a 165-700 ml Osmofundin.
Doza zilnică recomandată nu trebuie să depășească 200 g manitol, echivalentul a 1333.3 ml Osmofundin.
Profilaxia insuficienței renale acute (după un răspuns pozitiv la testarea soluției)
Doza recomandată este de 1-1.5 g manitol/kg corp (aproximativ 70-100 g pentru un pacient cu greutatea de
70 kg) echivalentul a 6.7-10 ml Osmofundin/kg corp (aproximativ 470-700 ml pentru un pacient cu greutatea
de 70 kg), în timp de 1.5-4 ore. De obicei doza este ajustată astfel încât diureza să nu fie mai mică de 30-50
ml/oră.
Testarea soluției
La pacienții cu oligurie marcat sau la cei suspecți de insuficiență a funcției renale, perfuzarea intravenoasă a
unei doze test, de aproximativ 0.2 g manitol/kg, echivalentul a 1.3 ml Osmofundin și kg, timp de 3-5minute,
va trebui să producă o diureză mai mare de 30-50 ml/oră timp de 2-3 ore. Dacă nu se obține diureza
adecvată, poate fi administrată o a doua doză test. Dacă nu se obțin rezultate nici cu a doua doză test,
administrarea în continuare de Osmofundin este contraindicată.
Forțarea diurezei pentru a stimula excreția urinară a substanțelor toxice
Doza inițială recomandată este de 25 g manitol, echivalentul a 165 ml Osmofundin urmată de o doză care să
producă o diureză mai mare de 100-150 ml/oră, preferabil de aproximativ 500 ml/oră, menținând o balanță
hidrică pozitivă de 1-2 l.
Scăderea presiunii intracraniene
Doza recomandată este de 1.5-2 g manitol/kg corp (aproximativ 100-140 g pentru un pacient cu greutatea de
70 kg), echivalentul a 10-14 ml Osmofundin (aproximativ 700-980 ml pentru un pacient cu greutatea de 70
kg) administrate în timp de 30-60 minute.
Dacă este necesară o scădere rapidă a presiunii intracraniene, se administrează 1-1.5 g manitol/kg corp
(aproximativ 10-100 g pentru un pacient cu greutatea de 70 kg) echivalentul a 6,7-10 ml Osmofundin/kg
(aproximativ 470-700 ml pentru un pacient cu greutatea de 70 kg) în timp de 10 minute.
În mod obișnuit, intervalul dintre două perfuzii este de 4-6 ore. Numai în cazuri excepționale, intervalul se
poate reduce la 2 ore. Trebuie urmărită cu atenție osmolaritatea plasmatică, care nu trebuie să depășească 320
mOsm/l. Valori mai mari ale osmolarității plasmatice nu determină o scădere suplimentară a presiunii
intracraniene, dar riscul reacțiilor adverse crește.
Tratamentul sistemic în glaucomul acut
Doza recomandată este de 1.5 g manitol/kg corp (aproximativ 100 g pentru un pacient cu greutatea de 70
kg), echivalentul a 10 ml Osmofundin (aproximativ 700 ml pentru un pacient cu greutatea de 70 kg)
administrate în timp de 30-60 minute.
Copii
Ghidul de dozaj al manitolului pentru copii cu vârsta de până la 12 ani nu a fost stabilit. În literatură se
recomandă aceeași doză test ca în cazul adulților. Sunt considerate adecvate doze între 0.25-2 g manitol/kg
corp, echivalent cu 1.7-13 ml Osmofundin.
Mod de administrare
Osmofundin se administrează în perfuzie intravenoasă.
De regulă, Osmofundin este administrat în perfuzie de scurtă durată, doza și frecvența administrării
depinzând de indicație și de eficacitatea tratamentului.
Osmofundin va fi perfuzat strict intravenos, deoarece în caz de administrare paravenoasă soluția poate
determina necroză tisulară, datorită osmolarității sale mari.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la manitol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Oligurie sau anurie persistente după testarea soluției de Osmofundin ;
Insuficiență cardiacă decompensată,
Edem pulmonar,
Deshidratare severă,
Hiperosmolaritate plasmatică, de exemplu >320 mOsm/l,
Hemoragie intracraniană,
Obstrucții ale tractului urinar.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Osmofundin este indicat numai pentru osmoterapie.
Continuarea osmoterapiei și după ce au fost eliminate cantitățile prevăzute de lichide, poate determina
pierderi importante de lichide și de electroliți, determinând reacții consecutive ale sistemului cardiovascular.
Osmofundin trebuie administrat cu atenție în caz de hipovolemie.
Osmofundin trebuie administrat cu mare atenție la pacienții cu insuficiență cardiacă compensată, deoarece
expansiunea bruscă a volumului extracelular poate determina decompensare acută.
Osmofundin se administrează cu prudență pacienților cu: insuficiență cardiacă congestivă decompensată,
insuficiență renală severă, edem și retenție hidrosalină, tratament cu glucocorticoizi și corticotrofine.
Monitorizarea clinică va trebui să includă controlul balanței hidrice, electrolitice și acido-bazice, controlul
osmolarității plasmatice și al funcției renale.
În caz de oligurie sau anurie, osmoterapia cu Osmofundin va fi aplicată, numai în cazul în care soluția test a
fost eficace.
Pentru monitorizarea eliminărilor urinare este recomandată utilizarea unui sistem închis de colectare. Înainte
de inițierea diurezei osmotice, trebuie asigurată o hidratare adecvată pacientului. De aceea este necesară
corectarea deshidratării înainte de începerea tratamentului. Aportul lichidian va fi asigurat prin administrarea
de soluții electrolitice adecvate. Deficitele specifice ale unor electroliți vor fi corectate prin administrarea de
concentrate de electroliți, care pot fi adăugate în soluțiile electrolitice perfuzabile, în funcție de necesități.
Soluțiile de electoliți vor fi administrate separat de Osmofundin, de exemplu printr-un cateter cu mai multe
căi.
Eficacitatea tuturor agenților osmotici scade odată cu repetarea tratamentului, deoarece se reduce gradientul
osmotic dintre sânge și ochi, respectiv creier.
Manitolul influențează dozarea fosfatului anorganic din sânge, rezultând valori mai mari sau mai mici decât
cele reale.
Din cauza riscului de pseudoaglutinare, Osmofundin nu se administrează concomitent, utilizând același
abord venos, cu sângele. Dacă este necesară administarea simultană de manitol și sânge, se va adăuga clorură
de sodiu, câte 20 Eq pentru fiecare litru de manitol perfuzat.
Sportivi
Produs aflat pe lista substanţelor interzise în competiţii sportive.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ciclosporine
La pacienții care au suferit un transplant renal, tratați cu ciclosporine, a fost observată vacuolizarea
rinichiului după administrarea soluției de manitol.
Diuretice
Doza soluției trebuie ajustată cu atenție la pacienții tratați cu diuretice.
Glicozide cardiace
Deoarece osmoterapia poate intensifica pierderile de potasiu, concentrația serică a potasiului trebuie
monitorizată cu atenție la pacienții tratați cu digitalice, mai ales în asociere cu diuretice.
Pe de altă parte clearance-ul digitalicelor poate fi amplificat în urma osmoterapiei cu manitol, astfel și doza
digitalicelor trebuie atent controlată.
Litiu
Manitolul crește eliminarea renală a litiului. De aceea, se va monitoriza litemia la pacienții care primesc
medicamente conținând litiu.
Osmofundin nu se utilizează drept vehicol pentru alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Manitolul traversează bariera feto-placentară. Până în prezent nu există date din studii clinice privind
reacțiile adverse ale Osmofundin asupra fătului. De aceea, în timpul sarcinii, Osmofundin se va administra
numai dacă este absolut necesar, folosindu-se cele mai mici doze eficace.
Alăptarea
Nu se știe dacă manitolul trece în laptele matern. De aceea Osmofundin va fi administrat cu prudență
femeilor care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Osmofundin nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacțiilor adverse menționate mai jos sunt doză-dependente, și pot fi considerate simptome ale
intoxicației (vezi pct. 4.9).
În principal pot să apară următoarele simptome dependente de doză și de starea clinică a pacientului:
dezechilibre hidro-electrolitice cu hiper sau hiponatremie, hiper sau hipokaliemie, dezhidratare sau
hiperhidratare.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente: afectează mai mult de 1 din 10 pacienţi trataţi
Frecvente: afectează între 1 şi 10 din 100 pacienţi trataţi
Mai puţin frecvente: afectează între 1 şi 10 din 1000 pacienţi trataţi
Rare: afectează între 1 şi 10 din 10000 pacienţi trataţi
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi trataţi
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacții alergice locale care includ: reacții alergice, secreții nazale însoțite de senzație de febră,
urticarie, prurit, edeme, dificultăți de respirație, hipotensiune, tahicardie și șoc anafilactic.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: acidoză, hiponatremie, hiperkaliemie, hiperhidratare, în special la începutul osmoterapiei cu manitol
sau în caz de supradozaj.
Foarte rare: hipernatremie, hipokaliemie, deshidratare datorată poliuriei după o administrare îndelungată.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: Cefalee, amețeli, convulsii.
Tulburări oculare
Rare: vedere neclară.
Tulburări cardiace
Rare: supraîncărcare lichidiană (în special după perfuzarea prea rapidă a soluției de manitol sau
supradozaj și în condiții de oligurie).
Tulburări gastro-intestinale
Rare: senzație de uscare a gurii, greață, vomă, dureri abdominale.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: rigiditate musculară tranzitorie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Retenție urinară, poliurie cu trecere rapidă la oligurie, uricozurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: Frisoane, febră, dureri la nivelul brațelor, dureri ale spatelui, angină, sete. Iritații ale venelor și
flebită după perfuzarea în venele mici, necroză tisulară.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La pacienții cu funcție renală normală, intoxicațiile cu manitol au fost observate după doze de 400-1200 g
administrate pe o perioadă de două zile. Intoxicații grave au fost observate la pacienții cu insuficiență renală,
după doze de 100-400 g, administrate pe o perioadă de 1-3 zile.
În cazul supradozajului, reacțiile adverse pot fi accentuate.
Simptome
Ca rezultat a efectului osmotic al soluțiilor de manitol, supradozajul poate determina o supraîncărcare
acută lichidiană, cu risc de apariție a edemului periferic sau pulmonar. Administrarea îndelungată
poate determina dezechilibre electrolitice – inițial hiponatremie de diluție urmată de hipernatremie
(deshidratare hipertonă).
Manifestările clinice ale supradozajului cu manitol includ tulburări nervos centrale, gastro-intestinale,
cardiovasculare și renale: confuzie, letargie, greață, vărsături, convulsii, scăderea tensiunii arteriale,
tahicardie, edeme periferice, edem pulmonar și poliurie, urmată eventual de oligurie sau anurie.
De asemenea supradozajul poate produce insuficiență renală acută, în special în cazul administrării
concomitente de diuretice sau într-o afectare renală preexistentă.
Tratament
Tratamentul constă în oprirea imediată a perfuziei, corectarea dezechilibrelor elctrolitice și hidrice,
hemodializa pentru tratamentului insuficienței renale și pentru eliminarea manitolului în scopul
reducerii osmolarității plasmatice, în special în caz de oligurie sau anurie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: soluţii pentru administrarea intravenoasă, soluţii pentru diureză osmotică, codul
ATC: B05BC01.
Substanţa activă este manitolul (un polialcool cu greutate moleculară de 182 Daltoni).
După perfuzarea intravenoasă, manitolul se distribuie exclusiv în spaţiul extracelular (plasmă şi lichidul
interstiţial). Datorită efectului său osmolitic, determină un transfer lichidian din spaţiul intracelular în cel
extracelular.
Efecte la nivel renal
Manitolul filtrează glomerular şi nu se reabsoarbe tubular decât în proporţie foarte mică.
La nivelul tubilor renali produce o diureză osmotică prin creşterea presiunii osmotice, care determină
blocarea reabsorţiei apei din filtratul glomerular. Prin diluarea filtratului glomerular, concentraţia sodiului
din urina primară scade la valori mai mici decât cele plasmatice. Astfel este prevenită activarea sistemului
renină-angiotensină, deci secreţia de renină este redusă şi nu apare un efect vasoconstrictor la nivelul
arteriolelor aferente; ca urmare pefuzia renală crește.
Datorită efectului său pozitiv asupra producerii și eliminării de urină, manitolul poate prevenii apariţia
insuficienţei renale şi de asemenea, apariţia de leziuni organice renale.
Manitolul creşte excreţia sodiului, care este însoţită de o eliminare relativ mai mare de apă; creşte de
asemenea eliminarea de potasiu, clor, calciu, fosfat, litiu, magneziu, uree şi acid uric.
Efecte la nivel cerebral
Manitolul nu traversează bariera hemato-encefalică. Atât timp cât este menţinută funcţia barierei hemato-
encefalice, se realizează un gradient osmotic între sânge şi ţesutul cerebral şi lichidul părăseşte ţesutul
celebral. Astfel, se reduce edemul cerebral, iar presiunea intracraniană scade.
Reducerea presiunii intracraniene este aşteptată la 15 minute după perfuzie. Efectul durează aproximativ 3-8
ore.
Dacă bariera hemato-encefalică este lezată, manitolul trece încet în ţesutul cerebral şi în consecinţă, se poate
inversa gradientul osmotic. Aceasta determină o trecere a lichidului în ţesutul cerebral, fiind posibil ca
presiunea intracraniană să crească din nou.
Efecte la nivel ocular
Manitolul scade presiunea intraoculară prin realizarea unui gradient osmotic. Astfel, lichidul este eliminat
din camera anterioară a ochiului şi presiunea intraoculară scade.
Scăderea presiunii intraoculară apare la 30-60 minute după perfuzare şi efectul durează între 4-6 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Având în vedere că soluția este administrată intravenos, biodisponibilitatea este 100%.
Distribuție
După administrarea intravenoasă soluția de manitol este distribuită exclusiv în spațiul extracelular, în plasmă
și spațiul interstițial.
Diureza osmotică începe după aproximativ 1-3 ore după administrare. Reducerea tensiunii intracraniene este
așteptată după 15 minute. Efectele persistă în următoarele 3-8 ore. Scăderea tensiunii intraoculare începe
după aproximativ 30-60 minute după perfuzare iar efectele persistă 4-6 ore.
Biotransformare
Metabolizarea manitolului este nesemnificativă. Doar o proporţie foarte mică este utilizată în ficat pentru
sinteza de glicogen.
Eliminare
La nivelul rinichilor, manitolul filtrează glomerular şi numai 10% este reabsobit tubular. Timpul de
înjumătaţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 100 minute şi creşte (pana la 36 ore) în
insuficienţă renală. La hemodializaţi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 6 ore iar la
pacienţii supuși dializei peritoneale este de până la 21 ore.
Administrarea repetată duce la o scădere a intensitaţii şi a duratei efectului Osmofundin, determinând
creşterea osmolarităţii atât în ţesuturi cât şi în plasmă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor neconvenționale
farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
În pricipiu, soluţiile pentru osmoterapie nu trebuie amestecate cu alte medicamente, datorită concentraţiei lor
şi particularităţilor utilizării clinice.
Datorită pericolului apariţiei pseudo-aglutinării, transfuzia cu sânge nu se va realiza înainte, simultan sau
după perfuzia cu Osmofundin prin aceeaşi linie de abord venos.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită condiţii speciale de păstrare, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 flacon din sticlă transparentă, închis cu dop de cauciuc halobutilic, conţinând 100 ml soluţie
perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă transparentă, închise cu dop de cauciuc halobutilic, a câte 100 ml soluţie
perfuzabilă
Cutie cu 1 flacon din sticlă transparentă, închis cu dop de cauciuc halobutilic, conţinând 250 ml soluţie
perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă transparentă, închise cu dop de cauciuc halobutilic, a câte 250 ml soluţie
perfuzabilă
Cutie cu 1 flacon din polietilenă de joasă densitate conţinând 100 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din polietilenă de joasă densitate a câte 100 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 20 flacoane din polietilenă de joasă densitate a câte 100 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 1 flacon din polietilenă de joasă densitate conţinând 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din polietilenă de joasă densitate a câte 250 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 1 flacon din polietilenă de joasă densitate conţinând 500 ml soluţie perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din polietilenă de joasă densitate a câte 500 ml soluţie perfuzabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Preparatul trebuie administrat strict intravenos.
Expunerea la o temperatura sub 20°C poate determina aparitia cristalelor.
Dacă apare cristalizare, precipitatul trebuie dizolvat prin încălzire de scurtă durată a flaconului la o
temperatură de maxim 40-70°C, urmată de răcire la temperatura corpului (37°C) înainte de utilizare.
Flaconul este de unică folosinţă. Soluţia trebuie utilizată imediat după deschiderea flaconului.
Soluţia perfuzabilă trebuie să fie limpede, incoloră, să nu conţină particule şi nu trebuie administrată dacă
este cristalizată.
A nu se folosi dacă flaconul este deteriorat sau soluţia nu este limpede.
Soluţia rămasă neutilizată trebuie aruncată.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
B. BRAUN MELSUNGEN AG
Carl-Braun-Strasse 1, 34212 Melsungen,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8247/2015/01-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2019