Prospect Osagrand 150 mg comprimate filmate
Producator: Zentiva k.s.
Clasa ATC: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9964/2017/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Osagrand 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine acid ibandronic 150 mg (sub formă de ibandronat de sodiu monohidrat).
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză 271 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate oblongi, biconvexe, de culoare albă, cu dimensiuni de aproximativ 14,10 x 7,00 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul osteoporozei la pacientele aflate la postmenopauză, cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1).
A fost demonstrată reducerea riscului de fracturi vertebrale; eficacitatea asupra fracturilor de col femural
nu a fost stabilită.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este un comprimat filmat a 150 mg, o dată pe lună. Este de preferat să se administreze
comprimatul la aceeaşi dată, în fiecare lună.
Osagrand trebuie administrat dimineaţa, în condiţii de repaus alimentar (la cel puţin 6 ore de la ultima
masă) şi cu 1 oră înainte de primul consum de alimente sau băuturi (alta decât apa plată) din ziua
respectivă (vezi pct. 4.5) sau înainte de utilizarea oricărui alt medicament sau a suplimentelor nutritive
(incluzând calciu) cu administrare orală.
În cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite să utilizeze un comprimat Osagrand 150 mg în
dimineaţa următoarei zile în care şi-au amintit, cu excepţia cazului în care au rămas mai puţin de 7 zile
până la momentul administrării următoarei doze. Pacientele trebuie să revină la administrarea dozei o dată
pe lună, la data programată anterior.
Dacă administrarea următoarei doze este programată în mai puţin de 7 zile, pacientele trebuie să aştepte
până la acel moment şi să continue apoi administrarea o dată pe lună, la data programată anterior.
Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate în decursul aceleiaşi săptămâni.
Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi/sau vitamina D, dacă aportul alimentar
este inadecvat (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi în osteoporoză. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării
Osagrand, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Din cauza experienţei clinice limitate, utilizarea acidului ibandronic nu este recomandată la pacientele cu
un clearance al creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, la care
clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Vârstnice (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Acidul ibandronic nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani; utilizarea
acidului ibandronic nu a fost investigată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 5.1 şi 5.2) .
Mod de administrare
Administrare orală
- Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă (180 până la 240 ml), în timp ce pacienta
stă aşezată sau este în ortostatism. Apa care conţine o concentraţie ridicată de calciu nu trebuie
folosită. Dacă există motive de îngrijorare cu privire la nivelul potenţial ridicat al calciului din apa
de la robinet (apă dură), este recomandată utilizarea de apă îmbuteliată cu un conţinut scăzut de
minerale.
- Pacientele nu trebuie să stea în clinostatism timp de 1 oră după administrarea Osagrand.
- Apa este singura băutură cu care trebuie administrat Osagrand.
- Pacientele nu trebuie să mestece sau să sugă comprimatul, din cauza posibilităţii de apariţie a
ulceraţiilor orofaringiene.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.
- Hipocalcemie
- Anomalii ale esofagului care întârzie golirea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.
- Incapacitatea de a sta în şezut sau în ortostatism timp de cel puţin 60 minute.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipocalcemie
Hipocalcemia existentă trebuie corectată înainte de a începe tratamentul cu acid ibandronic. De asemenea,
alte tulburări ale metabolismului osos şi mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele este important
aportul adecvat de calciu şi vitamina D.
Iritaţie gastrointestinală
Administrarea orală de bifosfonaţi poate cauza iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tractului
gastrointestinal. Din cauza acestor posibile efecte iritante şi a potenţialului de agravare a bolii
preexistente, trebuie luate măsuri de precauţie atunci când acidul ibandronic este administrat la paciente cu
tulburări active la nivelul tractului gastrointestinal superior (de exemplu esofag Barrett diagnosticat,
disfagie, alte afecţiuni esofagiene, gastrită, duodenită sau ulcere).
La pacientele tratate cu bifosfonaţi pe cale orală au fost raportate reacţii adverse ecum sunt esofagită,
ulcere esofagiene şi eroziuni esofagiene, în unele cazuri de intensitate severă şi necesitând spitalizare, rar
însoţite de sângerare sau urmate de strictură sau perforaţie esofagiană. Riscul de reacţii adverse esofagiene
severe pare să fie mai mare la pacientele care nu respectă instrucţiunile de administrare şi/sau care
continuă tratamentul cu bifosfonaţi pe cale orală, după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie
esofagiană. Pacientele trebuie să acorde o atenţie specială şi să poată să urmeze instrucţiunile de
administrare (vezi pct. 4.2).
Medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptome care semnalează o posibilă reacţie esofagiană şi
pacientele trebuie instruite să întrerupă administrarea de acid ibandronic şi să solicite asistenţă medicală în
cazul în care dezvoltă disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravare a
pirozisului preexistent.
În timp ce în studiile clinice controlate nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă, în cazul
administrării orale de bifosfonaţi au existat raportări de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu
complicaţii.
Deoarece atât medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cât şi bifosfonaţii sunt asociate cu iritaţie
gastrointestinală, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul administrării concomitente.
Osteonecroză de maxilar
Osteonecroza de maxilar (OM) a fost raportată foarte rar în perioada ulterioară punerii pe piaţă la
pacientele cărora li s-a administrat Osagrand pentru indicaţia de osteoporoză (vezi pct. 4.8).
La pacientele cu leziuni ale ţesuturilor moi de la nivelul cavităţii bucale deschise, nevindecate, iniţierea
tratamentului sau introducerea unui nou tratament trebuie amânate.
Se recomandă efectuarea unei examinări stomatologice adecvate cu rol preventiv şi o evaluare a raportului
beneficiu-risc înainte de începerea tratamentului cu Osagrand la pacientele cu factori de risc concomitenţi.
Trebuie avuţi în vedere următorii factori de risc în cazul evaluării riscului de apariţie a OM, pentru fiecare
pacientă:
- Potenţa medicamentului care inhibă resorbţia osoasă (un risc mai mare în cazul substanţelor cu
potenţă ridicată), calea de administrare (un risc mai mare în cazul administrării parenterale) şi doza
administrată cumulată de medicament care inhibă resorbţia osoasă
- Neoplasm, condiţii de comorbiditate (de exemplu, anemie, coagulopatii, infecţie), fumat
- Terapii concomitente: corticosteroizi, chimioterapie, inhibitori ai angiogenezei, radioterapie la
nivelul capului şi gâtului.
- Igienă orală necorespunzătoare, boală periodontală, proteze dentare montate necorespunzător,
antecedente de afecţiuni la nivelul dinţilor, proceduri stomatologice invazive, precum extracţiile
dentare.
Toate pacientele trebuie sfătuite să aibă o bună igienă orală, să efectueze examinări stomatologice de
rutină şi să raporteze imediat orice simptome la nivelul cavităţii bucale, cum sunt mobilitate dentară,
durere sau inflamaţie sau ulceraţii care nu se vindecă sau secreţii în timpul tratamentului cu Osagrand. Pe
durata tratamentului, procedurile dentare invazive trebuie efectuate numai după o atentă examinare şi
trebuie evitate în perioada proximă tratamentului cu Osagrand.
Schema de tratament pentru pacientele care dezvoltă OM trebuie stabilită prin strânsa colaborare a
medicului curant, medicului dentist sau specialistului în chirurgie orală cu experienţă în OM. Trebuie
avută în vedere întreruperea temporară a tratamentului cu Osagrand, până când afecţiunea se remite şi
factorii care contribuie la aceasta sunt atenuaţi, unde este posibil.
Osteonecroza canalului auditiv extern
În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în
special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului
auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt
infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului
auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare,
inclusiv infecții cronice ale urechii.
Fracturi femurale atipice
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză
femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament de lungă durată pentru osteoporoză. Aceste
fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul
mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor
sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal,
asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte
de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi
cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul
contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care
se suspecteaza o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare
întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc/beneficiu individual.
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei,
şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o
fractură femurală incompletă.
Insuficienţă renală
Din cauza experienţei clinice limitate, acidul ibandronic nu este recomandat la paciente cu clearance al
creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 5.2).
Intoleranţă la galactoză
Acest medicament conţine lactoză. Pacientele cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni medicament-alimente
Biodisponibilitatea acidului ibandronic administrat oral este, în general, redusă în prezenţa alimentelor. În
special produsele care conţin calciu, inclusiv laptele şi alţi cationi polivalenţi (cum sunt aluminiu,
magneziu, fer), pot să interfere cu absorbţia acidului ibandronic, aşa cum reiese din studiile efectuate la
animale. Prin urmare, pacientele nu trebuie să consume alimente pe durata nopţii (cel puţin 6 ore) înainte
de administrarea acidului ibandronic şi să continue repausul alimentar timp de 1 oră după administrarea
acidului ibandronic (vezi pct. 4.2).
Interacţiuni cu alte medicamente
Apariţia de interacţiuni metabolice este considerată puţin probabilă, deoarece acidul ibandronic nu inhibă
cele mai importante izoenzime hepatice ale citocromului P450, iar la şobolan s-a demonstrat că nu este
inductor enzimatic al izoenzimelor citocromului P450 (vezi pct. 5.2). Acidul ibandronic este eliminat doar
prin excreţie renală şi nu este supus metabolizării.
Suplimentele de calciu, antiacidele şi unele medicamente cu administrare pe cale orală care conţin cationi
polivalenţi
Este posibil ca suplimentele care conţin calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală
care conţin cationi polivalenţi (cum sunt aluminiu, magneziu, fer) să interfere cu absorbţia acidului
ibandronic. Ca urmare, pacientele nu trebuie să utilizeze alte medicamente pe cale orală timp cu cel puţin
6 ore înainte de administrarea acidului ibandronic şi timp de 1 oră după administrarea acidului ibandronic.
Acidul acetilsalicilic şi AINS
Deoarece acidul acetilsalicilic, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) şi bifosfonaţii se
asociază cu iritaţie gastrointestinală, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul administrării concomitente
(vezi pct 4.4).
Blocante ale receptorilor H sau inhibitori ai pompei de protoni
Din totalul de peste 1.500 paciente înrolate în studiul BM 16549 de comparare a schemei terapeutice cu
administrare lunară a acidului ibandronic cu schema terapeutică cu administrare zilnică, 14% şi 18%
dintre paciente au utilizat concomitent blocante ale receptorilor histaminergici (H ) sau inhibitori ai
pompei de protoni timp de un an şi, respectiv doi ani. În grupul acestor paciente, incidenţa evenimentelor
la nivelul tractului gastrointestinal superior la pacientele tratate cu acid ibandronic 150 mg o dată pe lună a
fost similară cu cea observată la pacientele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg pe zi.
La voluntarii sănătoşi de sex masculin şi la femeile aflate în postmenopauză, administrarea intravenoasă a
ranitidinei a determinat o creştere de aproximativ 20% a biodisponibilităţii acidului ibandronic, probabil
ca urmare a acidităţii gastrice scăzute. Cu toate acestea, deoarece această creştere se situează în
variabilitatea normală a biodisponibilităţii acidului ibandronic, se consideră că nu este necesară ajustarea
dozei atunci când acidul ibandronic este administrat în asociere cu antagonişti H sau cu alte substanţe
active care cresc pH-ul gastric.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Osagrand este indicat numai pentru tratamentul femeilor în perioada post-menopauză şi nu trebuie utilizat
de către femeile aflate în perioada fertilă.
Nu există date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la gravide. Studiile la şobolani au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). La om, riscul potenţial nu este cunoscut.
Acidul ibandronic nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă acidul ibandronic este eliminat în laptele uman. Studiile efectuate la femelele de
şobolan care alăptau au demonstrat prezenţa unor concentraţii mici de acid ibandronic în lapte, după
administrarea intravenoasă. Acidul ibandronic nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date despre efectele acidului ibandronic la om. La administrarea pe cale orală la şobolani acidul
ibandronic scade fertilitatea în studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere. La administrare pe cale
intravenoasă la şobolani, acidul ibandronic scade fertilitatea la doze zilnice mari (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ţinând cont de profilul farmacocinetic şi farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate, este de aşteptat
ca acidul ibandronic să nu aibă nicio influenţă sau să aibă o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai grave reacţii adverse raportate sunt reacţiile anafilactice/socul anafilactic, fracturile femurale
atipice, osteonecroza de maxilar, iritaţia gastrointestinală, inflamaţiile oculare (vezi paragraful „Descrierea
reacţiilor adverse selectate” şi pct 4.4).
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt artralgiile şi simptomele asemănătoare gripei. Aceste
simptome sunt de obcei asociate cu prima doză, sunt de scurtă durată, au intensitate uşoară sau moderată şi
de obicei se remit în timpul continuării tratamentului fără să necesite măsuri terapeutice medicale (vezi
paragraful „Simptome asemanătoare gripei”).
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
In tabelul 1 este prezentată lista completă a reacţiilor adverse cunoscute.
Siguranţa administrării acidului ibandronic în doză de 2,5 mg pe zi a fost evaluată la 1.251 paciente
înrolate în 4 studii clinice controlate placebo iar marea majoritate a pacientelor provenea dintr-un studiu
pivot de evaluare a fracturilor, desfăşurat pe durata a trei ani (MF 4411).
Într-un studiu desfăşurat pe durata a doi ani (BM 16549), efectuat la femei cu osteoporoză aflate în
postmenopauză, profilurile generale de siguranţă ale acidului ibandronic 150 mg administrat o dată pe
lună şi ale acidului ibandronic 2,5 mg administrat o dată pe zi au fost similare. În cazul adminstrării o dată
pe lună a dozei 150 mg de acid ibandronic, procentul total de paciente la care a apărut o reacţie adversă a
fost de 22,7% după 1 an şi de 25,0% 2 ani. În majoritatea cazurilor, reacţiile adverse nu au determinat
întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt enumerate în conformitate cu baza de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe
şi pe categorii de frecvenţă. Categoriile de frecvenţă sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare
(≥ 1/10000 şi < 1/1000 ), foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1: Reacţii adverse care au apărut la femei aflate în postmenopauză la care s-a administrat acid
ibandronic 150 mg o dată pe lună sau acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în studiile de fază III BM 16549
şi MF 4411 şi în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă.
Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţii adverse
sisteme şi organe
Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Exacerbări ale astmului
imunitar
Rare Reacţii de hipersensibilitate
Foarte rare Reacţie anafilactică/şoc anafilactic*†
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli
Tulburări oculare Rare Inflamaţie oculară*†
Tulburări gastrointestinale* Frecvente Esofagită, gastrită, boală de reflux
gastroesofagian, dispepsie, diaree, durere
abdominală, greaţă
Mai puţin frecvente Esofagită, incluzând ulceraţii sau stricturi
esofagiene şi disfagie, vărsături, flatulenţă
Rare Duodenită
Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Rare Angioedem, edem facial, urticarie
Foarte rare Sindrom Stevens-Johnson†, Eritem polimorf†,
Dermatită buloasă†
Frecvente Artralgie, mialgie, durere musculo-scheletică,
crampe musculare, rigiditate musculo-
scheletică
Mai puţin frecvente Durere de spate
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Rare Fracturi subtrohanteriene şi fracturi de diafiză
femurală atipice †
Foarte rare Osteonecroză de maxilar*†, Osteonecroza
canalului auditiv extern (reacții adverse
specifice clasei bifosfonaților) †
Frecvente Sindrom pseudo-gripal*
Tulburări generale şi la nivelul
Mai puţin frecvente Fatigabilitate
locului de administrare
* Vezi informaţiile suplimentare de mai jos.
† Identificate în experienţa de după punerea pe piaţă.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Reacţii adverse gastrointestinale
În studiul cu administrare o dată pe lună au fost incluşi pacienţii cu antecedente de afecţiuni
gastrointestinale, incluzând pacienţi cu ulcer peptic fără sângerare sau spitalizare recentă şi pacienţi cu
dispepsie sau reflux gastroesofagian controlate medicamentos. Pentru aceşti pacienţi nu a existat nicio
diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa evenimentelor adverse gastrointestinale între grupul de tratament cu
doza de 150 mg administrată o dată pe lună şi grupul de tratament cu doza de 2,5 mg administrată zilnic.
Sindrom pseudo-gripal
Sindromul pseudo-gripal include evenimente raportate ca reacţie de fază acută sau simptome incluzând
mialgie, artralgie, febră, frisoane, fatigabilitate, greaţă, pierdere a apetitului alimentar sau dureri osoase.
Osteonecroză de maxilar
Cazuri de osteonecroză de maxilar au fost raportate, în special la pacientele cu neoplasm tratate cu
medicamente care inhibă resorbţia osoasă, cum este acidul ibandronic (vezi pct. 4.4.). În perioada
ulterioară punerii pe piaţă a acidului ibandronic au fost raportate cazuri de OM.
Inflamaţie oculară
Evenimentele inflamatorii oculare cum sunt uveita, episclerita şi sclerita au fost raportate în asociere cu
administrarea de acid ibandronic. În unele cazuri, aceste evenimente nu s-au remis până când
administrarea acidului ibandronic nu a fost întreruptă.
Reacţie anafilactică/şoc anafilactic
La pacienţii cărora li s-a administrat acid ibandronic intravenos au fost raportate cazuri de reacţie
anafilactică/şoc anafilactic, incluzând evenimente letale.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu acid ibandronic.
Cu toate acestea, pe baza informaţiilor privind această clasă terapeutică, supradozajul în urma
administrării orale poate determina reacţii adverse la nivelul tractului gastrointestinal superior (cum sunt
dureri gastrice, dispepsie, esofagită, gastrită sau ulcer) sau hipocalcemie. Pentru a lega acidul ibandronic,
trebuie administrate lapte sau antiacide, şi orice reacţie adversă trebuie tratată simptomatic. Din cauza
riscului de iritaţie esofagiană, nu trebuie induse vărsăturile, iar pacienta trebuie să rămână în ortostatism.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi, codul ATC:
M05BA06.
Mecanism de acţiune
Acidul ibandronic este un bifosfonat foarte puternic, aparţinând grupului de compuşi bifosfonaţi care
conţin azot şi care acţionează selectiv asupra ţesutului osos, inhibând specific activitatea osteoclastelor,
fără a influenţa direct formarea osoasă. Acidul ibandronic nu interferă cu refacerea osteoclastelor. La
femeile aflate la postmenopauză, administrarea de acid ibandronic determină creşteri progresive nete ale
masei osoase şi o incidenţă scăzută a fracturilor, prin reducerea a turn-over-ului osos crescut spre
concentraţiile din premenopauză.
Efecte farmacodinamice
Acţiunea farmacodinamică a acidului ibandronic constă în inhibarea resorbţiei osoase. In vivo, acidul
ibandronic previne distrugerea osoasă indusă experimental prin întreruperea funcţiei gonadelor,
administrarea de retinoizi, tumori sau extracte tumorale. La şobolanii tineri (creştere rapidă), resorbţia
osoasă endogenă este, de asemenea, inhibată, determinând o creştere normală a masei osoase comparativ
cu animalele netratate.
Modelele animale confirmă faptul că acidul ibandronic este un inhibitor foarte puternic al activităţii
osteoclastice. La şobolanii în creştere, nu s-a evidenţiat o tulburare a mineralizării chiar şi în cazul
administrării de doze de 5000 ori mai mari decât doza necesară pentru tratamentul osteoporozei.
Atât administrarea zilnică cât şi cea intermitentă (cu perioade lungi de pauză între administrări) de lungă
durată la şobolani, câini şi maimuţe a fost asociată cu formarea unui os nou, cu calitate normală şi cu
rezistenţă mecanică menţinută sau crescută, chiar la doze toxice. La om, eficacitatea administrării zilnice
cât şi a celei intermitente, cu un interval de 9-10 săptămâni între administrările de acid ibandronic, a fost
confirmată într-un studiu clinic (MF 4411), în care acidul ibandronic şi-a demonstrat eficacitatea în
prevenţia fracturilor.
La modelele animale, acidul ibandronic a determinat modificări biochimice care indică inhibarea
dependentă de doză a resorbţiei osoase, inclusiv supresia markerilor biochimici urinari ai degradării
colagenului osos (cum sunt deoxipiridinolina şi N-telopeptidele cross-link-ate ale colagenului de tip I
(NTX)).
Într-un studiu de bioechivalenţă de fază I, efectuat la 72 femei aflate la postmenopauză cărora li s-a
administrat oral o doză de 150 mg la interval de 28 zile, până la un total de patru doze, inhibarea
concentraţiei plasmatice a CTX după administrarea primei doze a fost observată cel mai devreme după
24 ore de la administrarea dozei (valoarea mediană a inhibării 28%), cu o valoare mediană a inhibării
maxime (69%) observată 6 zile mai târziu. După administrarea celei de a treia şi a patra doze, valoarea
mediană a inhibării maxime la 6 zile după administrarea dozei a fost de 74% şi a scăzut la o valoare
mediană a inhibării de 56% observată la 28 zile după administrarea celei de a patra doze. Ca urmare a
întreruperii administrării, a apărut o diminuare a supresiei markerilor biochimici ai resorbţiei osoase.
Eficacitate clinică
Factorii de risc independenţi, de exemplu DMO scăzută, vârsta, existenţa unor fracturi anterioare,
antecedente familiale de fracturi, turn-over osos crescut şi indice de masă corporală scăzut, trebuie luaţi în
considerare pentru a identifica femeile cu risc crescut de fracturi osteoporotice.
Acid ibandronic 150 mg administrat o dată pe lună
Densitatea minerală osoasă (DMO)
Administrarea acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună s-a dovedit a fi cel puţin la fel de eficace ca şi
adminisrarea acidului ibandronic 2,5 mg zilnic în ceea ce priveşte creşterea DMO într-un studiu cu durata
de 2 ani, dublu orb, multicentric (BM 16549), efectuat la femei cu osteoporoză (cu o valoare iniţială a
DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare cu scor T sub –2,5 DS) aflate la postmenopauză. Acest lucru
a fost demonstrat atât în analiza primară la un an, cât şi în analiza de confirmare a criteriului final de
evaluare la doi ani (Tabelul 2).
Tabelul 2: Modificarea relativă medie a DMO comparativ cu valoarea iniţială la nivelul coloanei
vertebrale lombare, întregului şold, colului femural şi trohanterului după un an (analiză primară) şi doi ani
de tratament (pentru toată populaţia inclusă în protocol) în studiul BM 16549.
Date obţinute după un an în studiul Date obţinute după doi ani în
BM 16549 studiul BM 16549
Modificări relative medii Acid ibandronic Acid ibandronic Acid ibandronic Acid ibandronic
faţă de valorile iniţiale % 2,5 mg zilnic 150 mg o dată pe 2,5 mg zilnic 150 mg o dată
[IÎ 95%] (N = 318) lună (N = 320) (N=294) pe lună
(N = 291)
DMO la nivelul coloanei 3,9 [3,4, 4,3] 4,9 [4,4, 5,3] 5,0 [4,4, 5,5] 6,6 [6,0, 7,1]
vertebrale lombare L2-L4
DMO la nivelul întregului 2,0 [1,7, 2,3] 3,1 [2,8, 3,4] 2,5 [2,1, 2,9] 4,2 [3,8, 4,5]
şold
DMO la nivelul colului 1,7 [1,3, 2,1] 2,2 [1,9, 2,6] 1,9 [1,4, 2,4] 3,1 [2,7, 3,6]
femural
DMO la nivelul trohanterului 3,2 [2,8, 3,7] 4,6 [4,2, 5,1] 4,0 [3,5, 4,5] 6,2 [5,7, 6,7]
În plus, administrarea acidului ibandronic 150 mg o dată pe lună s-a dovedit a fi superioară administrării
acidului ibandronic 2,5 mg zilnic, în ceea ce priveşte creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale
lombare, într-o analiză prospectivă planificată la un an, p = 0,002, şi la doi ani, p < 0,001.
La un an (analiză primară), 91,3% (p = 0,005) dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic
150 mg o dată pe lună au prezentat o creştere a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare mai mare sau
egală cu valoarea iniţială (paciente cu răspuns terapeutic evidenţiat prin creşterea DMO), comparativ cu
84,0% dintre pacientele la care s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg zilnic. La doi ani, 93,5% (p =
0,004) şi 86,4% dintre pacientele la care s-a administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună sau,
respectiv acid ibandronic 2,5 mg zilnic au răspuns la tratament.
În ceea ce priveşte DMO la nivelul întregului şold, 90% (p < 0,001) dintre pacientele cărora li s-a
administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună şi 76,7% dintre pacientele la care s-a administrat acid
ibandronic 2,5 mg zilnic au prezentat la un an creşteri ale DMO la nivelul întregului şold mai mari decât
sau egale cu valorile iniţiale. La doi ani, 93,4% (p < 0,001) dintre pacientele la care s-a administrat acid
ibandronic 150 mg o dată pe lună şi 78,4% dintre pacientele la care s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg
zilnic au prezentat creşteri ale valorii DMO la nivelul întregului şold mai mari decât sau egale cu valorile
iniţiale.
În cazul aplicării unui criteriu de evaluare mai strict, care asociază DMO atât la nivelul coloanei vertebrale
lombare cât şi la nivelul întregului şold, 83,9% (p < 0,001) şi 65,7% dintre pacientele cărora li s-a
administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună sau, respectiv acid ibandronic 2,5 mg zilnic au
prezentat răspuns terapeutic la un an. La doi ani, 87,1% (p < 0,001) şi 70,5% dintre paciente au întrunit
acest criteriu în cazul administrării dozei de 150 mg o dată pe lună şi, respectiv dozei de 2,5 mg zilnic.
Markerii biochimici ai turn-over-ului osos
Scăderi semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice ale CTX s-au observat în toate momentele
stabilite în care s-au făcut determinări, adică lunile 3, 6, 12 şi 24. După un an (analiză primară),
modificarea relativă mediană faţă de valoarea iniţială a fost de -76% în cazul administrării acidului
ibandronic 150 mg o dată pe lună şi de -67% în cazul administrării de acid ibandronic 2,5 mg zilnic. La
doi ani, modificarea mediană relativă faţă de valoarea iniţială a fost de -68% în cazul administrării dozei
de 150 mg o dată pe lună şi de -62% în cazul administrării dozei de 2,5 mg zilnic.
La un an, 83,5% (p = 0,006) dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe
lună şi 73,9% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg zilnic au prezentat răspuns
terapeutic (definit ca o scădere ≥ 50% faţă de valoarea iniţială). La doi ani, 78,7% (p = 0,002) şi 65,6%
dintre paciente au prezentat răspuns terapeutic în cazul administrării dozei de 150 mg o dată pe lună,
respectiv dozei de 2,5 mg zilnic.
Pe baza rezultatelor studiului BM 16549, este de aşteptat ca administrarea acidului ibandronic 150 mg o
dată pe lună să fie cel puţin la fel de eficace în prevenirea fracturilor ca şi administrarea de acid ibandronic
2,5 mg zilnic.
Acid ibandronic 2,5 mg zilnic
În studiul clinic iniţial, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 3 ani, referitor la efectul
asupra fracturilor (MF 4411), s-a demonstrat o scădere statistic semnificativă şi clinic relevantă a
incidenţei fracturilor vertebrale nou apărute evidenţiate clinic, morfometric şi radiografic (Tabelul 3). În
acest studiu, acidul ibandronic a fost evaluat în cazul administrării în doze orale de 2,5 mg zilnic şi de
20 mg, administrate intermitent, ca tratament experimental. Acidul ibandronic s-a administrat cu
60 minute înainte de consumul primului aliment sau a primei băuturi din ziua respectivă (perioada de
repaus alimentar după administrare). Studiul a inclus femei cu vârsta cuprinsă între 55 şi 80 ani, care erau
de cel puţin 5 ani în perioada de postmenopauză, care au avut valori ale DMO la nivelul coloanei
vertebrale lombare între 2 şi 5 DS sub valoarea medie din premenopauză (scor T) la cel puţin o vertebră
[L1-L4] şi care au prezentat una până la patru fracturi vertebrale obişnuite. Toate pacientele au utilizat
zilnic calciu 500 mg şi vitamina D 400 UI. Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente. Acidul ibandronic
2,5 mg administrat zilnic a demonstrat o reducere statistic semnificativă şi clinic relevantă a incidenţei
fracturilor vertebrale nou apărute. Această schemă terapeutică a redus incidenţa noilor fracturi vertebrale
evidenţiate radiografic cu 62% (p = 0,0001) pe durata celor trei ani de studiu. S-a observat o reducere a
riscului relativ cu 61% (p = 0,0006) după 2 ani. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic după
1 an de tratament (p = 0,056). Efectul antifractură s-a menţinut pe toată durata studiului. Nu s-a
demonstrat nicio reducere a acestui efect de-a lungul timpului.
De asemenea, incidenţa fracturilor vertebrale evidenţiate clinic a fost redusă semnificativ, cu 49%
(p = 0,011). În plus, efectul puternic asupra fracturilor vertebrale s-a evidenţiat prin reducerea
semnificativă statistic a scăderii în înălţime, comparativ cu placebo (p < 0,0001).
Tabelul 3: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani, privind fracturile (%, IÎ 95%)
Placebo Acid ibandronic
(N = 974) 2,5 mg zilnic (N = 977)
Reducerea riscului relativ 62% (40,9, 75,1)
Fracturi vertebrale noi evidenţiate
morfometric
Incidenţa noilor fracturi vertebrale 9,56% (7,5, 11,7) 4,68% (3,2, 6,2)
evidenţiate morfometric
Reducerea riscului relativ de fractură 49% (14,03, 69,49)
vertebrală evidenţiată clinic
Incidenţa fracturilor vertebrale 5,33% (3,73, 6,92) 2,75% (1,61, 3,89)
evidenţiate clinic
DMO – modificarea relativă medie faţă 1,26% (0,8, 1,7) 6,54% (6,1, 7,0)
de valoarea iniţială la nivelul coloanei
vertebrale lombare la 3 ani
DMO – modificarea relativă medie faţă -0,69% (-1,0, -0,4) 3,36% (3,0, 3,7)
de valoarea iniţială la nivelul întregului
şold la 3 ani
Efectul tratamentului cu acid ibandronic a fost evaluat ulterior într-o analiză a subgrupelor de paciente
care aveau o valoare iniţială a scorului T al DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare sub -2,5.
Reducerea riscului de fracturi vertebrale a fost în concordanţă cu cea observată la populaţia generală.
Tabelul 4: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani (%, IÎ 95%), la pacientele cu valoare iniţială a
scorului T al DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare sub -2,5
Placebo Acid ibandronic 2,5 mg zilnic
(N = 587) (N = 575)
Reducerea riscului relativ 59% (34,5, 74,3)
Fracturi vertebrale noi evidenţiate
morfometric
Incidenţa noilor fracturi vertebrale 12,54% (9,53, 15,55) 5,36% (3,31, 7,41)
evidenţiate morfometric
Reducerea riscului relativ de fractură 50 % (9,49, 71,91)
vertebrală evidenţiată clinic
Incidenţa fracturilor vertebrale 6,97% (4,67, 9,27) 3,57% (1,89, 5,24)
evidenţiate clinic
DMO – modificarea relativă medie faţă 1,13% (0,6, 1,7) 7,01% (6,5, 7,6)
de valoarea iniţială la nivelul coloanei
vertebrale lombare la 3 ani
DMO – modificarea relativă medie faţă -0,70% (-1,1, -0,2) 3,59% (3,1, 4,1)
de valoarea iniţială la nivelul întregului
şold la 3 ani
În populaţia generală a studiului MF 1411, nu s-a observat nicio reducere a riscului de fracturi
non-vertebrale; cu toate acestea, administrarea zilnică de acid ibandronic pare a fi eficace în subpopulaţia
cu risc crescut (scor Tal DMO la nivelul colului femural < -3,0), la care s-a observat o reducere de 69% a
riscului de fractură.
Tratamentul zilnic cu doza de 2,5 mg a determinat creşterea progresivă a DMO la niveluri vertebrale şi
non-vertebrale ale scheletului.
Creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare după trei ani de tratament a fost de 5,3%
comparativ cu placebo şi de 6,5% comparativ cu valoarea iniţială. Comparativ cu valoarea iniţială,
creşterea la nivelul şoldului a fost de 2,8% la nivelul colului femural, de 3,4% la nivelul întregului şold şi
de 5,5% la nivelul trohanterului.
Markerii biochimici ai turn-over-ului osos (cum sunt CTX urinar şi osteocalcina plasmatică) au evidenţiat
modelul aşteptat de reducere până la valorile din premenopauză şi o reducere maximă obţinută în decursul
unei perioade de 3-6 luni.
O reducere semnificativă clinic, de 50% a markeri-lor biochimici ai resorbţiei osoase s-a observat cel mai
devreme la o lună după începerea tratamentului cu acid ibandronic 2,5 mg.
După întreruperea tratamentului, se produce o revenire la valorile patologice ale ratelor de resorbţie osoasă
crescute, anterioare tratamentului, asociate cu osteoporoza din perioada de postmenopauză.
Analiza histologică a biopsiilor osoase după 2 şi 3 ani de tratament la femeile aflate la postmenopauză a
demonstrat că osul are calitate normală şi nu a indicat niciun defect de mineralizare.
Copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2)
Acidul ibandronic nu a fost studiat la copii şi adolescenţi; ca urmare, nu sunt disponibile date privind
siguranţa şi eficacitatea la această grupă de pacienţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Efectele farmacologice principale ale acidului ibandronic la nivel osos nu sunt legate direct de
concentraţiile plasmatice existente, aşa cum s-a demonstrat în diferite studii efectuate la animale şi om.
Absorbţie
După administrare orală, absorbţia acidului ibandronic la nivelul tractului gastrointesinal superior este
rapidă, iar creşterea concentraţiilor plasmatice este proporţională cu doza administrată până la doza orală
de 50 mg, cu creşteri mai mari decât cele proporţionale cu doza în cazul administrării unor doze mai mari.
Concentraţiile plasmatice maxime au fost atinse în decurs de 0,5 până la 2 ore (valoare mediană 1 oră), în
cazul administrării în condiţii de repaus alimentar, iar biodisponibilitatea absolută a fost de aproximativ
0,6%. Gradul absorbţiei este redus când este administrat împreună cu alimente sau băuturi (altele decât
apa). Biodisponibilitatea este scăzută cu aproximativ 90% dacă acidul ibandronic este administrat cu un
mic dejun standard, comparativ cu biodisponibilitatea observată la pacientele care nu au consumat
alimente sau băuturi. Nu s-a evidenţiat reducerea semnificativă a biodisponibilităţii în cazul în care acidul
ibandronic s-a administrat cu 60 minute înainte de prima masă a zilei. Atât biodisponibilitatea, cât şi
creşterile DMO sunt reduse atunci când alimentele sau băuturile sunt ingerate la mai puţin de 60 minute
după administrarea de acid ibandronic.
Distribuţie
După expunerea sistemică iniţială, acidul ibandronic se leagă rapid la nivel osos sau este excretat în urină.
La om, volumul aparent de distribuţie terminal este de cel puţin 90 l şi proporţia din doză care ajunge la
nivel osos este estimată a fi 40-50% din doza aflată în circulaţia sistemică. La om, legarea de proteinele
plasmatice este de aproximativ 85%-87% (determinată in vitro, la concentraţii terapeutice) şi, ca urmare,
există un potenţial mic de interacţiuni cu alte medicamente, determinate de deplasarea de la nivelul
situsurilor de legare.
Metabolizare
Nu există nicio dovadă că acidul ibandronic este metabolizat la animale sau om.
Eliminare
Proporţia de acid ibandronic absorbită este îndepărtată din circulaţie prin absorbţie osoasă (estimată la
40-50% la femeile aflate la postmenopauză), iar restul este eliminat sub formă nemodificată pe cale renală.
Proporţia de acid ibandronic neabsorbită este eliminată sub formă nemodificată în materiile fecale.
Intervalul timpilor de înjumătăţire plasmatică aparenţi observaţi este larg, timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare aparent este, în general, cuprins între 10-72 ore. Deoarece valorile calculate
depind în mare măsură de durata studiului, doza utilizată şi sensibilitatea metodei de dozare, este posibil
ca valoarea reală a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare să fie substanţial mai mare, aşa cum
este în cazul altor bifosfonaţi. Concentraţiile plasmatice iniţiale scad rapid, atingând 10% din valorile
maxime în decurs de 3 ore după administrarea intravenoasă şi, respectiv 8 ore după administrarea orală.
Clearance-ul total al acidului ibandronic este mic, cu valori medii cuprinse în intervalul 84-160 ml/min.
Clearance-ul renal (aproximativ 60 ml/min la femeile sănătoase aflate la postmenopauză) reprezintă
50-60% din clearance-ul total şi este dependent de clearance-ul creatininei. Se consideră că diferenţa între
clearance-ul total aparent şi clearance-ul renal reflectă preluarea acidului ibandronic de către os.
Calea secretorie nu pare să includă sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice, implicate în excreţia
altor substanţe active. În plus, acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante izoenzime hepatice umane
ale citocromului P450 şi nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la şobolan.
Farmacocinetica în situaţii clinice speciale
Sex
Biodisponibilitatea şi farmacocinetica acidului ibandronic sunt similare la bărbaţi şi femei.
Rasă
Nu există dovezi ale niciunei diferenţe interetnice clinic relevante între asiatici şi caucazieni, în ceea ce
priveşte distribuţia acidului ibandronic. Există puţine date disponibile privind pacienţii de origine africană.
Insuficienţă renală
Clearance-ul renal al acidului ibandronic la pacientele cu grade diferite de insuficienţă renală este
dependent în mod liniar de clearance-ul creatininei.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (Cl mai mare
CR
sau egal cu 30 ml/min) aşa cum s-a demonstrat în studiul BM 16549 în care majoritatea pacientelor a avut
insuficienţă renală uşoră până la moderată.
Pacientele cu insuficienţă renală severă (Cl mai mic de 30 ml/min) la care s-a administrat zilnic o doză
CR
orală de 10 mg acid ibandronic timp de 21 zile, au prezentat concentraţii plasmatice de 2-3 ori mai mari
comparativ cu pacientele cu funcţie renală normală, iar clearance-ul total al acidului ibandronic a fost de
44 ml/min. După administrarea intravenoasă a unei doze de 0,5 mg, clearance-urile total, renal şi non-
renal au scăzut cu 67%, 77%, respectiv cu 50% la pacientele cu insuficienţă renală severă, dar nu a existat
o reducere a tolerabilităţii asociate creşterii expunerii. Din cauza experienţei clinice limitate, acidul
ibandronic nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2 şi 4.4). Profilul
farmacocinetic ale acidului ibandronic nu a fost evaluat la pacientele cu boală renală în stadiu terminal
tratate prin alte metode decât prin hemodializă. La aceste paciente, nu se cunoaşte profilul farmacocinetic
ale acidului ibandronic şi, ca urmare, acidul ibandronic nu trebuie utilizat în astfel de cazuri.
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2)
Nu există date privind farmacocinetica acidului ibandronic la pacientele cu insuficienţă hepatică. Ficatul
nu are rol semnificativ în clearance-ul acidului ibandronic, care nu este metabolizat, dar este eliminat prin
excreţie renală şi prin preluare la nivel osos. Ca urmare, ajustarea dozei nu este necesară la pacientele cu
insuficienţă hepatică.
Paciente vârstnice (vezi pct 4.2)
Într-o analiză multivariată, vârsta nu a fost identificată ca fiind un factor independent al niciunuia dintre
parametrii farmacocinetici studiaţi. Deoarece funcţia renală se reduce cu vârsta, acesta este singurul factor
de luat în considerare (vezi paragraful referitor la insuficienţă renală).
Copii şi adolescenţi (vezi pct 4.2 şi 5.1)
Nu există date privind utilizarea acidului ibandronic la aceste grupe de vârstă.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Efectele toxice, de exemplu semne de leziuni renale, au fost observate la câini numai la expuneri
considerate suficient de mari comparativ cu expunerea maximă la om, fapt care indică o relevanţă mică
pentru utilizarea clinică.
Mutagenitate/carcinogenitate
Nu s-a observat potenţial carcinogen. Testele privind genotoxicitatea nu au evidenţiat nicio dovadă a
activităţii genetice a acidului ibandronic.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Nu a existat nicio dovadă a efectului toxic direct asupra fetusului sau a efectului teratogen al acidului
ibandronic la şobolanii şi iepurii cărora li s-a administrat pe cale orală acid ibandronic şi nu au existat
efecte adverse asupra dezvoltării la generaţia F1 la şobolani la o expunere de cel puţin 35 ori mai mare
decât expunerea la om. În cadrul unor studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la administrarea
substanţei pe cale orală la şobolani, efectele asupra fertilităţii au fost reprezentate de pierderi
preimplantare la doze de 1 mg/kg şi zi sau mai mari. În cadrul unor studii de toxicitate asupra funcţiei de
reproducere la administrarea pe cale intravenoasă la şobolani, acidul ibandronic a scăzut numărul de
spermatozoizi la doze de 0,3 şi 1 mg/kg şi zi şi a scăzut fertilitatea la doze de 1 mg/kg şi zi la masculi şi la
doze de 1,2 mg/kg şi zi la femele. Reacţiile adverse ale acidului ibandronic în studiile privind toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan au fost cele observate pentru clasa bifosfonaţilor.
Acestea includ scăderea numărului de locuri de implantare, interferenţa cu parturiţia naturală (distocie) şi
creşterea frecvenţei malformaţiilor viscerale (sindromul de joncţiune pieloureterală).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Ludipress (lactoză monohidrat, povidonă K 30, crospovidonă Tip A)
Stearat de magneziu
Film
Opadry® II 85F18422 White conţinând:
Macrogol 3350
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Alcool polivinilic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere din OPA-Al-PVC/Al sau PVC-PVdC/Al
Mărimi de ambalaj: 1, 3 sau 6 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale. Eliminarea medicamentelor în mediul înconjurător trebuie redusă la minimum.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva k.s.
U kabelovni 130, 102 37 Prague 10
Dolni Mĕcholupy,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9964/2017/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2011
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017