Prospect Omeprazol Zentiva 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Producator: Zentiva, k.s.
Clasa ATC: medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14850/2023/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Zentiva 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine omeprazol 40 mg (sub formă de omeprazol sodic 42,6 mg). După reconstituire,
1 ml conţine omeprazol 0,4 mg (sub formă de omeprazol sodic 0,426 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Pulbere liofilizată cu aspect poros şi uniform, de culoare albă până la aproape albă.
Intervalul de pH la dizolvarea în glucoză este de aproximativ 8,9 – 9,5 şi în clorură de sodiu 0,9%, 9,3 –
10,3.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Zentiva pentru administrare intravenoasă este indicat ca alternativă la tratamentul pe cale orală
pentru următoarele indicaţii:
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
gastro-duodenal
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS la pacienţii la risc
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Alternativă la tratamentul pe cale orală
La pacienţi la care nu este adecvată administrarea medicaţiei pe cale orală este recomandat Omeprazol
Zentiva 40 mg o dată pe zi. La pacienţi cu sindrom Zollinger-Ellison, doza iniţială recomandată de
Omeprazol Zentiva administrată intravenos este de 60 mg pe zi. Pot fi necesare doze zilnice mai mari, iar
doza trebuie ajustată individual. Când dozele depăşesc 60 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată în
două prize pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Experienţa cu Omeprazol Zentiva pentru administrare intravenoasă la copii şi adolescenţi este limitată.
Mod de administrare
Omeprazol Zentiva trebuie administrat sub forma unei perfuzii intravenoase cu durată de 20-30 de minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi atunci când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5).
Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se
recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu încărcătura virală), împreună cu creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazol, ca toate medicamentele care blochează secreția acidă a stomacului, poate scădea absorbţia
vitaminei B12 (ciancobalamină) ca urmare a hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare
în cazul tratamentului de lungă durată efectuat la pacienţi cu depozite reduse în corp sau cu factori de risc
pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie
descurajată.
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-
intestinale cum sunt Salmonella şi Campylobacter şi la pacienţii spitalizaţi, posibil şi Clostridium difficile
(vezi pct. 5.1).
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţi trataţi cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), cum
este omeprazolul, cel puţin trei luni, și în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave
de hipomagneziemie, precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeală şi aritmie ventriculară, cu debut
insidios încât trec neobservate. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat
după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP. Pentru pacienţii la care este de
aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP împreună cu digoxină sau medicamente care pot determina
hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare
măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în
timpul tratamentului.
Foarte rar, în asociere cu tratamentul cu omeprazol, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS),
inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu
eozinofilie și simptome sistemice (RMESS) și pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA), care pot
pune viața în pericol sau pot fi letale.
Risc pentru fractură de şold, articulația pumnului sau coloana vertebrală
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot creşte
modest riscul de fractură la nivelul şoldului, articulația pumnului sau coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi cauzată
de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile clinice
actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Insuficiență renală
La pacienții care iau omeprazol, a fost observată nefrita tubulointerstitială acută (NTI) și aceasta poate să
apară în orice moment în timpul tratamentului cu omeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita tubulointerstițială acută
poate evolua spre insuficiență renală.
Tratamentul cu omeprazol trebuie oprit în caz de suspiciune de NTI și un tratament adecvat trebuie început
cu promptitudine.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării
Omeprazol Zentiva. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate
crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Interferenţa cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile
pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit
temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială,
valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie
repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an,
pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntari sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă
de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la
scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori s-a raportat toxicitate la digoxină. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie prin urmare intensificată.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu
o medie de 16 % .
Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente
cardiovasculare majore au fost raportate atât din studii observaţionale cât şi clinice. Ca măsură de
precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte medicamente active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel eficacitatea
clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Medicamente active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Prin urmare, metabolismul medicamentelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către
CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste medicamente poate fi crescută. Exemple de astfel
de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi
max
cu 29% şi respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi
ajustarea în continuare a dozei după încheierea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a avut ca efect concentraţii plasmatice
crescute cu aproximativ 70% pentru saquinavir în asociere cu o bună tolerabilitate la pacienţi infectaţi cu
HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară intensificarea monitorizării concentraţiilor plasmatice de tacrolimus precum şi a funcţiei
renale (clearance-ul creatininei) şi ajustarea dozei de tacrolimus, la nevoie.
Metotrexat
În administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni a fost raportată creşterea concentraţiilor
plasmatice de metotrexatului la unii pacienţi. În administrarea dozelor mari de metotrexat poate fi necesară
întreruperea temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, medicamentele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare
la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamentele active cunoscute ca inductoare CYP2C19 sau CYP3A4 sau amândurora (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei
de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (rezultatele provenind de la mai mult de 1000 de
persoane expuse) indică absența reacţiilor adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în
cazul utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol nu au indicat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Zentiva 40 mg să aibă efecte asupra capacității de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Pot să apară reacţii adverse la medicament precum ameţeli şi tulburări vizuale (vezi
pct. 4.8). Dacă sunt afectați, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse (apar la 1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
În asociere cu tratamentul cu omeprazol, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv
sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie
și simptome sistemice (RMESS) și pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA) (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse la medicament. Niciuna nu a depins de doză.
Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥
1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi Reacţie adversă
organe/frecvenţă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi
reacţie/şoc anafilactic
Tulburări de metabolism și nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă poate evolua la
hipocalcemie. Hipomagneziemia poate fi de asemenea asociată
cu hipokalemia.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Clasificarea pe aparate, sisteme şi Reacţie adversă
organe/frecvenţă
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături, polipi ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţi cu boală hepatică
preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate, pustuloză exantematică generalizată
acută (PEGA), reacţie la meidcament cu eozinofilie şi simptome
sistemice (RMESS)
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi punctul 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente Fractură de şold, articulație pumn sau coloană vertebrală
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită tubulointerstițială (cu posibilă evoluție spre insuficiență
renală)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
A fost raportată afectarea ireversibilă a vederii în cazuri izolate de pacienţi în stare critică la care s-a
administrat omeprazol sub formă de injecţie intravenoasă, mai ales în cazul dozelor mari, însă relaţia de
cauzalitate nu a fost stabilită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, Sector 1,
București 011478-RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură au fost descrise doze care au ajuns până la 560 mg şi au fost primite raportări ocazionale în care
doze unice orale au ajuns până la 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). Au fost
raportate greaţă, vărsături, ameţeală, durere abdominală, diaree şi cefalee. De asemenea, în cazuri izolate
au fost descrise apatia, depresia şi confuzia.
Simptomele descrise au fost tranzitorii și nu au fost raportate urmări grave. Rata de eliminare nu s-a
modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament
simptomatic.
În studiile clinice au fost administrate intravenos doze de până la 270 mg într-o singură zi şi de până la
650 mg pentru o perioadă de trei zile, fără niciun fel de reacţii adverse determinate de doză.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un mecanism de
acţiune foarte precis. El este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune
rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe
zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în formă activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă
o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasă a omeprazolului produce o inhibare dependentă de doză a secreţiei
gastrice acide. Pentru a obţine imediat o reducere a acidităţii intragastrice, similară cu cea obţinută după
administrarea repetată pe cale orală a unei doze de 20 mg, se recomandă o doză iniţială de 40 mg
intravenos. Aceasta duce la o scădere imediată a acidităţii intragastrice şi o scădere medie timp de 24 de
ore cu aproximativ 90%, atât pentru injecţia i.v. cât şi pentru perfuzia i.v.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă, care include ulcerul duodenal şi ulcerul gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii ulceroase. H. pylori este un factor major în dezvoltarea gastritei atrofice care se asociază cu un risc
crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe
termen lung a ulcerului gastric și duodenal.
Alte efecte asociate cu inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
de natură benignă şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul
de bacterii din stomac prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
care scad aciditatea gastrică poate creşte uşor riscul infecţiilor gastrointestinale cu bacterii precum
Salmonella şi Campylobacter şi, în cazul pacienţilor spitalizaţi, de asemenea, este posibilă infectarea cu
Clostridium difficile.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește ca
răspuns la scăderea secreției gastrice acide. De asemenea, CgA crește ca urmare a scăderii acidității
gastrice. Nivelul crescut de CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt
pentru un interval de timp cuprins între 5 zile până la 2 săptămâni înainte de a începe determinarea
nivelului de CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să
revină la valorile din intervalul de referință.
În tratamentul pe termen lung cu omeprazol la unii pacienţi (atât copii cât şi adulţi) a fost observată o
creştere a numărului de celule ECL (celule enterocromafine like) posibil asociată cu creşterea nivelului
gastrinei serice. Rezultatele sunt considerate a fi fără importanţă clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Biotransformare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru
CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus,
omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea
omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a
20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu
subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
După o doză unică, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/oră. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după
administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a
prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de
omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, provenind în primul rând din
secreţia biliară.
Linearitate/ non- linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibareaa enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu
s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu
antagonişti ai receptorului H , cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea,
aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat disodic dihidrat
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Flaconul nedesfăcut: 2 ani.
Soluţia reconstituită:
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 12 ore la 25°C după
reconstituire cu soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) și timp de 6 ore la 25°C după
reconstituire cu soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml ( 5%).
Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utiizată
imediat, durata şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţii de păstrare după reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Omeprazol Zentiva 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă este furnizat în flacoane incolore din sticlă
borosilicata (tip I) închise cu dop din cauciuc clorobutilic şi sigilat cu capsă din aluminiu cu capac detașabil.
Dimensiuni de ambalaj de ambalaj: flacoane 1×40 mg, 5×40 mg, 10×40 mg şi 50×40 mg.
Este posibil ca nu toate dimensiunile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml şi apoi trebuie diluat imediat în 100 ml.
Trebuie utilizată soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză
50 mg/ml (5%). Stabilitatea omeprazolului este influenţată de pH-ul soluţiei perfuzabile şi, de aceea, pentru
diluare nu trebuie utilizaţi alţi solvenţi sau alte cantităţi.
Preparare
1. Extrageţi cu o seringă 5 ml din soluţia perfuzabilă din flaconul sau punga de perfuzie de 100 ml.
2. Adăugaţi acest volum în flaconul cu pulberea liofilizată de omeprazol, amestecaţi cu atenţie,
asigurându-vă că s-a dizolvat tot omeprazolul.
3. Aspiraţi soluţia de omeprazol înapoi în seringă.
4. Transferaţi soluţia în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Repetaţi paşii 1-4 pentru a vă asigura că toată cantitatea de omeprazol a fost transferată din flacon în
flaconul sau punga de perfuzie.
Preparare alternativă pentru perfuziile din recipiente flexibile
1. Utilizaţi un ac de transfer cu capete duble şi fixaţi-l la perfuzorul flaconului de perfuzie. Conectaţi
celălalt capăt al acului la flaconul cu pulberea de omeprazol.
2. Dizolvaţi omeprazolul prin pomparea repetată a soluţiei perfuzabile între flaconul de perfuzie şi
flaconul cu omeprazol.
3. Asiguraţi-vă că s-a dizolvat toată cantitatea de omeprazol.
Dacă în soluţia reconstituită sunt observate particule, aceasta nu trebuie utilizată.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în perfuzie intravenoasă timp de 20-30 de minute.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Praga 10 102 37,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14850/2023/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2023