Prospect Omeprazol Slavia 20 mg capsule gastrorezistente
Producator: Slavia Pharm SRL
Clasa ATC: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9078/2016/01-02 A n e x a 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Slavia 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: sucroză (zahăr) 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule gelatinoase tari, nr. 2, cu cap de culoare albastră opac şi corp de culoare verde opac, care
conţin microgranule sferice de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Omeprazol Slavia este indicat pentru:
Adulţi
− Tratamentul ulcerelor duodenale;
− Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale;
− Tratamentul ulcerelor gastrice;
− Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice;
− În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în
ulcerul peptic;
− Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS;
− Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la
pacienţii cu risc crescut;
− Tratamentul esofagitei de reflux;
− Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată;
− Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian;
− Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
− Tratamentul esofagitei de reflux;
− Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-
esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
− În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni.
La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe
zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
unii pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi
crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea
apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial,
vindecarea apare de obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns
terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8
săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până
la 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi
naţionale şi cu ghidurile de tratament.
− 20 mg omeprazol, 1000 mg amoxicilină şi 500 mg claritromicină, fiecare de două ori pe zi,
timp de 1 săptămână sau
− 20 mg omeprazol, 250 mg claritromicină (alternativ 500 mg) şi 400 mg metronidazol (sau
500 mg sau 500 mg tinidazol), fiecare de două ori pe zi timp de 1 săptămână sau
− 40 mg omeprazol o dată pe zi, 500 mg amoxicilină şi 400 mg metronidazol (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ultimele două de câte trei ori pe zi, timp de 1 săptamână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS, doza recomandată este de 20
mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii
care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4
săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS la pacienţii cu risc crescut
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate cu AINS la pacienţii cu risc
crescut (vârsta > 60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă
superioară), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea
apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial,
vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar
vindecarea este de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza
recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20
– 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg
pe zi şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe
zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
omeprazol zilnic. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost
controlaţi eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20 – 120 mg omeprazol
pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două
prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
până la 20 mg o dată pe zi.
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
până la 40 mg o dată pe zi.
Esofagita de reflux
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-
4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30 kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână.
31 – 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână.
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 – 20 mg omeprazol
(vezi pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol Slavia dimineaţă, preferabil fără alimente,
înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienții cu dificultăți de înghițire și pentru copiii care pot bea sau înghiți alimente
semisolide
Pacienții pot deschide capsula și o pot dispersa într-o lingură cu apă necarbogazoasă sau după
preferințe, cu suc de fructe sau sos de mere. Pacienții trebuie avertizați că dispersia trebuie luată
imediat (sau în decurs de 30 de minute) și întotdeauna amestecată înainte de a bea iar aceasta să fie
clătită cu jumătate de pahar cu apă. A nu se folosi lapte sau apă carbogazoasă.
Peletele cu înveliș enteric nu trebuie mestecate.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului listați în secțiunea 6.1. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP),
omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă
neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau
este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu
poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală),
împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită
doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie
redusă a vitaminei B .
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu
omeprazol, trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate
de CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a
omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienții tratați cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
cum este omeprazolul timp de cel puțin trei luni și în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot sa
apară manifestări grave de hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, amețeli
și aritmie ventriculară, dar acestea pot începe insidios și pot să fie trecute cu vederea. La
majoritatea pacienților afectați, hipomagneziemia s-a ameliorat după administrarea de magneziu și
întreruperea tratamentului cu IPP.
Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de începerea tratamentului și periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienții pentru
care se are în vedere un tratament prelungit sau care au tratament cu IPP și cu digoxină sau
medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv reacții precum sindromul Stevens-Johnson (SSJ),
necroliza epidermică toxică (NET), erupţia cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome
sistemice (sindromul DRESS) și pustuloza exantematoasă acută generalizată (PEAG), care pot
pune viața în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate foarte rar și rar, respectiv în asociere cu
tratamentul cu omeprazol.
Inhibitorii pompei de protoni, utilizați în special în doze mari și pe perioade lungi (>1 an), pot
crește ușor riscul de fractură de șold, de încheietură a mâinii și de fractură a coloanei vertebrale,
mai ales la vârstnici sau în prezența altor factori de risc recunoscuți. Studiile observaționale
sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot crește riscul global de fracturi cu 10 – 40%. O parte
de această creștere se poate datora altor factori de risc. Pacienții cu risc de osteoporoză trebuie să
primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale și trebuie să aibă un aport adecvat
de vitamina D și calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Omeprazol Slavia, ca și alti inhibitori ai pompei de protoni poate determina apariția unor cazuri
foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS).
Dacă apar leziuni, mai ales în zonele pielii expuse la soare și dacă acestea sunt însoțite de artralgie,
pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului care ia în considerare oprirea administrării
Omeprazol Slavia. Apariția LECS după tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni
poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori ai pompei de protoni.
Afecțiune renală
Nefrita acută tubulointerstițială (NAT) a fost observată la pacienții care iau omeprazol și poate să
apară în orice moment în timpul tratamentului cu omeprazol (a se vedea pct. 4.8). Nefrita tubulo-
interstițială acută poate evolua spre insuficiență renală.
Tratamentul cu omeprazol trebuie întrerupt în caz de suspiciune de NAT și trebuie inițiat prompt
un tratament adecvat.
Interferența cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Omeprazol Slavia trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi
pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu
revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter și, la pacienții spitalizați, posibil și
Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata
de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Omeprazol Slavia conține zahăr. Pacienții cu afecțiuni ereditare de intoleranță la fructoză, sindrom
de malabsorbție la glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Omeprazol Slavia conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n-propil (E
216). Aceştia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea
absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la
nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost
redusă cu aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100
mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100
mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la
creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori s-au raportat cazuri de toxicitate a
digoxinei. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari
la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele din studii efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) dintre clopidogrel (300 mg doză de încărcare/ 75 mg doză zilnică de
întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi, oral) rezultând o expunere scăzută la metabolitul activ al
clopidogrelului cu o medie de 46% și o inhibare maximă scăzută a agregării plachetare (ADP
induse) cu o medie de 16%.
Date inconsistente cu privire la implicațiile clinice ale unei interacțiuni FC/FD a omeprazolului în
termeni de evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studiile clinice și
obervaționale. Ca măsură de precauție, trebuie descurajată utilizarea concomitentă de omeprazol și
clopidogrel (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot
de către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a
determinat creşterea C şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre
max
metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni
după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la
pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza
de tacrolimus.
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu inhibitori ai pompei de protoni, s-au raportat niveluri
crescute de metotrexat la unii pacienți. În administrarea metotrexatului în doză mare poate fi
necesar să fie luată în considerare retragerea temporară a omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la
creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul
utilizării concomitente, în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea,
ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul
în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate)
indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în
cazul utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol cu administrare orală nu indică efecte asupra
fertilității.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Slavia să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8).
Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8. Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale,
constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În asociere cu tratamentul cu omeprazol, au fost raportate adverse cutanate severe (RACS),
inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (TEN), erupţia cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindromul DRESS) și pustuloză
exantematoasă acută generalizată (PEAG) (a se vedea pct. 4.4).
Lista tabelară a reacțiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au
fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna dintre acestea nu a depins de
doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea
pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte
rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme și Reacții adverse
organe/frecvență
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacții de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem și
reacție/șoc anafilactic
Tulburări metabolice și de nutriție
Rare: Hiponatremie
Cu frecvență Hipomagneziemie; hipomagneziemia severă poate duce la
necunoscută: hipocalcemie.
Hipomagneziemia poate fi, de asemenea, asociată cu
hipokaliemie.
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: Insomnie
Rare: Agitație, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puțin frecvente: Amețeli, parestezii, somnolență
Rare: Disgeuzie
Tulburări oculare
Rare: Vedere încețoșată
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipație, diaree, flatulență, greață/vărsături,
polipi ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastrointestinală
Cu frecvență Colită microscopică
necunoscută:
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: Creșterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoțită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficiență hepatică, encefalopatie la pacienții cu boală hepatică
preexistentă
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: Dermatită, prurit, erupție cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate, pustuloză exantematoasă acută
generalizată (PEAG), erupţia cutanată medicamentoasă cu
eozinofilie şi simptome sistemice (sindromul DRESS)
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică (NET)
Cu frecvență Lupus eritematos cutanat subacut (a se vedea punctul 4.4)
necunoscută:
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Fractură de șold, de încheietura mâinii sau a coloanei vertebrale
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale căilor urinare
Rare: Nefrită tubulo-interstițială (cu posibilă evoluție spre insuficiență
renală)
Tulburări ale aparatului genital și ale sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudorație
Copii și adolescenți
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni
legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung provenind
de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu
clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general
acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată, cât şi cel de lungă
durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii
şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478-RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9. Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură, sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze
unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul
supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În
cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament
simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru
ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:
A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula
parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid
din canaliculii intracelulari din celulele parietale unde inhibă enzima ATP-aza H+-K- pompa de
protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde
de doză şi oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale, cât şi a celei stimulate,
indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra
secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei
acide gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol
20 mg, o scădere medie cu cel puţin 80 % a acidităţii intragastrice pe 24 ore este menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu
pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de 20 mg omeprazol menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie
de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent
de doză de reducere/ normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux
gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice
în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu cu concentraţia plasmatică efectivă la un moment
dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra Helicobacter pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori
este un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii
majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice
care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu
remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu
toate acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută
interzice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului
de infecţii gastrointestinal cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter și la pacienții
spitalizați, posibil și cu Clostridium difficie.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii crește gastrina serică ca răspuns la scăderea
secreției acide.
Valorile concentrațiilor plasmatice de CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute.
Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru
tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute
ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Un număr crescut de celule ECL, posibil legate de nivelurile serice crescute de gastrină, s-au
observat la unii pacienți (copii și adulți) în timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol.
Constatările sunt considerate fără semnificație clinică.
Copii și adolescenți
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de
reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat
esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic
simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-
esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5; 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor
de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32
pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul
clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu
vârsta sub 4 ani.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea
se administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după
aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este
completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea.
Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de
aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la
aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 L/kg. Omeprazolul se
leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii
scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la
metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori extensivi). De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare
de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică, cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe
zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în
fecale, în principal prin secreţie biliară.
Linearitate/non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi
duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de
timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic,
determinate probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi
(de exemplu, sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei
gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu sa evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici
(vârsta cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile
plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul
omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H , cu inhibitori ai pompei de protoni şi după
fundectomie parţială. De accea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în
sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Manitol (E421)
Amidon
Sucroză (zahăr)
Dextrină
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Carbonat de sodiu anhidru
Carbonat de calciu
Hipromeloză 15 cPs
Copolimer de acid metacrilic tip C
Dietilftalat
Talc
Dioxid de titan (E171)
Învelişul capsulei:
Capac
Dioxid de titan (E171)
Albastru strălucitor FCF (E133)
Eritrozină (E 127)
p-hidroxibenzoat de metil (E218)
p-hidroxibenzoat de n-propil (E216)
Gelatină.
Corp
Dioxid de titan (E171)
Galben de chinolină (E104)
Verde S (E142)
p-hidroxibenzoat de metil (E218)
p-hidroxibenzoat de n-propil (E216)
Gelatină.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, ferit de umiditate.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 10 capsule gastrorezistente.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Slavia Pharm SRL
B-dul Theodor Pallady, nr. 44C,
Sectorul 3, cod poștal 032266, București,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9078/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2007
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2025
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.