Prospect Omeprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
Producator:
Clasa ATC: medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14620/2022/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conține omeprazol 40 mg.
După reconstituire și diluare, 1 ml soluție conține omeprazol 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluție perfuzabilă
Pulberea pentru soluție perfuzabilă este o pulbere de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Omeprazol Rompharm 40 mg pentru administrare intravenoasă este indicat la adulți ca alternativă la
tratamentul pe cale orală pentru următoarele indicații:
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinație cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
• Tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariției ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu
risc crescut
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulți
Alternativă la tratamentul pe cale orală
La pacienții la care nu este adecvată administrarea medicației pe cale orală, se recomandă Omeprazol
Rompharm 40 mg intravenos o dată pe zi. La pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison, doza inițială
recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi, administrată intravenos. Când dozele depășesc 60 mg pe zi,
doza trebuie divizată și administrată în 2 prize pe zi.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică, poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Experiența cu omeprazol pentru administrare intravenoasă la copii si adolescenți este limitată.
Mod de administrare
Omeprazol Rompharm 40 mg trebuie administrat într-o perfuzie intravenoasă cu durata de 20-30 minute.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct.
4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată,
se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală), împreună cu creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg cu 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B (ciancobalamină),
din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă
durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B .
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A
fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-
intestinale, cum sunt infecţiile cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1) și, la pacienții spitalizați,
posibil cu Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel
puţin trei luni, dar, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie,
precum oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară pot să apară, dar ele pot debuta
insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s-a
ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP. Pentru pacienţii la care
este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxină sau medicamente care pot determina
hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare
măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în
timpul tratamentului. Hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie.
Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot
creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi
cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi în conformitate cu ghidurile
clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării
de omeprazol. Apariția LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește
riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Insuficiență renală
La pacienții care iau omeprazol, a fost observată nefrita tubulointerstitială acută (NTI) și aceasta poate să
apară în orice moment în timpul tratamentului cu omeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita tubulointerstițială
acută poate evolua spre insuficiență renală.
Tratamentul cu omeprazol trebuie oprit în caz de suspiciune de NTI și un tratament adecvat
trebuie început cu promptitudine.
Interferența cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile
pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit
temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea
inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de
referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de
protoni.
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depășește durata de 1
an, pacienții trebuie monitorizați periodic.
Sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu pe flacon, adică practic “nu conține
sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanțe active
Substanțe active cu absorbție dependentă de pH
Scăderea acidității intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate crește sau scădea absorbția
substanțelor active cu absorbție dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentrațiile plasmatice de nelfinavir și atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol și nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40% , iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4). Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a
compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de
omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la
scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu
o medie de 16 % .
Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente
cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice. Ca măsură de precauție,
utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19,
poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de
medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
max
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi
o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de doze mari de metotrexat, poate fi
necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul
concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele
mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu este necesară
ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conținând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacții adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătății fătului/ nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat oral nu au indicat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Este puțin probabil ca Omeprazol Rompharm 40 mg să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de
a folosi utilaje. Pot să apară reacții adverse cum sunt amețeli sau tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienții
nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacții adverse.
4.8 Reacții adverse
Sumarul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacții adverse ( 1-10% dintre pacienți) sunt cefalee, dureri abdominale, constipație,
diaree, flatulență și greață/vărsături.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<
1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme și Reacție adversă
organe/frecvență
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacții de hipersensibilizare, de exemplu, febră,
angioedem și reacție anafilactică / șoc anafilactic
Tulburări metabolice și de nutriție
Rare: Hiponatremie
Cu frecvență necunoscută: Hipomagneziemie (vezi pct. 4.4); hipocalcemie*,
hipopotasemie.
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: Insomnie
Rare: Agitație, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puțin frecvente: Amețeli, parestezii, somnolență
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere încețoșată
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipație, diaree, flatulență,
greață/vărsături
Polipi ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvență necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puțin frecvente: Creșterea concentrației plasmatice a enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoțită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficiență hepatică, encefalopatie la pacienții cu boală
hepatică preexistentă
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutant
Mai puțin frecvente: Dermatită, prurit, erupție cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică (NET)
Cu frecvență necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Fractură a șoldului, a încheieturii mâinii sau a coloanei
vertebrale (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale
pentru utilizare)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale căilor urinare
Rare: Nefrită tubulointerstițială (cu posibilă evoluție spre
insuficiență renală)
Tulburări ale aparatului genital și sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudorație
*hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie
A fost raportată afectarea ireversibilă a vederii în cazuri izolate de pacienţi în stare critică la care s-a
administrat omeprazol sub formă de injecţie intravenoasă, mai ales în cazul dozelor mari, însă relaţia de
cauzalitate nu a fost stabilită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care
au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat
greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie,
depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe grave. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
În studii clinice au fost administrate intravenos doze de până la 270 mg într-o singură zi şi de până la 650
mg pe o perioadă de trei zile, fără vreo reacţie adversă legată de doză.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni
codul ATC: A02BC01
Mecanism de acțiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării
o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă
o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasă a omeprazolului produce o inhibare dependentă de doză a secreţiei
gastrice acide. Pentru a obţine imediat o reducere a acidităţii intragastrice, similară cu cea obţinută după
administrarea repetată pe cale orală a unei doze de 20 mg, se recomandă o doză iniţială de 40 mg
intravenos. Aceasta duce la o scădere imediată a acidităţii intragastrice şi o scădere medie pe 24 de ore de
aproximativ 90%, atât pentru injecţia administrată intravenos cât şi pentru perfuzia administrată
intravenos.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC)
a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei.
H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei bolii peptice ulceroase.
H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc crescut de apariţie a
cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe
termen lung a ulcerelor peptice.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter și, la pacienții spitalizați, posibil cu
Clostridium difficile.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid gastric. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu
inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA.
Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din
intervalul de referință. Pe parcursul tratamentului de lungă durată cu omeprazol s-a observat în cazul unor
pacienţi (atât copii cât şi adulţi) o creştere a numărului de celule ECL posibil asociată cu creşterea
nivelului gastrinei serice.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Distribuție
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Biotransformare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru
CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus,
omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea
omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a
20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu
subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi). De asemenea, media
concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă
pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
După o doză unică, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/oră. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după
administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a
prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de
omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
Liniaritate/non-liniaritate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu, sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienții cu disfuncție hepatică este afectată, ducând la creșterea ASC. Nu
s-a evidențiat tendința omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficiență renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică și rata de eliminare, este
nemodificată la pacienții cu funcție renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecții vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu
antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea,
aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Înainte de deschidere: 2 ani
Reconstituirea soluției în flaconul cu pulbere:
Soluția reconstituită cu 5 ml soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu 5 ml soluție
perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) trebuie diluată imediat.
Soluția diluată:
Stabilitatea chimică și fizică a soluției reconstituite și diluate a fost demonstrată pentru o perioadă de 12
ore la 25°C atunci când soluția reconstituită este diluată cu 100 ml soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml
(0,9%) și pentru o perioadă de 6 h la 25°C atunci când soluția reconstituită este diluată cu 100 ml soluție
perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/ reconstituire/
diluare exclude riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se
utilizează imediat, condițiile și timpul de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire și diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Pulbere în flacon de sticlă incoloră, clasă hidrolitică I închis cu dop de culoare gri-închis, din cauciuc
bromobutilic siliconic și capsă din aluminiu, cu disc alb din polipropilenă, detașabil.
Omeprazol Rompharm poate fi ambalat după cum urmează:
- Un flacon este ambalat într-o cutie de carton;
- 5 flacoane în folie de protecție din PVC/PET/PE ambalate într-o cutie de carton.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml şi apoi trebuie diluat imediat în 100 ml.
Trebuie utilizată soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză
50 mg/ml (5%). Stabilitatea omeprazolului este influenţată de pH-ul soluţiei perfuzabile şi, de aceea,
pentru diluare nu trebuie utilizaţi alţi solvenţi sau alte cantităţi.
Preparare
1. Extrageţi cu o seringă 5 ml din soluţia perfuzabilă din flaconul sau punga de perfuzie de 100 ml.
2. Adăugaţi acest volum în flaconul cu pulberea de omeprazol, amestecaţi cu atenţie, asigurându-vă că
s-a dizolvat tot omeprazolul.
3. Aspiraţi soluţia de omeprazol înapoi în seringă.
4. Transferaţi soluţia în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Repetaţi paşii 1-4 pentru a vă asigura că toată cantitatea de omeprazol a fost transferată din flacon
în flaconul sau punga de perfuzie.
Preparare alternativă pentru perfuziile din recipiente flexibile
1. Utilizaţi un ac de transfer cu capete duble şi fixaţi-l la perfuzorul flaconului de perfuzie. Conectaţi
celălalt capăt al acului la flaconul cu pulberea de omeprazol.
2. Dizolvaţi omeprazolul prin pomparea repetată a soluţiei perfuzabile între flaconul de perfuzie şi
flaconul cu omeprazol.
3. Asiguraţi-vă că s-a dizolvat toată cantitatea de omeprazol.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în perfuzie intravenoasă timp de 20-30 de minute.
Soluția reconstituită are pH-ul de 9,5 până la 10,5 cu soluție perfuzabilă de glucoză, și de 10 până la 11 cu
soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9%.
Soluția diluată are pH-ul de aproximativ 8,9 până la 9,5 cu soluție perfuzabilă de glucoză, și de 9,3 până la
10,3 cu soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 0.9%.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr.1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
14620/2022/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: August 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024