Prospect Omecod 10 mg capsule gastrorezistente
Producator:
Clasa ATC: medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal si al bolii de
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15239/2023/01-12 Anexa 2
NR. 15240/2023/01-15
NR. 15241/2023/01-15
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omecod 10 mg capsule gastrorezistente
Omecod 20 mg capsule gastrorezistente
Omecod 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Omecod 10 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conține:
omeprazol 10 mg
Omecod 20 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conține:
omeprazol 20 mg
Omecod 40 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine:
omeprazol 40 mg
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
10 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține sucroză aproximativ 18,80 – 21,50 mg și sodiu 0,38
mg (0,016 mmol).
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține sucroză aproximativ 37,60 – 43,01 mg și sodiu 0,76
mg (0,033 mmol).
40 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține sucroză aproximativ 75,20 – 86,01 mg și sodiu 1,51
mg (0,065 mmol).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Omecod 10 mg capsule gastrorezistente
Capsulă gastrorezistentă.
Capsulă gelatinoasă, opacă, albă, de mărime 4, inscripţionată pe capac cu „OM” şi pe corp cu „10”
Conținutul capsulei: pelete sferice de culoare albă până la slab roz/bej .
Omecod 20 mg capsule gastrorezistente
Capsulă gastrorezistentă.
Capsulă gelatinoasă, opacă, albă, de mărime 3, inscripţionată pe capac cu „OM” şi pe corp cu „20”.
Conținutul capsulei: pelete sferice de culoare albă până la slab roz/bej.
Omecod 40 mg capsule gastrorezistente
Capsulă gastrorezistentă.
Capsulă gelatinoasă, opacă, albă, de mărime 1, inscripţionată pe capac cu „OM” şi pe corp cu „40”.
Conținutul capsulei: pelete sferice de culoare albă până la slab roz/bej.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Omecod este indicat pentru:
Adulți
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• În combinație cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. Pylori) în
ulcerul gastro-duodenal
• Tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS la pacienții la risc
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Îngrijirea pe termen lung a pacienților cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic în boala de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii și adolescenți
Copii cu vârsta peste 1 an și greutate corporală > 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul simptomatic al pirozisului și refluxului acid în boala de reflux gastro-esofagian
Copii și adolescenți cu vârsta peste 4 ani
În combinație cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal provocat de H. pylori
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulți
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienții cu ulcer duodenal activ este de Omecod 20 mg o dată pe zi. La
majoritatea pacienților vindecarea apare în două săptămâni. La pacienții care nu s-au vindecat complet
după tratamentul inițial, vindecarea apare de obicei în următoarele două săptămâni. La pacienții cu
ulcer duodenal și răspuns terapeutic slab, se recomandă Omecod 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea se
obține de obicei în patru săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienții cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de Omecod 20 mg o dată pe zi. La unii
pacienți, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eșec terapeutic, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de Omecod 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienților vindecarea apare în
patru săptămâni. La pacienții care nu s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare
de obicei în următoarele patru săptămâni. La pacienții cu ulcer duodenal și răspuns terapeutic slab, se
recomandă Omecod 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea se obține de obicei în opt săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienți cu ulcer gastric și răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de Omecod 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la Omecod 40 mg o
dată pe zi.
Eradicarea H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori, alegerea antibioticelor trebuie să țină cont de toleranța pacientului la
medicamente și trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistență locale, regionale și naționale
și cu ghidurile de tratament.
• Omecod 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp
de o săptămână sau
• Omecod 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau
500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână sau
• Omecod 40 mg o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg și metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS
Pentru tratarea ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS, doza recomandată este Omecod
20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienților vindecarea apare în patru săptămâni. La pacienții care nu
s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare de obicei în următoarele patru
săptămâni.
Prevenirea ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS la pacienții supuși riscului
Pentru prevenirea apariției ulcerelor gastrice sau duodenale asociate cu AINS- la pacienții cu risc
(vârsta> 60 ani, antecedente de ulcere gastrice și duodenale, antecedente de hemoragie digestivă
superioară), doza recomandată este de Omecod 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de Omecod 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienților vindecarea apare în
patru săptămâni. La pacienții care nu s-au vindecat complet după tratamentul inițial, vindecarea apare
de obicei în următoarele patru săptămâni.
La pacienții cu esofagită de reflux severă se recomandă Omecod 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea
este de obicei obținută în 8 săptămâni.
Îngrijirea pe termen lung a pacienților cu esofagită de reflux vindecată
Pentru prevenirea recăderilor la pacienți cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de
Omecod 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic în boala de reflux gastro-esofagiană
Doza recomandată este de Omecod 20 mg o dată pe zi. Pacienții pot răspunde adecvat la o doză de
10 mg pe zi; prin urmare, trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a ajuns la controlul simptomelor după patru săptămâni de tratament cu Omecod 20 mg
zilnic, se recomandă investigații suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison, doza trebuie ajustată individual și tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza inițială este de 60 mg Omecod pe zi.
Toți pacienții cu boală severă și răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlați eficient și peste 90%
dintre pacienți au fost menținuți pe doze de 20 – 120 mg Omecod pe zi. Atunci când doza depășește
80 mg Omecod pe zi, aceasta trebuie divizată și administrată de două ori pe zi.
Copii și adolescenți
Copii cu vârsta peste 1 an și greutate corporală > 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului și regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
Vârsta ≥ 1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 mg o dată
pe zi
Vârsta ≥ 2 ani > 20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 40 mg o dată
pe zi
Esofagită de reflux: Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului și regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă nu a fost obținut controlul simptomelor după
2-4 săptămâni, pacientul necesită investigații suplimentare.
Copii și adolescenți cu vârsta peste 4 ani
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naționale, locale și regionale privind rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent
7 zile, dar uneori până la 14 zile) și utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de către un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: Omecod 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg greutate
corporală și claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală administrate împreună de două
ori pe zi, timp o săptămână.
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: Omecod 20 mg, amoxicilină 750 mg și claritromicină
7,5 mg/kg greutate corporală administrate împreună de două ori pe zi, timp o săptămână.
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: Omecod 20 mg, amoxicilină 1 g și claritromicină
500 mg administrate împreună de două ori pe zi, timp o săptămână.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omecod dimineață, înghițite întregi cu jumătate de pahar de
apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienții cu dificultăți de înghițire și pentru copii care pot bea sau înghiți alimente semisolide
Pacienții pot desface capsula și pot înghiți conținutul cu jumătate de pahar de apă sau după
amestecarea conținutului într-un lichid ușor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere ori în
apă necarbogazoasă. Pacienții vor fi atenționați că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele
30 de minute) și trebuie întotdeauna să fie agitată înainte de utilizare şi administrată în totalitate, prin
clătirea restului de dispersie din pahar cu o jumătate de pahar cu apă.
Alternativ, pacienții pot suge capsula și înghiți microgranulele cu o jumătate de pahar de apă.
Microgranulele cu înveliș enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța(ele) activă(e), la benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre
excipienții enumerați la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În prezența oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă neintenționată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) și când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecțiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele și
întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir și inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate
fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală), împreună cu
creșterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depășită doza de 20 mg
omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbția vitaminei B
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienții cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbție
redusă a vitaminei B .
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potențialul de interacțiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A
fost observată o interacțiune între clopidogrel și omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța clinică a acestei
interacțiuni nu este clară. Ca o precauție, utilizarea concomitentă a omeprazolului și clopidogrelului
trebuie descurajată.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienții tratați cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
cum este omeprazolul, pentru cel puțin trei luni și, în cele mai multe cazuri, până la un an.
Manifestările grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, amețeli și
aritmie ventriculară, se pot instala treptat și pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienților
afectați, hipomagneziemia poate fi ameliorată prin administrarea de magneziu și întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienții la care se anticipează administrarea de lungă durată sau cei care utilizează concomitent
IPP cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice)
profesioniștii în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de inițierea tratamentului cu IPP și periodic în timpul tratamentului.
Reacțiile adverse cutanate severe (RACS), care includ sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza
epidermică toxică (NET), reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) și
pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) și care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au
fost raportate foarte rar și rar, respectiv în asociere cu tratamentul cu omeprazol.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizați în doze mari și pe o durată lungă (> 1 an),
pot crește ușor riscul de fracturi la nivelul șoldului, încheieturii mâinii și coloanei vertebrale, în special
la vârstnici sau în prezența altor factori de risc recunoscuți. Studiile obseravaționale sugerează că
inhibitorii pompei de protoni pot crește riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creșteri pot fi provocate de alți factori de risc.
Pacienților cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde îngrijiri adecvate, conform recomandărilor
din ghidurile clinice curente și trebuie să aibă un aport adecvat de vitamină D și calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii pompei de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării de Omecod. Apariția LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor al pompei de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori ai pompei de protoni.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor nivelurilor cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Omecod trebuie oprit pentru cel
puțin 5 zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, nivelurile gastrinei
și CgA nu au revenit la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la
întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Insuficiență renală
Nefrita tubulointerstițială acută (NTI) a fost observată la pacienții care iau omeprazol și poate să apară
în orice moment în timpul tratamentului cu omeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita tubulointerstițială acută
poate evolua la insuficiență renală.
Tratamentul cu omeprazol trebuie întrerupt în caz de suspiciune de NTI și trebuie inițiat prompt un
tratament adecvat.
Unii copii cu afecțiuni cronice pot necesita tratament pe termen îndelungat, deși acesta nu este
recomandat.
Omecod conține sucroză. Pacienții cu boli ereditare rare sau intoleranță la fructoză, malabsorbție la
glucoză-galactoză sau insuficiența sucrazei-izomaltazei nu trebuie să ia acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creșterea ușoară a riscului de infecții
gastro-intestinale cu germeni precum Salmonella și Campylobacter iar la pacienții spitalizați, posibil și
cu Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depășește durata de
1 an, pacienții trebuie monitorizați periodic.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per capsulă, ceea ce înseamnă că
este practic „fără sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanțe active
Substanțe active cu absorbție dependentă de pH
Scăderea acidității intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate crește sau scădea absorbția
substanțelor active cu absorbție dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentrațiile plasmatice de nelfinavir și atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol și nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacțiunea poate implica și inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol și atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) și atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoși a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creșterea dozei de atazanavir
la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoși a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxin
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) și digoxin la subiecții sănătoși a dus la creșterea
cu 10% a biodisponibilitații digoxinului. Toxicitatea la digoxin a fost raportată rar. Totuși, este
necesară precauție când se administrează omeprazol în doze mari la pacienții vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxin trebuie intensificată în acest caz.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au demonstrat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (doză de încărcare 300 mg/doză zilnică de întreținere
75 mg) și omeprazol (80 mg pe zi), ceea ce a dus la o scădere a expunerii la metaboliții activi ai
clopidogrelului cu o medie de 46% și la o scădere a inhibării agregării plachetare (IAP) maxime cu o
medie de 16%.
Din studiile clinice și cele observaționale au fost raportate date contradictorii cu privire la implicațiile
clinice ale acestei interacțiuni FC/FD în sensul apariției unor evenimente cardiovasculare majore. Ca o
precauție, utilizarea concomitentă a omeprazolului și clopidogrelului trebuie descurajată (vezi pct.
4.4).
Alte substanțe active
Absorbția de posaconazol, erlotinib, ketoconazol și itraconazol este redusă semnificativ și astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol și erlotinib trebuie
evitată.
Substanțe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanțelor active administrate concomitent, metabolizate tot de
către CYP2C19, poate fi scăzut, iar expunerea sistemică la aceste substanțe poate fi crescută. Exemple
de astfel de medicamente sunt R-warfarină și alți antagoniști ai vitaminei K, cilostazol, diazepam și
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecți sănătoși într-un studiu încrucișat, a determinat
creșterea C și ASC pentru cilostazol cu 18% și, respectiv, cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliții
max
săi activi cu 29% și, respectiv, cu 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
inițierea tratamentului cu omeprazol și, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea și o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creșterea concentrațiilor
plasmatice până la aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la
pacienții infectați cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol crește concentrațiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentrațiilor plasmatice de
tacrolimus, precum și a funcției renale (clearance-ul creatininei) și, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitorii pompei de protoni, la unii pacienți s-au
raportat creșteri ale concentrațiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanțe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 și/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 și CYP3A4, substanțele active cunoscute că
inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina și voriconazolul) pot duce la creșterea
concentrațiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creșterea de cel puțin două ori a expunerii la
omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente,
în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi
luată în considerare la pacienții cu insuficiență hepatică severă și în cazul în care este indicat
tratamentul de lungă durată.
Inductoare ale CYP2C19 și/sau CYP3A4
Substanțele active cunoscute că induc activitatea CYP2C19 sau CYP3A4, sau a ambelor (cum ar fi
rifampicina și sunătoarea), pot duce la scăderea concentrațiilor plasmatice de omeprazol, prin creșterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conținând mai mult de 1000 de rezultate
expuse) indică faptul că nu există reacții adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătății
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul este excretat în laptele matern dar este puțin probabil să influențeze sugarul alăptat când
sunt administrate doze terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol administrat oral nu indică efecte asupra
fertilității.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Este puțin probabil ca Omecod să afecteze capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pot
să apară reacții adverse precum amețeală și tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă au astfel de reacții
adverse, pacienții nu trebuie să conducă vehicule și nici să folosească utilaje.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacții adverse (1-10% dintre pacienți) sunt cefalee, durere abdominală, constipație,
diaree, flatulență și greață/vărsături.
Reacții adverse cutanate severe (RACS), care includ sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza
epidermică toxică (NET), reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) și
pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
omeprazol (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacțiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol și în cadrul experienței după punerea pe piață au fost
identificate sau suspectate următoarele reacții adverse. Niciuna nu a depins de doză.
Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcție de frecvență și de Clasificarea pe
aparate, sisteme și organe. Categoriile de frecvență sunt definite în funcție de următoarea convenție:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare
(≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Clasificarea pe Reacție adversă
aparate, sisteme și
organe/frecvență
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacții de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem și reacție/șoc
anafilactic
Tulburări metabolice și de nutriție
Rare: Hiponatremie
Cu frecvență Hipomagneziemie; hipomagneziemia severă poate duce la hipocalcemie.
necunoscută: Hipomagneziemia poate fi asociată și cu hipocalcemia.
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: Insomnie
Rare: Agitație, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puțin frecvente: Amețeli, parestezii, somnolență
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere încețoșată
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipație, diaree, flatulență, greață/vărsături, polipi
glandulari fundici (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvență Colită microscopică
necunoscută:
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: Creșterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoțită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficiență hepatică, encefalopatie la pacienții cu boală hepatică preexistentă
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: Dermatită, prurit, erupție cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate, pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA),
reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET)
Cu frecvență Lupus eritematos cutanat subacut(vezi pct. 4.4).
necunoscută:
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Fractură la nivelul șoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale
Rare: Artralgie, mialgie
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale căilor urinare
Rare: Nefrită tubulointerstițială (posibil cu evoluție la insuficiență renală)
Tulburări ale aparatului genital și sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Transpirație excesivă
Copii și adolescenți
Siguranța omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 16 ani cu
hiperaciditate. Există date limitate privind siguranța utilizării pe termen lung provenind de la 46 de
copii care au urmat un tratament de întreținere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru
esofagita erozivă severă cu durată de până la 749 zile. Profilul reacțiilor adverse a fost în general
același ca pentru adulți, atât în ceea ce privește tratamentul de scurtă durată cât și cel de lungă durată.
Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertății și
creșterii.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro.
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informațiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, și există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată în mod obișnuit). În cazul
supradozajului s-au raportat greață, vărsături, amețeală, durere abdominală, diaree și cefalee. În alte
cazuri au fost raportate în plus apatie, depresie și confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii și nu a fost raportată nicio evoluție gravă. Rata de eliminare nu
s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creșterea dozelor. Se recomandă tratament simptomatic la
nevoie.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul ulcerului gastro-duodenal si al bolii de
reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acțiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreția gastrică acidă, printr-un
mecanism de acțiune foarte țintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acțiune rapidă și oferă control prin inhibarea reversibilă a secreției gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă și este concentrat și convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreției gastrice acide depinde de doză și
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreției acide bazale cât și a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreției
acide.
Efectul asupra secreției gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă și eficace a secreției acide
gastrice diurne și nocturne, cu un efect maxim obținut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puțin 80% a acidității intragastrice pe 24 de ore este menținută la pacienții cu
ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreției acide maximale după stimularea cu pentagastrină de
circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menține un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de
17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienții cu ulcer duodenal.
Ca o consecință a reducerii secreției acide și acidității intragastrice, omeprazolul are un efect
dependent de doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienții cu boală de
reflux gastroesofagian.
Inhibarea secreției acide este legată de aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp
(ASC) a omeprazolului și nu de concentrația plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol, nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal și gastric. H. pylori este
un factor major în apariția gastritei. H. pylori, alături de sucul gastric acid, reprezintă factorii majori ai
apariției bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariția gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariție a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol și antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare și cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duale au fost testate și s-a constatat că sunt mai puțin eficace decât terapiile triple. Totuși,
acestea ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea
oricărei combinații triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreției acide
În timpul tratamentului de lungă durată, s-a raportat o ușoară creștere a incidenței chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecință fiziologică a inhibării accentuate a
secreției acide, sunt benigne și par să fie reversibile.
Scăderea acidității gastrice prin orice mijloace, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, crește
numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creștere ușoară a riscului de infecții gastrointestinale cu
bacterii precum Salmonella și Campylobacter și, la pacienții spitalizați, posibil și cu Clostridium
difficile.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentrația plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentrațiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Acest lucru este necesar pentru a
permite ca valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP să poată reveni la valorile din
intervalul de referință.
La unii pacienți (atât copii, cât și adulți), în timpul tratamentului de lungă durată cu omeprazol a fost
observat un număr crescut de celule ECL, posibil legate de nivelurile crescute serice crescute de
gastrină. Se consideră că aceste rezultate nu au relevanță clinică.
Copii și adolescenți
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 și 16 ani) cu
esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 și 1,4 mg/kg a
ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri și a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu
clinic simplu-orb, au fost tratați copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-
esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvența episoadelor de
vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină și claritromicină) a fost eficace și sigur în tratamentul infecției cu
H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani și peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienți) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32
pacienți) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuși, nu a fost demonstrat beneficiul clinic
privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu susţine nicio informație pentru copiii cu vârsta sub 4
ani.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Omeprazolul și omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral, sub formă de granule cu înveliș gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbția omeprazolului este rapidă, iar concentrația plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbția omeprazolului are loc în intestinul subțire și este completă de
obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influențează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea crește până la aproximativ 60%.
Distribuție
Volumul aparent de distribuție la subiecți sănătoși este de aproximativ 0,3 l/kg greutate corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de enzima CYP2C19 exprimată polimorf, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinității crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă și interacțiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinității scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potențial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populația caucaziană și 15-20% din populația asiatică lipsește o enzimă
CYP2C19 funcțională, iar aceștia sunt denumiți metabolizatori lenți. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5 până la 10 ori mai mare la
metabolizatorii lenți comparativ cu subiecții care prezintă o enzimă CYP2C19 funcțională
(metabolizatori extensivi). De asemenea, media concentrațiilor plasmatice maxime a fost mai mare de
3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanță pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât și după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendința de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliți în urină, restul în fecale,
în principal prin secreție biliară.
Liniaritate/Non-liniaritate
ASC a omeprazolului crește în cazul administrării repetate. Creșterea este dependentă de doză și duce
la o corelație non-lineară între doză și ASC după administrare repetată. Această dependență de timp și
doză este provocată de reducerea fenomenului de prim pasaj hepatic și clearance-ului sistemic,
determinate probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către omeprazol și/sau metaboliții săi (de
exemplu, sulfonă).
Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreției gastrice acide.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienții cu disfuncțiie hepatică este afectată, ducând la creșterea
ASC. Nu s-a evidențiat tendința omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficiență renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică și rata de eliminare, este
nemodificată la pacienții cu funcție renală redusă.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecții vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii și adolescenți
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentrațiile plasmatice au
fost similare cu cele de la adulți. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut
din cauza capacității reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile efectuate pe toată durata vieții la șobolanii tratați cu omperazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice și tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susținute secundare inhibării secreției acide.
Rezultate similare s-au obținut după tratamentul cu antagoniști ai receptorului H , cu inhibitori ai
pompei de protoni și după fundectomie parțială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al
vreunei substanțe active în sine.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conținut:
Hipromeloză
Amidon de porumb
Copolimer acid metacrilic:acrilat de etil (1:1) dispersie 30% (laurilsulfat de sodiu, polisorbat 80,
copolimer acid metacrilic:acrilat de etil)
Fosfat disodic dihidrat
Sucroză
Talc
Trietilcitrat
Dioxid de titan (E-171).
Învelișul capsulei:
Gelatină
Dioxid de titan (E-171).
Cerneală de imprimare:
Shellac
Propilenglicol
Soluție amoniac concentrat
Hidroxid de potasiu
Oxid de fer negru (E-172).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon: 3 ani
Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 100 zile.
Blister Al/Al: 30 luni
Blister PVC-PVdC/Al: 2 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Flacon: A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de
umiditate.
Blister Al/Al: A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat
de umiditate.
Blister PVC-PVdC/Al: A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a
fi protejat de umiditate.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Flacon din polietilenă cu agent de deshidratare (silicagel) în sistemul de închidere.
Blister Al/Al.
Blister PVC-PVdC/Al.
Omecod 10 mg capsule gastrorezistente
Flacon din polietilenă cu agent de deshidratare (silicagel) în sistemul de închidere. 14, 15, 28, 30, 60 și
100 capsule gastrorezistente.
Blister Al/Al: 15, 30, 60 și 100 capsule gastrorezistente.
Blister PVC-PVdC/Al: 14 și 28 capsule gastrorezistente.
Omecod 20 mg capsule gastrorezistente
Flacon din polietilenă cu agent de deshidratare (silicagel) în sistemul de închidere. 14, 15, 28, 30, 50,
60 și 100 capsule gastrorezistente.
Blister Al/Al: 15, 30, 50, 60 și 100 capsule gastrorezistente.
Blister PVC-PVdC/Al: 14, 28 și 30 capsule gastrorezistente.
Omecod 40 mg capsule gastrorezistente
Flacon din polietilenă cu agent de deshidratare (silicagel) în sistemul de închidere. 14, 15, 28, 30, 50,
60 și 100 capsule gastrorezistente.
Blister Al/Al: 15, 30, 50, 60 și 100 capsule gastrorezistente.
Blister PVC-PVdC/Al: 7, 14 și 28 capsule gastrorezistente.
Nu toate dimensiunile de ambalaj pot fi comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124
Cluj Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15239/2023/01-12
15240/2023/01-15
15241/2023/01-15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Martie 2019
Data reînnoirii autorizației: Decembrie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2023