Prospect Olygrip Zi 500/60 mg comprimate
Producator:
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13392/2020/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA MEDICAMENTULUI
Olygrip Zi 500/60 mg comprimate
Olygrip Noapte 500/25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat de culoare albă (de zi) conține Paracetamol 500 mg
Clorhidrat de pseudoefedrină 60 mg
Fiecare comprimat de culoare albastră (de seara) Paracetamol 500 mg
conține Clorhidrat de difenhidramină 25 mg
Pentru lista completă a excipienților, a se vedea pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimatul de zi
Comprimat de culoare albă, biconvex, cu formă alungită, cu o lungime de 15,8-16,1 mm, o lățime
de 8,4-8,7 mm și o grosime de 6,5-6,8 mm, cu linie mediană de rupere pe una din fețe; există marcajul
„A7C” gravat pe părți ale liniei. Linia mediană de rupere este introdusă doar pentru a facilita ruperea în
vederea ușurării înghițirii și nu pentru a împărți medicamentul în două doze egale.
Comprimatul de seara
Comprimat filmat (comprimat).
Comprimate de culoare albastră, inodore, rotunde și biconvexe, cu diametrul de 12,6-13 mm și grosimea
de 5,6 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Comprimatele Olygrip de Zi și de Noapte sunt indicate în tratamentul simptomatic pe termen
scurt al congestiei nazale și a sinusurilor, asociat cu simptome de răceală și gripă, cum ar fi dureri,
nevralgii și/sau febră doar în asociere cu simptomele care apar seara la culcare, care provoacă dificultăți
de adormire.
Olygrip este destinat utilizării la adulți și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 17 ani.
4.2 Posologie și mod de administrare
Adulți și adolescenți cu vârsta de cel puțin 15 ani:
Trebuie administrate zilnic patru comprimate.
Trebuie administrat un comprimat de culoare albă (paracetamol și pseudoefedrină) la fiecare 4-6 ore în
timpul zilei (un comprimat dimineața, unul la prânz și unul după-amiaza). Nu luați mai mult de 3
comprimate de culoare albă de zi în cursul a 24 de ore.
Trebuie administrat un comprimat de culoare albastră (paracetamol și difenhidramină) seara, înainte de
culcare.
Nu luați comprimatele de noapte în timpul zilei.
Pacienții trebuie să se adreseze medicului sau farmacistului dacă simptomele persistă mai mult de 3 zile
sau se agravează (a se vedea pct. 4.4).
Mod de administrare
Pentru administrare pe cale orală.
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani
Nu este recomandat copiilor și adolescenților sub 15 ani.
Vârstnici
Experiența a indicat că doza normală pentru adulți este de obicei adecvată. Cu toate acestea, la
subiecții fragili, imobili, vârstnici sau la pacienții vârstnici cu insuficiență renală sau hepatică, poate fi
adecvată o reducere a cantității sau a frecvenței de administrare.
Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 60 mg/kg/zi (până la maximum 2 g paracetamol
pe zi) în următoarele situații, cu excepția cazului în care se indică altfel de către un medic:
• Greutate mai mică de 50 kg
• Alcoolism cronic
• Deshidratare
• Malnutriție cronică
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie redusă sau intervalul de dozare
trebuie prelungit.
Doza zilnică nu trebuie să depășească 2 g paracetamol/zi, cu excepția cazului în care se indică altfel de
către un medic.
Insuficiență renală
Este nevoie de o atenție specială atunci când se administrează Olygrip Zi și Olygrip Noapte la pacienții
cu insuficiență renală ușoară până la moderată (a se vedea pct. 4.4).
Se recomandă, atunci când se administrează paracetamol pacienților cu insuficiență renală, reducerea
dozei și creșterea intervalului minim între administrări la cel puțin 6 ore, cu excepția cazului în care se
indică altfel de către un medic. A se consulta Tabelul de mai jos:
Adulți:
Rată de filtrare Doză
glomerulară
10-50 ml/minut 500 mg la fiecare 6 ore
<10 ml/minut 500 mg la fiecare 8 ore
4.3 Contraindicații
Olygrip este contraindicat la pacienții cu:
• Hipersensibilitate la paracetamol, pseudoefedrină, difenhidramină sau la oricare dintre excipienții
enumerați la pct. 6.1. Utilizare simultană a altor decongestionante simpatomimetice, beta-blocante sau
inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau la mai puțin de 14 zile de la oprirea tratamentului cu IMAO
(a se vedea pct. 4.5). Utilizarea concomitentă de IMAO poate provoca o creștere a tensiunii arteriale
și/sau o criză hipertensivă.
• Boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială
• Diabet zaharat
• Feocromocitom
• Hipertiroidism
• Glaucom cu unghi închis
• Insuficiență renală severă
• Retenție urinară la pacienții cu risc de apariție a insuficienței respiratorii.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Paracetamolul trebuie administrat cu precauție în următoarele circumstanțe (a se vedea pct. 4.2):
• Insuficiență hepatică
• Alcoolism cronic
• Insuficiență renală RFG ≤ 50 ml/minut)
• Sindromul Gilberts (icter nonhemolitic familial)
• Tratament concomitent cu medicamente care afectează funcția hepatică
• Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
• Anemie hemolitică
• Deficit de glutation
• Deshidratare
• Malnutriție cronică
• Greutate mai mică de 50 kg
• Pacienți vârstnici
Hepatotoxicitate la doza terapeutică de paracetamol
Au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate indusă de paracetamol, care includ cazuri fatale, la pacienții
care au luat paracetamol la doze aflate în intervalul terapeutic. Aceste cazuri au fost raportate la pacienți
cu unul sau mai mulți factori de risc pentru hepatotoxicitate, care includ greutate corporală mică (<50
Kg), insuficiență renală și insuficiență hepatică, alcoolism cronic, administrarea concomitentă de
medicamente hepatotoxice și în caz de malnutriție acută și cronică (rezerve scăzute de glutation hepatic).
Paracetamolul trebuie administrat cu prudență la pacienții cu acești factori de risc. De asemenea, se
recomandă prudență la pacienții aflați în tratament concomitent cu medicamente inductoare ale
enzimelor hepatice și în afecțiuni care pot predispune la deficit de glutation (vezi pct. 4.2 și 4.9).
Dozele de paracetamol trebuie revizuite la intervale adecvate din punct de vedere clinic și pacienții
trebuie monitorizați pentru apariția unor noi factori de risc de hepatotoxicitate care pot justifica ajustarea
dozei.
Nu se recomandă utilizarea prelungită sau frecventă.
Trebuie să li se recomande pacienților să nu ia simultan alte medicamente care conțin paracetamol.
Avertisment privind supradozajul de paracetamol: Administrarea unei doze mai mari decât cea
recomandată (supradozaj) poate duce la leziuni hepatice severe. În caz de supradozaj, trebuie solicitat
imediat ajutor medical. Asistența medicală de urgență este esențială atât pentru adulți, cât și pentru copii,
chiar dacă nu observați niciun semn sau simptom.
Administrarea mai multor doze de zi în același timp poate cauza leziuni hepatice severe. În astfel de
cazuri, trebuie solicitată imediat asistență medicală.
Se recomandă prudență atunci când se utilizează produsul în prezența unei insuficiențe hepatice severe
sau a unei insuficiențe renale moderate până la severe (în special dacă este însoțită de boli
cardiovasculare). Pericolele generate de supradozaj sunt crescute la cei cu boală hepatică alcoolică non-
cirotică.
Pacienții cu boală hepatică trebuie să consulte un medic înainte de utilizare.
Avertisment privind alcoolul: Consumatorii cronici de alcool trebuie să își întrebe medicul dacă trebuie
să ia paracetamol (vezi pct. 4.5).
În general, fără avizul medicului sau al stomatologului, medicamentele care conțin paracetamol trebuie
luate doar câteva zile și nu în doze mari.
Dacă se instalează febră ridicată sau semne de infecție secundară sau dacă simptomele persistă mai mult
de 3 zile, trebuie consultat un medic.
Au fost raportate foarte rar la administrarea paracetamolului reacții de hipersensibilitate, inclusiv erupții
cutanate, angioedem și anafilaxie (a se vedea pct. 4.8).
Au fost raportate foarte rar la pacienții care au primit paracetamol reacții grave ale pielii, cum ar fi
pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA), sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza
epidermică toxică (NET). Pacienții trebuie informați despre semnele reacțiilor grave ale pielii și
utilizarea medicamentului trebuie întreruptă la prima apariție a erupțiilor cutanate sau la orice alt semn
de hipersensibilitate.
Pot apărea la administrarea de medicamente care conțin pseudoefedrină reacții severe ale pielii, cum ar
fi pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA). Această erupție pustulară acută poate apărea în
primele 2 zile de tratament, însoțită de febră și numeroase pustule mici, în mare parte nefoliculare,
apărute pe suprafața unui eritem edematos răspândit și localizat în principal pe pliurile pielii, trunchi și
extremitățile superioare. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție. Dacă sunt observate semne și
simptome cum ar fi pirexia, eritemul sau multe pustule mici, administrarea acestui medicament trebuie
întreruptă și trebuie luate măsuri adecvate, dacă sunt necesare.
Neuropatie ischemică optică
Au fost raportate cazuri de neuropatie optică ischemică la administrarea de pseudoefedrină.
Administrarea de pseudoefedrină trebuie întreruptă dacă apare pierderea bruscă a vederii sau scăderea
acuității vizuale, cum ar fi scotomul.
Colită ischemică
Unele cazuri de colită ischemică au fost raportate la administrarea de pseudoefedrină. Pseudoefedrina
trebuie întreruptă și trebuie solicitat sfatul medicului dacă apar dureri abdominale bruște, sângerări
rectale sau alte simptome ale colitei ischemice.
Deși pseudoefedrina nu are aproape niciun efect vasopresor la pacienții normotensivi, acest medicament
trebuie utilizat cu precauție la pacienții cărora li se administrează medicamente antihipertensive,
antidepresive triciclice sau alte simpatomimetice (cum ar fi medicamentele pentru suprimarea poftei de
mâncare și psihostimulatoarele similare amfetaminei). Trebuie monitorizate efectele unei singure doze
asupra tensiunii arteriale la acești pacienți înainte de a recomanda un tratament de durată sau
nesupravegheat.
Au existat cazuri rare de sindrom de encefalopatie posterioară (SEPR) / sindrom de vasoconstricție
cerebrală reversibilă (SVCR) raportate cu medicamente simpatomimetice, inclusiv pseudoefedrina.
Simptomele raportate includ apariția bruscă de cefalee severă, greață, vărsături și tulburări de vedere.
Majoritatea cazurilor s-au ameliorat sau s-au remis în câteva zile în urma unui tratament adecvat.
Pseudoefedrina trebuie întreruptă și trebuie solicitat imediat consult medical dacă apar semne sau
simptome de SEPR/SVCR.
Acest medicament este contraindicat pentru utilizare la pacienții cu boli cardiovasculare preexistente, în
special la cei cu boală coronariană și hipertensiune arterială (vezi pct. 4.3).
Acest medicament este contraindicat pentru utilizare la pacienții cu afecțiuni tiroidiene, diabet, glaucom
și, insuficiență renală severă (vezi pct. 4.35.2.5).
Pacienții cu dificultăți la urinare și/sau mărire de volum a prostatei trebuie sfătuiți să ceară sfatul unui
medic înainte de a utiliza pseudoefedrină.
Acest medicament poate acționa ca un stimulent cerebral dând naștere la hiperpirexie, tremor și
convulsii epileptiforme. Este nevoie de precauție atunci când este utilizat la pacienții epileptici.
Dacă apare oricare dintre cele de mai jos, utilizarea acestui produs trebuie întreruptă:
• Halucinații
• Neliniște
• Tulburări de somn
Utilizați cu precauție în bolile vasculare ocluzive.
Pseudoefedrina poate conduce la rezultate pozitive în anumite teste antidoping.
Difenhidramina poate intensifica efectele sedative ale deprimante ale sistemului nervos central care
includ alcoolul, sedativele și tranchilizantele. În timpul tratamentului cu acest medicament, evitați
consumul de băuturi alcoolice și cereți sfatul unui profesionist din domeniul sănătății înainte de a lua
deprimante ale sistemului nervos central (a se vedea pct. 4.5).
Pacienții cu următoarele afecțiuni trebuie sfătuiți să consulte un medic înainte de a utiliza
difenhidramină: o afecțiune respiratorie cum ar fi emfizemul, bronșita cronică sau astmul bronșic acut
sau cronic; hiperplazie de prostată cu retenție urinară (vezi pct. 4.3).
Utilizarea concomitentă a altor medicamente care conțin paracetamol sau decongestionante cu Olygrip
Zi și Olygrip Noapte ar putea duce la supradozaj și, prin urmare, trebuie evitată.
Doar comprimatele de seara: pot provoca somnolență. Trebuie să li se recomande pacienților să nu
conducă și să nu folosească utilaje dacă se simt rău (a se vedea pct. 4.7 și 4.8). Consumul de băuturi
alcoolice trebuie evitat.
Doar comprimatele de seara: pacienții trebuie sfătuiți să nu folosească niciun alt medicament care
conține difenhidramină.
Nu trebuie depășită doza menționată.
Trebuie evitată utilizarea la pacienții cu Sindrom congenital de Q-T lung.
Trebuie evitată utilizarea simultană a medicamentelor care prelungesc, de asemenea, intervalul Q-T sau
care generează hipopotasemie (a se vedea, de asemenea, pct. 4.5, 4.9 și 5.3).
Se recomandă prudență în cazul administrării concomitente a paracetamolului cu flucloxacilină, din
cauza riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (HAGMA), în special la pacienții
cu insuficiență renală severă, sepsis, malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu,
alcoolism cronic), precum și la cei care utilizează doze zilnice maxime de paracetamol. Se recomandă
o monitorizare atentă, care include măsurarea 5-oxoprolinei urinare.
Trebuie consultat imediat medicul în caz de supradozaj, chiar dacă vă simțiți bine. Vă rugăm să citiți cu
atenție prospectul anexat (eticheta).
Trebuie consultat imediat medicul în caz de supradozaj, din cauza riscului de leziuni hepatice
ireversibile (prospect).
Nu administrați în același timp cu alte medicamente care conțin paracetamol.
Nu se utilizează împreună cu niciun alt medicament care conține difenhidramină, chiar și cu unul utilizat
pe piele.
A se utiliza doar atunci când este necesar.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză; adică, practic, „nu conține
sodiu”.
Dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă apar simptome noi, pacienții trebuie să întrerupă
utilizarea și să ceară sfatul unui medic.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Pseudoefedrina
Inhibitori ai oxidazei monoaminice (IMAO) și/sau inhibitori reversibili ai monoaminooxidazei (IRMA):
Pseudoefedrina își exercită proprietățile vasoconstrictive prin stimularea receptorilor α-adrenergici și
deplasarea noradrenalinei din locurile de stocare neuronală. Deoarece IMAO împiedică metabolismul
aminelor simpatomimetice și cresc depozitul de noradrenalină eliberată în terminațiile nervilor
adrenergici, IMAO pot potența efectul vasopresor al pseudoefedrinei. În literatura medicală au fost
raportate crize hipertensive acute în cazul utilizării concomitente a IMAO și a aminelor
simpatomimetice, prin urmare utilizarea lor concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Acest medicament nu trebuie administrat pacienților cărora li se administrează inhibitori de monoamină
sau la mai puțin de 14 zile de la oprirea tratamentului, deoarece există un risc crescut de criză
hipertensivă (a se vedea pct. 4.3).
Agenți simpatomimetici: utilizarea concomitentă de Olygrip Zi și Olygrip Noapte cu antidepresive
triciclice sau medicamente simpatomimetice (cum ar fi decongestionantele, medicamentele de
suprimare a apetitului și psihostimulatoarele similare amfetaminei), care interferează cu catabolismul
aminelor simpatomimetice, poate provoca ocazional o creștere a tensiunii arteriale.
Antihipertensive: din cauza conținutului de pseudoefedrină, acest medicament poate antagoniza acțiunea
hipotensivă a medicamentelor antihipertensive care interferează cu activitatea simpatică, inclusiv
betanidina, bretiliul, guanetidina, reserpina, debrizochina, blocanții neuronali adrenergici și beta
blocanții.
Moclobemidă: risc de criză hipertensivă.
Din cauza conținutului său de pseudoefedrină, utilizarea concomitentă a acestui medicament cu
oxitocină sau glicozide cardiotonice poate provoca un risc de hipertensiune arterială, respectiv un risc
crescut de aritmii.
Când se utilizează concomitent cu alcaloizi ergotaminici (ergotamină și metergergidă), acest
medicament poate crește riscul de ergotism.
Medicamente anticolinergice: efectele anticolinergice, de exemplu, unele medicamente psihotrope (cum
ar fi antidepresive triciclice) și atropina, pot fi potențate de acest medicament, dând naștere la tahicardie,
uscăciune bucală, tulburări gastrointestinale, de exemplu, colici, retenție urinară și dureri de cap.
Medicamente anestezice: utilizarea simultană cu agenți anestezici halogenați cum ar fi cloroformul,
ciclopropanul, halotanul, enfluranul sau izofluranul pot provoca sau agrava aritmiile ventriculare.
Paracetamol
Consumul cronic de alcool poate crește hepatotoxicitatea supradozajului cu paracetamol și este posibil
să fi condus la pancreatita acută raportată la un pacient care a luat o supradoză de paracetamol. Aportul
acut de alcool poate diminua capacitatea unei persoane de a metaboliza doze mari de paracetamol, a
cărei înjumătățire plasmatică poate fi prelungită.
Utilizarea medicamentelor care induc enzime microzomale hepatice, cum ar fi anticonvulsivantele și
contraceptivele orale, poate crește gradul de metabolizare al paracetamolului, rezultând în concentrații
plasmatice reduse de paracetamol și o rată de eliminare mai rapidă.
Viteza de absorbție a paracetamolului poate fi crescută prin medicamente care stimulează motilitatea
gastrointestinală, cum ar fi metoclopramida sau domperidona, și redusă prin medicamente care întârzie
golirea stomacului și colestiramină.
Efectul anticoagulant al warfarinei și al altor derivați cumarinici poate fi îmbunătățit prin utilizarea
regulată prelungită a paracetamolului, care implică un risc crescut de sângerare; dozele ocazionale nu
au efect semnificativ.
Trebuie să se manifeste prudență atunci când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilina,
deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în
special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)
Difenhidramina
Difenhidramina poate potența efectele deprimantelor SNC, care includ alcool, sedative și
tranchilizante (vezi pct. 4.4)
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a medicamentelor care prelungesc intervalul Q-T (de exemplu,
medicamente antiaritmice din clasele IA și III, unele antibiotice, medicamente antimalarice, neuroleptice)
sau care determină hipopotasemie (de exemplu, anumite diuretice) (a se vedea, de asemenea, pct. 4.4, 4.9
și 5.3).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu există sau există date limitate cu privire la utilizarea unei combinații de difenhidramină, paracetamol
și pseudoefedrină la femeile însărcinate.
Olygrip nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul potențial al
tratamentului pentru mamă depășește orice risc posibil pentru fătul în curs de dezvoltare.
Paracetamol: datele existente (în număr mare) despre femeile gravide nu indică posibilitatea de toxicitate
malformativă sau fetală/neonatală. Studiile epidemiologice asupra neurodezvoltării la copiii expuși
intrauterin la paracetamol prezintă rezultate neconcludente. Dacă este nevoie clinic, paracetamolul poate
fi utilizat în timpul sarcinii; cu toate acestea, trebuie utilizat la cea mai mică doză eficientă, pentru cea
mai scurtă durată posibilă și cu cea mai redusă frecvență posibilă.
Când este administrat mamei în dozele indicate pe etichetă, paracetamolul traversează placenta în
circulația fetală în primele 30 de minute de la ingestie și este metabolizat eficient prin conjugarea
sulfatului fetal.
Pseudoefedrină:
Nu există studii adecvate și bine controlate la femeile însărcinate. Studiile la animale au prezentat
toxicitate reproductivă (a se vedea pct. 5.3). Utilizarea clorhidratului de pseudoefedrină scade fluxul
sangvin uterin matern, dar datele clinice sunt insuficiente în ceea ce privește efectele asupra sarcinii.
Difenhidramina:
Nu există studii clinice adecvate și bine controlate ale difenhidraminei la femeile gravide. Pe baza
studiilor efectuate la animale, nu se așteaptă ca difenhidramina să crească riscul de anomalii congenitale
(a se vedea pct. 5.3). Cu toate acestea, nu există studii adecvate și controlate suficient la femei gravide.
Se cunoaște faptul că difenhidramina traversează placenta. Utilizarea antihistaminelor de sedare în al
treilea trimestru poate duce la reacții adverse la nou-născut.
Alăptarea
Paracetamolul
Nu există studii clinice adecvate și bine controlate ale paracetemolului la femeile care alăptează.
Paracetamolul este excretat în laptele matern în concentrații scăzute (0,1% până la 1,85% din doza
maternă ingerată).
Pseudoefedrina
Nu există studii clinice adecvate și bine controlate ale pseudoefedrinei la femeile care alăptează.
Pseudoefedrina se distribuie și este concentrată în laptele matern și poate afecta un sugar (iritabilitate,
plâns excesiv și obiceiuri de somn afectate). Până la 0,7% dintr-o singură doză de 60 mg de
pseudoefedrină se poate distribui în laptele matern în decurs de 24 de ore. Concentrațiile de
pseudoefedrină din lapte sunt de 2 până la 3 ori mai mari decât cele din plasmă. Acest profil de
concentrație a medicamentului din lapte/plasmă sugerează o legare scăzută de proteine, deși nu există
date referitoare la legarea proteinelor plasmatice la om. Datele dintr-un studiu efectuat pe mame care
alăptează și care iau 60 mg de pseudoefedrină la fiecare 6 ore sugerează că de la 2,2 până la 6,7% din
doza maximă zilnică (240 mg) pot fi transmise la sugar de la o mamă care alăptează.
Difenhidramina
Nu există studii clinice adecvate și bine controlate ale difenhidraminei la femeilor care alăptează.
Difenhidramina traversează placenta și este excretată în laptele matern, dar nu sunt raportate nivelurile.
Deși nivelurile nu sunt considerate suficient de ridicate după dozele terapeutice pentru a afecta sugarul,
nu este recomandată utilizarea difenhidraminei în timpul alăptării. Nou-născuții sau prematurii prezintă
o sensibilitate crescută la antihistaminice.
Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul sarcinii sau alăptării, cu excepția cazului în care
beneficiul potențial al tratamentului pentru mamă depășește riscurile posibile pentru fătul în curs de
dezvoltare sau pentru sugarul alăptat.
Fertilitatea
Nu există informații despre efectele acestui medicament asupra fertilității umane.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Olygrip Zi și Olygrip Noapte are o influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a
folosi utilaje. Olygrip Zi și Olygrip Noapte poate provoca somnolență. Dacă nu vă simțiți bine, nu
conduceți vehicule și nu folosiți utilaje.
4.8 Reacții adverse
Studii clinice
Nu sunt disponibile studii controlate prin placebo care să prezinte date suficiente referitoare la efectele
adverse pentru combinația de difenhidramină, paracetamol și pseudoefedrină. Următoarele reacții
adverse au fost raportate cu ≥1% dintre subiecți în studii randomizate, controlate prin placebo, cu
difenhidramină ca unic ingredient, pseudoefedrină ca unic ingredient, difenhidramină/paracetamol sau
paracetamol/pseudoefedrină și sunt incluse ca efecte adverse în informațiile de siguranță respective ale
acestora: amețeli, somnolență, senzație de uscăciune bucală, greață, astenie, insomnie și nervozitate.
Date post punere pe piață:
Reacțiile adverse la medicamente, identificate în timpul experienței de după comercializarea
difenhidraminei, paracetamolului, pseudoefedrinei sau a combinației acestora, sunt incluse mai jos.
Frecvențele sunt furnizate conform următoarei convenții:
Foarte frecvente ≥1/10
Frecvente ≥1/100 și < 1/10
Mai puțin frecvente ≥1/1.000 și <1/100
Rare ≥1/10000 și <1/1000
Foarte rare <1/10000
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Aparate, sisteme și Reacție adversă Frecvență
organe
Tulburări ale sistemului Reacție anafilactică, hipersensibilitate Cu frecvență necunoscută
imunitar
Investigații Tensiune arterială crescută; transaminaze Cu frecvență necunoscută
crescute †
Tulburări psihiatrice Anxietate, stare de confuzie, stare euforică, Cu frecvență necunoscută
halucinații, halucinații vizuale, neliniște,
iritabilitate
Tulburări ale sistemului Agitație, tulburări de coordonare, convulsii, Cu frecvență necunoscută
nervos cefalee, parestezie, hiperactivitate psihomotorie,
sedare, tulburări de somn, tremor, somnolență,
Accident vascular cerebral†, Sindromul
encefalopatiei posterioare reversibile,
Sindromul vasoconstricției cerebrale reversibile
Tulburări oculare Vedere încețoșată, neuropatie optică ischemică Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale urechii și Tinitus Cu frecvență necunoscută
pavilionului urechii
Tulburări cardiace Palpitații, tahicardie, aritmie, Infarct miocardic† Cu frecvență necunoscută
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Cu frecvență necunoscută
Tulburări respiratorii, Disconfort toracic, senzație de uscăciune a Cu frecvență necunoscută
toracice și mediastinale gâtului, uscăciune nazală, dispnee
Tulburări Dureri abdominale, constipație, diaree, Cu frecvență necunoscută
gastrointestinale dispepsie, vărsături, colită ischemică
Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată, prurit, prurit erupțional, Cu frecvență necunoscută
țesutului subcutanat urticarie, angiodem, reacții grave pe piele,
inclusiv pustuloză acută generalizată
exantematoasă (PEGA), erupție fixă
Tulburări renale și urinare Retenție urinară, disurie Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sângelui și În urma utilizării paracetamolului, au fost Cu frecvență necunoscută
ale sistemului limfatic raportate tulburări ale sângelui, disfrazii de
sânge, cum ar fi trombocitopenia și
agranulocitoza, dar nu au fost neapărat asociate
cauzal cu medicamentul
Tulburări hepato-biliare Disfuncție hepatică Cu frecvență necunoscută
†Aceste reacții adverse au fost raportate foarte rar în cadrul supravegherii siguranței medicamentului
după punerea pe piață. Un studiu de siguranță post-autorizare (PASS) nu a furnizat nicio dovadă a
creșterii riscului de infarct miocardic sau de accident vascular cerebral asociat cu utilizarea
vasoconstrictoarelor pentru decongestia nazală, care includ pseudoefedrină.
Nu au fost identificate diferențe între profilurile de siguranță pentru adulți și copii.
†Creșterea nivelului scăzut al transaminazei poate apărea la unii pacienți care iau dozele de paracetamol
indicate pe ambalaj; aceste creșteri nu sunt însoțite de insuficiență hepatică și dispar de obicei odată cu
terapia continuă sau întreruperea paracetamolului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu au fost identificate reacții adverse asociate cu supradozajul pentru medicamentul combinat în urma
analizei datelor după punerea pe piață și a literaturii de specialitate. Informațiile prezentate mai jos
descriu supradozajul cu componentele active unice.
Paracetamolul
Vă rugăm să consultați indicațiile locale pentru tratarea supradozajului cu paracetamol.
Supradozajul cu paracetamol poate duce la leziuni hepatice care pot fi letale.
Supradozajul cu paracetamol poate provoca necroza celulelor hepatice, care poate induce necroza
completă și ireversibilă, conducând la insuficiență hepatocelulară, acidoză metabolică și encefalopatie,
care, la rândul lor, pot duce la comă și deces. În același timp, sunt observate niveluri crescute de
transaminaze hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenază și bilirubină, precum și niveluri crescute de
protrombină, care pot apărea la 12 până la 48 de ore de la administrare.
Leziunile hepatice sunt probabile la adulți și adolescenți care au luat mai mult decât doza recomandată
de paracetamol. Cantitățile în exces de metabolit toxic sunt considerate a deveni ireversibil legate de
țesutul hepatic.
Unii pacienți pot prezenta un risc crescut de leziuni hepatice cauzate de toxicitatea paracetamolului:
Factorii de risc includ:
Pacienții cu boală hepatică.
Pacienți vârstnici.
Copiii de vârste mici.
Pacienții cărora li se administrează tratament de lungă durată cu carbamazepină, fenobarbitonă,
fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzime hepatice.
Pacienții care consumă regulat etanol în cantități mai mari decât cele recomandate.
Pacienții cu carență de glutation, de exemplu cu tulburări de alimentație, fibroză chistică, infecție cu
HIV, înfometare, cașexie.
Simptome
Simptomele supradozajului cu paracetamol apar în general în primele 24 de ore și pot include paloare,
hiperhidroză, stare generală de rău, apetit scăzut, greață, vărsături, anorexie și dureri abdominale sau
pacienții pot fi asimptomatici.
Dovada clinică și de laborator a toxicității hepatice pot să nu devină evidente în primele 48 până la 72
de ore după ingestie. Acestea pot include hepatomegalie, sensibilitate hepatică, icter, insuficiență
hepatică acută și necroză hepatică. Pot fi înregistrate valori crescute de bilirubină în sânge, enzime
hepatice, RIN, timp de protrombină, fosfat în sânge și lactat în sânge. Aceste efecte clinice asociate cu
supradozajul cu paracetamol sunt considerate normale, inclusiv evenimentele letale din cauza
insuficienței hepatice fulminante sau a sechelelor sale.
Următoarele sechele ale insuficienței hepatice acute asociate supradozajului cu paracetamol (adulți și
adolescenți: ≥ 12 ani: > 7,5g în 8 ore) sunt considerate normale și pot fi fatale.
Sechelele preconizate ale insuficienței hepatice acute asociate supradozajului cu paracetamol:
Aparate, sisteme, organe (SOC) Reacție adversă
Infecții și infestări Infecție bacteriană
Infecție fungică
Septicemie
Tulburări ale sistemului sangvin și Coagulopatie
limfatic Coagulare intravasculară diseminată
Trombocitopenie
Tulburări de metabolizare și nutriție Hipoglicemie
Hipofosfatemie
Acidoză lactică
Acidoză metabolică
Tulburări ale sistemului nervos Edem cerebral
Comă (cu supradozaj masiv cu paracetamol sau supradozaj
multiplu cu medicamente)
Encefalopatie
Tulburări cardiace Cardiomiopatie
Aritmii cardiace
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice și Insuficiență respiratorie
mediastinale
Tulburări gastrointestinale Hemoragie gastrointestinală
Pancreatită
Tulburări renale și urinare Insuficiență renală acută*
Tulburări generale și condiții ale Insuficiență multiplă de organe
locului de administrare
* Se poate dezvolta și insuficiență renală acută cu necroză tubulară acută.
Au fost, de asemenea, raportate aritmii cardiace și pancreatită.
Tulburări sanguine și limfatice
Anemie hemolitică (la pacienții cu deficit de glucoză-6-fosfat dehidrogenază [G6PD]): A fost raportată
hemoliză la pacienții cu deficit de G6PD, în cazul utilizării paracetamolului în supradozaj.
Indicații terapeutice
Transfer imediat la spital.
Prelevarea de sânge pentru a determina concentrația inițială plasmatică de paracetamol. În cazul unei
supradoze acute, concentrația plasmatică de paracetamol trebuie măsurată la 4 ore după ingestie.
Administrarea cărbunelui activ ar trebui să fie luată în considerare în cazul în care supradozajul cu
paracetamol a fost ingerat în ora anterioară.
Antidotul N-Acetil-L-Cisteină trebuie administrat cât mai curând posibil, în conformitate cu liniile
directoare naționale referitoare la tratament.
Trebuie pus în aplicare tratamentul simptomatic.
Pseudoefedrina
Simptome
Supradozajul poate duce la:
Tulburări de metabolizare și nutriție: hiperglicemie, hipopotasemie.
Tulburări psihice: stimularea SNC, insomnie, iritabilitate, neliniște, anxietate, agitație, confuzie, delir,
halucinații, psihoze.
Tulburări ale sistemului nervos: convulsii, tremor, hemoragie intracraniană incluzând hemoragie
intracerebrală, somnolență la copii.
Tulburări oculare: midriază.
Tulburări cardiace: palpitații, tahicardie, bradicardie reflexă, aritmii supraventriculare și ventriculare,
aritmii, infarct miocardic.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială, criză hipertensivă.
Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături, infarct ischemic al intestinului.
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: rabdomioliză.
Tulburări renale și urinare: insuficiență renală acută, dificultăți de micțiune.
Indicații terapeutice
Trebuie luate măsuri pentru menținerea și susținerea respirației și controlul convulsiilor. Dacă este
indicat, trebuie efectuate spălături gastrice. Cateterizarea vezicii urinare poate fi necesară. Dacă se
dorește, eliminarea pseudoefedrinei poate fi accelerată prin diureză acidă sau prin dializă.
Difenhidramina
Simptome ușoare până la moderate – somnolența, sindromul anticolinergic (midriază, bufeuri, febră,
uscăciune bucală, retenție urinară, scăderea funcției intestinale), tahicardia, hipertensiunea arterială,
greața și vărsăturile sunt frecvente după supradozaj. Agitația, confuzia și halucinațiile pot apărea la
intoxicații moderate.
Simptome severe – efectele pot include delir, psihoză, convulsii, comă, hipotensiune, lărgirea sistemului
QRS și aritmii ventriculare, inclusiv torsada vârfurilor, dar sunt raportate în general numai la adulți după
ingestii de cantități însemnate. Rabdomioliza și insuficiența renală pot apărea rar la pacienții cu agitație
prelungită, comă sau convulsii. Decesul poate să apară ca urmare a insuficienței respiratorii sau a
colapsului circulator.
Tratamentul supradozajului trebuie să fie simptomatic și de susținere. Pot fi utile măsuri de promovare
a golirii gastrice rapide (cum ar fi emeza indusă sau spălăturile gastrice), iar în cazurile de intoxicație
acută, poate fi util cărbunele activat. Utilizarea intravenoasă a fizostigminei poate fi eficientă în
antagonizarea simptomelor anticolinergice care pot pune viața în pericol, dar utilizarea acesteia este
controversată.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Codul ATC: N02BE51
Substanțe active unice: paracetamolul, pseudoefedrina și difenhidramina sunt toate monoterapii
cu utilizare bine stabilită pentru ameliorarea durerii și febrei și a simptomelor de răceală și gripă.
Paracetamolul: paracetamolul este un analgezic și antipiretic eficace cu utilizare largă, care este utilizat
pentru reducerea durerii și febrei asociate, inclusiv a simptomelor de răceală și gripă. Se consideră că
efectele terapeutice ale paracetamolului sunt legate de inhibarea sintezei prostaglandinei, ca urmare a
inhibării ciclooxigenazei. Există unele dovezi că este un inhibitor mai eficient al ciclooxigenazei
centrale, mai degrabă decât al ciclooxigenazei periferice. Paracetamolul are doar proprietăți
antiinflamatoare slabe.
Acțiunea antipiretică a paracetamolului provine dintr-o acțiune directă asupra centrelor hipotalamice de
reglare a căldurii, producând vasodilatație periferică și, prin urmare, generând pierderea de căldură.
Paracetamolul este un medicament foarte bine tolerat la doze terapeutice de până la 4 g/zi la adulți.
Reacțiile adverse la paracetamol sunt rare și de obicei ușoare. Principala preocupare legată de siguranță
în ceea ce privește utilizarea paracetamolului este toxicitatea hepatică, în special în cazurile de
supradozaj.
Utilizarea paracetamolului în doze terapeutice este considerată a fi în general sigură, fără riscuri
specifice pentru copii. Paracetamolul este preferat în dezavantajul salicilaților pentru tratamentul durerii
și febrei la copii, deoarece utilizarea sa nu este asociată cu dezvoltarea sindromului Reye.
Pseudoefedrină: pseudoefedrina este un decongestionant eficient frecvent utilizat în medicamentele
pentru răceală și gripă. Pseudoefedrina este un medicament simpatomimetic care are o activitate agonistă
directă slabă pe receptorii α- și β-adrenergici. Mecanismul său principal este acțiunea indirectă asupra
sistemului de receptori adrenergici, în care pseudoefedrina deplasează norepinefrina din veziculele de
stocare din neuronii presinaptici. Norepinefrina deplasată este eliberată în sinapsa neuronală unde este
liberă să activeze receptorii α-adrenergici postsinaptici. Stimularea receptorilor α1-adrenergici localizați
pe vasele de sânge de capacitate ale mucoasei nazale (venule postcapilare) are ca rezultat
vasoconstricția, scăderea volumului sanguin și scăderea volumului mucoasei nazale (decongestie
nazală). Vasoconstricția permite ca mai puțin lichid să pătrundă în nas, în gât și în mucoasa sinusală,
ceea ce duce la scăderea inflamației membranelor nazale, precum și la scăderea producției de mucus.
Astfel, prin constricția vaselor de sânge, în principal a celor situate în căile nazale, pseudoefedrina
determină o scădere a congestiei nazale. Pseudoefedrina are efecte substanțial mai puțin pronunțate decât
efedrina atât în producerea tahicardiei, cât și a creșterii tensiunii arteriale sistolice și considerabil mai
puțin pronunțate în determinarea stimulării sistemului nervos central. Pseudoefedrina este un
medicament foarte bine tolerat la doze terapeutice de până la 240 mg/zi la adulți. Efectele care pot pune
viața în pericol sunt foarte rare la doze normale și nu au fost raportate evenimente adverse severe sau
ireversibile. Cele mai frecvente EA includ tahicardie, anxietate, neliniște și insomnie; ocazional, au
apărut erupții cutanate și retenție urinară.
Absorbția pseudoefedrinei este mai rapidă la copii, reflectând un volum mai mic de distribuție și o
absorbție intrinsecă mai rapidă.
Difenhidramina este o etanolamină și un antagonist H1 de primă generație. Este un inhibitor reversibil,
competitiv al histaminei și se leagă de receptorul H1. Antagoniștii H1, în special etanolaminele, au o
activitate antihistaminică semnificativă și o activitate antimuscarinică și proprietăți sedative
concomitente.
Se consideră că mecanismul sedativ al difenhidraminei rezultă din antagonismul receptorilor
histaminici și colinergici centrali de către difenhidramina intactă. Evoluția în timp a sedării după o
doză orală de 50 mg a fost asociată cu concentrații plasmatice mai mari și a fost semnificativ diferită
de placebo în primele trei ore de la administrare. Farmacodinamica sedării a fost corelată cu
concentrațiile maxime de medicament care apar în timpul absorbției și al fazei de distribuție alfa. Pe
lângă faptul că este un antihistaminic selectiv H1, difenhidramina este un puternic antagonist
muscarinic. Efectele sedative, precum și proprietățile antimuscarinice ale difenhidraminei, care pot fi
responsabile de modificarea secrețiilor din căile respiratorii, pot duce la suprimarea tusei.
Proprietatea antitusivă a difenhidraminei se crede că implică un mecanism central care implică centrul
medular al tusei. Cu toate acestea, apariția unei activități antitusive semnificative din punct de vedere
statistic la cel mult 15 minute după ingestia difenhidraminei sugerează că un mecanism periferic de
acțiune poate contribui, de asemenea, la eficacitatea difenhidraminei.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Paracetamolul:
Absorbția:
Paracetamolul administrat pe cale orală este rapid și aproape complet absorbit de tractul gastrointestinal,
în principal în intestinul subțire. Biodisponibilitatea relativă variază între 85% și 99%. Concentrațiile
plasmatice maxime sunt de obicei atinse la aproximativ 30-60 de minute după administrarea orală.
Pentru adulții individuali, concentrațiile plasmatice maxime apar în decurs de 1 oră de la ingestie și
variază între 14,8 și 17,6 μg/mL pentru o singură doză de 1000 mg. Deși concentrațiile maxime de
paracetamol sunt întârziate atunci când se administrează cu alimente, gradul de absorbție nu este afectat.
Paracetamolul poate fi administrat independent de orele de masă.
Distribuția:
Paracetamolul pare să fie distribuit pe scară largă în majoritatea țesuturilor corporale, cu excepția
grăsimii. Volumul său aparent de distribuție este de 0,7 până la relativ mică (10% până la 25%) de
paracetamol este legată de proteinele plasmatice.
Metabolizarea:
Paracetamolul este metabolizat în primul rând în ficat și implică trei căi principale: conjugarea cu
glucuronida; conjugarea cu sulfatul; și oxidarea prin calea enzimatică a citocromului P450. Principala
izoenzimă a citocromului P450 implicată in vivo pare a fi CYP2E1.
Eliminarea:
Timpul de înjumătățire prin eliminare a paracetamolului este de aproximativ 1 până la 3,5 ore. Este cu
aproximativ o oră mai lungă la pacienții cirotici. Paracetamolul este eliminat din organism sub formă de
conjugate glucuronide (45-60%) și sulfat (25-35%), tioli (5-10%) sub formă de metaboliți de cisteină și
mercapturat și catecoli (3-6%) care sunt excretați în urină.
Clearance-ul renal al paracetamolului neschimbat este de aproximativ 3,5% din doză.
Există unele dovezi care sugerează că timpul de înjumătățire seric este crescut și absorbția
paracetamolului este scăzută la subiecții fragili, imobili, vârstnici, în comparație cu subiecții mobili și
vârstnici. Cu toate acestea, semnificația clinică a acestor diferențe nu este clară. Diferențele de parametri
farmacocinetici observați între subiecții tineri în formă și cei vârstnici în formă nu se consideră a avea
o semnificație clinică.
Linearitatea/neliniaritatea: biodisponibilitatea orală la adulți pare să depindă de cantitatea de
paracetamol administrată, crescând de la 63% după o doză de 500 mg, la aproape 90% după 1 sau 2 g.
Relația PKPD (farmacocinetică și farmacodinamică): efectele apar după 30 de minute și durează între 4
și 6 ore.
Pseudoefedrina:
Absorbția: pseudoefedrina este absorbită rapid și complet din tractul gastrointestinal după administrarea
orală. Biodisponibilitatea orală a pseudoefedrinei este ridicată, determinată de colectarea în urină mai
mare de 96% din dozele administrate. Atunci când pseudoefedrina este administrată după o masă bogată
în grăsimi, rata de absorbție este diminuată, ceea ce determină o întârziere de aproximativ o oră în
atingerea concentrațiilor maxime. Alimentele nu influențează rata sau gradul de absorbție a
pseudoefedrinei din diferite formulări cu eliberare prelungită. În urma administrării orale a unui singur
comprimat de 30 mg, o concentrație plasmatică maximă medie de 104 ± 19 ng/mL este atinsă în 1,46 ±
0,55 ore. În urma administrării orale a unei doze unice de 60 mg sub formă de comprimate, se ating
concentrații plasmatice maxime medii de 180 ± 30 și 232 ± 30 ng/mL la 1,94 ± 0,86 și, respectiv, 1,96
± 0,62 ore.
Distribuția: volumul aparent de distribuție pentru pseudoefedrină variază între 2,3 și 3,3 L/kg. Până la
0,7% dintr-o singură doză de 60 mg de pseudoefedrină se distribuie în laptele matern în decurs de 24 de
ore. Concentrațiile de pseudoefedrină din lapte sunt de 2 până la 3 ori mai mari decât cele din plasmă.
Acest profil de concentrație a medicamentului din lapte/plasmă sugerează legare scăzută de proteine,
deși nu există date referitoare la legarea proteinelor plasmatice la om. Datele dintr-un studiu efectuat pe
mame care alăptează și care iau 60 mg de pseudoefedrină la fiecare 6 ore sugerează că de la 2,2 până la
6,7% din doza maximă zilnică (240 mg) pot fi transmise la sugar de la o mamă care alăptează.
Metabolizarea:
La adulți, doar o fracțiune minoră de pseudoefedrină este metabolizată în ficat. Aproximativ 1% până la
6,2% dintr-o doză suferă N-demetilarea în metabolit, norpseudoefedrina, care este excretat în urină.
Eliminarea:
Pseudoefedrina este eliminată în principal prin excreție renală ca medicament neschimbat. Cea mai mare
parte a unei doze orale (43% până la 96%) este excretată neschimbată în urină în decurs de 24 de ore.
La adulți, timpul de înjumătățire prin eliminare (t½) atât pentru pseudoefedrina cu eliberare imediată,
cât și pentru cea cu eliberare prelungită variază între 5,5 și 7,0 ore. Eliminarea urinară este accelerată și
timpul de înjumătățire scade, în urma acidificării urinei. În schimb, pe măsură ce pH-ul urinei crește,
eliminarea urinară este redusă și timpul de înjumătățire este crescut.
Linearitatea/neliniaritatea: după administrarea orală a unui singur comprimat de 30 mg, o concentrație
plasmatică maximă medie de 104 ± 19 ng/ml este atinsă în 1,46 ± 0,55 ore. După administrarea orală a
unei doze unice de 60 mg sub formă de comprimate, concentrațiile plasmatice maxime de 180 ± 30 și
232 ± 30 ng/ml sunt atinse la 1,94 ± 0,86 și, respectiv, 1,96 ± 0,62 ore, în două studii separate.
Relația PKPD (farmacocinetică și farmacodinamică): simptomele de congestie se îmbunătățesc
semnificativ după o singură doză orală de pseudoefedrină (capsulă de 60 mg) comparativ cu placebo la
60, 90, 120 și 150 de minute de la administrare.
Clorhidratul de difenhidramină:
Absorbția: difenhidramina este bine absorbită din tractul gastrointestinal. Valorile maxime ale serului
sunt atinse între 2 – 2,5 ore de las o doză orală. După administrarea unor doze orale multiple de 50 mg
de difenhidramină de patru ori pe parcursul fiecărei zile la patru subiecți, concentrațiile plasmatice
minime de difenhidramină la starea de echilibru în a treia zi au variat între 57-150 ng/ml.
Distribuția:
Difenhidramina este distribuită pe scară largă în tot corpul, inclusiv în sistemul nervos central.
Difenhidramina este puternic legată de proteine, cu concentrații de medicament liber de 24,0 ± 1,9% și
14,8 ± 1,5% măsurate în plasma asiatică și caucaziană. La adulții cu afecțiuni hepatice, legarea la
proteine este mai scăzută, deși volumul de distribuție este comparabil cu cel al adulților sănătoși.
Metabolizarea:
Difenhidramina este supusă metabolismului de primă trecere cu o biodisponibilitate absolută de 72% ±
8%. Este metabolizată extensiv în ficat prin demetilare la N-demetil difenhidramină (DMDP), datele de
farmacocinetică clinică sugerează că difenhidramină poate fi un inhibitor al CYP2D6 fără a fi
metabolizată extensiv de această izozimă a citocromului P450.
Eliminarea: pentru difenhidramină, în timpul studiilor în care s-a prelevat sânge după 24 până la 72 de
ore, au fost raportate înjumătățiri în timpul dezintegrării beta medii de la 8,5 și 11,5 ore la adulți. Timpul
de înjumătățire este crescut la 13,6 ± 4,2 ore la vârstnici și la 15,2 ± 1,5 h la adulții cu ciroză hepatică.
Sunt excretate în urină cantități reduse de medicament nemodificat.
La adulții vârstnici rata medie a clearance-ului a fost 11,7 ± 3,1 ml/min/kg, în timp ce la adulții tineri
aceasta este 23,3 ± 9,4 ml, la copii fiind 49,2 ± 22,8 ml/min/kg.
Liniaritatea/neliniaritatea: nu este cazul.
Relația PKPD (farmacocinetică și farmacodinamică): se consideră că proprietatea antitusivă a
difenhidraminei implică un mecanism central care, la rândul lui, implică centrul tusei medulare.
Cu toate acestea, debutul activității antitusive semnificative din punctul de vedere statistic care apare
cel târziu la 15 minute după ingestia de difenhidramină sugerează că un mecanism periferic de acțiune
poate contribui, de asemenea, la eficacitatea difenhidraminei. Durata activității este cuprinsă între 4 – 8
ore.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele nonclinice pentru fiecare component nu relevă niciun pericol special pentru oameni, pe baza
studiilor disponibile privind toxicitatea la doze repetate și genotoxicitatea Nu sunt disponibile date
privind utilizarea paracetamolului, pseudoefedrinei și difenhidraminei în combinație.
În studiile electrofiziologice, difenhidramina a blocat canalul de potasiu cu redresor întârziat rapid și a
crescut durata potențialului de acțiune. Difenhidramina poate avea potențialul de a declanșa aritmii în
prezența unor factori contributivi suplimentari (vezi pct. 4.4, 4.5 și 4.9).
Nu există studii cunoscute de carcinogenitate la animale pentru pseudoefedrină.
Toxicitate asupra reproducerii
Paracetamol
Nu sunt disponibile studii convenționale care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru
evaluarea toxicității pentru reproducere și dezvoltare.
Pseudoefedrină
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la șoareci și șobolani cu clorhidrat de pseudoefedrină (15
mg/kg) nu au evidențiat niciun indiciu de toxicitate maternă sau fetală sau teratogenitate. La o doză
toxică pentru mamă, clorhidratul de pseudoefedrină a indus fetotoxicitate (greutate redusă a fătului și
osificare întârziată) la șobolani.
Difenhidramina
Au fost observate efecte embriotoxice la iepuri și șoareci pentru doze zilnice mai mari de 15 – 50 mg/kg
greutate corporală; cu toate acestea, nu au existat dovezi de efecte teratogene.
Fertilitate
Paracetamol
Dozele la care se observă efecte asupra fertilității sunt mult mai mari decât dozele recomandate la om.
Difenhidramina
Nu există informații suficiente pentru a determina dacă clorhidratul de difenhidramină are potențialul
de a afecta fertilitatea la animale. Nu a fost stabilit un risc pentru reproducere la om.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Fiecare comprimat de culoare albă (de Zi) conține:
Amidon pregelatinizat de porumb
Povidonă K30
Crospovidonă
Acid stearic
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Fiecare comprimat de culoare albastră (Olygrip Noapte) conține:
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Amidon glicolat de sodiu
Hidroxipropil celuloză
Amidon pregelatinizat de porumb
Croscarmeloză sodică
Acid stearic (pudră)
Stearat de magneziu
Film
Opadry blue 02H205000 (albastru)
Conținând:
Hidroxipropil celuloză
Indigotina lac de aluminiu (E132)
Dioxid de titan (E171)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Ambalaj:
O cutie cu 16 comprimate, care conține 12 comprimate de „ZI” de culoare albă, ovale, în ambalaj de tip
blister PVC/PVdC/folie de aluminiu și 4 comprimate de culoare albastră, rotunde, de „NOAPTE” în
ambalaj de tip blister PVC/PVdC/folie de aluminiu.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare
Nu există cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
McNeil Healthcare (Ireland) Limited
Offices 5-7, Block 5, High Street,
Tallaght, Dublin 24, D24YK8N
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13392/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: August 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024