Prospect Octagam 50 mg/ml soluţie perfuzabilă
Producator: Octapharma (IP) SPRL
Clasa ATC: ser imun şi imunoglobuline, imunoglobulină umană normală pentru administrare
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15114/2023/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Octagam 50 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Imunoglobulină umană normală (Ig IV)
1 ml conține:
Imunoglobulină umană normală (Ig IV) 50 mg
(puritate cel puţin 95% IgG)
Fiecare flacon de 20 ml conţine imunoglobulină umană normală 1 g.
Fiecare flacon de 50 ml conţine imunoglobulină umană normală 2,5 g.
Fiecare flacon de 100 ml conţine imunoglobulină umană normală 5 g.
Fiecare flacon de 200 ml conţine imunoglobulină umană normală 10 g.
Fiecare flacon de 500 ml conţine imunoglobulină umană normală 25 g.
Distribuţia subclaselor de Ig G (valori aproximative):
IgG aproximativ 60%
IgG2 aproximativ 32%
IgG3 aproximativ 7%
IgG4 aproximativ 1%
Conţinutul maxim de IgA este 200 micrograme/ ml.
Fabricat din plasmă de la donatori umani.
Excipient(ți)
Acest medicament conţine 35 mg sodiu pe 100 ml, echivalent cu 1,75% din doza maximă zilnică recomandată
de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţia perfuzabilă este un lichid limpede până la uşor opalescent şi incolor până la uşor galben. pH-ul
soluţiei este 5,1 – 6,0, iar osmolalitatea este ≥ 240 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie de substituţie pentru adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani), în:
• Sindroame de imunodeficienţă primară (IDP) cu producere scăzută de anticorpi (vezi pct. 4.4).
• Imunodeficienţe secundare (IDS) la pacienţii care prezintă infecţii severe sau recurente, cu
ineficacitate a tratamentului antimicrobian şi fie eşec terapeutic dovedit al anticorpilor specifici
(ETDAS)*, fie valori serice ale IgG de <4 g/l.
*ETDAS=eşecul obţinerii unei creşteri de cel puţin 2 ori a titrului de anticorpi anti-IgG după administrarea de
vaccinuri cu antigene pneumococice polizaharidice şi polipeptidice
Imunomodulare la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:
• Trombocitopenie imună primară (TIP), la pacienţii cu risc de sângerare crescut sau anterior
intervenţiilor chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite.
• Sindrom Guillain Barré
• Boala Kawasaki (în asociere cu acid acetilsalicilic; vezi pct. 4.2)
• Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)
• Neuropatie motorie multifocală (NMM).
4.2 Doze şi mod de administrare
Terapia de substituţie trebuie să fie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul imunodeficienţelor.
Doze
Doza şi schema de administrare depind de indicaţia terapeutică.
Poate fi necesar ca doza să fie individualizată pentru fiecare pacient în parte, în funcţie răspunsul clinic.
Doza bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare la pacienţii subponderali şi supraponderali. La
pacienţii supraponderali, doza trebuie să se bazeze pe greutatea corporală standard fiziologică.
Următoarele scheme de administrare pot fi luate în considerare ca recomandări.
Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Schema de administrare trebuie să atingă o valoare a concentraţiei imunoglobulinei G (IgG) (măsurată
înainte de administrarea următoarei doze) de cel puţin 6 g/l sau încadrată în intervalul de referinţă al valorilor
normale pentru vârsta populaţională. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin trei până la şase luni de
la iniţierea terapiei, până când se atinge echilibrul dorit (concentraţiile de IgG la starea de echilibru). Doza
iniţială recomandată este de 0,4 – 0,8 g/kg administrată o dată, urmată de o doză de cel puţin 0,2 g/kg
administrată la intervale de trei până la patru săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge concentraţia de 6 g/l este de 0,2 – 0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre
administrări, după ce s-a atins starea de echilibru, variază între 3 şi 4 săptămâni.
Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie să fie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa
infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor bacteriene, poate fi necesară creşterea dozelor, pentru a obţine
concentraţii plasmatice minime mai mari.
Imunodeficienţe secundare (definite la pct. 4.1)
Doza recomandată este de 0,2 – 0,4 g/kg la intervale de trei până la patru săptămâni.
Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie să fie măsurate şi evaluate în funcţie de incidenţa infecţiei.
Doza trebuie ajustată conform necesităţilor, pentru a se obţine protecţia optimă împotriva infecţiilor: poate fi
necesară o creştere la pacienţii cu infecţie persistentă; poate fi luată în considerare o reducere a dozei odată ce
infecţia pacientului se remite complet.
Trombocitopenie imună primară:
Există două scheme de tratament alternative:
• O doză de 0,8 – 1g/kg, administrată în prima zi. Această doză poate fi repetată o dată în decurs de 3
zile.
• O doză de 0,4 g/kg, administrată zilnic timp de două, până la cinci zile
Tratamentul poate fi repetat dacă apar recăderi.
Sindromul Guillaine Barré
0,4 g/kg şi zi, timp de 5 zile (cu posibilitatea repetării dozei în caz de recidivă).
Boala Kawasaki
O doză de 2 g/kg administrată ca doză unică. Pacienţii trebuie trataţi concomitent cu acid acetilsalicilic.
Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC):
Doză iniţială: 2 g/kg, în prize divizate, pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive.
Doză de întreţinere: 1 g/kg pe parcursul a 1 – 2 zile consecutive, la interval de 3 săptămâni.
Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului după
6 luni, tratamentul trebuie oprit.
Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza răspunsului
pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară adaptarea dozelor şi intervalelor de
administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.
Neuropatie motorie multifocală (NMM)
Doză iniţială: 2 g/kg administrate pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive.
Doze de întreţinere: 1 g/kg la interval de 2 -4 săptămâni sau 2 g/kg la interval de 4 -8 săptămâni.
Efectul tratamentului trebuie evaluat la fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului după
6 luni, tratamentul trebuie oprit.
Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza răspunsului
pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară adaptarea dozelor şi intervalelor de
administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.
Schemele terapeutice recomandate sunt prezentate pe scurt în următorul tabel:
Indicaţie Doză Frecvenţa administrărilor
Tratament de substituţie
Sindroame de imunodeficienţă Doză iniţială:
primară 0,4–0,8 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni
Doză de întreţinere:
0,2–0,8 g/kg
Imunodeficienţe secundare (așa 0,2–0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni
cum sunt definite la pct. 4.1)
Imunomodulare
Trombocitopenie imună primară 0,8–1 g/kg în prima zi; această doză se poate repeta
o dată în decurs de 3 zile
sau
0,4 g/kg şi zi timp de 2 – 5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile
Boala Kawasaki 2 g/kg într-o singură doză, concomitent cu acid
acetilsalicilic
Poliradiculoneuropatie Doză iniţială: în prize divizate, pe parcursul a 2 – 5 zile
demielinizantă inflamatorie cronică 2 g/kg consecutive
(PDIC)
Doză de întreţinere: la interval de 3 săptămâni, pe parcursul
1 g/kg a 1 – 2 zile consecutive
Indicaţie Doză Frecvenţa administrărilor
Neuropatie motorie multifocală Doză iniţială: pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive
(NMM) 2 g/kg
Doză de întreţinere:
1 g/kg la interval de 2 -4 săptămâni
sau
2 g/kg la interval de 4 -8 săptămâni, pe
parcursul a 2 – 5 zile
Copii şi adolescenţi
Schema terapeutică pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu este diferită de cea pentru adulţi, deoarece
dozele recomandate pentru fiecare indicație depind de greutatea corporală şi sunt ajustate în funcţie de
evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile dovezi care să impună o ajustare a dozei.
Insuficienţă renală
Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.
Vârstnici
Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă
Octagam trebuie administrat perfuzabil intravenos, cu o viteză iniţială de perfuzare de 1 ml/kg şi oră, timp de
30 minute. Vezi pct. 4.4. În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de perfuzare sau trebuie
oprită perfuzia. Dacă este bine tolerată, viteza de perfuzare poate fi crescută treptat până la maxim 5 ml/kg şi
oră.
Linia de perfuzie poate fi spălată înainte şi după administrarea Octagam, fie cu soluţie salină normală, fie cu
soluţie de glucoză 5%.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă (imunoglobulină umană) sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4 şi
pct. 6.1).
Pacienţi cu deficit selectiv de IgA care au dezvoltat anticorpi anti-IgA, întrucât administrarea unui
medicament care conţine IgA poate duce la anafilaxie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acest medicament conţine maltoză 100 mg/ml, ca excipient. Maltoza poate interfera cu analizele pentru
determinarea glicemiei, ducând la obţinerea de rezultate eronate de glicemie crescută şi, în consecinţă, la
administrarea inadecvată de insulină, ceea ce poate determina stări periculoase de hipoglicemie şi deces. De
asemenea, cazurile reale de hipoglicemie pot rămâne netratate, dacă statusul hipoglicemic este mascat de
rezultatele eronate de glicemie crescută (vezi pct. 4.5). Pentru insuficienţă renală acută, vezi mai jos.
Trasabilitate
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului
administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Precauţii de utilizare
Potenţialele complicaţii pot fi prevenite adeseori dacă se asigură faptul că pacienţii:
• nu prezintă sensibilitate la imunoglobulină umană normală după prima administrare lentă a
medicamentului (1 ml/kg şi oră).
• sunt monitorizaţi cu atenţie, observând orice simptom pe tot parcursul perioadei de administrare. În
mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora
li s-a schimbat medicamentul alternativ conţinând IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de
timp de la ultima administrare trebuie monitorizaţi în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după
administrarea primei perfuzii, pentru a observa eventualele reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi
trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 20 minute după administrare.
La toţi pacienţii, administrarea i.v. de imunoglobuline necesită:
• hidratare adecvată înainte de iniţierea pefuzării de IgIV
• monitorizarea diurezei
• monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale creatininei
• evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5).
În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de perfuzare sau trebuie oprită perfuzia.
Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.
Reacţie la perfuzie
Anumite reacţii adverse (de exemplu cefalee, hiperemie facială, frisoane, mialgie, wheezing, tahicardie,
lombalgie, greaţă şi hipotensiune arterială) pot fi legate de viteza de perfuzare. Viteza de perfuzare
recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi trebuie urmărite
cu atenţie orice simptome care pot să apară pe toată perioada administrării.
Reacţiile adverse pot să apară mai frecvent:
• la pacienţii cărora li s-au administrat pentru prima dată imunoglobuline umane normale, în rarele
cazuri în care este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul sau când există
un interval prea mare de la perfuzarea anterioară.
• la pacienţii cu infecţie netratată sau inflamaţie cronică de fond.
Hipersensibilitate
Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.
Anafilaxia poate apărea în cazul pacienţilor
• cu IgA nedetectabilă sau care prezintă anticorpi anti-IgA
• care au tolerat un tratament anterior cu imunoglobulină umană normală.
În caz de şoc, se instituie tratamentul standard pentru şoc.
Tromboembolie
S-a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi evenimentele trombotice cum
sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral (inclusiv ischemie cerebrală), embolie pulmonară şi
tromboză venoasă profundă, care se presupune că sunt corelate cu o potenţială creştere a vâscozităţii sângelui
determinată de administrarea de doze mari de imunoglobulină la pacienţii cu risc. Trebuie luate măsuri de
precauţie în cazul recomandării şi perfuzării i.v. a imunoglobulinelor la pacienţii cu obezitate şi la pacienţii
cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă înaintată, hipertensiune
arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, tulburări trombofilice
existente sau dobândite, perioade prelungite de imobilizare, hipovolemie severă, boli care cresc vâscozitatea
sângelui).
La pacienţii care prezintă un risc crescut de reacţii adverse de tip tromboembolic, medicamentele care conţin
imunoglobulină cu utilizare pe cale intravenoasă trebuie să fie administrate la un debit minim de perfuzare şi
în doza eficace cea mai redusă posibil.
Insuficienţă renală acută
La pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu imunoglobuline i.v s-au raportat cazuri de insuficienţă
renală acută. La majoritatea cazurilor au fost identificaţi factori de risc, cum sunt insuficienţă renală
preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, supraponderalitate, utilizarea concomitentă de medicamente cu
potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani.
Parametrii renali trebuie evaluaţi înainte de perfuzia i.v. a imunoglobulinelor, în special la pacienţii
consideraţi a prezenta un risc potenţial crescut de dezvoltare a insuficienţei renale acute, şi ulterior la
intervale periodice. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie
administrate cu o viteză de perfuzare minimă şi în doza minimă practicabilă.
În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrării i.v. a imunoglobulinelor.
Deoarece raportările de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea i.v. a mai
multor tipuri de medicamente autorizate care conţin Ig şi diverşi excipienţi cum sunt zahărul, glucoza şi
maltoza, dintre toate medicamentele administrate, în cazul medicamentelor care conţin zahăr ca şi conservant
s-a înregistrat o rată disproporţionată de reacţii adverse. La pacienţii cu risc poate fi luată în considerare
administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin astfel de excipienţi. Octagam conţine maltoză (vezi lista
excipienţilor de mai sus).
Sindrom de meningită aseptică (SMA)
S-a observat apariţia de cazuri de sindrom de meningită aseptică în asociere cu tratamentele cu
imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă. Sindromul apare, de obicei, la un interval de timp cuprins
între câteva ore şi 2 zile după începerea tratamentului cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă.
Analizele lichidului cefalorahidian prezintă în mod frecvent rezultate pozitive de pleocitoză, de până la
câteva mii de celule pe mm3, în mod predominant de tip granulocitar şi concentrații crescute de proteine, de
până la câteva sute de mg/dl.
Sindromul de meningită aseptică poate apărea mai frecvent în asociere cu tratamente cu doze mari (2 g/kg)
de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă.
La pacienţii care prezintă astfel de semne şi simptome trebuie să se efectueze un consult neurologic amănunţit,
inclusiv analize ale LCR, pentru a se exclude alte cauze ale meningitei.
Întreruperea tratamentului cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă a dus la dispariţia în timp de
câteva zile a sindromului de meningită aseptică, fără să rămână sechele.
Anemie hemolitică
Medicamentele care conțin imunoglobulină, cu administrare pe cale intravenoasă, pot conţine anticorpi de
grup sanguin, care pot acţiona ca hemolizine şi pot induce aderarea in vivo a imunoglobulinei la eritrocite,
detrminând o reacţie antiglobulinică pozitivă directă (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. Anemia
hemolitică poate să apară după o terapie cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă, din cauza
accentuării sechestrării eritrocitelor. Pacienţii tratați cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă
trebuie să fie supravegheaţi pentru a depista semnele clinice şi simptomele hemolizei (vezi pct. 4.8.).
Neutropenie/Leucopenie
După tratamentul cu IgIV, au fost raportate o scădere tranzitorie a numărului de neutrofile şi/sau episoade de
neutropenie, uneori severe. Acest efect se produce de obicei în interval de ore sau zile după administrarea IgIV
şi se remite spontan în interval de 7 – 14 zile.
Afecțiune pulmonară acută legată de transfuzie (APALT)
La pacienţii cărora li s-a administrat IgIV, au fost raportate câteva cazuri de edem pulmonar non-cardiogen
acut [afecțiune pulmonară acută legată de transfuzie (APALT)], prin urmare, această reacție adversă nu poate
fi exclusă în totalitate pentru Octagam. APALT se manifestă prin hipoxie severă, dispnee, tahipnee, cianoză,
febră şi hipotensiune arterială. Simptomele de APALT apar de obicei în timpul sau în interval de 6 ore de la
transfuzie, deseori în interval de 1 – 2 ore. Prin urmare, persoanele cărora li se administrează IgIV trebuie
monitorizate în scopul depistării şi perfuzia trebuie oprită imediat în caz de reacţii adverse pulmonare. APALT
este o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, necesitând tratament de urgență într-o unitate de terapie
intensivă.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobuline, din cauza transferului pasiv de diverşi anticorpi în sângele
pacientului, pot apărea rezultate fals pozitive la testările serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera
cu anumite teste serologice pentru detectarea alo-anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul antiglobulinic
direct (DAT, testul Coombs direct).
Microorganisme transmisibile
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor obţinute din sânge
uman sau plasmă includ selectarea donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi al rezervelor de plasmă pentru
markerii infecţioşi specifici şi includerea în procesul de producţie a procedurilor validate pentru
inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Când se administrează medicamente preparate din sânge uman sau
plasmă nu se poate exclude în totalitate posibilitatea transmiterii unor microorganisme infecţioase. Acelaşi
lucru este valabil şi pentru virusurile nou-apărute şi alte microorganisme patogene.
Măsurile aplicate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, HBV şi HCV.
Procedurile de inactivare/îndepărtare virală pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum
sunt virusul hepatitei A sau parvovirusul B19.
Există o experienţă clinică liniştitoare cu privire la imposibilitatea transmiterii hepatitei A sau a
parvovirusului B19 prin intermediul medicamentelor care conţin imunoglobuline şi se presupune, de
asemenea, că anticorpii conţinuţi au o contribuţie reală la siguranţa virală.
Informaţii importante despre unele componente ale Octagam
Acest medicament conţine 35 mg sodiu pe flacon de 100 ml, echivalent cu 1,75% din doza maximă zilnică
recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Viteză de sedimentare a hematiilor crescută (test fals pozitiv)
La pacienţii trataţi cu IgIV, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) poate fi fals crescută (creştere fără
cauze inflamatorii).
Supraîncărcare circulatorie (volemică)
Supraîncărcarea circulatorie (volemică) poate apărea când volumul IgIV perfuzat (sau orice alt medicament
derivat din plasmă sau sânge) și alte soluții perfuzabile administrate concomitent determină hipervolemie
acută și edem pulmonar acut.
Reacţii la locul de injectare:
Au fost identificate reacţii la locul injectării, care pot include extravazare, eritem la locul de perfuzare, prurit
la locul de perfuzare și simptome similare.
Copii şi adolescenţi
Atenţionările şi precauţiile enumerate se aplică atât adulţilor, cât şi copiilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri care conţin virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate, cum sunt
cele pentru rujeolă, rubeolă, oreion şi varicelă, pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni până la 3 luni.
După administrarea acestui medicament este necesară o perioadă de cel puţin 3 luni înainte de utilizarea de
vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, eficacitatea vaccinului poate fi diminuată pentru un
interval de până la un an. Ca urmare, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se
determine titrul anticorpilor.
Diuretice de ansă
A se evita administrarea concomitentă de diuretice de ansă.
Testarea glicemiei
Unele tipuri de sisteme de testare a glicemiei (de exemplu, sistemele care utilizează metode care se bazează
pe glucozo-dehidrogenază piroloquinolin-quinonă (GDH PQQ) sau pe glucoză-colorant-oxidoreductază) pot
interpreta în mod fals maltoza (100 mg/ml) conţinută în Octagam drept glucoză. Acest lucru poate duce la
indicarea unei concentraţii plasmatice fals crescute a glucozei în perioada perfuzării şi timp de încă 15 ore de
la terminarea acesteia şi, în consecinţă, poate determina administrarea inadecvată de insulină, care poate duce
la hipoglicemie care poate pune viaţa în pericol sau poate fi chiar letală. De asemenea, cazurile reale de
hipoglicemie pot rămâne netratate, dacă hipoglicemia este mascată de valoarile fals crescute ale glicemiei. În
consecinţă, când se utilizează Octagam sau alte medicamente administrate parenteral care conţin maltoză,
măsurarea glicemiei trebuie realizată printr-o metodă specifică pentru glucoză.
Informaţiile sistemului de testare a glicemiei, incluzând testele tip strip, trebuie analizate cu atenţie, pentru a
stabili dacă sistemul este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral medicamente
care conţin maltoză. Pentru orice nelămuriri, vă rugăm să luaţi legătura cu producătorul sistemului de testare
pentru glicemie, pentru a stabili dacă este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral
medicamente care conţin maltoză.
Copii şi adolescenţi
Interacţiunile enumerate se aplică atât adulţilor, cât şi copiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, ca
urmare, acesta trebuie administrat cu precauţie la gravide şi la mamele care alăptează. S-a demonstrat că
medicamentele pe bază de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă traversează placenta, în
proporţie crescută în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Experienţa clinică cu imunoglobuline
sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului.
Alăptarea
Imunoglobulinele se excretă în laptele uman. Nu se anticipează efecte negative asupra
nou-născuţilor/sugarilor.
Fertilitatea
Experienţa clinică de utilizare a imunoglobulinelor indică faptul că nu se preconizează efecte nocive asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Octagam nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii care se confruntă cu reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie
să aştepte ca acestea să dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Reacţiile adverse cauzate de imunoglobulinele umane normale (în ordine descrescătoare a frecvenţei) includ
(vezi şi pct. 4.4):
• frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială şi
lombalgii moderate.
• reacţii hemolitice reversibile; anemie hemolitică care necesită transfuzie în special la pacienţii cu grup
sanguin A, B şi AB (rar).
• (rar) o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă pacientul nu
a prezentat hipersensibilitate la administrările anterioare.
• (rar) reacţii cutanate tranzitorii (inclusiv lupus eritematos cutanat – cu frecvență necunoscută).
• (foarte rar) reacţii tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolie
pulmonară, tromboze venoase profunde.
• cazuri de meningită aseptică reversibilă.
• cazuri de creşteri ale creatininemiei şi/sau apariţia insuficienţei renale acute.
• cazuri de afecțiune pulmonară acută legată de transfuzie (APALT).
Racţiile adverse sub formă de tabel
Tabelul de mai jos conţine reacţiile adverse clasificate conform MedDRA pe aparate, sisteme și organe
(ASO şi termeni preferaţi).
Frecvenţa de apariţie per perfuzare a fost evaluată conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte
rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de aparate, sisteme și organe , reacţiile adverse sunt prezentate în ordine
descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicamente în studiile clinice cu Octagam:
Clasificarea pe aparate, sisteme și Reacţie adversă Frecvenţa per Frecvenţa per
organe MeDRA (ASO) în funcţie de pacient administrare
secvenţă:
Tulburări hematologice și limfatice leucopenie mai puțin mai puțin frecvent
frecvente
Tulburări ale sistemului imunitar (vezi hipersensibilitate foarte frecvente frecvente
pct. 4.4)
Tulburări ale sistemului nervos cefalee foarte frecvente frecvente
Tulburări cardiace tahicardie mai puțin mai puțin frecvente
frecvente
Tulburări vasculare hipertensiune arterială frecvente mai puțin frecvente
Tulburări gastro-intestinale greaţă frecvente mai puţin frecvente
vărsături frecvente mai puţin frecvente
Tulburări musculo-scheletice şi ale dureri lombare frecvente mai puţin frecvente
ţesutului conjunctiv
Tulburări generale şi la nivelul locului frecvente mai puţin frecvente
febră;
de administrare frecvente mai puţin frecvente
fatigabilitate;
frecvente mai puţin frecvente
reacţie la locul
injectării frecvente mai puţin frecvente
frisoane; mai puţin mai puţin frecvente
dureri toracice frecvente
Investigații diagnostice frecvente mai puţin frecvente
valori serice crescute
ale enzimelor hepatice
Următoarele reacţii au fost raportate pe baza experienţei de după punerea pe piaţă a Octagam.
Frecvenţele pentru reacţiile raportate după punerea pe piaţă nu pot fi estimate din datele disponibile.
Clasificarea pe aparate, sisteme și organe Reacţie adversă (nivelul Frecvenţă
MeDRA (ASO) în funcţie de secvenţă termenului preferat)
Tulburări hematologice şi limfatice anemie hemolitică cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului imunitar (vezi pct. 4.4) şoc anafilactic; cu frecvență necunoscută
reacţie anafilactică; cu frecvență necunoscută
reacţie anafilactoidă; cu frecvență necunoscută
angioedem; cu frecvență necunoscută
edem facial cu frecvență necunoscută
Tulburări metabolice şi de nutriţie supraîncărcare lichidiană cu frecvență necunoscută
(pseudo) hiponatremie cu frecvență necunoscută
Tulburări psihice stare de confuzie cu frecvență necunoscută
agitaţie cu frecvență necunoscută
anxietate cu frecvență necunoscută
stare de nervozitate cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos accident vascular cerebral cu frecvență necunoscută
(vezi pct. 4.4);
meningită aseptică; cu frecvență necunoscută
pierdere a conştienţei; cu frecvență necunoscută
tulburări de vorbire; cu frecvență necunoscută
migrenă; cu frecvență necunoscută
ameţeli; cu frecvență necunoscută
hipoestezie; cu frecvență necunoscută
parestezii cu frecvență necunoscută
fotofobie; cu frecvență necunoscută
tremur cu frecvență necunoscută
Tulburări oculare afectare a vederii cu frecvență necunoscută
Tulburări cardiace infarct miocardic (vezi pct. cu frecvență necunoscută
4.4);
angină pectorală; cu frecvență necunoscută
bradicardie; cu frecvență necunoscută
palpitaţii; cu frecvență necunoscută
cianoză cu frecvență necunoscută
Tulburări vasculare tromboză (vezi pct. 4.4); cu frecvență necunoscută
colaps circulator; cu frecvență necunoscută
insuficiență circulatorie cu frecvență necunoscută
periferică;
flebită; cu frecvență necunoscută
hipotensiune arterială; cu frecvență necunoscută
paloare cu frecvență necunoscută
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale insuficienţă respiratorie; cu frecvență necunoscută
embolism pulmonar (vezi cu frecvență necunoscută
pct. 4.4);
edem pulmonar; cu frecvență necunoscută
bronhospasm; cu frecvență necunoscută
hipoxie; cu frecvență necunoscută
dispnee; cu frecvență necunoscută
tuse cu frecvență necunoscută
Tulburări gastro-intestinale diaree; cu frecvență necunoscută
dureri abdominale cu frecvență necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat exfoliere a pielii; cu frecvență necunoscută
urticarie; cu frecvență necunoscută
erupţie; cu frecvență necunoscută
erupţie cutanată cu frecvență necunoscută
eritematoasă; cu frecvență necunoscută
dermatită; cu frecvență necunoscută
prurit; cu frecvență necunoscută
alopecie cu frecvență necunoscută
eritem cu frecvență necunoscută
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului artralgie cu frecvență necunoscută
conjunctiv mialgie cu frecvență necunoscută
durere la nivelul cu frecvență necunoscută
extremităţilor
dureri de gât; cu frecvență necunoscută
spasme musculare; cu frecvență necunoscută
slăbiciune musculară; cu frecvență necunoscută
rigiditate musculo-scheletică cu frecvență necunoscută
Tulburări renale şi ale căilor urinare insuficienţă renală acută cu frecvență necunoscută
(vezi pct. 4.4);
durere renală cu frecvență necunoscută
Tulburări generale şi la nivelul locului de edem; cu frecvență necunoscută
administrare afecţiune asemănătoare cu frecvență necunoscută
gripei;
bufeuri; cu frecvență necunoscută
eritem facial; cu frecvență necunoscută
senzaţie de frig; cu frecvență necunoscută
senzaţie de căldură; cu frecvență necunoscută
hiperhidroză; cu frecvență necunoscută
indispoziţie; cu frecvență necunoscută
disconfort toracic; cu frecvență necunoscută
astenie; cu frecvență necunoscută
letargie; cu frecvență necunoscută
senzaţie de arsură; cu frecvență necunoscută
Investigaţii diagnostice valori fals pozitive ale cu frecvență necunoscută
glicemiei (vezi pct. 4.4);
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, cum ar fi reacţiile de hipersensibilitate, tromboembolismul,
insuficienţa renală acută, sindromul de meningită aseptică şi anemia hemolitică, vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice cu Octagam, cea mai mare parte a reacţiilor adverse observate la copii sunt considerate
uşoare şi multe dintre acestea au răspuns la măsuri simple, cum ar fi reducerea vitezei de perfuzare sau
întreruperea temporară a perfuzării. Referitor la tipul acestor reacţii adverse, toate au fost identificate ca fiind
comune pentru medicamentele pe bază de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă. Cea mai
frecventă reacţie adversă observată la copii şi adolscenţi a fost cefalea.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul
sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţi cu risc,
incluzând pacienţi vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă cardiacă sau renală (vezi pct. 4.4).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline, imunoglobulină umană normală pentru administrare
intravasculară, codul ATC: J06BA02.
Imunoglobulina umană normală conţine, în principal, imunglobulină umană normală G (IgG), cu un spectru
larg de anticorpi împotriva agenţilor patogeni.
Imunoglobulina umană normală conţine toţi anticorpii IgG prezenţi la populaţia normală. Este preparată, de
obicei, din rezerve de plasmă provenind de la minimum 1000 de donatori. Are o distribuţie a subclaselor de
imunoglobulină IgG care sunt într-o proporţie similară cu cea a plasmei umane native. Administrarea acestui
medicament în dozele recomandate poate restabili valorile normale ale imunoglobulinei G, scăzute patologic.
Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii decât terapia de substituţie nu este pe deplin elucidată.
Studii clinice
Într-un studiu prospectiv, deschis, multicentric de fază III, a fost evaluată eficacitatea şi siguranţa Octagam
10% la pacienţii cu purpură trombocitopenică imună (idiopatică) (PTI). Octagam 10% a fost administrat 2
zile consecutiv, în doze de câte 1 gram/kg şi zi, iar pacienţii au fost ţinuţi sub observaţie pe o perioadă de 21
de zile şi au fost examinaţi în a 63-a zi după administrare. Parametrii hematologici au fost evaluaţi în zilele 2
până la 7, ziua 14 şi ziua 21.
În acest studiu au fost incluşi, în total, 116 subiecţi; 66 prezentau PTI cronică, 49 erau recent diagnosticaţi,
iar 1 subiect a fost inclus incorect în studiu (nu era diagnosticat cu PTI) şi a fost în consecinţă exclus din
analiza eficacităţii.
Rata de răspuns globală în cadrul setului complet de analiză a fost de 80% (interval de încredere 95%: între
73% și 87%). Ratele de răspuns clinic au fost similare în cele 2 cohorte: 82% în cohorta cu PTI cronică și
78% în cohorta de subiecți recent diagnosticați. La subiecţii care au prezentat un răspuns clinic, timpul
mediu de răspuns al trombocitelor a fost de 2 zile, cu o oscilaţie cuprinsă în intervalul de 1 până la 6 zile.
Rata de perfuzare maximă globală a fost de 0,12 ml/kg și min. În grupul de subiecți la care a fost permisă o
rată de perfuzare maximă de 0,12 ml/kg și min (n=90), s-a obținut o rată de perfuzare mediană maximă de
0,12 ml/kg și min (medie 0,10 ml/kg și min). În ansamblu, 55% din subiecți au manifestat un EA legat de
medicament, cu o incidență similară în cohorta cu PTI cronică și PTI recent diagnosticată. Toate EA legate
de medicament au fost ușoare sau moderate ca intensitate și toate s-au rezolvat. Cele mai frecvente EA au
fost cefaleea, frecvența cardiacă crescută (trebuiau raportate orice modificări ale pulsului începând
cu >10 bătăi/min) și pirexia. EA legate de perfuzarea medicamentului sau apărute în decurs de 1 oră de la
perfuziile administrate cu o rată ≤0,08 ml/kg și min au apărut la 32 din 116 subiecți (28%), în timp ce numai
6 din 54 subiecți (11%) au avut astfele de EA la o rată de perfuzare de 0,12 ml/kg și min (dacă EA a debutat
după încheierea perfuziei, ultima rată de perfuzare utilizată a fost atribuită EA). Nu au existat cazuri de
hemoliză legate de medicamentul studiat. Nu au fost administrate tratamente prealabile pentru a diminua
intolerabilitatea legată de administrarea perfuzabilă, cu excepția unui singur subiect.
Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC):
Un studiu retrospectiv a fost efectuat pe baza datelor clinice provenind de la 46 de pacienţi cu polineuropatie
demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC), care au fost trataţi cu Octagam 50 mg/ml. Analiza eficacităţii a
fost efectuată la un grup de 24 de pacienţi, dintre care 11 netratați anterior (grupul 1), iar 13 nu au fost trataţi
cu imoglobuline în decurs de 12 săptămâni înainte de începerea terapiei cu Octagam 50 mg/ml (grupul 2).
Grupul 3 a fost alcătuit din alţi 13 pacienţi, care au fost trataţi în prealabil cu imoglobuline (imoglobuline
administrate timp de 12 săptămâni înainte de începerea administrării de Octagam 50 mg/ml). Tratamentul a
fost considerat ca fiind eficace dacă scala ONLS (Overall Neuropathy Limitations Scale) a scăzut cu cel puţin
un punct în decurs de 4 luni de la începerea tratamentului. La grupurile 1 şi 2, rezultatele au indicat o reducere
semnificativă (p=0,02) la 41,7% din pacienţi. Din grupul 3 (pacienţi trataţi în prealabil cu IgIV), numai 3 din
13 pacienţi (23,08%) au prezentat o ameliorare pe scala ONLS, în timp ce ceilalţi 10 pacienţi au rămas într-o
stare stabilă. La pacienţii trataţi în prealabil cu IgIV nu mai era de aşteptat nicio ameliorare semnificativă a
rezultatelor ONLS.
Vârsta medie a pacienţilor examinaţi a fost de 65 de ani şi este mai mare decât vârsta pacienţilor din alte
studii referitoare la PDIC. Răspunsul la tratament a fost mai redus la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, faţă
de pacienţii mai tineri. Această observaţie corespunde datelor publicate anterior.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis prospectiv, de faza III, a fost efectuat cu Octagam 50 mg/ml la 17 copii / adolescenţi (vârsta
medie 14,0 ani, intervalul 10,5 până la 16,8) diagnosticați cu tulburări de imunodeficienţă primară. La pacienţi
trataţi anterior s-a administrat doza de 0,2 g/kg la interval de 3 săptămâni, pentru perioada de studiu de 6 luni.
La pacienţi netrataţi anterior s-a administrat doza de 0,4 g/kg la interval de 3 săptămâni, pentru primele 3 luni,
urmată de administrarea dozei de 0,2 g/kg pentru restul perioadei de studiu. Dozele au trebuit să fie ajustate
pentru a menţine un nivel minim al IgG de cel puţin 4 g/l.
• Numărul de zile de întrerupere a şcolarizării: 11,2 zile/pacient/an
• Numărul de zile cu febră: 4,1 zile/pacient/an
• Numărul de zile cu tratament cu antibiotice: 19,3 zile/pacient/an
• Numărul de zile cu infecţii: 29,1 zile/pacient/an.
Severitatea infecţiilor a fost evaluată ca fiind uşoară. Nu s-au observat infecţii severe care să ducă la spitalizare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Imunoglobulina umană normală este imediat şi complet biodisponibilă în circulaţia sistemică după
administrarea intravenoasă. Este distribuită relativ rapid între plasmă şi lichidul extravascular; după
aproximativ 3-5 zile se atinge un echilibru între compartimentele intravascular şi extravascular.
Imunoglobulina umană normală are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mediu de cuprins în
intervalul 26 și 41 zile, aşa cum a fost determinat la pacienţii cu imunodeficienţe. Acest timpde înjumătăţire
plasmatică prin eliminare poate varia de la pacient la pacient, mai ales în cazurile de imunodeficienţă
primară.
Imunoglobulina G (IgG) şi complexele IgG sunt distruse la nivelul celulelor sistemului reticuloendotelial.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis prospectiv, de faza III a fost efectuat cu Octagam 50 mg/ml la un grup de 17 pacienţi
copii/adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10,5 şi 16,8 ani şi vârsta medie de 14,0 ani), diagnosticați cu
imunodeficienţe primare. Pacienţii au fost trataţi pe o perioadă de 6 luni.
Pe parcursul perioadei de tratament, valoarea medie a concentraţiei C la starea de echilibru a fost de 11,1
max
± 1,9 g/l, concentraţia plasmatică medie fiind de 6,2 ± 1,8 g/l. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică a
cantităţii totale de IgG a fost de 35,9 ± 10,8 zile, cu o medie de 34 de zile. Volumul mediu de distribuţie a
cantităţii totale de IgG a fost de 3,7 ± 1,4, iar viteza de eliminare din organism a fost de 0,07 ± 0,02 l/zi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman. Apariţia anticorpilor împotriva
proteinelor heterogene nu permite efectuarea unor studii privind toxicitatea după doze repetate,
genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale. Deoarece experienţa clinică nu a
demonstrat potenţial carcinogen pentru imunoglobuline, nu s-au efectuat studii experimentale la specii
heterogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Maltoză
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente și cu
niciun alt medicament care conține IgIV.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere, medicamentul trebuie să fie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C. A nu se congela.
A se ţine ambalajul primar în cutie pentru a fi protejat de lumină.
A nu se utiliza după data de expirare.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărime de ambalaj Conţinut Recipient
Octagam 1 g 20 ml Flacon pentru injecţie a 30 ml
Octagam 2,5 g 50 ml Recipient pentru perfuzare a 70 ml
Octagam 5 g 100 ml Recipient pentru perfuzare a 100 ml
Octagam 10 g 200 ml Recipient pentru perfuzare a 250 ml
Octagam 2 x 10 g 2 x 200 ml Recipient pentru perfuzare 2 x 250
ml
Octagam 3 x 10 g 3 x 200 ml Recipient pentru perfuzare 3 x 250
ml
Octagam 25 g 500 ml Recipient pentru perfuzare a 500 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Ambalajele primare sunt fabricate din sticlă de tip II și sunt prevăzute cu dopuri din cauciuc bromobutilic.
Componentele utilizate la ambalajul Octagam 50 mg/ml nu conțin latex.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede până la uşor opalescentă şi incoloră până la uşor galbenă.
Soluţiile care sunt tulburi sau care prezintă depuneri, nu trebuie utilizate.
Din cauza posibilităţii de contaminare bacteriană, orice conţinut rămas trebuie aruncat.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Octapharma (IP) SPRL
Allée de la Recherche 65
1070 Anderlecht
Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15114/2023/01-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2019
Reînnoirea autorizației – August 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2024