OCTAGAM 10% soluţie perfuzabilă

Prospect OCTAGAM 10% soluţie perfuzabilă

Producator: Octapharma (IP) SPRL

Clasa ATC: ser imun şi imunoglobuline, imunoglobulină umană normală pentru

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10959/2018/01-02-03-04-05-06-07-08 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

OCTAGAM 10% soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Imunoglobulină umană normală (Ig IV)

Un ml conţine:

Imunoglobulină umană normală (Ig IV)* 100 mg/ml

(puritate de cel puţin 95% IgG)

Fiecare flacon de 20 ml conţine imunoglobulină umană normală 2 g.

Fiecare flacon de 50 ml conţine imunoglobulină umană normală 5 g.

Fiecare flacon de 60 ml conţine imunoglobulină umană normală 6 g.

Fiecare flacon de 100 ml conţine imunoglobulină umană normală 10 g.

Fiecare flacon de 200 ml conţine imunoglobulină umană normală 20 g.

Fiecare flacon de 300 ml conţine imunoglobulină umană normală 30 g.

Distribuţie a subclaselor de Ig G (valori aproximative):

IgG aproximativ 60%

IgG2 aproximativ 32%

IgG3 aproximativ 7%

IgG4 aproximativ 1%

Conţinutul maxim de IgA este de 400 micrograme/ ml.

Fabricat din plasmă de la donatori umani.

Excipient(ți)

Acest medicament conţine 69 mg sodiu pe 100 ml, echivalent cu 3,45% din doza maximă zilnică

recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie perfuzabilă

Soluţia perfuzabilă este un lichid limpede până la uşor opalescent şi incolor până la uşor galben. pH-ul

soluţiei este 4,5 – 5,0, iar osmolalitatea este ≥ 240 mOsm/kg.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Terapie de substituţie pentru adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani), în:

 Sindroame de imunodeficienţă primară (IDP) cu producere scăzută de anticorpi (vezi pct. 4.4).

 Imunodeficienţe secundare (IDS) la pacienţi care suferă de infecţii severe sau recurente, cu

ineficienţa tratamentului antimicrobian şi fie eşec terapeutic dovedit al anticorpilor specifici

(ETDAS)*, fie concentraţii serice ale IgG de <4 g/l.

*ETDAS=eşecul obţinerii unei creşteri de cel puţin 2 ori a titrului de anticorpi anti-IgG după

administrarea de vaccinuri cu antigene pneumococice polizaharidice şi polipeptidice

Imunomodulare la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:

 Trombocitopenie imună primară (TIP), la pacienţii cu risc de sângerare crescut sau anterior

intervenţiilor chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite.

 Sindromul Guillain Barré

 Boala Kawasaki (în asociere cu acid acetilsalicilic; vezi pct. 4.2)

 Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)

 Neuropatie motorie multifocală (NMM).

4.2 Doze şi mod de administrare

Terapia de substituţie trebuie să fie iniţiată şi ţinută sub observaţie sub supravegherea unui medic cu

experienţă în tratamentul imunodeficienţelor.

Doze

Doza şi schema de administrare depind de indicaţia terapeutică.

Poate fi necesar ca doza să fie individualizată pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul

clinic. Doza bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare la pacienţii subponderali şi

supraponderali. La pacienţii supraponderali, doza trebuie să se bazeze pe greutatea corporală standard

fiziologică.

Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări.

Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară

Schema de administrare trebuie să atingă o concentraţie a imunoglobulinei G (IgG) (măsurată înainte

de administrarea următoarei doze) de cel puţin 6 g/l sau încadrată în intervalul de referinţă al valorilor

normale pentru vârsta populaţională. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin trei până la şase

luni de la iniţierea terapiei, până când se atinge echilibrul dorit (concentraţiile de IgG la starea de

echilibru). Doza iniţială recomandată este de 0,4 – 0,8 g/kg administrată o dată, urmată de o doză de

cel puţin 0,2 g/kg administrată la intervale de trei până la patru săptămâni.

Doza necesară pentru a atinge concentraţia de 6 g/l este de 0,2 – 0,8 g/kg şi lună.

Intervalul dintre administrări, după ce s-a atins starea de echilibru, variază între 3 şi 4 săptămâni.

Concentraţiile plasmatice minime trebuie să fie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa

infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor bacteriene, poate fi necesară creşterea dozelor, pentru a

obţine concentraţii plasmatice minime mai ridicate.

Imunodeficienţe secundare (definite la pct. 4.1)

Doza recomandată este de 0,2 – 0,4 g/kg la intervale de trei până la patru săptămâni.

Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie să fie măsurate şi evaluate în funcţie de incidenţa

infecţiei. Doza trebuie ajustată conform necesităţilor, pentru a se obţine protecţia optimă împotriva

infecţiilor: poate fi necesară o creştere la pacienţii cu infecţie persistentă; poate fi luată în considerare

o reducere a dozei odată ce infecţia pacientului se remite complet.

Trombocitopenie imună primară

Există două scheme de tratament alternative:

 O doză de 0,8 – 1g/kg, administrată în prima zi. Această doză poate fi repetată o dată în decurs

de 3 zile.

 O doză de 0,4 g/kg, administrată zilnic timp de două, până la cinci zile

 Tratamentul poate fi repetat dacă apar recăderi.

Sindromul Guillaine Barré

0,4 g/kg şi zi, timp de 5 zile (cu posibilitatea repetării dozei în caz de recidivă).

Boala Kawasaki

O doză de 2 g/kg administrată ca doză unică. Pacienţii trebuie trataţi concomitent cu acid acetilsalicilic.

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC):

Doză iniţială: 2 g/kg, în prize divizate, pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive.

Doză de întreţinere: 1 g/kg pe parcursul a 1 – 2 zile consecutive, la interval de 3 săptămâni.

Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al

tratamentului după 6 luni, tratamentul trebuie oprit.

Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza

răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară adaptarea

dozelor şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.

Neuropatie motorie multifocală (NMM)

Doză iniţială: 2 g/kg administrate pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive.

Doze de întreţinere: 1 g/kg la interval de 2 -4 săptămâni sau 2 g/kg la interval de 4 -8 săptămâni.

Efectul tratamentului trebuie evaluat la fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului

după 6 luni, tratamentul trebuie oprit.

Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza

răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară adaptarea

dozelor şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.

Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în următorul tabel:

Indicaţie Doză Frecvenţa injectărilor

Tratament de substituţie

Sindroame de imunodeficienţă Doză iniţială:

primară 0,4–0,8 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni

Doză de întreţinere:

0,2–0,8 g/kg

Imunodeficienţe secundare (așa 0,2–0,4 g/kg la interval de 3 – 4 săptămâni

cum sunt definite la pct. 4.1)

Imunomodulare

Trombocitopenie imună primară 0,8–1 g/kg în prima zi; această doză se poate repeta

o dată în decurs de 3 zile

sau

0,4 g/kg şi zi timp de 2 – 5 zile

Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile

Boala Kawasaki 2 g/kg într-o singură doză, concomitent cu acid

acetilsalicilic

Poliradiculoneuropatie Doză iniţială: în prize divizate, pe parcursul a 2 –

demielinizantă inflamatorie cronică 2 g/kg 5 zile consecutive

(PDIC)

Doză de întreţinere: la interval de 3 săptămâni, pe parcursul

1 g/kg a 1 – 2 zile consecutive

Indicaţie Doză Frecvenţa injectărilor

Neuropatie motorie multifocală Doză iniţială: pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive

(NMM) 2 g/kg

Doză de întreţinere:

1 g/kg la interval de 2 -4 săptămâni

sau

2 g/kg la interval de 4 -8 săptămâni, pe

parcursul a 2 – 5 zile

Copii şi adolescenţi

Schema terapeutică pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu este diferită de cea pentru adulţi, deoarece

dozele recomandate pentru fiecare indicație depind de greutatea corporală şi sunt ajustate în funcţie de

evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.

Insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile dovezi care să impună o ajustare a dozei.

Insuficienţă renală

Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic,

vezi pct. 4.4.

Vârstnici

Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic,

vezi pct. 4.4.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă

Octagam 10% trebuie administrat perfuzabil intravenos, cu o viteză iniţială de administrare de 0,01

ml/kg pe minut, timp de 30 de minute. Vezi pct. 4.4. În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie

redusă viteza de perfuzare sau trebuie oprită perfuzia. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare

poate fi crescută progresiv, până la un maxim de 0,12 ml/kg pe minut.

Linia de perfuzie poate fi spălată înainte şi după administrarea OCTAGAM, fie cu soluţie salină

normală, fie cu soluţie apoasă de dextroză 5%.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă (imunoglobuline umane) sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.

4.4 şi pct. 6.1).

Pacienţi cu deficit selectiv de IgA care au dezvoltat anticorpi anti-IgA, întrucât administrarea unui

medicament care conţine IgA poate duce la anafilaxie.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Acest medicament conţine 90 mg/ml maltoză, ca excipient. Maltoza poate interfera în analizele pentru

determinarea glicemiei, ducând la obţinerea de rezultate eronate de glicemie ridicată şi, în consecinţă,

la administrarea inadecvată de insulină, ceea ce poate determina stări periculoase de hipoglicemie şi

decesul. De asemenea, cazuri reale de hipoglicemie pot rămâne netratate, dacă starea de hipoglicemie

este mascată de rezultatele eronate de glicemie ridicată (vezi pct. 4.5). Pentru insuficienţă renală acută,

a se vedea mai jos.

Trasabilitate

Pentru îmbunătăţirea trasabilităţii medicamentelor biologice, numele şi numărul lotului

medicamentului administrat trebuie înregistrate în mod clar.

Precauţii de utilizare

Potenţialele complicaţii pot fi prevenite adeseori dacă se asigură faptul că pacienţii:

 nu prezintă sensibilitate la imunoglobulină umană normală după prima administrare lentă a

medicamentului (0,01 până la 0,02 ml/kg pe minut).

 sunt atent monitorizaţi pentru orice simptom pe tot parcursul perioadei de administrare. În

mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii

cărora li s-a schimbat medicamentul alternativ conţinând IgIV sau atunci când a trecut un

interval lung de timp de la ultima administrare trebuie monitorizaţi în timpul perfuzării iniţiale

şi în prima oră după administrarea primei perfuzii, pentru a observa eventualele reacţii adverse.

Toţi ceilalţi pacienţi trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 20 minute după

administrare.

La toţi pacienţii, administrarea i.v. de imunoglobuline necesită:

 hidratare adecvată înainte de iniţierea pefuzării de IgIV

 monitorizarea diurezei

 monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale creatininei

 evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5).

În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de perfuzare sau trebuie oprită perfuzia.

Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.

Reacţie la perfuzie

Anumite reacţii adverse (de exemplu cefalee, hiperemie facială, frisoane, mialgie, respiraţie

şuierătoare, tahicardie, lombalgie, greaţă şi hipotensiune arterială) pot fi legate de viteza de perfuzare.

Viteza de perfuzare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie

monitorizaţi atent şi trebuie urmărite cu atenţie orice simptome care pot să apară pe toată perioada

administrării.

Reacţiile adverse pot să apară mai frecvent:

 la pacienţii cărora li s-au administrat pentru prima dată imunoglobuline umane normale, în

rarele cazuri în care este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul

sau când există un interval prea mare de la perfuzarea anterioară.

 la pacienţii cu infecţie netratată sau inflamaţie cronică de fond.

Hipersensibilitate

Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.

Anafilaxia poate apărea în cazul pacienţilor

 cu IgA nedetectabilă sau care prezintă anticorpi anti-IgA

 care au tolerat un tratament anterior cu imunoglobulină umană normală.

În caz de şoc, se instituie tratamentul standard pentru şoc.

Tromboembolie

S-a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi evenimentele trombotice

cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral (inclusiv ischemie cerebrală), embolie

pulmonară şi tromboză venoasă profundă, care se presupune că sunt corelate cu o potenţială creştere a

vâscozităţii sângelui determinată de administrarea de doze mari de imunoglobulină la pacienţii cu risc.

Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul recomandării şi perfuzării i.v. a imunoglobulinelor la

pacienţii cu obezitate şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum

sunt vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau

episoade trombotice, tulburări trombofilice existente sau dobândite, perioade prelungite de imobilizare,

hipovolemie severă, boli care cresc vâscozitatea sângelui).

La pacienţii care prezintă un risc ridicat de reacţii adverse de tip tromboembolic, medicamentele care

conţin imunoglobulină cu administrare pe cale intravenoasă trebuie să fie administrate la un debit

minim de perfuzare şi în doza eficace cea mai redusă posibil.

Insuficienţă renală acută

La pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu imunoglobuline i.v s-au raportat cazuri de

insuficienţă renală acută. La majoritatea cazurilor au fost identificaţi factori de risc, cum sunt

insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, supraponderalitate, utilizarea

concomitentă de medicamente cu potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani.

Parametrii renali trebuie evaluaţi înainte de perfuzia i.v. a imunoglobulinelor, în special la pacienţii

consideraţi a prezenta un risc potenţial crescut de dezvoltare a insuficienţei renale acute, şi ulterior la

intervale periodice. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV

trebuie administrate cu o viteză de perfuzare minimă şi în doza minimă recomandată.

În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrării i.v. a

imunoglobulinelor.

Deoarece raportările de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea i.v. a

mai multor tipuri de medicamente autorizate care conţin Ig şi diverşi excipienţi cum sunt zahărul,

glucoza şi maltoza, în cazul medicamentelor care conţin zahăr ca şi conservant s-a înregistrat o rată

disproporţionată de reacţii adverse dintre toate medicamentele administrate. La pacienţii cu risc poate

fi luată în considerare administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin astfel de excipienţi.

Octagam 10% conţine maltoză (vezi lista excipienţilor de mai sus).

Sindrom de meningită aseptică (SMA)

S-a observat apariţia de cazuri de sindrom de meningită aseptică în asociere cu tratamentele cu

imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă. Sindromul apare, de obicei, la un interval de timp

cuprins între câteva ore şi 2 zile după începerea tratamentului cu imunoglobulină administrată pe cale

intravenoasă. Analizele lichidului cefalorahidian prezintă în mod frecvent rezultate pozitive la

pleocitoză, de până la câteva mii de celule pe mm3, în mod predominant de tip granulocitar şi niveluri

ridicate de proteine de până la câteva sute de mg/dl.

Sindromul de meningită aseptică poate apărea mai frecvent în asociere cu tratamente cu doze ridicate

(2 g/kg) de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă.

La pacienţii care prezintă astfel de semne şi simptome trebuie să se efectueze un consult neurologic

amănunţit, inclusiv analize ale LCR, pentru a se exclude alte cauze ale meningitei.

Întreruperea tratamentului cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă a dus la dispariţia în

timp de câteva zile a sindromului de meningită aseptică, fără să rămână sechele.

Anemie hemolitică

Medicamentele care conțin imunoglobulină, cu administrare pe cale intravenoasă, pot conţine

anticorpi de grup sanguin, care pot acţiona ca hemolizine şi pot induce aderarea in vivo a

imunoglobulinei la eritrocite, detrminând o reacţie antiglobulinică pozitivă directă (testul Coombs) şi,

rareori, hemoliză. Anemia hemolitică poate să apară după o terapie cu imunoglobulină administrată pe

cale intravenoasă, din cauza accentuării sechestrării eritrocitelor. Pacienţii sub tratament cu

imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă trebuie să fie supravegheaţi pentru a depista semnele

clinice şi simptomele hemolizei. (Vezi pct. 4.8).

Neutropenie/Leucopenie

După tratamentul cu IgIV, au fost raportate o scădere tranzitorie a numărului de neutrofile şi/sau

episoade de neutropenie, uneori severe. Acest efect se produce de obicei în interval de ore sau zile

după administrarea IgIV şi se remite spontan în interval de 7 – 14 zile.

Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)

La pacienţii cărora li s-a administrat IgIV, au fost raportate câteva cazuri de edem pulmonar

necardiogen acut [leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)], prin urmare, această reacție

adversă nu poate fi exclusă în totalitate pentru Octagam, chiar dacă nu a fost observat până în prezent

niciun caz la administrarea de Octagam. LPALT este caracterizată de hipoxie severă, dispnee, tahipnee,

cianoză, febră şi hipotensiune arterială. Simptomele de LPALT apar de obicei în timpul sau în interval

de 6 ore de la transfuzie, deseori în interval de 1 – 2 ore. Prin urmare, persoanele cărora li se

administrează IgIV trebuie monitorizate în scopul depistării şi perfuzia trebuie oprită imediat în caz de

reacţii adverse pulmonare. LPALT este o afecţiune potenţial ameninţătoare de viaţă, care necesită

tratament imediat la o unitate de terapie intensivă.

Interferenţa cu testele serologice

După administrarea de imunoglobuline, din cauza transferului pasiv de diverşi anticorpi în sângele

pacientului, pot apărea rezultate fals pozitive la testările serologice.

Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera

cu anumite teste serologice pentru detectarea alo-anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul

antiglobulinic direct (DAT, testul Coombs direct).

Microorganisme transmisibile

Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor obţinute din

sânge uman sau plasmă includ selectarea donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi al rezervelor de

plasmă pentru markerii infecţioşi specifici şi includerea în procesul de producţie a procedurilor

validate pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Când se administrează medicamente preparate din

sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate posibilitatea transmiterii unor microorganisme

infecţioase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru virusurile nou-apărute şi alte microorganisme patogene.

Măsurile aplicate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, HBV şi HCV.

Procedurile de inactivare/îndepărtare virală pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate

cum sunt virusul hepatitei A sau parvovirusul B19.

Există o experienţă clinică liniştitoare cu privire la imposibilitatea transmiterii hepatitei A sau a

parvovirusului B19 prin intermediul medicamentelor care conţin imunoglobuline şi se presupune, de

asemenea, că anticorpii conţinuţi au o contribuţie reală la siguranţa virală.

Informaţii importante despre unele componente ale Octagam 10%

Acest medicament conţine 69 mg sodiu pe flacon de 100 ml, echivalent cu 3,45% din doza maximă

zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Viteză de sedimentare a hematiilor crescută (test fals pozitiv)

La pacienţii trataţi cu IgIV, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) poate fi fals crescută (creştere

fără cauze inflamatorii).

Supraîncărcare circulatorie (volemică)

Supraîncărcarea circulatorie (volemică) poate apărea când volumul IgIV perfuzat (sau orice alt

medicament derivat din plasmă sau sânge) și alte soluții perfuzabile administrate concomitent

determină hipervolemie acută și edem pulmonar acut.

Reacţii la locul de injectare:

Au fost identificate reacţii la locul injectării care pot include extravazare, eritem la locul de perfuzare,

prurit la locul de perfuzare și simptome similare.

Copii şi adolescenţi

Atenţionările şi precauţiile enumerate se aplică atât adulţilor, cât şi copiilor.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Vaccinuri care conţin virusuri vii atenuate

Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate cum

sunt cele pentru rujeolă, rubeolă, oreion şi varicelă, pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni până la

3 luni. După administrarea acestui medicament este necesară o perioadă de cel puţin 3 luni înainte de

utilizarea de vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, eficacitatea vaccinului poate fi

diminuată pentru un interval de până la un an. Ca urmare, la pacienţii cărora li se administrează vaccin

rujeolic trebuie să se determine titrul anticorpilor.

Diuretice de ansă

A se evita administrarea concomitentă de diuretice de ansă.

Testarea glicemiei

Unele tipuri de sisteme de testare a glicemiei (de exemplu, sistemele care utilizează metode care se

bazează pe glucozo-dehidrogenază piroloquinolin-quinonă (GDH PQQ) sau pe glucoză-colorant-

oxidoreductază) pot interpreta în mod fals maltoza (90 mg/ml) conţinută în Octagam 10% drept

glucoză. Acest lucru poate duce la indicarea unei concentraţii plasmatice fals crescute a glucozei în

perioada perfuzării şi timp de încă 15 ore de la terminarea acesteia şi, în consecinţă, poate determina

administrarea inadecvată de insulină, care poate duce la hipoglicemie care poate pune viaţa în pericol

sau poate fi chiar letală. De asemenea, cazurile reale de hipoglicemie pot rămâne netratate, dacă

hipoglicemia este mascată de valoarile fals crescute ale glicemiei. În consecinţă, când se utilizează

Octagam 10% sau alte medicamente administrate parenteral care conţin maltoză, măsurarea glicemiei

trebuie realizată printr-o metodă specifică pentru glucoză.

Informaţiile sistemului de testare a glicemiei, incluzând testele tip strip, trebuie analizate cu atenţie,

pentru a stabili dacă sistemul este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral

medicamente care conţin maltoză. Pentru orice nelămuriri, vă rugăm să luaţi legătura cu producătorul

sistemului de testare pentru glicemie, pentru a stabili dacă este adecvat pentru utilizare în cazul în care

se administrează parenteral medicamente care conţin maltoză.

Copii şi adolescenţi

Interacţiunile enumerate se aplică atât adulţilor, cât şi copiilor.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice

controlate şi, ca urmare, acesta trebuie administrat cu precauţie la gravide şi la mamele care alăptează.

S-a demonstrat că medicamentele pe bază de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă

traversează placenta, în proporţie crescută în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Experienţa

clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii,

fătului şi nou-născutului.

Alăptarea

Imunoglobulinele se excretă în laptele uman. Nu se anticipează efecte negative asupra

nou-născuţilor/sugarilor.

Fertilitatea

Experienţa clinică de utilizare a imunoglobulinelor indică faptul că nu se preconizează efecte nocive

asupra fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Octagam 10% nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii care se confruntă cu reacţii adverse în

timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să dispară, înainte de a conduce vehicule sau de a

folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacţiile adverse cauzate de imunoglobulinele umane normale (în ordine descrescătoare a frecvenţei)

includ (vezi şi pct. 4.4):

 frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune

arterială şi lombalgii moderate.

 reacţii hemolitice reversibile; în special la pacienţii cu grup sanguin A, B şi AB şi (rar) anemie

hemolitică care necesită transfuzie.

 (rar) o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă

pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările anterioare.

 (rar) reacţii cutanate tranzitorii (inclusiv lupus eritematos cutanat – cu frecvență necunoscută).

 (foarte rar) reacţii tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral,

embolie pulmonară, tromboze venoase profunde.

 cazuri de meningită aseptică reversibilă.

 cazuri de creşteri ale creatininemiei şi/sau apariţia insuficienţei renale acute.

 cazuri de leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT).

Racţiile adverse sub formă de tabel

Tabelul de mai jos conţine reacţiile adverse clasificate conform MedDRA pe aparate, sisteme și

organe (ASO şi termeni preferaţi).

Frecvenţa de apariţie a fost evaluată conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente

(≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare

(< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de organe, reacţiile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a

gravităţii.

Frecvenţa reacţiilor adverse la medicamente în studiile clinice cu Octagam

Clasificarea sistemică a organelor Reacţie adversă Frecvenţa per Frecvenţa per

MeDRA (SOC) în funcţie de pacient administrare

secvenţă:

Tulburări ale sistemului imunitar (vezi hipersensibilitate foarte frecvent frecvent

pct. 4.4)

Tulburări ale sistemului nervos cefalee foarte frecvent frecvent

Tulburări gastro-intestinale greaţă frecvent mai puţin frecvent

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului eczemă frecvent mai puţin frecvent

subcutanat

Tulburări musculo-scheletice şi ale dureri lombare frecvent mai puţin frecvent

ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi la nivelul locului frecvent mai puţin frecvent

febră;

de administrare frecvent mai puţin frecvent

fatigabilitate;

frecvent mai puţin frecvent

reacţie la locul

injectării

frecvent mai puţin frecvent

frisoane;

mai puţin frecvent mai puţin frecvent

dureri toracice

Următoarele reacţii au fost raportate pe baza experienţei de după punerea pe piaţă a Octagam.

Frecvenţele pentru reacţiile raportate după punerea pe piaţă nu pot fi estimate din datele disponibile.

Clasificarea sistemică a organelor MeDRA Reacţie adversă (nivelul Frecvenţă

(SOC) în funcţie de secvenţă termenului preferat)

Tulburări hematologice şi limfatice anemie hemolitică necunoscut

leucopenie; necunoscut

Tulburări ale sistemului imunitar (vezi pct. 4.4) şoc anafilactic; necunoscut

reacţie anafilactică; necunoscut

reacţie anafilactoidă; necunoscut

angioedem; necunoscut

edemul feţei necunoscut

Tulburări metabolice şi nutriţionale retenţie de lichid necunoscut

(pseudo) hiponatremie necunoscut

Tulburări psihiatrice stare de confuzie necunoscut

agitaţie necunoscut

anxietate necunoscut

stare de nervozitate necunoscut

Tulburări ale sistemului nervos accident vascular cerebral (vezi necunoscut

pct. 4.4);

meningită aseptică; necunoscut

pierderea conştienţei; necunoscut

turburări ale vorbirii; necunoscut

migrenă; necunoscut

ameţeli; necunoscut

hipoestezie; necunoscut

parestezii necunoscut

fotofobie; necunoscut

tremur necunoscut

Tulburări oculare afectarea vederii necunoscut

Tulburări cardiace infarct miocardic (vezi pct. 4.4); necunoscut

angină pectorală; necunoscut

bradicardie; necunoscut

tahicardie; necunoscut

palpitaţii; necunoscut

cianoză necunoscut

Tulburări vasculare tromboză (vezi pct. 4.4); necunoscut

colaps circulatoriu; necunoscut

insuficiență circulatorie necunoscut

periferică;

flebită; necunoscut

hipotensiune; necunoscut

hipertensiune necunoscut

paloare necunoscut

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale insuficienţă respiratorie; necunoscut

embolism pulmonar (vezi pct. necunoscut

4.4);

edem pulmonar; necunoscut

spasm bronşic; necunoscut

hipoxie; necunoscut

dispnee; necunoscut

tuse necunoscut

Tulburări gastro-intestinale vărsături; necunoscut

diaree; necunoscut

dureri abdominale necunoscut

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat exfolierea pielii; necunoscut

urticarie; necunoscut

erupţie; necunoscut

erupţie cutanată eritematoasă; necunoscut

dermatită; necunoscut

prurit; necunoscut

alopecie necunoscut

eritem necunoscut

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului artralgie necunoscut

conjunctiv mialgie necunoscut

durere la nivelul extremităţilor necunoscut

dureri de gât; necunoscut

spasme musculare; necunoscut

slăbiciune musculară; necunoscut

rigiditate musculo-scheletică necunoscut

Tulburări renale şi ale căilor urinare insuficienţă renală acută (vezi necunoscut

pct. 4.4);

durere renală necunoscut

Tulburări generale şi la nivelul locului de edem; necunoscut

administrare afecţiune asemănătoare gripei; necunoscut

bufeuri; necunoscut

eritem feţei; necunoscut

senzaţie de frig; necunoscut

senzaţie de căldură; necunoscut

hiperhidroză; necunoscut

indispoziţie; necunoscut

stare de disconfort toracic; necunoscut

astenie; necunoscut

letargie; necunoscut

senzaţie de arsură; necunoscut

Investigaţii diagnostice valori serice crescute ale necunoscut

enzimelor hepatice;

valori fals pozitive ale glicemiei necunoscut

(vezi pct. 4.4);

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, cum ar fi reacţiile de hipersensibilitate,

tromboembolismul, insuficienţa renală acută, sindromul de meningită aseptică şi anemia hemolitică

vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi

În studiile clinice cu Octagam, cea mai mare parte a reacţiilor adverse observate la copii sunt

considerate uşoare şi multe dintre acestea au răspuns la măsuri simple, cum ar fi reducerea vitezei de

perfuzare sau întreruperea temporară a perfuzării. Referitor la tipul acestor reacţii adverse, toate au

fost identificate ca fiind comune pentru medicamentele pe bază de imunoglobulină administrată pe

cale intravenoasă. Cea mai frecventă reacţie adversă observată la copii şi adolscenţi a fost cefalea.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţi cu risc,

incluzând pacienţi vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă cardiacă sau renală (vezi pct. 4.4).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline, imunoglobulină umană normală pentru

administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02.

Imunoglobulina umană normală conţine, în principal, imunglobulină umană normală G (IgG) cu un

spectru larg de anticorpi împotriva agenţilor patogeni.

Imunoglobulina umană normală conţine toţi anticorpii IgG prezenţi la populaţia normală. Este

preparată de obicei din rezerve de plasmă provenind de la minimum 1000 de donatori. Are o

distribuţie a subclaselor de imunoglobulină IgG care sunt într-o proporţie similară cu cea a plasmei

umane native. Administrarea acestui medicament în dozele recomandate poate restabili valorile

normale ale imunoglobulinei G, scăzute patologic.

Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii decât terapia de substituţie nu este pe deplin elucidat.

Studii clinice

Într-un studiu prospectiv, deschis, multicentric de fază III, a fost evaluată eficacitatea şi siguranţa

Octagam 10% la pacienţii cu purpură trombocitopenică imună (idiopatică) (PTI). Octagam 10% a fost

administrat 2 zile consecutiv, în doze de câte 1 gram/kg şi zi, iar pacienţii au fost ţinuţi sub observaţie

pe o perioadă de 21 de zile şi au fost examinaţi în a 63-a zi după administrare. Parametrii hematologici

au fost evaluaţi în zilele 2 până la 7, ziua 14 şi ziua 21.

În acest studiu au fost incluşi 31 de subiecţi; 15 prezentau purpură trombocitopenică imună cronică, 15

erau recent diagnosticaţi, iar 1 subiect a fost inclus incorect în studiu (nu era diagnosticat cu PTI) şi a

fost în consecinţă exclus din analiza eficacităţii.

În total, 25 dintre subiecţi (83%) au prezentat răspuns clinic. Un procent mai mare de subiecţi care au

prezentat răspuns clinic a fost observat în grupul celor recent diagnosticaţi (93%) comparativ cu

grupul celor cu PTI cronică (73%). La subiecţii care au prezentat un răspuns clinic, timpul mediu de

răspuns al trombocitelor a fost de 2 zile, cu o oscilaţie cuprinsă în intervalul de 1 până la 5 zile.

La 24 dintre subiecţi (77%), Octagam 10% a fost administrat cu viteza maximă admisă de perfuzare de

0,06 ml/kg pe minut. Conform modificării de protocol, la 2 dintre pacienţii incluşi în acest studiu,

medicamentul a fost administrat cu o viteză de 0,08 ml/kg pe minut; acest tip de administrare a fost

lipsit de evenimente la ambii subiecţi. În continuarea acestui studiu în desfăşurare, la 22 dintre subiecţi

medicamentul a fost administrat cu o viteză maximă permisă de perfuzare de 0,12 ml/kg pe minut.

La 9 din 62 de administrări (14,5%) au fost observate evenimente adverse la tratament legate de

administrarea perfuzabilă. Cel mai frecvent eveniment advers legat de administrarea medicamentului a

fost cefaleea, urmată de tahicardie şi febră. Nu au existat cazuri de hemoliză legate de medicamentul

studiat. Nu au fost administrate pretratamente pentru a diminua intolerabilitatea legată de

administrarea perfuzabilă.

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC):

Un studiu retrospectiv a fost efectuat pe baza datelor clinice provenind de la 46 de pacienţi cu

polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC), care au fost trataţi cu Octagam 5%.

Analiza eficacităţii a fost efectuată la un grup de 24 de pacienţi, dintre care 11 netratați anterior

(grupul 1), iar 13 nu au fost trataţi cu imoglobuline în decurs de 12 săptămâni înainte de începerea

terapiei cu Octagam 5% (grupul 2). Grupul 3 a fost alcătuit din alţi 13 pacienţi, care au fost trataţi în

prealabil cu imoglobuline (imoglobuline administrate timp de 12 săptămâni înainte de începerea

administrării de Octagam 5%). Tratamentul a fost considerat ca fiind eficace dacă scala ONLS

(Overall Neuropathy Limitations Scale) a scăzut cu cel puţin un punct în timp de 4 luni de la începerea

tratamentului. La grupurile 1 şi 2, rezultatele au indicat o reducere semnificativă (p=0,02) la 41,7% din

pacienţi. Din grupul 3 (pacienţi trataţi în prealabil cu IgIV), numai 3 din 13 pacienţi (23,08%) au

prezentat o ameliorare pe scala ONLS, în timp ce ceilalţi 10 pacienţi au rămas într-o stare stabilă. La

pacienţii trataţi în prealabil cu IgIV nu mai era de aşteptat nicio ameliorare semnificativă a rezultatelor

ONLS.

Vârsta medie a pacienţilor examinaţi a fost de 65 de ani şi este mai mare decât vârsta pacienţilor din

alte studii referitoare la PDIC. Răspunsul la tratament a fost mai redus la pacienţii cu vârsta peste 65

de ani, faţă de pacienţii mai tineri. Această observaţie corespunde datelor publicate anterior.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost efectuate studii clinice specifice cu Octagam 10% pentru copii şi adolescenţi.

Cu toate acestea, a fost efectuat un studiu clinic prospectiv deschis de fază III cu Octagam 5%, pe un

lot de 17 pacienţi copii/adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10,5 şi 16,8 ani şi vârsta medie de 14,0

ani), care sufereau de imunodeficienţe primare. Pacienţii au fost trataţi pe o perioadă de 6 luni.

Eficacitatea clinică a fost satisfăcătoare, numărul de zile cu infecţii sau febră şi numărul de zile de

absenţă de la şcoală fiind scăzut, iar tipul şi gravitatea infecţiilor fiind comparabil cu cele observate la

populaţia normală. Nu s-au observat infecţii grave, care să necesite spitalizare. De asemenea, este

demn de luat in seamă faptul că numărul de episoade infecţioase a fost mai redus când concentraţiile

de IgG în plasma sanguină au fost menţinute la aproximativ 6 g/l, decât atunci când concentraţiile de

IgG în plasma sanguină au fost menţinute la aproximativ 4 g/l.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Imunoglobulina umană normală este imediat şi complet biodisponibilă în circulaţia sistemică după

administrarea intravenoasă. Este distribuită relativ rapid între plasmă şi lichidul extravascular; după

aproximativ 3-5 zile se atinge un echilibru între compartimentele intravascular şi extravascular.

Imunoglobulina umană normală are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cuprins în

intervalul 26 până la 41 zile, aşa cum a fost determinat la pacienţii cu imunodeficienţe. Acest timpde

înjumătăţire plasmatică prin eliminare poate varia de la pacient la pacient, mai ales în cazurile de

imunodeficienţă primară. Pentru Octagam 10% nu au fost obţinute informaţii privind studii formale de

farmacocinetică la pacienţii cu imunodeficienţă.

Imunoglobulina G (IgG) şi complexele IgG sunt distruse la nivelul celulelor sistemului

reticuloendotelial.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost efectuate studii clinice specifice cu Octagam 10% pentru copii şi adolescenţi.

Cu toate acestea, a fost efectuat un studiu clinic prospectiv deschis de fază III cu Octagam 5%, pe un

lot de 17 pacienţi copii/adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10,5 şi 16,8 ani şi vârsta medie de 14,0

ani), care sufereau de imunodeficienţe primare. Pacienţii au fost trataţi pe o perioadă de 6 luni.

Pe parcursul perioadei de tratament, valoarea medie a concentraţiei C în stare stabilă a fost de 11,1

max

± 1,9 g/l, concentraţia plasmatică medie fiind de 6,2 ± 1,8 g/l. Timpul de înjumătăţire plasmatică a

cantităţii totale de IgG a fost de 36 ± 11 zile, cu o medie de 34 de zile. Volumul de distribuţie a

cantităţii totale de IgG a fost de 3,7 ± 1,4, iar viteza de eliminare din organism a fost de 0,07 ± 0,02

l/zi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman. Apariţia anticorpilor împotriva

proteinelor heterogene nu permite efectuarea unor studii privind toxicitatea după doze repetate,

genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale. Deoarece experienţa clinică nu

a demonstrat potenţial carcinogen pentru imunoglobuline, nu s-au efectuat studii experimentale la

specii heterogene.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Maltoză

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente și

cu niciun alt produs pe bază de IgIV.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela.

A se ţine ambalajul primar în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Medicamentul poate fi scos din frigider pentru o singură perioadă de până la 9 luni (fără a depăşi data

de expirare) şi păstrat la o temperatură sub 25 °C. La finalul acestei perioade medicamentul nu va mai

fi refrigerat şi va fi aruncat. Data la care medicamentul a fost scos din frigider va fi menţionată pe

cutie.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Mărimi de ambalaj:

2 g în 20 ml

5 g în 50 ml

6 g în 60 ml

10 g în 100 ml

20 g în 200 ml

3 x 10 g în 3 x 100 ml

3 x 20 g în 3 x 200 ml

30 g în 300 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

20 ml de soluţie în flacon de 30 ml.

50 ml de soluţie în flacon de 70 ml.

60 ml de soluţie în flacon de 70 ml.

100 ml de soluţie în flacon de 100 ml.

200 ml de soluţie în flacon de 250 ml.

300 ml de soluţie în flacon de 300 ml.

Flacoanele sunt fabricate din sticlă de tip II cu dopuri din cauciuc bromobutilic.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau temperatura corpului.

Soluţia trebuie să fie limpede până la uşor opalescentă şi incoloră sau galben-deschis.

Soluţiile care sunt tulburi sau care prezintă depuneri nu trebuie utilizate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Datorită posibilităţii de contaminare bacteriană, orice conţinut rămas trebuie aruncat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Octapharma (IP) SPRL

Allée de la Recherche 65

1070 Anderlecht

Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10959/2018/01-08

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Septembrie 2009

Reînnoirea autorizației – August 2018

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2019