Nurofen Duo Max 200 mg/ 500 mg comprimate filmate

Prospect Nurofen Duo Max 200 mg/ 500 mg comprimate filmate

Producator: 

Clasa ATC: – Aparat musculoscheletal, medicamente antiinflamatoare și antireumatice,

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15482/2024/01-02-03-04-05-06-07-08-09 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Nurofen Duo Max 200 mg/ 500 mg comprimate filmate

2 COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține ibuprofen 200 mg și paracetamol 500 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3 FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat (comprimat)

Comprimate filmate de formă ovală, de culoare albă până la aproape albă, sidefat, marcate cu un helix.

4 DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Pentru tratamentul de scurtă durată al durerii ușoare până la moderate asociată cu migrenă, cefalee,

dureri de spate, dureri menstruale, dureri dentare, dureri reumatice și musculare, durere determinată de

artrită de intensitate scăzută, simptome de răceală și gripă, dureri în gât și febră. Acest medicament

este adecvat, în special, pentru durerea care care nu a fost ameliorată de ibuprofen sau paracetamol

administrate separat.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Doar pentru administrare de scurtă durată (nu mai mult de 3 zile).

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară ameliorării

simptomelor (vezi pct. 4.4). Pacientul trebuie să consulte un medic dacă simptomele persistă sau se

agravează sau dacă este necesară administrarea acestui medicament pentru mai mult de 3 zile.

Acest medicament este pentru administrare de scurtă durată și nu este recomandat pentru utilizare mai

mult de 3 zile.

Adulți: Se va administra un comprimat de maxim 3 ori pe zi, cu apă. Intervalul dintre doze va fi de cel

puţin 6 ore.

Dacă administrarea dozei de un comprimat nu controlează simptomele, pot fi administrate cel mult

două comprimate, de maxim trei ori pe zi. Se va lăsa un interval de cel puțin șase ore între doze.

Nu se vor administra mai mult de șase comprimate (1200 mg ibuprofen, 3000 mg paracetamol) pe o

perioadă de 24 de ore.

Pentru a minimiza reacțiile adverse, se recomandă ca pacienții să administreze acest medicament

împreună cu alimente.

Vârstnici: Nu sunt necesare modificări speciale ale dozelor ( vezi pct. 4.4).

Vârstnicii au un risc crescut de a manifesta consecințe grave ale reacțiilor adverse. Dacă AINS sunt

considerate necesare, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă de

timp posibilă. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru hemoragia gastro-intestinală în

timpul terapiei cu AINS.

Copii și adolescenți

Nu trebuie administrat la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Pentru a minimiza reacțiile adverse, se recomandă ca pacienții să administreze acest medicament

împreună cu alimente.

4.3 Contraindicații

Acest medicament este contraindicat:

La pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanțele active sau la oricare dintre excipienții

enumerați la pct. 6.1.

În cazul utilizării concomitente cu alte medicamente care conțin paracetamol – risc crescut de reacţii

adverse grave (vezi pct. 4.5).

La pacienții cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, angioedem,

astm, rinită sau urticarie) asociate cu acidul acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare

nesteroidiene (AINS).

La pacienții cu boală activă sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie (două sau mai multe

episoade distincte de ulcerație sau sângerări demonstrate).

La pacienții cu antecedente sau cu ulcerații/perforații gastrointestinale sau hemoragii existente,

inclusiv cele asociate cu AINS (vezi pct. 4.4).

Pacienții cu tulburări de coagulare.

La pacienți cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă severă

(clasa IV NYHA) (vezi pct. 4.4).

În cazul utilizării concomitente cu alte medicamente care conțin AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai

ciclooxigenazei-2 (COX-2) și acid acetilsalicilic în doze mari de 75 mg pe zi – risc crescut de reacții

adverse (vezi pct. 4.5).

În timpul ultimului trimestru de sarcină, din cauza riscului de închidere prematură a canalului arterial

fetal, cu posibilă hipertensiune pulmonară (vezi pct. 4.6)

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Acest medicament este pentru utilizare pe termen scurt și nu este recomandat pentru utilizare mai mult

de 3 zile.

Nu depășiți doza recomandată.

Dacă simptomele persistă, consultați medicul.

A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.

Paracetamol:

Se recomandă precauție în administrarea paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală severă sau

insuficiență hepatică severă. Pericolul supradozajului cu paracetamol este mai mare la pacienții cu

boală hepatică alcoolică fără ciroză. A nu se administra împreună cu alte medicamente care conțin

paracetamol. În cazul unui supradozaj trebuie solicitat imediat consult medical, chiar dacă pacientul se

simte bine, din cauza riscului de afectare hepatică gravă și întârziată (vezi pct. 4.9).

Se recomandă prudență în cazul administrării concomitente a paracetamolului cu flucloxacilină din

cauza riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (HAGMA), în special la

pacienții cu insuficiență renală severă, sepsis, malnutriție și alte surse de deficiență de glutation (de

exemplu, alcoolism cronic), precum și la cei care utilizează doze zilnice maxime de paracetamol. Se

recomandă o monitorizare atentă, inclusiv măsurarea 5-oxoprolinei urinare.

Ibuprofen

Reacțiile adverse nedorite pot fi minimizate prin utilizarea dozei minime eficace pentru cea mai scurtă

perioadă necesară pentru a ține sub control simptomele (vezi pct. 4.2, precum și riscurile

gastrointestinale și cardiovasculare de mai jos) și prin administrarea de către pacienți a dozei împreună

cu alimente (vezi pct. 4.2).

Vârstnici:

Persoanele vârstnice prezintă o frecvență crescută de reacții adverse la AINS, în special sângerări și

perforație gastrointestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Este necesară prudență la pacienții cu anumite afecțiuni:

Tulburări respiratorii:

La pacienții care suferă sau care au antecedente de astm bronșic sau de boli alergice s-a raportat că

AINS exacerbează bronhospasmul.

LES și boala mixtă de țesut conjunctiv:

La pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boala mixtă de țesut conjunctiv poate exista un risc

crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente:

Nurofen Duo Max poate masca simptomele de infecție, ceea ce poate duce la inițierea tardivă a

tratamentului adecvat și astfel la agravarea evoluției infecției. Acest lucru a fost observat în cazul

pneumoniei comunitare și complicațiilor bacteriene la varicelă. Când Nurofen Duo Max este

administrat pentru reducerea febrei sau a durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea

infecției. Pacienții care nu sunt internați trebuie să consulte un doctor în cazul în care simptomele

persistă sau se agravează.

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

Pentru pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă

ușoară până la moderată este necesară o monitorizare și consiliere medicală adecvate, deoarece s-au

raportat retenție lichidiană, hipertensiune arterială și edem în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) se poate

asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau

accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că ibuprofen în doză mică

(de exemplu ≤ 1200 mg/zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasa II-III NYHA),

boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați

cu ibuprofen numai după o evaluare atentă, iar administrarea de doze mari (2400 mg/zi) trebuie evitată.

Se impune o analiză atentă înainte de inițierea tratamentului pe termen lung la pacienții cu factori de

risc de evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,

fumat) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

Insuficiență cardiovasculară, renală și hepatică:

Administrarea unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor

și poate exacerba insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc pentru astfel de reacții sunt cei cu

insuficiență renală, insuficiență cardiacă, insuficiență hepatică, cei care folosesc diuretice și vârstnicii.

Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți. Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienți care

dezvoltă insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).

Se recomandă reducerea dozei la pacienții care prezintă semne de agravare a funcției hepatice.

Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienți care dezvoltă insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Efecte gastrointestinale:

AINS trebuie administrate cu precauție la pacienții cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită

ulcerativă, boală Crohn) deoarece există riscul de exacerbare a acestor afecțiuni (vezi pct. 4.8).

Sângerările, ulcerația și perforația gastro-intestinale (GI), care pot fi fatale, au fost raportate în

asociere cu toate AINS, în orice moment pe durata tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare

sau cu antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sângerări, ulcerație sau perforație gastrointestinală este mai ridicat la creșterea dozelor de

AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă există complicații precum hemoragia sau

perforația (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. La acești pacienți, tratamentul trebuie inițiat cu cea mai mică

doză disponibilă. Tratamentul de asociere cu agenți protectori (de exemplu misoprostol sau inhibitori

ai pompei de protoni) trebuie luat în considerare pentru acești pacienți și, de asemenea, pentru

pacienții care necesită concomitent acid acetilsalicilic în doze mici sau alte medicamente care pot

crește riscul gastrointestinal (vezi mai jos și pct. 4.5).

Pacienții cu istoric de toxicitate gastrointestinală, cu precădere cei vârstnici, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobișnuite (în special sângerările gastrointestinale), în special în fazele inițiale

ale tratamentului.

Se recomandă precauție la pacienții care primesc medicație concomitentă care ar putea crește riscul de

ulcerație sau sângerări, precum corticosteroizii orali, anticoagulante precum warfarină, inhibitori

selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagreganți plachetari, precum acidul acetilsalicilic (vezi pct.

4.5).

Tratamentul cu medicamente care conțin ibuprofen trebuie întrerupt imediat la apariția sângerărilor

sau a ulcerației gastrointestinale.

Reacții cutanate severe

În asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacții adverse grave, câteva letale , inclusiv

dermatita exfoliativă, sindromul Stevens- Johnson și necroliza epidermică toxică ( vezi pct. 4.8).

Pacienții par să aibă cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului, iar în

majoritatea cazurilor, reacțiile apar în prima lună de tratament. Pustuloza exantematică generalizată

acută (PEGA) a fost raportată în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Administrarea

acestui medicament trebuie întreruptă imediat la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții

cutanate severe, cum ar fi erupție cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoaselor sau alte semne de

hipersensibilitate.

Reducerea fertilității la femei:

Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazei/ prostaglandinelor pot

afecta fertilitatea la femei printr-un efect asupra ovulației și nu este recomandat femeilor care doresc

să rămână gravide. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului. În cazul femeilor care au

dificultăți în conceperea unui copil sau care sunt în curs de investigare a infertilității, trebuie luată în

considerare întreruperea administrării medicamentului.

Excipienți cu efect cunoscut:

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23mg) per doză, adică practic, „nu conține

sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Acest medicament nu trebuie administrat împreună cu alte medicamente care conțin paracetamol,

ibuprofen, acid acetilsalicilic, salicilați sau cu orice alt medicament antiinflamator (AINS) decât la

indicația medicului.

Acest medicament (ca orice alt medicament care conține paracetamol) este contraindicat în asociere

cu alte medicamente care conțin paracetamol – risc crescut de efecte adverse grave (vezi pct. 4.3).

Trebuie să se manifeste prudență atunci când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilina,

deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat,

în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)

Acest medicament (ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) este contraindicat în

asociere cu:

Acidul acetilsalicilic, exceptând cazul în care acidul acetilsalicilic în doză mică (nu mai mult de 75 mg

zilnic) a fost recomandat de un medic, deoarece acesta poate crește riscul de apariție a reacțiilor

adverse (vezi pct. 4.4). Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv

efectul acidului acetilsalicilic în doză mică asupra agregării trombocitare atunci când aceste

medicamente sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor

date în practica clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung a

ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doză mică. Niciun efect

relevant clinic nu este considerat a fi probabil în utilizarea ocazională (vezi pct. 5.1).

Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, deoarece pot crește riscul de apariție a

reacţiilor adverse (vezi pct. 4.3).

Acest medicament (ca orice alt medicament care conține paracetamol) trebuie utilizat cu precauție în

combinație cu:

Colestiramină: Viteza de absorbție a paracetamolului este redusă de colestiramină. Prin urmare,

colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră dacă este necesară o analgezie maximă.

Metoclopramidă și domperidonă: Absorbția paracetamolului este crescută de metoclopramidă și

domperidonă. Cu toate acestea, nu este necesar să se evite utilizarea concomitentă.

Warfarină: Efectul anticoagulant al warfarinei și al altor cumarine poate fi potențat de utilizarea

regulată și prelungită a paracetamolului cu risc crescut de sângerare; dozele ocazionale nu au un efect

semnificativ.

Acest medicament (ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) trebuie utilizat cu

precauție în combinație cu:

Anticoagulante: AINS pot crește efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive (inhibitori ECA și antagoniști ai angiotensinei II) și diuretice: AINS pot reduce

efectele acestor medicamente. La unii pacienți cu funcția renală compromisă (de exemplu, pacienți

deshidratați sau vârstnici cu funcția renală compromisă), utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA

sau antagoniștilor angiotensinei II și a medicamentelor care inhibă ciclooxigenazele poate duce la

deteriorarea suplimentară a funcției renale, inclusiv la o posibilă insuficiență renală acută, care este de

obicei reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie luate în considerare în cazul pacienților care iau

inhibitori COX-2 concomitent cu inhibitori ECA sau antagoniști ai angiotensinei II. Prin urmare,

combinația trebuie administrată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați în mod

adecvat și trebuie avută în vedere monitorizarea funcției renale la inițierea terapiei concomitente,

precum și periodic, după inițiere. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate a AINS.

Antiagregantele plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de

sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce GFR și pot crește

nivelurile de glicozide în plasmă.

Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate.

Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Litiu: Reducerea eliminării litiului.

Metotrexat: Reducerea eliminării metotrexatului.

Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece

AINS pot reduce efectul acestui medicament.

Antibiotice din clasa chinolonelor: Datele la animale arată că AINS pot crește riscul de convulsii

asociate cu chinolonele. Pacienții care iau AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii.

Tacrolimus: Posibil risc de nefrotoxicitate crescut când AINS se administrează împreună cu

tacrolimus.

Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică când AINS se administrează împreună cu

zidovudină. Există dovezi privind un risc crescut de hemartroze și hematoame la pacienții cu hemofilie

HIV pozitivi care primesc tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Nu există experiență de utilizare a acestui medicament la om în timpul sarcinii.

Paracetamol

Un volum mare de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau a

toxicităților la făt/nou-născut. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la

paracetamol în uter prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi

utilizat în timpul sarcinii, însă se va utiliza cea mai mică doză eficientă pentru cel mai scurt interval de

timp și se va administra cât mai rar posibil.

Ibuprofen

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ dezvoltarea sarcinii și/sau a

embrionului/fătului. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort

spontan și de malformație cardiacă și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de

prostaglandine în stadiile incipiente ale sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a fost

crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se poate considera că riscul crește odată cu

doza și durata tratamentului. Studiile la animal au demonstrat că administrarea unui inhibitor de

sinteză a prostaglandinelor duce la o creștere a pierderii pre și post-implantare și mortalitate embrio-

fetală. În plus, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor de sinteză a prostaglandinelor în timpul

perioadei de organogeneză, s-au raportat incidențe crescute ale unor malformații diferite, inclusiv

cardiovasculare.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios ca

urmare a disfuncției renale fetale. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de

obicei reversibilă la întreruperea acestuia. În plus, au fost raportate cazuri de constricție a canalului

arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea fiind

rezolvate după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al doilea trimestru

de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este neapărat necesar. Dacă se utilizează

ibuprofen de către o femeie care încearcă să rămână însărcinată, sau în timpul primului sau celui de-al

doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie ținută cât mai scăzută și durata tratamentului să fie cât

mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial

trebuie luată în considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna a

20-a de sarcină. Ibuprofenul trebuie întrerupt în cazul în care se constată oligohidramnios sau

constricția canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii de sinteză a prostaglandinelor pot

expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune

pulmonară);

• disfuncție renală (a se vedea mai sus);

mama și nou născutul, la sfârșitul sarcinii, la:

• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate avea loc chiar și la

doze foarte scăzute;

• inhibarea contracțiilor uterine reflectate în întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.

4.3).

Prin urmare, dacă este posibil, utilizarea acestui medicament trebuie evitată în primele șase luni de

sarcină și contraindicată în ultimele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.3).

Alăptarea

Ibuprofenul și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici (0,0008% din doza maternă) în laptele

matern. Nu se cunosc efecte dăunătoare asupra sugarilor.

Paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă din punct de vedere

clinic. Datele publicate disponibile nu contraindică alăptarea.

Prin urmare, nu este necesară întreruperea alăptării pentru tratamentul pe termen scurt cu doza

recomandată din acest medicament.

Fertilitate:

Vezi pct. 4.4 privind fertilitatea feminină.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

După administrarea de AINS sunt posibile efecte nedorite precum amețeli, somnolență, oboseală și

tulburări de vedere. Dacă sunt afectați, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească

utilaje.

4.8 Reacții adverse

Studiile clinice cu acest medicament nu au indicat alte efecte nedorite decât cele ale ibuprofenului sau

paracetamolului administrate separat.

Tabelul următor enumeră reacţiile adverse din datele de farmacovigilență experimentate de pacienții

care au luat ibuprofen sau paracetamol administrate separat în utilizare pe termen scurt și pe termen

lung.

Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofenul sau paracetamol administrate separat sunt

prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență. Frecvențele sunt

definite ca fiind: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (1/1000 și

<1/100), rare (1/10000 și <1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută (nu pot fi

estimate pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei categorii de frecvență, evenimentele adverse

sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Aparate, sisteme și organe Frecvență Reacții adverse

Tulburări hematologice și Foarte rare Tulburări hematopoietice 1

limfatice

Tulburări ale sistemului Mai puțin frecvente Hipersensibilitate cu urticarie și prurit2

imunitar

Foarte rare Reacții severe de hipersensibilitate.

Simptomele pot include umflarea feței, a

limbii și a gâtului, dispnee, tahicardie,

hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem

sau șoc sever)2

Tulburări psihice Foarte rare Confuzie, depresie și halucinații

Tulburări ale sistemului Mai puțin frecvente Cefalee și amețeli

nervos Rare Parestezie

Foarte rare Meningită aseptică3, nevrită optică și

somnolență

Tulburări oculare Foarte rare Tulburări vizuale

Tulburări acustice și Foarte rare Tinitus și vertij

vestibulare

Tulburări cardiace Frecvente Edem

Foarte rare Insuficiență cardiacă

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune4

Tulburări respiratorii, Foarte rare Reactivitatea tractului respirator, inclusiv:

toracice și mediastinale astm, exacerbarea astmului bronșic,

bronhospasm și dispnee2

Tulburări Frecvente Dureri abdominale, vărsături, diaree,

gastrointestinale dispepsie, greață și disconfort abdominal 5

Mai puțin frecvente Ulcer peptic, perforație gastrointestinală sau

hemoragie gastrointestinală, melenă și

hematemeză6, ulcerații bucale, exacerbarea

colitei ulcerative și a bolii Crohn7, gastrită,

pancreatită, flatulență și constipație.

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Funcție hepatică anormală, hepatită și icter 8

Aparate, sisteme și organe Frecvență Reacții adverse

Afecțiuni cutanate și ale Frecvente Hiperhidroză

țesutului subcutanat

Mai puțin frecvente Diferite erupții cutanate2

Foarte rare Reacții buloase, inclusiv sindromul Stevens-

Johnson, eritem polimorf și necroliză

epidermică toxică2. Dermatoze exfoliative,

purpură

Necunoscute Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și

simptome sistemice (sindromul DRESS),

pustuloză exantematică generalizată acută

(PEGA)

Reacții de fotosensibilitate

Tulburări renale și ale Foarte rare Nefrotoxicitate în diferite forme, inclusiv

căilor urinare nefrită interstițială, sindrom nefrotic și

insuficiență renală acută și cronică9

Tulburări generale și la Foarte rare Oboseală și stare de rău

nivelul locului de

administrare

Investigații Frecvente Creșterea alaninaminotransferază, creșterea

gama-glutamiltransferaza şi teste funcţiei

hepatice anormale ca urmare a administrării de

paracetamol.

Creşterea creatininei service, creşterea ureei

service.

Mai puțin frecvente Creșterea aspartataminotransferazei, valoarea

serică crescută a fosfatazei alcaline, valoarea

serică crescută a creatinfosfokinazei, scăderea

hemoglobinei și creșterea numărului de

trombocite.

Descrierea reacțiilor adverse selecționate

1Printre exemple se numără agranulocitoza, anemia, anemia aplastică, anemia hemolitică, leucopenia,

neutropenia, pancitopenia și trombocitopenia.

Primele semne sunt febra, durerea în gât, ulcerații bucale superficiale, simptomele gripale, epuizarea

severă, sângerarea și învinețirea nejustificate și sângerarea nazală.

2Au fost raportate reacții de hipersensibilitate. Acestea pot consta în (a) reacții alergice nespecifice și

șoc anafilactic, (b) activitate a tractului respirator, de exemplu astm, astm agravat, bronhospasm sau

dispnee, sau (c) diverse reacții cutanate, inclusiv erupții cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie,

purpură, angioedem și, mai rar, dermatoze exfoliative și buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică,

sindrom Stevens-Johnson și eritem poliform).

3Mecanismul patogen al meningitei aseptice induse medicamentos nu este complet elucidat. Totuși,

datele disponibile privind meningita aseptică asociată cu AINS indică o reacție de hipersensibilitate

(din cauza unei relații temporale cu administrarea medicamentului și dispariției simptomelor după

întreruperea tratamentului). De menționat că au fost observate cazuri unice de meningită aseptică la

pacienții cu afecțiuni autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic și boala mixtă de țesut

conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen, cu simptome precum: rigiditate a gâtului, cefalee,

greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4).

4Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, în special în doze mai (2400 mg/zi), poate fi

asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau

accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

5Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală.

6Uneori letale, în special la vârstnici.

7 Vezi pct. 4.4.

8În caz de supradozaj, paracetamolul poate provoca insuficiență hepatică acută, insuficiență hepatică,

necroză hepatică și leziuni hepatice (vezi pct. 4.9).

9 În special în cazul utilizării pe termen lung, asociată cu creșterea ureei serice și edem.

De asemenea, include necroză papilară.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Paracetamol

Este posibilă afectarea ficatului la adulții care au luat 10 g (echivalentul a 20 de comprimate) sau mai

mult de paracetamol. Ingerarea a 5 g (echivalentul a 10 comprimate) sau mai mult de paracetamol

poate duce la afectarea ficatului dacă pacientul prezintă unul sau mai mulți dintre factorii de risc de

mai jos:

Se află ȋn tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină,

sunătoare sau alte medicamente care sunt inductoare ale enzimelor hepatice.

Consumă în mod regulat alcool în cantități mai mari decât cele recomandate.

Este posibil să aibă un nivel scăzut de glutation, de exemplu, tulburări alimentare, fibroză chistică,

infecție cu HIV, înfometare, cașexie

Simptome

Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore includ paloare, greață, vărsături,

anorexie și dureri abdominale. Afectarea hepatică poate deveni evidentă la 12 până la 48 de ore după

ingestie, deoarece testele funcției hepatice devin anormale. Pot apărea anomalii ale metabolismului

glucozei și acidoza metabolică. În caz de intoxicație severă, insuficiența hepatică poate evolua spre

encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral și deces. Insuficiența renală acută cu necroză

tubulară acută, puternic sugerată de durerea lombară, hematurie și proteinurie, se poate dezvolta chiar

și în absența unor leziuni hepatice severe. Au fost raportate aritmii cardiace și pancreatită.

Abordare terapeutică

Tratamentul imediat este esențial în gestionarea supradozajului cu paracetamol. În ciuda lipsei unor

simptome timpurii semnificative, pacienții ar trebui să fie trimiși de urgență la spital pentru asistență

medicală imediată. Simptomele pot fi limitate la greață sau vărsături și pot să nu reflecte gravitatea

supradozajului sau riscul de afectare a organelor. Tratamentul ar trebui să fie în conformitate cu

ghidurile de tratament stabilite.

Tratamentul cu cărbune activat trebuie luat în considerare dacă supradoza a fost administrată cu mai

puțin de o oră înainte. Concentrația plasmatică a paracetamolului trebuie măsurată la 4 ore sau mai

târziu după ingestie (concentrațiile anterioare nu sunt relevante).

Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi utilizat până la 24 de ore de la ingestia de paracetamol; cu

toate acestea, efectul protector maxim este obținut până la 8 ore după ingestie. Eficacitatea antidotului

scade brusc după această perioadă.

Dacă este necesar, pacientului trebuie să i se administreze intravenos N-acetilcisteină, în conformitate

cu schema de dozare stabilită. Dacă vărsăturile nu reprezintă o problemă, metionina orală poate fi o

alternativă potrivită pentru zonele îndepărtate, în afara spitalului.

Pacienții care prezintă disfuncție hepatică gravă după 24 de ore de la ingestie trebuie să solicite sfatul

unui medic specialist în intoxicații și să fie tratați în conformitate cu ghidurile stabilite.

Ibuprofen

La copii, ingestia a mai mult de 400mg/kg de Ibuprofen poate provoca simptome. La adulți, efectul

doză răspuns este mai puțin clar.

Timpul de înjumătățire la supradozaj este de 1,5-3 ore.

Simptome

Majoritatea pacienților care au ingerat cantități importante clinic de AINS nu vor manifesta alte

simptome în afară de greață, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. De asemenea, pot să

apară tinitus, cefalee și sângerări gastrointestinale. În cazurile de intoxicație mai gravă, s-a observat

toxicitate la sistemul nervos central, manifestată sub forma somnolenței, ocazional a agitației și a

dezorientării sau sub formă de comă. Ocazional, pacienții dezvoltă convulsii. În cazurile de intoxicație

gravă, poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de protrombină/INR se poate prelungi, probabil ca

urmare a interferenței cu acțiunile factorilor de coagulare circulatori. Insuficiența renală acută și

leziunile hepatice pot apărea dacă există și deshidratare. Este posibilă exacerbarea astmului la pacienți

astmatici.

Abordare terapeutică

Tratamentul trebuie să fie simptomatic și suportiv și să includă menținerea căilor respiratorii libere și

monitorizarea semnelor cardiace și vitale până la stabilizare. A se lua în considerare administrarea

orală a cărbunelui activat dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingerarea unei cantități cu

potențial toxic. În cazul convulsiilor frecvente sau persistente, acestea trebuie tratate cu diazepam sau

lorazepam administrate intravenos. A se administra bronhodilatatoare pentru astm.

5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: – Aparat musculoscheletal, medicamente antiinflamatoare și antireumatice,

nesteroidiene, derivați de acid propionic. Combinații cu ibuprofen, codul ATC: M01AE51

Acțiunile farmacologice ale ibuprofenului și paracetamolului diferă în ceea ce privește locul și modul

lor de acțiune. Aceste moduri complementare de acțiune sunt sinergice, ceea ce are ca rezultat efecte

antinociceptive și antipiretice mai mari decât cele ale substanțelor active administrate separat.

Ibuprofenul este un AINS care și-a demonstrat eficacitatea în modelele convenționale de inflamație

efectuate la animal prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Prostaglandinele sensibilizează

terminațiile nervoase aferente nociceptive la mediatori cum ar fi bradikinina. Prin urmare, ibuprofenul

produce un efect analgezic prin inhibarea periferică a izoenzimei cicloxigenazei-2 (COX-2) cu o

reducere ulterioară a sensibilizării terminațiilor nervoase nociceptive. S-a demonstrat, de asemenea, că

ibuprofenul inhibă migrația indusă a leucocitelor în zonele inflamate. Ibuprofenul are o acțiune

pronunțată la nivelul măduvei spinării datorată, în parte, inhibării COX. Efectele antipiretice ale

ibuprofenului sunt poduse de inhibarea centrală a prostaglandinelor în hipotalamus. Ibuprofenul inhibă

reversibil agregarea plachetară. La om, ibuprofenul reduce durerea de cauză inflamatorie, tumefacţiile

și febra.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv efectul acidului

acetilsalicilic în doze mici asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt

administrate concomitent. O serie de studii farmacodinamice arată că, la administrarea dozelor unice de

ibuprofen 400 mg în interval de 8 ore înainte de sau în 30 de minute după administrarea acidului

acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic

asupra formării de tromboxan sau a agregării plachetare. Deși există incertitudini cu privire la

extrapolarea acestor date în practica clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată, pe

termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici.

Niciun efect relevant clinic nu este considerat a fi probabil în utilizarea ocazională a ibuprofenului

(vezi pct. 4.5).

Mecanismul exact de acțiune al paracetamolului nu este încă complet definit; cu toate acestea, există

dovezi considerabile care susțin ipoteza unui efect antinociceptiv central. Diverse studii biochimice

indică inhibarea activității centrale a COX-2. Paracetamolul poate stimula, de asemenea, activitatea

căilor descendente ale 5-hidroxitriptaminei (serotoninei) care inhibă transmiterea semnalului

nociceptiv în măduva spinării. Dovezile au arătat că paracetamolul este un inhibitor foarte slab al

izoenzimelor periferice COX-1 și 2.

Eficacitatea clinică a ibuprofenului și a paracetamolului a fost demonstrată în cazul durerii asociate cu

dureri de cap, dureri de dinți, dismenoree și febră; de asemenea, eficacitatea a fost demonstrată la

pacienții cu dureri și febră asociate cu răceală și gripă și în modele de durere, cum ar fi dureri în gât,

dureri musculare sau leziuni ale țesuturilor moi și dureri de spate.

Acest medicament este potrivit în special pentru durerile care nu au fost ameliorate în cazul

administrării individuale de ibuprofen 400 mg sau paracetamol 1000 mg și pentru ameliorarea mai

rapidă a durerii decât ar fi posibil cu ibuprofen.

S-au efectuat studii randomizate, dublu-orb, placebo controlate cu combinația, folosind modelul

durerii dentare acute postoperatorii. Studiile arată că:

• Acest medicament oferă o ameliorare mai eficientă a durerii decât paracetamolul 1000 mg

(p<0,0001) și ibuprofenul 400 mg (p<0,05), care sunt semnificative din punct de vedere clinic și

statistic

• Durata analgeziei a fost semnificativ mai mare pentru acest medicament (8,4 ore) în comparație cu

paracetamolul 500 mg (4 ore, p<0,0001) sau 1000 mg (5,2 ore, p<0,0001).

• Evaluarea globală a medicamentului studiat de către subiecți a arătat un nivel ridicat de satisfacție,

88,0% dintre aceștia apreciind medicamentul ca fiind „bun“, „foarte bun“ sau „excelent“ pentru

ameliorarea durerii. Medicamentul în combinație fixă a funcționat semnificativ mai bine decât

ibuprofenul 200 mg, paracetamolul 500 mg și 1000 mg (p<0,001 în toate cazurile).

O doză de un comprimat din acest medicament asigură o ameliorare mai eficientă a durerii decât o

combinație de paracetamol 1000 mg / fosfat de codeină 30 mg (p=0,0001) și s-a dovedit a fi non-

inferioară față de o combinație de ibuprofen 400 mg / fosfat de codeină 25,6 mg.

Acest medicament are un debut rapid al acțiunii, cu o „ameliorare perceptibilă confirmată a durerii“

obținută pe o valoare mediană de 15,6 minute (1 comprimat/doză) sau 18,3 minute (2

comprimate/doză), ceea ce este mai rapid decât pentru ibuprofen 200 mg (30,1 minute, p<0,001),

ibuprofen 400 mg (23,8 minute, p=0,0001) și paracetamol 500 mg (23,7 minute, p=0,0001).

„Ameliorarea semnificativă a durerii“ pentru acest medicament a fost obținută pe o valoare mediană

de 39,3 minute (1 comprimat/doză) sau 44,6 minute (2 comprimat/doză), ceea ce a fost semnificativ

mai rapid decât pentru ibuprofen 200 mg (80,0 minute, p<0,0001), ibuprofen 400 mg (70,5 minute,

p=0,0001), paracetamol 500 mg (50,4 minute, p=0,001) și paracetamol 1000 mg (45,6 minute, p<0,05)

S-au efectuat alte studii randomizate, dublu-orb, placebo controlate cu combinația, folosind modelul

durerii acute pentru durerii dentare acute postoperatorii. Studiile arată că:

• Acest medicament asigură o ameliorare mai eficientă a durerii decât paracetamolul 1000 mg

(p<0,0001) și ibuprofenul 400 mg (p<0,05).

• Durata analgeziei a fost semnificativ mai mare pentru acest medicament (9,1 ore) în comparație cu

paracetamolul 500 mg (4 ore) sau 1000 mg (5,2 ore).

• Evaluarea globală a medicamentului studiat de către subiecți a arătat un nivel ridicat de satisfacție,

93,2% dintre aceștia apreciind medicamentul ca fiind „bun“, „foarte bun“ sau „excelent“ pentru

ameliorarea durerii. Medicamentul în combinație fixă a funcționat semnificativ mai bine decât

paracetamolul 1000 mg (p<0,0001).

Un alt studiu clinic randomizat, dublu-orb, controlat a fost efectuat cu medicamentul în tratamentul

durerii cronice de genunchi. Studiul a demonstrat că:

• Medicamentul oferă o ameliorare mai eficientă a durerii decât paracetamolul 1000 mg în tratamentul

pe termen scurt (p<0,01) și în tratamentul pe termen lung (p<0,01).

• Evaluarea globală a medicamentului de către subiecți a arătat un nivel ridicat de satisfacție, 60,2%

dintre aceștia apreciind medicamentul ca fiind „bun“ sau „excelent“ ca tratament pe termen lung

pentru un genunchi dureros. Medicamentul a funcționat semnificativ mai bine decât paracetamolul

1000 mg (p<0,001).

Acest medicament oferă o ameliorare mai eficientă a durerii decât o combinație de paracetamol 1000

mg / fosfat de codeină 30 mg (p<0,0001), și o combinație de ibuprofen 400 mg / fosfat de codeină 25,6

mg (p=0,0001).

5.2 Particularități farmacocinetice

Absorbție

Ibuprofenul este bine absorbit din tractul gastrointestinal și este legat în mod semnificativ de

proteinele plasmatice. Ibuprofenul difuzează în lichidul sinovial. Nivelurile plasmatice ale

ibuprofenului din acest medicament sunt detectate de la 5 minute, concentrațiile plasmatice maxime

fiind atinse la 1-2 ore după ingestia pe stomacul gol. Atunci când acest medicament a fost administrat

cu alimente, nivelurile plasmatice maxime ale ibuprofenului au fost mai scăzute și întârziate cu o

valoare mediană de 25 de minute, dar gradul general de absorbție a fost echivalent.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat în ficat prin oxidare în doi metaboliți majori, cu excreție primară prin

rinichi – fie ca atare, fie sub formă de conjugați majori împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen

nemetabolizat. Excreția prin rinichi este atât rapidă, cât și completă. Timpul de înjumătățire prin

eliminare este de aproximativ două ore.

În studii limitate, ibuprofen este prezent în laptele matern în concentrații foarte mici.

Nu se observă diferențe semnificative în profilul farmacocinetic al ibuprofenului la vârstnici.

Paracetamolul este ușor absorbit din tractul gastrointestinal. Legarea de proteinele plasmatice este

neglijabilă la concentrațiile terapeutice uzuale, deși aceasta este dependentă de doză. Nivelurile

plasmatice de paracetamol din acest medicament sunt detectate începând cu 5 minute, concentrațiile

plasmatice maxime apărând la 0,5-0,67 ore după ingestia pe stomacul gol. Când acest medicament a

fost administrat cu alimente, nivelurile plasmatice maxime ale paracetamolului au fost mai scăzute și

întârziate cu o valoare mediană de 55 de minute, dar gradul general de absorbție a fost echivalent.

Paracetamolul este metabolizat în ficat și excretat în urină în principal sub formă de

glucuronoconjugați și sulfoconjugați, cu aproximativ 10% sub formă de glutationconjugați. Mai puțin

de 5% se excretă sub formă de paracetamol nemetabolizat. Timpul de înjumătățire prin eliminare este

de aproximativ 3 ore.

În urma supradozajului cu paracetamol se poate acumula un metabolit hidroxilat minor, care este

produs de obicei în cantități foarte mici de către oxidazele cu funcție mixtă din ficat și detoxificat prin

conjugare cu glutationul hepatic, și care poate provoca leziuni hepatice.

Nu se observă diferențe semnificative în profilul farmacocinetic al paracetamolului la vârstnici.

Biodisponibilitatea și profilurile farmacocinetice ale ibuprofenului și paracetamolului administrate sub

forma acestui medicament nu sunt modificate atunci când sunt administrate în combinație, ca doză

unică sau repetată.

Acest medicament este formulat cu ajutorul unei tehnologii care eliberează simultan ibuprofen și

paracetamol, astfel încât substanțele active au un efect combinat.

5.3 Date preclinice de siguranță

Profilul toxicologic de siguranță al ibuprofenului și al paracetamolului a fost stabilit în experimentele

pe animale și la om în urma unei experiențe clinice extinse. Nu există date preclinice noi relevante

pentru medicul care prescrie medicamentul, care să se adauge la datele deja prezentate în acest

Rezumat al caracteristicilor produsului.

Paracetamol

Nu există studii convenționale care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru evaluarea

toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltării.

6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Croscarmeloză sodică

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Acid stearic

Film de acoperire

Alcool polivinilic

Dioxid de titan

Talc

Macrogol

Silicat de aluminiu şi potasiu (E555)

Polisorbat

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauții speciale pentru depozitare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu blister din PVC-PVdC/Al-hârtie securizat pentru copii care conține:

4, 6, 8, 10, 12, 16, 20 , 24, 32 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate dimensiunile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

RECKITT BENCKISER (ROMÂNIA) SRL

Bulevardul Iancu de Hunedoara, Nr. 48, Clădirea Crystal Tower

Etaj 11, Sector 1, București,

România

8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

15482/2024/01-09

9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Mai 2024

10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2024