Prospect Normix 200 mg comprimate filmate
Producator: Alfasigma S.p.A.,
Clasa ATC: antiinfecţioase intestinale; antibiotice, cod ATC: A07AA11
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12333/2019/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Normix 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine rifaximină-α 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct.6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare roz.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
-Infecţii intestinale acute şi cronice produse de bacterii Gram-pozitive şi Gram-negative;
sindrom diareic
-Diaree cauzată de alterarea echilibrului florei intestinale, diaree estivală, diareea călătorilor,
enterocolită
-Profilaxia preoperatorie şi postoperatorie a complicaţiilor infecţioase în chirurgia gastrointestinală
-Adjuvant în tratamentul hiperamoniemiei
-Tratamentul bolii diverticulare simptomatice necomplicate a colonului in asociere cu aportul de
fibre alimentare
Normix 200 mg este indicat adulţilor şi copiilor cu vârsta mai mare de 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratament antidiareic:
200 mg rifaximină (1 comprimat filmat) la intervale de 6 ore sau 400 mg rifaximină (2 comprimate
filmate) la intervale de 12 ore.
Profilaxia pre- şi post-operatorie a complicaţiilor infecţioase gastro-intestinale:
400 mg rifaximină (2 comprimate filmate) la intervale de 12 ore.
Adjuvant în tratamentul hiperamoniemiei:
400 mg rifaximină (2 comprimate filmate) la intervale de 8 ore.
Tratamentul bolii diverticulare simptomatice necomplicate a colonului:
400 mg rifaximină (2 comprimate filmate) la intervale de 12 ore, 7-10 zile pe lună.
Dozele pot fi modificate cantitativ, ca frecvenţă și durată în funcţie de indicaţia medicului.
Administrarea la copii
Siguranţa şi eficacitatea rifaximinei la copiii cu vârsta mai mică de 12 ani nu a fost stabilită. Datele
disponibile la acest moment sunt descrise la pct 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind
dozajul.
Mod de administrare
Administrare orală, cu un pahar de apă.
Rifaximina poate fi administrată independent de orarul meselor.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece datele privind siguranța și eficacitatea Normix nu au
arătat vreo diferență între pacienții vârstnici și cei mai tineri.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct 5.2).
Insuficienţă renală
Cu toate că nu se impune modificarea dozei, la pacienţii cu insuficienţă renală administrarea trebuie
făcută cu precauţie (vezi punctul 5.2).
Dozele pot fi modificate cantitativ şi ca frecvenţă în funcţie de indicaţia medicului.
Dacă nu există alte recomandări, tratamentul nu trebuie să depăşească 10 zile.
Tratamentul diareei călătorului nu trebuie să depășească 3 zile. Dacă simptomele sunt prezente mai
mult de 3 zile trebuie ca diagnosticul şi tratamentul să fie reevaluate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă, derivații de rifamicină sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1.
- Diverse tipuri de obstrucţie intestinală și leziuni ulceroase severe ale intestinului
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Datele clinice au arătat că rifaximina nu este eficace în tratamentul infecțiilor intestinale produse
de germeni patogeni entero-invazivi precum Campylobacter jejuni, Salmonella spp. și Shighella
spp., care în mod obișnuit produc diaree, febră şi sânge în fecale.
Rifaximina ar trebui întreruptă dacă diareea se agravează sau persistă pentru mai mult de 48 ore și
atunci ar trebui luată în considerare o antibioterapie alternativă.
Diareea cu Clostridium difficile postantibioterapie (CDAD) a fost raportată după utilizarea aproape
a tuturor agenților antibiotici, inclusiv a rifaximinei. Însă, nu se poate face o asociere clară între
tratamentul cu rifaximină, apariția CDAD și a colitei pseudomembranoase.
Se recomandă prudență atunci când se impune utilizarea concomitentă a rifaximinei și a unui
inhibitor al glicoproteinei P cum ar fi ciclosporina (vezi şi punctul 4.5).
Pacienții ar trebui informați că, în ciuda absorbției neglijabile a medicamentului (sub 1%), ca și în
cazul tuturor derivaților de rifamicină, rifaximina poate provoca colorarea urinei în roșu.
Au fost raportate atât scăderi cât și creșteri ale INR la pacienții cărora li s-a prescris rifaximină și
urmau un tratament cu warfarină, care a fost menținut (în unele cazuri cu evenimente hemoragice).
Dacă este necesară administrarea concomitentă, INR trebuie monitorizat cu atenție, la inițierea și
la oprirea tratamentului cu rifaximină. Pentru menținerea nivelului dorit de anticoagulare, poate fi
necesară ajustarea dozei de anticoagulante orale (vezi punctul 4.5).
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică
practic„nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există experienţă privind administrarea rifaximinei la subiecţii cărora li se administrează un alt
medicament antibacterian pe bază de rifamicină pentru tratamentul unei infecţii bacteriene
sistemice.
Datele obținute in vitro au arătat că rifaximina nu a inhibat enzimele principale ale sistemului
citocromului P-450 (CYP) implicate în metabolizarea medicamentelor (CYP1A2, 2A6, 2B6, 2C8,
2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4). În cadrul studiilor de inducţie efectuate in vitro, rifaximina nu a
indus enzimele CYP1A2 şi CYP2B6, dar a fost un inductor slab al enzimei CYP3A4.
La subiecţii sănătoşi, studiile clinice privind interacţiunile medicamentoase au demonstrat că
rifaximina nu a influenţat în mod semnificativ farmacocinetica substraturilor enzimei CYP3A4. Cu
toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu poate fi exclusă posibilitatea ca rifaximina să
determine scăderea expunerii la substanţele care reprezintă substraturi ale enzimei CYP3A4
administrate concomitent (de exemplu warfarină, antiepileptice, antiaritmice), din cauza expunerii
sistemice mai mari la rifaximină, comparativ cu expunerea sistemică întâlnită la subiecţii sănătoşi.
Au fost raportate atât scăderi cât și creșteri ale INR la pacienții cărora li s-a prescris rifaximină și
urmau un tratament cu warfarină, care a fost menținut. Dacă este necesară administrarea
concomitentă, INR trebuie monitorizat cu atenție la inițierea și la oprirea tratamentului cu
rifaximină. Pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale.
Un studiu in vitro a sugerat că rifaximina este un substrat moderat al glicoproteinei P (P-gp) şi că
este metabolizată de către CYP3A4. Nu se cunoaşte dacă medicamentele administrate concomitent,
care inhibă CYP3A4, pot creşte expunerea sistemică la rifaximină.
Admnistrarea concomitentă a unei doze unice de ciclosporină (600 mg), un inhibitor puternic al
glicoproteinei P şi a unei doze unice de rifaximină (550 mg) la subiecţi sănătoşi, a determinat
creșteri de între 83 ori și 124 ori ale concentrației plasmatice a rifaximinei însemnând creşterea
concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC). Semnificația clinică a acestei creșteri a expunerii sistemice este necunoscută.
Posibilitatea apariţiei interacţiunilor medicamentoase la nivelul sistemelor transportoare a fost
evaluată in vitro şi aceste studii sugerează că este puţin probabilă o interacţiune clinică între
rifaximină şi alte substanţe care trec în mediul extracelular prin intermediul P-gp şi al altor proteine
de transport (MDR1, MRP2, MRP4, BCRP şi BSEP).
Pacienții ar trebui să ia rifaximina la cel puțin 2 ore după administrarea cărbunelui medicinal.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea rifaximinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate.
Studiile la animale au evidenţiat efecte tranzitorii asupra osificării şi modificări la nivelul
scheletului la fetus (vezi punctul 5.3). Relevanța clinică a acestor constatari la om este necunoscută.
Ca măsură de precauţie, nu se recomandă utilizarea rifaximinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă rifaximina/metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman.
Nu se poate exclude un risc pentru sugarii alăptaţi la sân.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a nu începe tratamentul cu
rifaximină, funcţie de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului pentru femeia
care alăptează.
Fertilitatea
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte directe sau indirecte asupra fertilităţii la bărbaţi şi la
femei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amețeală, vedere dublă și somnolență au fost raportate în studiile clinice controlate, insă rifaximina
are o influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Studii clinice.
În timpul studiilor clinice controlate dublu-orb sau în timpul studiilor de farmacologie clinică,
efectele rifaximinei au fost comparate cu cele ale administrării de placebo și al altor antibiotice.
Prin urmare, sunt disponibile date cantitative de siguranță.
Notă. Majoritatea reacţiilor adverse enumerate (în special cele referitoare la tulburările gastro-
intestinale) pot fi, de asemenea, atribuite şi bolilor de bază care sunt tratate şi care au fost raportate
în timpul studiilor clinice, la aceeaşi frecvenţă ca cea raportată pentru pacienţii la care s-a
administrat placebo.
Experiența după punerea pe piață
După punerea pe piață a rifaximinei, au fost raportate reacții adverse. Frecvența acestor reacții este
necunoscută (nu poate fi estimată din datele existente).
Categoriile de frecvenţă sunt definite conform convenţiei următoare: Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); Rare (≥1/10000 şi <1/1000);
Foarte rare (<1/10000), Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea Frecvente Mai puţin Cu frecvenţă necunoscută
MedDRA pe aparate, frecvente
sisteme şi organe
Infecţii şi infestări Candida Infecții cu Clostridium
Herpes simplex difficile
Nazofaringită
Faringită
Infecții ale căilor
respiratorii
superioare
Tulburări Limfocitoză Trombocitopenie
hematologice şi Monocitoză
limfatice Neutropenie
Tulburări ale Reacții anafilactice
sistemului imunitar Hipersenzitivitate
Tulburări metabolice Scăderea apetitului
şi de nutriţie Deshidratare
Tulburări psihice Vise anormale
Stare depresivă
Insomnie
Nervozitate
Tulburări ale Amețeli Hipoestezie Presincopă
sistemului nervos Cefalee Migrenă
Parestezie
Dureri frontale
Somnolență
Tulburări oculare Diplopie
Tulburări acustice şi Dureri auriculare
vestibulare Vertij
Tulburări cardiace Palpitații
Tulburări vasculare Creșterea tensiunii
arteriale
Bufeuri
Tulburări Tuse
respiratorii, toracice Gât uscat
şi mediastinale Dispnee
Congestie nazală
Durere orofaringiană
Rinoree
Tulburări gastro- Dureri Dureri în abdomenul
intestinale abdominale superior
Constipație Ascită
Urgență de Buze uscate
defecaţie Dispepsie
Diaree Tulburări de
Flatulență motilitate
Distensie gastrointestinală
abdominală, Fecale tari
Grețuri și Hematochezie
vărsături Scaune mucoase
Tenesme Tulburări de gust
rectale
Tulburări Creșterea AST Teste hepatice anormale
hepatobiliare
Afecţiuni cutanate şi Erupții cutanate Angioedem
ale ţesutului Erupții și exanteme Dermatită
subcutanat Arsuri solare1 Dermatită exfoliativă
Eczemă
Eritem
Prurit
Purpură
Urticarie
Tulburări musculo- Dureri de spate
scheletice şi ale Spasme musculare
ţesutului conjunctiv Slăbiciune
musculară
Mialgie
Dureri de ceafă
Tulburări renale şi Hematurie
ale căilor urinare Glicozurie
Polakiurie
Poliurie
Proteinurie
Tulburări ale Polimenoree
aparatului genital şi
sânului
Tulburări generale şi Febră Condiții de astenie
la nivelul locului de Frisoane
administrare Transpirații reci
Hiperhidroză
Simptome
asemănătoare gripei
Edeme periferice
Durere și discomfort
Investigaţii Valori anormale ale INR
diagnostice
1 Deoarece investigatorul a raportat „arsuri solare”, acesta nu este considerat ca referindu-se în
general la fotosensibilitate, ci de fapt la „arsuri solare”.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
În studiile clinice efectuate la pacienți cu diareea călătorului, doze mai mari de 1.800 mg/zi au fost
tolerate fără semne clinice severe. Chiar și la pacienții/subiecții cu microbiotă intestinală normală,
rifaximina administrată în doze de până la 2.400 mg pe zi, timp de 7 zile, nu a provocat simptome
clinice relevante, corelate cu doza crescută.
În caz de supradozaj accidental se recomandă tratament simptomatic şi de susținere a funcțiilor
vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Produsul NORMIX conţine rifaximină [4-desoxi-4’metil pirido (1’,2’-1,2) imidazo (5,4-c)
rifamicină SV], în forma polimorfică .
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinfecţioase intestinale; antibiotice, cod ATC: A07AA11
Mecanism de acţiune
Rifaximina este un medicament antibacterian care aparţine clasei rifamicinelor; rifaximina se leagă
ireversibil de subunitatea beta a ARN-polimerazei ADN-dependentă a enzimelor bacteriene,
inhibând consecutiv sinteza ARN-ului bacterian.
Rifaximina are un spectru antibacterian larg, fiind activă pe majoritatea bacteriilor Gram-pozitive
şi Gram-negative, aerobe şi anaerobe responsabile de infecțiile intestinale, incluzând şi speciile
producătoare de amoniac. Rifaximina poate inhiba diviziunea bacteriilor care dezaminează ureea,
reducând astfel producţia de amoniac, precum şi a altor substanţe considerate a avea un rol
important în patogeneza encefalopatiei hepatice.
Mecanism de rezistenţă
Apariţia rezistenţei la rifaximină are la bază, în primul rând, o modificare cromozomială reversibilă
monofazică a genei rpoB care codifică ARN-polimeraza bacteriană. Incidența subpopulațiilor
rezistente printre bacteriile izolate de la pacienții cu diareea călătorului a fost foarte scăzută.
Studiile clinice care au investigat modificările sensibilităţii microbiotei intestinale la pacienţii cu
diareea călătorilor nu au reuşit să detecteze apariţia rezistenţei la rifaximină pentru
microorganismele Gram-pozitive (de exemplu enterococi) şi Gram-negative (E. coli) pe perioada
unui tratament de trei zile cu rifaximină.
Dezvoltarea rezistenţei la rifaximină a microbiotei intestinale normale a fost investigată prin
administrarea unor doze de rifaximină mari, repetate, la voluntari sănătoşi şi la pacienţi cu Boală
Inflamatorie Intestinală. Au apărut tulpini rezistente la rifaximină, dar acestea au fost instabile şi
nu au colonizat tractul gastro-intestinal şi nici nu au înlocuit tulpinile sensibile la rifaximină. Când
tratamentul a fost întrerupt, tulpinile rezistente au dispărut rapid.
Datele experimentale şi clinice sugerează faptul că tratamentul cu rifaximină la pacienţii cu diareea
călătorilor, purtători de tulpini de Mycobacterium tuberculosis sau Neisseria meningitidis nu crează
condiţii de apariţie a rezistenţei la rifampicină.
Sensibilitate
Rifaximina-α este un agent antibacterian neabsorbabil. Testele de sensibilitate bacteriană efectuate
in vitro nu pot fi utilizate pentru a stabili cu exactitate sensibilitatea sau rezistența bacteriilor la
rifaximină. În prezent, nu sunt suficiente date disponibile care să susțină identificarea din punct de
vedere clinic a unui punct critic pentru evaluarea sensibilității bacteriene.
Rifaximina a fost evaluată in vitro pentru mai mulți agenți patogeni etiologici ai diareei călătorilor
în patru arii geografice diferite ale lumii. Acești patogeni sunt: ETEC (E. coli enterotoxigenic),
EAEC (E. coli enteroagregativ), Salmonella spp., Shigella spp., vibrionul non-holeric V.
Plesiomonas spp., Aeromonas spp., Campylobacter spp. CMI 90 (concentrația inhibitorie minimă
pentru 90% dintre tulpini), pentru bacteriile izolate testate, a fost 32 μg/ml, valoare care se
realizează cu ușurință în lumenul intestinal, datorită concentrațiilor mari de rifaximină din fecale.
Eficacitatea clinică
Studiile clinice efectuate la pacienţii cu diareea călătorilor au demonstrat eficacitatea clinică a
rifaximinei împotriva ETEC (E. coli enterotoxigenic) și EAEC (E. coli enteroagregativ). Aceste
bacterii sunt în principal responsabile de diareea călătorilor la subiecții care călătoresc în țările
mediteraneene sau regiuni tropicale și subtropicale.
Utilizare pediatrică
Eficacitatea, dozajul şi siguranţa rifaximinei la copiii cu vârsta mai mică de 12 ani nu a fost stabilită.
În literatura de specialitate există 9 studii privind eficacitatea utilizării rifaximinei la pacienţi sub
12 ani, incluzând 371 copii, din care 233 au primit rifaximină. Majoritatea copiilor incluşi în aceste
studii aveau vârsta mai mare de 2 ani, iar diareea de origine bacteriană (demonstrată înainte, în
timpul sau după tratament) a fost prezentă ca şi criteriu de includere pentru toţi pacienţii din toate
aceste studii.
Datele din studiile la care se face referire mai sus, ca şi cele provenite din meta-analize, se constituie
în tot mai multe dovezi ce demonstrează eficacitatea rifaximinei în contextul unor afecţiuni
particulare, cum ar fi de exemplu cazul diareei acute (mai ales cea recurentă sau recidivantă), despre
care se ştie sau se presupune că este produsă de bacteriile sensibile la acţiunea rifaximinei (ex.
diareea produsă de Escherichia coli).
În toate aceste studii limitate din punct de vedere al numărului redus de pacienţi, cele mai folosite
doze la copiii cu vârste între 2 – 12 ani au fost cuprinse între 20 şi 30 mg/kg/zi, fracţionate în
2 până la 4 administrări/zi. (vezi pct. 4.2)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Studiile de farmacocinetică efectuate la şobolani, câini şi oameni au demonstrat că, după
administrarea orală de rifaximină în forma sa polimorfică α, aceasta nu este practic absorbită
(absorbţie sub 1%). După administrarea repetată de doze terapeutice de rifaximină-α la voluntari
sănătoşi sau chiar la pacienții cu mucoasa intestinală deteriorată (Boală Inflamatorie Intestinală),
concentraţiile plasmatice au fost neglijabile (mai puţin de 10 ng/ml). O creştere irelevantă din punct
de vedere clinic a absorbției sistemice de rifaximină-α a fost observată atunci când administrarea
ei s-a făcut cu 30 de minute înainte de un mic dejun bogat în grăsimi.
Distribuţie
La om rifaximina este legată moderat de proteinele plasmatice. In vivo, valoarea medie a
procentului de legare de proteinele plasmatice a fost de 67,5% la subiecţii sănătoşi şi de 62% la
pacienţii cu insuficienţă hepatică atunci când s-a administrat rifaximină.
Biotransformare
Analiza probelor de materii fecale a demonstrat că rifaximina se regăseşte sub formă de moleculă
intactă, ceea ce sugerează faptul că aceasta nu este nici degradată şi nici metabolizată la trecerea
prin tractul gastro-intestinal.
În cadrul unui studiu în care s-a utilizat rifaximină marcată radioactiv, s-a evidenţiat că 0,025% din
doza de rifaximină administrată oral se regăseşte nemodificată în urină, iar <0,01% se regăseşte în
urină sub formă de 25-desacetilrifaximină, singurul metabolit al rifaximinei identificat la om.
Concentraţiile de rifaximină-α în materiile fecale, măsurate timp de trei zile după administrarea
unei doze unice de 400 mg, au avut, în medie, valoarea de 670 µg/ml.
Eliminare
Un studiu efectuat cu rifaximină marcată radioactiv relevă faptul că rifaximina 14C administrată
este aproape exclusiv şi complet eliminată prin materiile fecale (96,9% din doza administrată).
Eliminarea rifaximinei marcate 14C prin urină nu depășește 0.4% din doza administrată.
Liniaritate/Non-liniaritate
La om, rata şi gradul expunerii sistemice la rifaximină par a fi caracterizate de o cinetică non-liniară
(dependentă de doză), care este concordantă cu posibilitatea unei absorbţii limitate a rifaximinei,
determinată de rata sa de dizolvare.
Categorii speciale de pacienți
Insuficienţă renală
Nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea de rifaximină la pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică
Datele clinice disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică au demonstrat o expunere
sistemică mai mare decât cea observată la subiecţii sănătoşi. În ciuda acestui lucru, creşterea
expunerii sistemice la rifaximină la subiecţii cu insuficienţă hepatică trebuie interpretată ţinând
cont şi de acţiunea locală a rifaximinei la nivel gastro-intestinal, de biodisponibilitatea sistemică
scăzută a acesteia, precum şi de datele disponibile privind siguranţa administrării rifaximinei la
pacienţii cu ciroză.
De aceea, nu se recomandă ajustarea dozei, rifaximina acţionând practic doar la nivel local.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica rifaximinei nu a fost studiată la pacienţii copii şi adolescenţi, indiferent de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice rezultate ca urmare a studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică,
toxicitate după doze repetate, genotoxicitate si carcinogenicitate nu au evidenţiat vreun risc special
pentru om.
În cadrul unui studiu privind dezvoltarea embriofetală efectuat la şobolan, s-a observat o întârziere
uşoară şi tranzitorie a osificării în cazul administrării de doze de 300 mg/kg corp/zi, care nu a afectat
dezvoltarea normală a puilor. La iepure, după administrarea orală a rifaximinei în timpul gestaţiei,
s-a remarcat o creştere a incidenţei modificărilor la nivelul scheletului.
Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor constatări.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Amidonglicolat de sodiu tip A
Distearat de glicerol
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Celuloză microcristalină
Filmul comprimatului:
Hipromeloză E464
Dioxid de titan E171
Edetat disodic
Propilenglicol
Oxid roşu de fer E172
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6. 5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PE-PVdC/Al a 12 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 12 comprimate filmate
Cutie cu un blister din PVC-PE-PVdC/Al a 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Alfasigma S.p.A.,
Via Ragazzi del ’99, 5
40133, Bologna (BO), Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12333/2019/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri autorizației – August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2022
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .