Prospect Nolpaza 40 mg comprimate gastrorezistente
Producator: KRKA, d.d., Novo mesto
Clasa ATC: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12369/2019/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nolpaza 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg, echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat gastrorezistent conține sorbitol 36 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate filmate ovale, uşor biconvexe, de culoare maro-gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
- Esofagită de reflux.
Adulţi
- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic adecvat la
pacienţii cu ulcere asociate H. pylori.
- Ulcer gastric şi duodenal.
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Esofagită de reflux
Un comprimat gastrorezistent Nolpaza pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (crescută la 2
comprimate gastrorezistente Nolpaza pe zi), în special atunci când nu există răspuns la alt tratament.
De obicei este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni pentru vindecarea esofagitei de reflux.
Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea va fi obţinută după încă 4 săptămâni de tratament.
Adulţi
Eradicarea H. pylori în asociere cu două antibiotice adecvate
La pacienţii pozitivi pentru H. pylori şi cu ulcere gastrice şi duodenale, trebuie efectuată eradicarea
bacteriei printr-o terapie asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale referitoare la
rezistenţa bacteriană şi utilizarea adecvată şi prescrierea antibioticelor. În funcţie de rezistenţa
bacteriană, pot fi recomandate următoarele scheme de tratament pentru eradicarea H. pylori:
a) Nolpaza, un comprimat de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ claritromicină 500 mg de două ori pe zi.
b) Nolpaza, un comprimat de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg de două ori pe zi (sau tinidazol 500 mg)
+ claritromicină 250 – 500 mg de două ori pe zi.
c) Nolpaza, un comprimat de două ori pe zi
+ amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi
+ metronidazol 400 – 500 mg de două ori pe zi (sau tinidazol 500 mg).
În cadrul terapiei asociate de eradicare a infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de Nolpaza
trebuie luat cu 1 oră înaintea mesei de seară. În general, durata terapiei asociate este de 7 zile, însă
poate fi crescută pentru încă 7 zile, pentru o durată totală de până la 2 săptămâni. Dacă pentru
vindecarea ulcerelor este indicată continuarea tratamentului cu pantoprazol, trebuie avute în vedere
dozele recomandate în tratamentul ulcerelor duodenale şi gastrice.
Dacă nu se poate aplica terapia asociată, de exemplu în cazul unui pacient H. pylori negativ, pentru
monoterapia cu Nolpaza se recomandă următoarele doze:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat de Nolpaza pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (până la 2 comprimate
Nolpaza pe zi) în special dacă afecţiunea nu a răspuns la alt tratament. Pentru vindecarea ulcerelor
gastrice este de obicei necesară o perioadă de 4 săptămâni. Dacă această perioadă nu este suficientă,
vindecarea va fi obţinută după încă 4 săptămâni de tratament.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat de Nolpaza pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (până la 2 comprimate
Nolpaza pe zi) în special dacă afecţiunea nu a răspuns la alt tratament. Pentru vindecarea ulcerului
duodenal este de obicei necesară o perioadă de 2 săptămâni de tratament. Dacă această perioadă nu
este suficientă, vindecarea va fi obţinută după încă 2 săptămâni de tratament.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice
Pentru controlul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi altor afecţiuni hipersecretorii
patologice, pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate de
Nolpaza). Ulterior, doza poate fi crescută sau scăzută, în funcţie de determinările secreţiei acide
gastrice. Dozele de peste 80 mg pe zi trebuie divizate în două prize pe zi. Creşterea temporară a dozei
peste 160 mg pantoprazol pe zi este posibilă, dar nu trebuie menţinută o perioadă mai mare decât cea
necesară pentru controlul adecvat al secreţiei acide.
Durata tratamentului în sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice nu este
limitată în timp şi trebuie adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol.
Nolpaza nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu
insuficienţă hepatică moderată spre severă deoarece până în prezent nu sunt disponibile date cu privire
la siguranţa şi eficacitatea utilizării Nolpaza în tratamentele combinate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu funcţie renală afectată. Nolpaza nu trebuie utilizat în
tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece până în
prezent nu sunt disponibile date cu privire la siguranţa şi eficacitatea utilizării Nolpaza în tratamentele
combinate la aceşti pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta sub 12 ani
Nolpaza nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită datelor limitate
pentru această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele gastrorezistente nu trebuie mestecate sau sfărâmate şi trebuie înghiţite întregi cu apă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la pantoprazol, derivați de benzimidazol, sorbitol sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pantoprazolul nu este indicat în afecţiunile gastro-intestinale uşoare, cum este dispepsia apărută pe
fond nervos.
Terapia cu combinația în doză fixă
În cazul terapiei asociate, trebuie studiat Rezumatul caracteristicilor produsului medicamentelor
respective.
În prezenţa simptomelor de alarmă
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere semnificativă, neintenţionată de greutate
corporală, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi atunci când se
diagnostichează sau suspectează un ulcer gastric, trebuie exclusă o afecţiune malignă, deoarece
tratamentul cu pantoprazol poate masca simptomele afecţiunilor maligne şi astfel să întârzie
diagnosticul.
Diagnosticul esofagitei de reflux trebuie confirmat endoscopic.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice care necesită
tratament de lungă durată, pantoprazol, similar tuturor medicamentelor care inhibă secreţia acidă,
poate reduce absorbţia vitaminei B (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru
trebuie luat în considerare la pacienţii cu depozite reduse în organism sau cu factori de risc pentru
absorbţia redusă de vitamina B în terapia pe termen lung sau dacă se observă apariţia simptomelor
clinice.
Administrare concomitentă cu atazanavir
Nu este recomandată administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitorii de pompă de protoni
(vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că nu se poate evita administrarea concomitentă de atazanavir cu un
inhibitor de pompă de protoni, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu, determinarea
încărcării virale) împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg de ritonavir. Doza de
20 mg pantoprazol pe zi nu trebuie depăşită.
Disfuncție hepatică
La pacienţii cu disfuncție hepatică severă, valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate
regulat în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cel de lungă durată. În caz de creştere a
valorilor serice ale enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
La pacienţii cu ciroză, timpul de înjumătăţire plasmatică este cu 7 până la 9 ore mai lung, iar ASC este
de 6 până la 8 ori mai mare, însă concentraţiile plasmatice maxime cresc de aproape 1,5 ori,
comparativ cu cele ale pacienţilor sănătoşi. Ca urmare, pantoprazolul trebuie administrat numai o dată
la două zile.
Tratamentul pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special când se depăşeşte o perioadă de tratament de un an, pacienţii
trebuie monitorizaţi regulat.
Infecţii gastro-intestinale bacteriene
Aciditatea gastrică scăzută, indiferent de cauze – incluzând inhibitorii de pompă de protoni – duce la
creşterea numărului de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
medicamente care scad secreţia acidă poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-
intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella, Campylobacter și C. difficile.
Hipomagneziemie
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri,
timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagneziemii severe. În cazul hipomagneziemiei pot
apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre
pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină
sau medicamente care determină hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie
să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP
şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.
Fracturi de șold, ale articulației radiocarpiene și coloanei vertebrale
Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an),
pot creşte uşor riscul fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale,
predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale
sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10–40%. O parte a
acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să
primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să primească cantităţi adecvate
de vitamină D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus
eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și
sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare
întreruperea tratamentului cu Nolpaza. Apariția LECS după un tratament anterior cu un PPI, poate
crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Nolpaza trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
Pacienţii care nu răspund la tratament după 4 săptămâni trebuie investigaţi.
Copii şi adolescenţi
Până în prezent, nu există experienţă privind tratamentul la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Nolpaza conţine sorbitol.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cu farmacocinetică a absorbției dependentă de pH
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate interfera cu
absorbţia altor medicamente, în cazul în care pH-ul gastric este un determinant important al
biodisponibilității după administrarea pe cale orală, cum este cazul unor antifungice azole precum
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.
Inhibitori de protează HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV
pentru care absorbția este dependentă de pH-ul acid intragastric, cum ar fi atazanavir, datorită
reducerii semnificative a biodisponibilității lor (vezi pct 4.4).
În cazul în care, combinarea de inhibitori de protează HIV cu un inhibitor al pompei de protoni este
inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu încărcarea virală). Nu trebuie
depășită doza de 20 mg de pantoprazol pe zi. Ar putea fi necesară ajustarea dozei de inhibitor de
protează HIV.
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat
farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau INR. Cu toate acestea, au existat raportări ale
creșterii INR și a timpului de protrombină la pacienții tratați cu IPP și warfarină sau
fenprocumonă concomitent. Creșteri ale INR și ale timpului de protrombină pot duce la sângerări
anormale și chiar moarte. Pentru pacienții tratați cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă
poate fi necesară monitorizarea creșterii INR și a timpului de protrombină.
Metotrexat
Au fost raportate niveluri sanguine crescute de metotrexat la unii pacienţi la care s-au utilizat
concomitent doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de pompă de protoni. Prin
urmare, în cazurile unde este utilizată o doză mare de metotrexat, spre exemplu cancer şi psoriazis,
poate fi necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a tratamentului cu pantoprazol.
Alte studii de interacţiune
Pantoprazolul este metabolizat intens la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul CYP2C19, iar alte
căi metabolice includ oxidarea, prin intermediul CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate prin aceeaşi cale, cum sunt carbamazepină,
diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi
etinilestradiol, nu au arătat prezenţa unor interacţiuni semnificative clinic.
O interacțiune a pantoprazolului cu alte produse medicamentoase sau combinații, care sunt
metabolizate folosind același sistem enzimatic, nu poate fi exclusă.
Rezultatele unor studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate prin intermediul CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9
(cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum
este alcoolul etilic) şi nici nu interferă cu absorbţia digoxinei, prin intermediul p-glicoproteinei.
Nu au existat interacţiuni la administrarea concomitentă de antiacide.
Au fost efectuate studii de interacţiune cu administrare concomitentă de pantoprazol şi antibiotice
(claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic.
Medicamentele care inhibă sau induc CYP2C19
Inhibitorii CYP2C19, cum ar fi fluvoxamina ar putea crește expunerea sistemică a
pantoprazolului. O reducere a dozei poate fi luată în considerare la pacienții tratați pe termen lung
cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficiență hepatică.
Inductorii de enzime care afectează CYP2C19 și CYP3A4, cum ar fi rifampicina și sunătoarea
(Hypericum perforatum) pot reduce concentrațiile plasmatice ale IPP, care sunt metabolizate prin
intermediul acestor sisteme enzimatice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
O cantitate moderată de informații privind femeile gravide (între 300-1000 de sarcini urmărite) au
indicat lipsa efectelor teratogene sau toxicității feto/neonatale pentru pantoprazol. Studiile la
animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct 5.3). Ca măsură de
precauție, este de preferat să se evite utilizarea de pantoprazol în timpul sarcinii.
Alăptarea
Studiile la animale au demonstrat excreția de pantoprazol în laptele matern. Nu există informații
suficiente privind excreția de pantoprazol în laptele uman, dar a fost raportată excreția sa în
laptele uman. Un risc pentru nou-născuți/sugari nu poate fi exclus. Prin urmare, o decizie de a se
întrerupe alăptarea sau de a se întrerupe/opri tratamentul cu pantoprazol ar trebui să ia în
considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului cu pantoprazol pentru
femeie.
Fertilitatea
În urma studiilor efectuate la animale nu s-a obţinut niciun indiciu de afectare a fertilităţii
consecutiv administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pantoprazol nu influențează sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule
și de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În
acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5 % dintre pacienţi pot fi aşteptate reacţii adverse (RA). RA cele mai frecvent
raportate sunt diareea şi cefaleea, care apar la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos cuprinde reacţiile adverse raportate la pantoprazol, clasificate în funcţie de
frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10),
- Frecvente (1/100 şi<1/10),
- Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100),
- Rare (1/10000 şi <1/1000),
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Reacţiile adverse raportate în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului nu pot fi clasificate
în funcţie de frecvenţă, astfel încât sunt încadrate la categoria “Cu frecvenţă necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel.
Tabelul 1. Reacţiile adverse la pantoprazol în studiile clinice şi perioada de după punerea pe piaţă a
medicamentului
Frecvenţă Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută
Aparate,
sisteme şi organe
Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie,
hematologice şi leucopenie,
limfatice pancitopenie
Tulburări ale Hipersensibilitate
sistemului (incluzând reacţii
imunitar anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări Hiperlipidemie şi Hiponatremie,
metabolice şi de creşterea hipomagneziemie
nutriţie concentraţiilor (vezi pct. 4.4),
serice ale lipidelor hipocalcemie în
(trigliceride, asociere cu
colesterol); hipomagneziemie;
modificări ale hipokaliemie
greutăţii corporale
Tulburări psihice Tulburări ale Depresie (şi toate Dezorientare (şi Halucinaţii,
somnului simptomele de toate simptomele confuzie (în
agravare asociate) de agravare special la pacienţii
asociate) cu risc, precum şi
agravarea
simptomelor în
cazul preexistenţei
acestora)
Tulburări ale Cefalee, ameţeli Tulburări ale Parestezie
sistemului nervos gustului
Tulburări oculare Tulburări vizuale /
vedere înceţoşată
Tulburări gastro- Polipi ai Diaree, greaţă /
intestinale glandelor vărsături, distensie
fundice abdominală şi
(benigni) flatulenţă,
constipaţie,
xerostomie, durere
şi disconfort
abdominal
Tulburări Creşterea Creşterea Leziune
hepatobiliare concentraţiilor bilirubinemiei hepatocelulară,
enzimelor hepatice icter, insuficienţă
(transaminaze, γ- hepatocelulară
GT)
Afecţiuni cutanate Eritem cutanat Urticarie, edem Sindrom Stevens-
şi ale ţesutului tranzitor / exantem angioneurotic Johnson, sindrom
subcutanat / erupţie cutanată, Lyell, eritem
prurit polimorf,
fotosensibilitate,
lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Fractură de şold, de Artralgie, mialgie Spasm muscular
musculo-scheletice articulaţie consecutiv
şi ale ţesutului radiocarpiană sau tulburărilor
conjunctiv coloană vertebrală electrolitice
(vezi pct. 4.4)
Tulburări renale şi Nefrită
ale căilor urinare interstițială (cu
evoluție posibilă
spre insuficiență
renală)
Tulburări ale Ginecomastie
aparatului genital
şi sânului
Tulburări generale Astenie, Creşterea
şi la nivelul fatigabilitate şi temperaturii
locului de indispoziţie corporale, edeme
administrare periferice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om.
Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.
Tratament
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic,
nu se poate recomanda un tratament specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut de benzimidazol care inhibă secreţia acidă gastrică prin blocarea
specifică a pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde
inhibă enzima ATP-aza H+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac.
Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de
protoni şi inhibitori ai receptorilor H , tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la
nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea
gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul
receptorilor celulari, substanţa poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu
alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul
este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament pe termen scurt, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen lung, valorile gastrinemiei se dublează. Cu
toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere
uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într-un număr
mic de cazuri cu tratament pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate
acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie
atipică) sau a tumorilor carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost
observate la om.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament pe termen lung cu pantoprazol mai mare de un
an, în ceea ce priveşte parametrii funcţiei tiroidiene, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazolul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă după administrarea
orală a unei doze orale unice de 40 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 2 – 3 µg/ml
se ating în medie la 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări
repetate.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unică sau repetată. La un interval de dozaj cuprins
între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară, atât după administrarea
orală cât şi după cea intravenoasă. S-a constatat că biodisponibilitatea absolută a comprimatului este
de aproximativ 77%. Aportul concomitent de alimente nu a avut nicio influenţă asupra ASC,
concentraţiei plasmatice maxime şi, prin urmare, asupra biodisponibilităţii. Prin aportul concomitent
de alimente nu va creşte decât variabilitatea timpului de instalare al acţiunii.
Distribuţie
Pantoprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98%. Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.
Metabolizare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea principală de metabolizare este
demetilarea mediată de CYP2C19 şi, ulterior, conjugarea cu sulfat, alte căi metabolice incluzând
oxidarea mediată de CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 oră. Au existat câteva cazuri
de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Datorită legării specifice a pantoprazolului de pompele
de protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o
durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic şi urinar
este demetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al metabolitului
principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupe speciale de populație
Insuficiență renală
Nu este necesară reducerea dozei când pantoprazolul se administrează la pacienţii cu funcţie renală
afectată (inclusiv dializaţi). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de înjumătăţire
plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul principal are un
timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 ore), excreţia este la fel de rapidă şi, astfel, nu
apar acumulări.
Insuficiență hepatică
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut cu 7 până la 9 ore şi valorile ASC au crescut cu un coeficient de 5-
7, concentraţia plasmatică maximă a crescut numai uşor cu 1,5, comparativ cu subiecţii sănătoşi.
Vârstnici
De asemenea, nu este relevantă clinic nici creşterea uşoară a valorilor ASC şi C la voluntarii
max
vârstnici, comparativ cu voluntarii mai tineri.
Alte grupe speciale de pacienţi
Aproximativ 3% din populaţia Europei nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea aceste
persoane sunt numite “metabolizatori cu activitate enzimatică lentă”. La aceştia, metabolizarea
pantoprazolului este în principal catalizată, probabil, de CYP3A4. După administrarea unei doze unice
de 40 mg pantoprazol, valorile medii ale ASC (aria de sub curba concentraţiei, în funcţie de timp) au
fost de aproximativ 6 ori mai mari la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, decât la subiecţii
cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile
maxime medii au fost mai mari cu aproximativ 60%. Aceste date nu prezintă importanţă asupra
dozelor şi administrării pantoprazolului.
Copii şi adolescenţi
În urma administrării orale a unei doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copiii cu vârsta între 5
şi 16 ani, valorile ASC şi C s-au încadrat în valorile corespunzătoare adulţilor. În urma administrării
max
intravenoase a unei doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copiii cu vârsta între 2 şi 16 ani, nu
a existat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi
volumul de distribuţie au fost în conformitate cu datele de la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s-au descoperit neoplasme
neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s-au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea
anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice
după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi permite concluzia că este o
reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan după tratamentul cu doze
mari, pe termen lung.
În studii cu durata de doi ani, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la
femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a
pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într-un studiu cu
durata de doi ani, s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia
acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în
ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este
mică.
În studiile de reproducere la animale, au fost observate semne ale unei uşoare fetotoxicităţi, la doze de
peste 5 mg/kg greutate corporală.
Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta
sarcinii. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Crospovidonă
Carbonat de sodiu anhidru
Sorbitol
Stearat de calciu
Hipromeloză
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Propilenglicol
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Talc
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al.
Cutie cu un blister din OPA-Al-PVC/Al a 15 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 15 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 4 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 15 comprimate gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12369/2019/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Prima autorizare-Iunie 2009
Reînnoire – August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2019