Nifedipin Retard Terapia 20 mg comprimate cu eliberare prelungită

Prospect Nifedipin Retard Terapia 20 mg comprimate cu eliberare prelungită

Producator: Terapia S.A.

Clasa ATC: blocante ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular, derivaţi

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8675/2016/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor medicamentului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR MEDICAMENTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Nifedipin Retard Terapia 20 mg comprimate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine nifedipină 20 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 16 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare prelungită

Comprimate rotunde, lenticulare, acoperite cu un film lucios, uniform, de culoare roz.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială uşoară până la moderată.

Prevenţia anginei pectorale cronice stabile, singur sau în asociere cu un beta-blocant.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

În hipertensiunea arterială uşoară până la moderată, doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg

nifedipină (un comprimat Nifedipin Retard Terapia 20 mg). Dacă este necesar, doza zilnică poate fi

crescută în funcţie de necesităţile individuale la 40 mg la fiecare 12 ore, până la maxim 80 mg odată pe zi.

În profilaxia anginei pectorale, doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg nifedipină (un comprimat

Nifedipin Retard Terapia 20 mg). Dacă este necesar, doza poate fi crescută în funcţie de necesităţile

individuale la 40 mg la fiecare 12 ore, până la maxim 80 mg o dată zi.

Eficacitatea în profilaxia anginei pectorale se menţine atunci când pacienţii sunt trecuţi de la alte blocante

ale canalelor de calciu, cum sunt diltiazem sau verapamil, la Nifedipină Retard Terapia. Pacienţilor trecuţi

de la alte blocante ale canalelor de calciu li se va iniţia terapia cu Nifedipină Retard Terapia în doza

iniţială recomandată de 20 mg o dată pe zi. Ulterior poate fi iniţiată o creştere treptată a dozei, dacă este

susţinută din punct de vedere clinic.

Administrarea nifedipinei în asociere cu inhibitori CYP 3A4 sau inductori ai CYP 3A4 determină

ajustarea dozei de nifedipină sau întreruperea tratamentului cu nifedipină (vezi pct. 4.5).

Durata tratamentului

Tratamentul poate fi continuat pe termen nelimitat.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării nifedipinei retard la copii cu vârsta sub 18

ani. Datele disponibile până în prezent privind administrarea nifedipinei în hipertensiune arterială sunt

descrise la pct. 5.1.

Pacienţi vârstnici

Farmacocinetica nifedipinei este modificată la vârstnici, astfel că pot fi necesare doze mai mici de

nifedipină în tratamentul pe termen lung, comparativ cu pacienţii mai tineri.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Având în vedere durata de acţiune a formulării, Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrată

pacienţilor cu insuficienţă hepatică.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală

(vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente. Se recomandă

administrarea la intervale de aproximativ 24 ore, de exemplu la aceeaşi oră în fiecare zi, de preferat

dimineaţa. Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia trebuie înghiţite întregi; în niciun caz

comprimatele nu trebuie sfărâmate, mestecate sau divizate.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie luat cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la nifedipină, la alte dihidropiridine (din cauza riscului teoretic de reactivitate

încrucişată) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Şoc cardiogen, stenoză aortică semnificativă clinic, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut

sau într-un interval de mai puţin de o lună de la un infarct miocardic.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrat pentru tratamentul crizelor anginoase acute.

Nu a fost stabilită siguranţa utilizării nifedipinei retard în hipertensiunea arterială malignă.

Nu se recomandă administrarea în prevenţia secundară a infarctului miocardic.

Având în vedere durata de acţiune a formulării, Nifedipin Retard Terapia nu trebuie administrată

pacienţilor cu insuficienţă hepatică.

Nu se recomandă administrarea Nifedipin Retard Terapia la pacienţii cu antecedente de obstrucţie

gastrointestinală, obstrucţie esofagiană sau orice grad de îngustare a lumenului la nivelul tractului

gastrointestinal.

Nifedipin Retard Terapia nu trebuie utilizată la pacienţii cu sac colector Kock (ileostomie după

proctocolectomie).

Nifedipin Retard Terapia este contraindicată ȋn boli inflamatorii intestinale sau boala Crohn.

Administrarea în asociere cu rifampicina deoarece inducţia enzimatică poate inhiba atingerea nivelurilor

plasmatice de eficacitate ale nifedipinei (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia trebuie înghiţite întregi; în niciun caz nu trebuie sfărâmate,

mestecate sau divizate.

Nifedipina retard poate fi utilizată în asociere cu medicamente beta-blocante şi cu alte

antihipertensive, dar trebuie avută în vedere posibilitatea unui efect cumulativ determinând

hipotensiune arterială ortostatică. Nifedipina retard nu previne posibilele efecte de rebound după

întreruperea altui tratament antihipertensiv.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipotensiune arterială, deoarece există un risc de reducere

suplimentară a tensiunii arteriale; aceşti pacienţi (hipotensiune arterială severă, cu tensiune arterială

sistolică sub 90 mm Hg) trebuie atent monitorizaţi.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tensiune arterială foarte scăzută (hipotensiune arterială severă cu

tensiune arterială sistolică sub 90 mm Hg), în cazuri de insuficienţă cardiacă manifestă şi în caz de stenoză

aortică severă.

Nifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii necesită

tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femei cu hipertensiune arterială severă, care

nu răspund la terapia standard (vezi pct. 4.6).

Monitorizarea atentă a tensiunii arteriale trebuie realizată în cazul administrării nifedipinei cu sulfat de

magneziu intravenos, din cauza posibilităţii de scădere excesivă a tensiunii arteriale, care poate dăuna

mamei şi fătului. Pentru mai multe informaţii privind utilizarea în timpul sarcinii, vezi pct. 4.6.

Nifedipina nu este recomandată pentru utilizare în timpul alăptării, deoarece nifedipina este eliminată în

laptele matern uman și efectele absorbției orale de cantități mici de nifedipină nu sunt cunoscute (vezi pct.

4.6).

Se recomandă o monitorizare atentă la pacienții cu insuficiență hepatică și, în cazuri severe, poate fi

necesară o scădere a dozei.

Nifedipina retard trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu rezervă cardiacă redusă. Agravarea

insuficienţei cardiace a fost observată în cazuri izolate sub tratamentul cu nifedipină.

Pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează nifedipină retard pot necesita ajustarea

tratamentului cu antidiabetice orale.

La pacienţii dializaţi cu hipertensiune arterială malignă şi hipovolemie, poate apărea o scădere marcată

a tensiunii arteriale.

Nifedipina este metabolizată prin intermediul izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450.

Medicamentele care sunt cunoscute că inhibă sau stimulează CYP3A4 pot modifica, prin urmare,

primul pasaj hepatic sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct. 4.5).

Medicamentele care sunt cunoscute ca inhibitori slabi sau moderaţi ai sistemului citocrom P4503A4 şi

care pot conduce, prin urmare, la creşterea concentraţiilor plasmatice de nifedipină includ, de

exemplu:

• antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină)
• inhibitori de protează anti-HIV (de exemplu ritonavir)
• azoli antimicotici (de exemplu ketoconazol)
• antidepresive, nefazodonă şi fluoxetină
• quinupristin / dalfopristin
• acidul valproic
• cimetidină

La administrarea în asociere cu aceste medicamente, tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, dacă

este necesar, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de nifedipină.

Pentru utilizarea la grupuri speciale vezi pct. 4.2.

Comprimatele de Nifedipin Retard Terapia conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de

intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu

trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente care interacţionează cu nifedipina

Nifedipina este metabolizată în principal prin intermediul sistemului citocromului P4503A4, localizat

la nivelul mucoasei intestinale şi în ficat. Medicamentele care sunt cunoscute că inhibă sau stimulează

acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare, primul pasaj hepatic (după administrare orală) sau

clearance-ul nifedipinei (vezi pct. 4.4).

Extinderea precum şi durata interacţiunilor trebuie luate în considerare atunci când se administrează

nifedipina împreună cu următoarele medicamente:

Rifampicină

Rifampicina este un inductor potent al CYP 3A4. La administrarea nifedipinei în asociere cu

rifampicina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă semnificativ şi astfel şi eficacitatea ei este

redusă. Administrarea nifedipinei în asociere cu rifampicina este contraindicată (vezi pct.4.3).

La administrarea în asociere cu inhibitori cu potenţă slabă până la moderată ai sistemului citocrom

P4503A4, tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o

reducere a dozei de nifedipină (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În majoritatea acestor cazuri, nu exista studii

oficiale realizate până în prezent pentru a evalua potenţialul pentru o interacţiune medicamentoasă

între nifedipină şi medicamentele enumerate.

Medicamente care cresc expunerea la nifedipină:

Antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină)

Nu au fost efectuate studii de interacțiune între nifedipină şi antibiotice macrolide. Anumite antibiotice

macrolide sunt cunoscute pentru că inhibă metabolismul altor medicamente mediat de citocromul

P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclus potențialul de creştere a concentrațiilor plasmatice de

nifedipină la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct. 4.4).

Azitromicina, deși este structural legată de clasa de antibiotice macrolide nu inhibă CYP3A4.

Inhibitori de protează anti-HIV (de exemplu ritonavir)

Nu a fost încă efectuat un studiu clinic pentru investigarea potenţialului de interacțiune

medicamentoasă între inhibitorii de protează anti-HIV și nifedipină. Medicamentele din această clasă

sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemul citocromului P450 3A4. În plus, medicamentele din această

clasă s-au dovedit că inhibă in vitro metabolismul nifedipinei mediat de citocromul P450 3A4. Atunci

când aceste medicamente se administrează împreună cu nifedipina, nu poate fi exclusă o creştere

substanţială a concentrațiilor plasmatice de nifedipină din cauza reducerii metabolismului la primul

pasaj şi a eliminării scăzute (vezi pct. 4.4).

Azoli antimicotici (de exemplu ketoconazol)

Nu a fost încă efectuat un studiu oficial de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă

între nifedipină și anumiţi azoli anti-micotici. Medicamentele din această clasă sunt cunoscute ca

inhibitori ai sistemul citocromului P450 3A4. Când se administrează oral împreună cu nifedipina, nu

poate fi exclusă o creştere substanțială a biodisponibilității sistemice a nifedipinei din cauza

metabolismului scăzut la primul pasaj (vezi pct. 4.4).

Fluoxetină

Nu a fost încă efectuat un studiu de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între

nifedipină și fluoxetină. S-a demonstrat că fluoxetina inhibă in vitro metabolismul nifedipinei mediat

de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclusă o creştere a concentrațiilor plasmatice de

nifedipină la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct. 4.4).

Nefazodonă

Nu a fost încă efectuat un studiu de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă între

nifedipină și nefazodonă. Se cunoaşte că nefazodona inhibă metabolismul altor medicamente mediat

de citocromul P450 3A4. Prin urmare, nu poate fi exclusă o creştere a concentrațiilor plasmatice de

nifedipină la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct. 4.4).

Quinupristin/dalfopristin

Administrarea concomitentă de quinupristin/dalfopristin şi de nifedipină poate duce la creşterea

concentrațiilor plasmatice de nifedipină (vezi pct. 4.4).

Acid valproic

Nu a fost încă efectuat un studiu oficial de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă

între nifedipină și acid valproic. Deoarece s-a demonstrat că acidul valproic crește concentrațiile

plasmatice ale blocantului canalelor de calciu similar structural nimodipină datorită inhibării enzimei,

nu poate fi exclusă o creștere a concentrației plasmatice de nifedipină și, prin urmare, o creștere a

eficacității (vezi pct. 4.4).

Cimetidină

Datorită inhibiției citocromului P450 3A4, cimetidina determină creșterea concentrațiilor plasmatice

de nifedipină şi poate creşte efectul antihipertensiv (vezi pct. 4.4).

Alte studii

Cisapridă

Administrarea concomitentă de cisapridă şi de nifedipină poate duce la creşterea concentrațiilor

plasmatice de nifedipină.

Medicamente anti-epileptice, cum sunt fenitoina, carbamazepina și fenobarbitalul inductori ai

sistemului citocrom P450 3A4

Fenitoina este inductor al sistemul citocromului P450 3A4. La administrarea concomitentă cu

fenitoina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă și, astfel, este redusă şi eficacitatea sa. Atunci

când ambele medicamente sunt administrate concomitent, trebuie monitorizat răspunsul clinic la

nifedipină și, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o creștere a dozei de nifedipină. Dacă doza

de nifedipină este crescută în timpul administrării concomitente a ambelor medicamente, trebuie luată

în considerare o reducere a dozei de nifedipină atunci când tratamentul cu fenitoină este întrerupt.

Nu a fost încă efectuat un studiu oficial de investigare a potenţialului de interacțiune medicamentoasă

între nifedipină și carbamazepină sau fenobarbital. Deoarece s-a demonstrat că ambele medicamente

reduc concentrațiile plasmatice ale blocantului canalelor de calciu similar structural nimodipină

datorită inducerii enzimei, nu poate fi exclusă o scădere a concentrației plasmatice de nifedipină și,

prin urmare, o scădere a eficacității.

Medicamente care cresc expunerea la nifedipină: diltiazem.

Efectele nifedipinei asupra altor medicamente

Medicamente antihipertensive

Nifedipina poate creşte efectul de scădere a tensiunii arteriale al medicamentelor antihipertensive

concomitente, cum sunt:

• diuretice
• beta blocante
• inhibitori ai ECA
• antagonişti ai receptorilor angiotensinei
• alţi antagonişti ai canalelor de calciu
• medicamente blocante alfa adrenergice
• inhibitori PDE5
• alfa metildopa

Când nifedipina este administrată concomitent cu beta-blocante, pacientul trebuie monitorizat cu

atenţie, deoarece deteriorarea insuficienţei cardiace este de asemenea cunoscută că apare în cazuri

izolate.

Digoxină

Administrarea concomitentă de nifedipină şi digoxină poate duce la scăderea clearance-ul digoxinei şi,

prin urmare, la creşterea nivelului plasmatic al digoxinei. Pacientul trebuie, prin urmare, supus unor

controale de precauţie pentru simptome de supradozaj al digoxinei şi, dacă este necesar, doza de

glicozid trebuie redusă.

Chinidină

Administrarea concomitentă a nifedipinei cu chinidină, poate reduce nivelurile plasmatice ale

chinidinei şi după întreruperea tratamentului cu nifedipină, poate fi observată o creştere distinctă a

concentraţiilor plasmatice ale chinidinei în cazuri individuale. Prin urmare, atunci când nifedipina este

fie administrată suplimentar sau fie întreruptă, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de

chinidină, şi, dacă este necesar, ajustarea dozei de chinidină. Unii autori au raportat concentrații

plasmatice crescute de nifedipină la administrarea concomitentă a ambelor medicamente, în timp ce

alţii nu au observat o modificare a farmacocineticii nifedipinei.

De aceea, tensiunea arterială trebuie atent monitorizată dacă chinidina se adaugă tratamentului existent

cu nifedipină. Dacă este necesar, doza de nifedipină trebuie redusă.

Tacrolimus

Tacrolimus este metabolizat prin sistemul citocromului P450 3A4. Datele publicate indică faptul că

doza de tacrolimus administrată simultan cu nifedipina poate fi redusă în cazuri individuale. La

administrarea concomitentă a ambelor medicamente, concentraţiile plasmatice de tacrolimus trebuie

monitorizate şi, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de tacrolimus.

Interacţiuni medicamente alimente

Sucul de grapefruit

Sucul de grapefruit inhibă sistemul citocromului P450 3A4. Administrarea nifedipinei concomitent cu

suc de grapefruit, determină o creştere a concentraţiilor plasmatice ale acesteia şi o acţiune prelungită

a nifedipinei datorită reducerii metabolismului la primul pasaj hepatic sau a clearance-ul redus. În

consecinţă, efectul nifedipinei de scădere a tensiunii arteriale poate fi accentuat. În cazul unui consum

regulat de suc de grapefruit, acest efect poate dura cel puţin trei zile de la ultima ingerare a sucului de

grapefruit.

Ingestia de grepfruit / suc de grapefruit trebuie, prin urmare, evitată în timpul tratamentului cu

nifedipină (vezi pct. 4.2).

Alte forme de interacţiune

Nifedipina poate creşte în mod fals valorile spectrofotometrice ale acidului vanilmandelic urinar. Totuşi,

măsurătorile cu cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) nu sunt afectate.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii

necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femeile cu hipertensiune

arterială severă, care nu raspund la terapia standard (vezi pct. 4.4).

Nu există studii adecvate şi controlate la femeile gravide.

Informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru a exclude efecte adverse asupra fătului și nou-

născutului.

Din studiile la animale s-a demonstrat că nifedipina produce embriotoxicitate, fetotoxicitate şi efecte

teratogene.

Din dovezi clinice disponibile nu a fost identificat un risc specific prenatal, deşi au fost raportate o

creştere a asfixiei perinatale, în naşterea cezariană, precum şi prematuritate şi retard de creştere

intrauterină. Nu este clar dacă aceste rapoarte sunt cauzate de hipertensiunea arterială de bază,

de tratamentul acesteia, sau este un efect specific al medicamentului.

Informațiile disponibile sunt insuficiente pentru a exclude efectele adverse asupra fătului și

nou-născutului. Prin urmare, orice utilizare în timpul sarcinii necesită o evaluare foarte atentă a

raportului beneficiu – risc individual și trebuie să fie luată în considerare numai în cazul în care toate

celelalte opțiuni de tratament fie nu sunt indicate fie nu au reușit să fie eficace.

S-a observat apariția edemului pulmonar acut în cazul utilizării blocantelor canalelor de calciu, printre

care și nifedipina, ca medicamente tocolitice în timpul sarcinii (vezi punctul 4.8), în special în cazul

sarcinilor multiple (gemelare sau multiple), administrate pe cale intravenoasă și/sau administrare

concomitentă de agoniști 2-beta.

Alăptare

Nifedipina trece în laptele matern. Concentrația nifedipinei în lapte este aproape comparabilă cu

concentrația plasmatică a mamei. Pentru formulări cu eliberare imediată, se propune întârzierea

alăptării sau aruncarea laptelui timp de 3 până la 4 ore după administrarea medicamentului pentru a

reduce expunerea copilului la nifedipină (vezi pct. 4.4).

Fertilitate

În cazuri izolate de fertilizare in vitro, blocantele canalelor de calciu de tipul nifedipinei au fost

asociate cu transformări biochimice reversibile la nivelul secţiunii centrale a spermatozoizilor, care pot

conduce la reducerea funcţiei spermatice. Dacă nu pot fi stabilite alte cauze, blocantele canalelor de

calciu de tipul nifedipinei pot fi considerate ca posibilă explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare in

vitro în cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste

tehnici.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Reacţiile adverse la medicament, a căror intensitate variază de la un caz la altul, pot afecta capacitatea

de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru este valabil mai ales la începutul

tratamentului, la creşterea dozei şi în asociere cu alcoolul etilic.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse la medicament (RAM), bazate pe studii controlate cu placebo, cu nifedipina aranjate

pe categorii CIOMS III de frecvenţă (bază de date din studiu clinic: nifedipină n = 2661; placebo n =

1486; status: 22 Feb 2006 şi studiul ACTION: nifedipină n = 3825; placebo n = 3840) sunt enumerate

mai jos:

Reacţiile adverse enumerate la “frecvente”, au fost observate cu o frecvenţă mai mică de 3%, cu

excepţia edemului (9,9%) şi cefalee (3,9%).

Frecvenţele RAM raportate la medicamentele care conţin nifedipină sunt prezentate în tabelul de mai

jos. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii. Frecvenţele sunt definite ca frecvente (≥1/100 şi <1>

<1>

pe piaţă şi pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate ca „frecvenţă necunoscută”.

Clasificarea pe Frecvente Mai puţin frecvente Rare Frecvenţă

aparate, sisteme şi necunoscută

organe (MedDRA)

Tulburări Agranulocitoză

hematologice şi Leucopenie

limfatice

Tulburări ale Reacţie alergică Prurit Reacţii

sistemului imunitar Edem alergic /edem Urticarie anafilactice/

angioneurotic Erupţii cutanate anafilactoide

(inclusiv edem tranzitorii

laringian*)

Tulburări psihice Reacţii de anxietate

Tulburări de somn

Tulburări Hiperglicemie

metabolice şi de

nutriţie

Tulburări ale Cefalee Vertij Parestezie Hipoestezie

sistemului nervos Migrenă Disestezie Somnolenţă

Ameţeli

Tremor

Tulburări oculare Tulburări vizuale Dureri oculare

Tulburări cardiace Tahicardie Dureri toracice

Palpitaţii (Angină

pectorală)

Tulburări vasculare Edem (inclusiv Hipotensiune

edem periferic) arterială

Vasodilataţie Sincopă

Tulburări Epistaxis Dispnee

respiratorii, Congestie nazală Edem pulmonar*

toracice şi

mediastinale

Tulburări Constipaţie Dureri Hiperplazie Vărsături

gastrointestinale gastrointestinale şi gingivală Insuficienţa

abdominale sfincterului

Greaţă gastroesofagian

Dispepsie Disfagie

Flatulenţă Ulcer intestinal

Xerostomie

Tulburări Creşterea tranzitorie Icter

hepatobiliare a enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate Eritem Necroliză

şi ale ţesutului epidermică

subcutanat toxică

Reacţii alergice

fotosensibile

Purpură palpabilă

Tulburări musculo- Crampe musculare Artralgie

scheletice şi ale Umflarea Mialgie

ţesutului conjunctiv articulaţiilor

Tulburări renale şi Poliurie

ale căilor urinare Disurie

Tulburări ale Disfuncţie erectilă

aparatului genital şi

ale sânului

Tulburări generale Senzaţie de rău Dureri nespecifice

şi la nivelul locului Frisoane

de administrare

*au fost raportate cazuri atunci când s-a utilizat ca medicament tocolitic în timpul sarcinii (vezi

punctul 4.6)

** = pot pune viaţa în pericol

La pacienţii dializaţi cu hipertensiune arterială malignă şi hipovolemie poate să apară o scădere

distinctă a tensiunii arteriale ca rezultat al vasodilataţiei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Următoarele simptome sunt observate în caz de intoxicaţie gravă cu nifedipină: tulburări ale stării de

conştienţă până la comă, hipotensiune arterială severă, tulburări ale ritmului cardiac cum sunt

tahicardie sau bradicardie, hiperglicemie, acidoză metabolică, hipoxie, şoc cardiogen cu edem

pulmonar acut.

Tratamentul

Tratamentul constă în eliminarea nifedipinei şi restabilirea condiţiilor stabile cardiovasculare cu

prioritate.

După ingerarea orală este indicat lavajul gastric, dacă este necesar, în combinație cu irigarea

intestinului subțire.

În special, în cazurile de intoxicare cu nifedipină cu formulări cu eliberare lentă, cum ar fi nifedipina

retard eliminarea trebuie să fie cât mai completă posibilă, incluzând intestinul subtire, pentru a preveni

absorbţia ulterioară altfel inevitabilă a substanţei active.

Hemodializa nu are scop, nifedipina nefiind dializabilă, dar plasmafereza este recomandată (legare

crescută de proteine plasmatice, volum relativ mic de distribuție).

Tulburările de ritm cardiac de tipul bradicardiei pot fi tratate simptomatic cu β-simpatomimetice, și în

tulburările de ritm cardiac de tipul bradicardiei ce pune viata în pericol poate fi recomandat un

stimulator cardiac temporar.

Hipotensiunea arterială, ca urmare a şocului cardiogen şi a vasodilataţiei arteriale poate fi tratată cu

calciu (10-20 ml de soluţie 10% gluconat de calciu administrat intravenos lent timp de 5-10 minute şi

repetata dacă este necesar). Dacă efectele sunt inadecvate, tratamentul poate fi continuat, cu

monitorizarea ECG. În cazul în care se obţine cu calciu o creştere insuficientă a tensiunii arteriale,

trebuie administrate simpatomimetice vasoconstrictoare cum sunt dopamina sau noradrenalina. Doza

acestor medicamente trebuie determinată de răspunsul pacientului.

Beneficiul decontaminării gastrice este incert.

1.Se ia în considerare cărbune activat (50 g pentru adulţi, 1 g/kg pentru copii), dacă pacientul se

prezintă în decurs de 1 oră de la ingestia unei cantităţi potenţiale toxice.

Deşi poate părea rezonabil să se presupună că administrarea cu întârziere de cărbune activat poate fi

benefică pentru preparatele cu eliberare prelungită, nu există dovezi care să susţină acest lucru.

2. Alternativ, se poate lua în considerare lavajul gastric la adulti, în decurs de 1 oră de la supradozajul

ce poate pune viaţa în pericol.

3. Se iau în considerare doze suplimentare de cărbune activat la fiecare 4 ore dacă a fost ingerată o

cantitate semnificativă clinic a unui preparat cu eliberare prelungită, cu o singură doză de un laxativ

osmotic (de exemplu sorbitol, lactuloză sau sulfat de magneziu).

4. Pacienţii asimptomatici trebuie monitorizaţi timp de cel puţin 4 ore de la ingestie şi timp de 12 ore

dacă a fost luat un preparat cu eliberare prelungită.

Trebuie administrat cu precauţie un aport de lichide pentru a evita supraîncărcarea cardiacă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular, derivaţi

dihidropiridinici, codul ATC: C08CA05.

Nifedipina este un antagonist de calciu din grupul 1,4-dihidropiridinelor. Antagoniştii de calciu reduc

influxul transmembranar de ioni de calciu în celulă prin intermediul canalelor lente de calciu. Ca un

antagonist de calciu specific şi puternic, nifedipina acţionează în special pe celulele miocardului şi

celulele musculare netede ale arterelor coronare şi a vaselor periferice de rezistenţă. Acţiunea

principală a nifedipinei este de a relaxa musculatura netedă arterială, atât în circulaţia coronariană cât

şi periferică. Comprimatele de nifedipină retard sunt astfel formulate pentru a realiza eliberarea

controlată a nifedipinei într-un profil de eliberare suficientă pentru a permite administrarea o data pe zi

pentru a fi eficientă în utilizarea clinică.

În hipertensiunea arterială, principala acţiune a nifedipinei este de a determina vasodilataţie periferică

şi astfel, este redusă rezistenţa vasculară periferică. Nifedipina administrată o dată sau de 2 ori pe zi

asigură 24 de ore de control a tensiunii arteriale ridicate. Nifedipina determină reducerea tensiunii

arteriale, astfel că procentul de scădere este proporţională cu nivelul său iniţial. La indivizii

normotensivi, nifedipina are un efect redus sau niciun efect asupra tensiunii arteriale.

În angină, nifedipina retard reduce rezistenţa vasculară periferică şi coronariană, determinând o

creştere a fluxului sanguin coronarian, a debitului cardiac şi a volumul vascular cerebral, în timp ce

reduce post-sarcina. În plus, nifedipina dilată submaximal arterelor coronare cu şi fără ateroscleroză,

protejând astfel inima faţă de spasmul arterei coronare şi îmbunătăţeşte perfuzia miocardului ischemic.

Nifedipina reduce frecvenţa atacurilor dureroase şi a modificărilor ECG ischemice, indiferent de

contribuţia relativă a spasmului arterei coronare sau a aterosclerozei.

Într-un studiu prospectiv multinaţional, randomizat, dublu-orb, ce a implicat 6321 pacienţi hipertensivi

cu cel puţin un factor de risc suplimentar, urmărit timp de peste 3 până la 4,8 ani, s-a demonstrat că

nifedipina retard 30 şi 60 (nifedipina GITS) reduce tensiunea arterială la un nivel comparabil cu o

combinaţie standard de diuretic.

Copii şi adolescenţi:

Sunt disponibile informaţii limitate pentru compararea nifedipinei cu alte antihipertensive pentru

hipertensiunea arterială acută şi hipertensiunea arterială pe termen lung, cu formule diferite, în doze

diferite. Efectele antihipertensive ale nifedipinei au fost demonstrate, dar rămân neclarificate

recomandările de dozaj, de siguranţă pe termen lung şi efectul asupra rezultatelor cardiovasculare.

Lipsesc forme de dozare pentru pediatrie.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Caracteristici generale

Comprimatele de nifedipină retard sunt astfel formulate pentru a oferi nifedipina la o concentraţie

aproximativ constantă timp de 24 de ore. Profilul farmacocinetic al acestei formule se caracterizează

printr-o fluctuaţie scăzută între concentraţiile maxime şi cele minime. Concentraţia plasmatică pe

parcursul a 24 de ore faţă de profilurile la starea de echilibru are un nivel de platou, ceea ce face

posibilă administrarea o dată pe zi.

Rata de eliminare este independentă de pH-ul gastrointestinal sau de motilitate.

Absorbţia

Nifedipina administrată oral este aproape complet absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal.

Disponibilitatea sistemică a formulei de nifedipină cu eliberare imediată administrată oral este de 45-

56%, din cauza unui efect de prima trecere. Concentraţiile maxime în plasmă şi ser sunt atinse la 1,5

până la 4,2 ore cu nifedipina retard 20 mg. La starea de echilibru, biodisponibilitatea nifedipinei retard

comprimate variază între 68 – 86%, faţă de nifedipina cu eliberare imediată. Administrarea cu alimente

determină o uşoară întârziere a absorbţiei, dar nu influenţează gradul de biodisponibilitate a

medicamentului.

Distribuţie

Nifedipina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 95% (de albumină).

Metabolizare

După administrare orală, nifedipina este metabolizată în peretele intestinal şi în ficat, în principal prin

procese oxidative. Aceşti metaboliţi nu prezintă activitate farmacodinamică. Nifedipina este eliminată

sub formă de metaboliţi, în special prin rinichi şi aproximativ 5-15% a fost excretată prin bilă, în

materiile fecale. În urină pot fi detectate doar urme (sub 1,0%) de nifedipină nemetabolizată.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 6-11 ore (nifedipina retard), din cauza absorbției

întârziate. Nu a fost raportată nici o acumulare a substanței după doza uzuală în timpul tratamentului

pe termen lung.

Caracteristici în funcţie de pacienţi:

Nu există diferenţe semnificative privind farmacocinetica nifedipinei între subiecţii sănătoşi şi subiecţii cu

insuficienţă renală. Astfel, nu este necesară ajustarea dozei la aceştia din urmă.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire a concentraţiei plasmatice prin eliminare este

semnificativ prelungit, iar clearance-ul total este redus. Datorită duratei de acţiune a formulei, nu se

recomandă administrarea nifedipinei retard la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

privind toxicitatea după doze unice şi repetate, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen.

După administrarea acută pe cale orală şi intravenoasă a nifedipinei la diverse specii de animale, s-au

obţinut următoarele valori pentru LD (mg/kg):

Şoarece orală: 494 (421-572)* i.v.: 4,2 (3,8-4,6)*

Şobolan orală: 1022 (950-1087)* i.v.: 15,5 (13,7-17,5)*

Iepure orală: 250-500 i.v.: 2-3

Pisică orală: ~ 100 i.v.: 0,5-8

Câine orală: > 250 i.v.: 2-3

* interval de încredere 95%

În studiile de toxicitate subacută şi subcronică la şobolani şi câini, nifedipina a fost tolerată fără efecte

toxice în doze de până la 50 mg/kg (şobolani) şi 100 mg/kg (câini) p.o. pe perioade de 13 şi respectiv 4

săptămâni. În urma administrării intravenoase, câinii au tolerat până la 0,1 mg/kg nifedipină, timp de 6

zile, fără efecte toxice. Şobolanii au tolerat 2,5 mg/kg nifedipină administrată intravenos, pe o perioadă de

3 săptămâni fără efecte toxice.

În studii de toxicitate cronică la câini trataţi pe o perioadă de până la un an, nifedipina a fost tolerată fără

efecte toxice în doze de până la 100 mg/kg p.o., inclusiv. La şobolani, efectele toxice au apărut la

concentraţii de peste 100 ppm în hrană (aproximativ 5-7 mg/kg).

La şobolani, într-un studiu (cu durata de 2 ani) asupra carcinogenităţii, nu au existat dovezi pentru un efect

carcinogen al nifedipinei.

S-a demonstrat că nifedipina a indus efecte teratogene la şobolani, şoareci şi iepuri, inclusiv anomalii

digitale, malformaţii a extremităţilor, fisuri palatine, fisuri ale sternului şi malformaţii ale coastelor.

Anomaliile digitale şi malformaţiile extremităţilor sunt, eventual, un rezultat al fluxului de sânge uterin

compromis, dar, au a fost de asemenea observate la animale tratate cu nifedipină numai după încheierea

perioadei de organogeneză.

Administrarea nifedipinei a fost asociată cu o varietate de efecte embriotoxice, placentotoxice şi

fetotoxice, inclusiv fetuşi cu greutate mică (şobolani, şoareci, iepuri), placente mici şi vilozităţi corionice

subdezvoltate (maimuţe), decese embrionare şi fetale (şobolani, şoareci, iepuri) şi sarcină prelungită sau

scădere a supravieţuirii neonatale (şobolani, nu sunt evaluate la alte specii). Riscul pentru oameni nu

poate fi exclus dacă este realizată o expunere sistemică suficient de mare, cu toate acestea, toate dozele

asociate cu efecte teratogene, embriotoxice sau fetotoxice la animale au fost toxice pentru mamă şi au fost

de mai multe ori doza maximă recomandată pentru om.

În testele in vitro şi in vivo, nifedipina nu a demonstrat proprietăţi mutagene.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Polisorbat 80

Film:

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Oxid de fer (E 172)

Dispersie de poliacrilat 30%

Hipromeloză

Macrogol 6000

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca

România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

8675/2016/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Februarie 2016.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2017