Prospect Namaxir 25 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută
Producator: Teva B.V.
Clasa ATC: Agenți antineoplazici și imunomodulatori; imunosupresori; alte
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14302/2022/01-02-03 Anexa 2
14303/2022/01-02-03
14304/2022/01-02-03-04
14305/2022/01-02-03
14306/2022/01-02-03
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERICALĂ A MEDICAMENTULUI
Namaxir 7,5 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută
Namaxir 10 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută
Namaxir 15 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută
Namaxir 20 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută
Namaxir 25 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Namaxir 7,5 mg: Fiecare seringă preumplută de 0,30 ml conține metotrexat 7,5 mg.
Namaxir 10 mg: Fiecare seringă preumplută de 0,40 ml conține metotrexat 10 mg.
Namaxir 15 mg: Fiecare seringă preumplută de 0,38 ml conține metotrexat 15 mg.
Namaxir 20 mg: Fiecare seringă preumplută de 0,5 ml conține metotrexat 20 mg.
Namaxir 25 mg: Fiecare seringă preumplută de 0,63 ml conține metotrexat 25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în seringă preumplută (soluție injectabilă).
Soluţie limpede, de culoare galben-portocaliu, fără particule vizibile.
Osmolalitate: 280-320 mOsm/kg.
pH: 7-9
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Namaxir este indicat pentru tratamentul
− artritei reumatoide active la pacienţii adulţi,
− formelor poliartritice de artrită juvenilă idiopatică severă, activă, atunci când răspunsul la
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) a fost inadecvat,
− psoriazisului rebel la tratament, sever şi invalidant, care nu răspunde în mod adecvat la alte forme
de tratament cum sunt fototerapia, PUVA şi retinoizii, precum şi artritei psoriazice severe la
pacienţii adulţi,
− formelor ușoare până la moderate ale bolii Crohn, fie în monoterapie, fie în asociere cu
corticosteroizi la pacienții adulți refractari sau intoleranți la tiopurine.
4.2 Doze şi mod de administrare
Avertisment important cu privire la administrarea Namaxir (metotrexat)
În tratamentul pentru poliartrită reumatoidă, artrită juvenilă idiopatică, psoriazis și artrită psoriazică, boala
Crohn, Namaxir (metotrexat) trebuie să fie utilizat o dată pe săptămână. Erorile de administrare a
Namaxir (metotrexat) pot provoca reacții adverse grave, inclusiv deces. Vă rugăm să citiți cu multă atenție
această secțiune a Rezumatului caracteristicilor produsului.
Metotrexat trebuie prescris numai de către medici medici cu experiență în utilizarea metotrexatului și care
înțeleg pe deplin riscurile terapiei cu metotrexat. Administrarea trebuie efectuată de către un profesionist
în domeniul sănătății. Dacă situația clinică permite, medicul curant poate delega pacientul să își
administreze medicamentul subcutanat. Pacienții trebuie instruiți cu privire la modalitatea de injectare
atunci când își administrează singuri. Prima injectare cu Namaxir trebuie efectuată sub supravegherea
directă a unui medic.
Namaxir se administrează prin injectare subcutanată, o dată pe săptămână.
Pacientul trebuie informat în mod explicit despre administrarea o dată pe săptămână. Se recomandă să se
stabilească o zi convenabilă din săptămână ca zi de administrare a injecţiei.
Eliminarea metotrexatului este redusă la pacienţii care prezintă un al treilea spaţiu de distribuţie (ascită,
exsudat pleural). Aceşti pacienţi necesită monitorizare specială din punct de vedere al toxicităţii şi necesită
o reducere a dozei sau, în unele cazuri, întreruperea administrării metotrexatului (vezi pct. 5.2 şi 4.4).
Doza la pacienţii adulţi cu artrită reumatoidă
Doza iniţială recomandată este de 7,5 mg metotrexat o dată pe săptămână, administrată subcutanat. În
funcţie de nivelul individual de activitate al afecțiunii şi de tolerabilitatea fiecărui pacient, doza iniţială
poate fi crescută treptat, cu 2,5 mg pe săptămână. În general, nu trebuie depăşită o doză săptămânală de 25
mg. Cu toate acestea, dozele care depăşesc 20 mg pe săptămână se asociază cu o creştere semnificativă a
toxicităţii, în special supresia măduvei osoase. Răspunsul la tratament este de aşteptat să apară după
aproximativ 4 – 8 săptămâni. După obţinerea rezultatului terapeutic dorit, doza trebuie redusă treptat până
la doza minimă eficace de întreţinere.
Doza la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani, cu forme poliartritice de artrită juvenilă idiopatică
Doza recomandată este de 10 – 15 mg/m² suprafaţă corporală (SC) o dată pe săptămână, administrată
prin injecție subcutanată. În cazurile refractare la tratament, doza săptămânală poate fi crescută până la 20
mg/m² suprafaţă corporală (SC)/o dată pe săptămână. Cu toate acestea, în cazul creşterii dozei se
recomandă creşterea frecvenţei de monitorizare.
Pacienţii cu AJI trebuie întotdeauna îndrumaţi către un reumatolog specializat în tratamentul
copiilor/adolescenţilor.
Utilizarea la copii cu vârsta < 3 ani nu este recomandată deoarece la această grupă de pacienţi nu există
date suficiente privind eficacitatea şi siguranţa (vezi pct. 4.4).
Doza la pacienţii cu psoriazis vulgaris şi cu artrită psoriazică
Se recomandă administrarea parenterală a unei doze-test de 5 – 10 mg, cu o săptămână înainte de iniţierea
tratamentului, pentru a detecta reacţiile adverse idiosincrazice. Doza iniţială recomandată este de 7,5 mg
metotrexat o dată pe săptămână, administrată subcutanat. Doza trebuie crescută treptat dar, în general,
nu trebuie să se depăşească doza săptămânală de 25 mg metotrexat. Dozele care depăşesc 20 mg pe
săptămână pot fi asociate cu o creştere semnificativă a toxicităţii, în special supresia măduvei osoase. În
general, răspunsul la tratament poate fi aşteptat să apară după aproximativ 2 – 6 săptămâni. După
obţinerea rezultatului terapeutic dorit, doza trebuie redusă treptat până la doza minimă eficace de
întreţinere.
Doza la pacienții cu boală Crohn
- tratament de inducție:
25 mg/săptămână administrată subcutanat.
Răspunsul la tratament este așteptat după aproximativ 8-12 săptămâni
- tratament de menținere:
15 mg/săptămână administrată subcutanat.
Nu sunt disponibile suficiente date privind utilizarea la copii și adolescenți astfel încât să se poată face o
recomandare privind tratamentul cu Namaxir al bolii Crohn la această grupă de pacienți.
Doza maximă săptămânală
Doza trebuie crescută în funcție de necesar, dar, în general, nu trebuie să depășească doza maximă
săptămânală recomandată de 25 mg. În câteva cazuri excepționale, administrarea unei doze mai mari ar
putea fi justificată clinic, dar aceasta nu ar trebui să depășească doza maximă săptămânală de 30 mg
metotrexat, deoarece toxicitatea va crește considerabil.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Namaxir trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie să fie ajustată după
cum urmează:
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doză
≥ 60 100 %
30 – 59 50 %
< 30 Namaxir nu trebuie utilizat
Vezi pct. 4.3.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Metotrexatul trebuie administrat cu deosebită prudenţă la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativă,
activă sau în antecedente, în special de etiologie alcoolică. În cazul în care bilirubina este > 5 mg/dl (85,5
μmol/l), administrarea metotrexatului este contraindicată.
Pentru lista tuturor contraindicaţiilor, vezi pct. 4.3.
Utilizarea la pacienţii vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie luată în considerare reducerea dozei datorită reducerii funcţiilor hepatică şi
renală, precum şi scăderii rezervelor de folaţi care apar odată cu înaintarea în vârstă.
Utilizarea la pacienţii care prezintă al treilea spaţiu de distribuţie (exsudat pleural, ascită)
Întrucât la pacienţii care prezintă al treilea spaţiu de distribuţie, timpul de înjumătăţire plasmatică al
metotrexatului poate fi prelungit de 4 ori faţă de normal, poate fi necesară reducerea dozei sau, în unele
cazuri, întreruperea administrării metotrexatului (vezi pct. 5.2 şi 4.4).
Modul de administrare
Medicamentul este de unică folosinţă.
Namaxir soluţie injectabilă este administrat numai pe calea subcutanată.
Durata totală a tratamentului este decisă de către medic.
Pentru instrucțiuni suplimentare de utilizare și manipulare, vezi pct. 6.6.
Notă:
În cazul trecerii de la administrarea orală la cea parenterală, ar putea fi necesară o reducere a dozei datorită
biodisponibilităţii variabile a metotrexatului după administrarea orală.
Poate fi luată în considerare administrarea de suplimente de acid folic conform ghidurilor de tratament
aflate în vigoare.
4.3 Contraindicaţii
Namaxir este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1,
- insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
- abuz de alcool etilic,
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min, vezi pct. 4.2 şi 4.4),
- discrazii sanguine preexistente, cum sunt hipoplazia măduvei osoase, leucopenia, trombocitopenia
sau anemia semnificativă,
- infecţii severe, acute sau cronice, cum sunt tuberculoza, infecție cu HIV sau alte sindroame de
imunodeficienţă,
- ulceraţii ale cavităţii orale şi boală ulceroasă gastro-intestinală activă cunoscută,
- sarcină și alăptare (vezi pct. 4.6),
- vaccinare concomitentă cu vaccinuri cu virusuri vii (vezi pct. 4.4 și 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie să fie informaţi în mod clar că tratamentul urmează să fie aplicat o dată pe săptămână,
și nu zilnic.
Pacienţii care urmează tratamentul trebuie să fie supravegheaţi în mod adecvat, astfel încât semnele unor
posibile efecte toxice sau reacţii adverse să poată fi detectate şi evaluate în cel mai scurt timp posibil. Prin
urmare, administrarea metotrexatului trebuie să se facă numai de către medici a căror instruire şi
experienţă include utilizarea tratamentului cu antimetaboliţi, ori sub supravegherea acestora. Din cauza
posibilei apariţii a unor reacţii toxice severe sau chiar letale, pacienţii trebuie să fie informaţi în mod
complet de către medic cu privire la riscurile implicate şi la măsurile de siguranţă recomandate.
Examinări şi măsuri de siguranţă recomandate
Înainte de iniţierea sau de reinstituirea tratamentului cu metotrexat după o perioadă de pauză:
Hemoleucograma completă cu formula leucocitară şi cu determinarea plachetelor sanguine, enzimele
hepatice, bilirubina, albumina serică, radiografia toracică şi testele funcţionale renale. Dacă este indicat
din punct de vedere clinic, se vor exclude tuberculoza şi hepatita.
Pe durata tratamentului (cel puţin o dată pe lună în primele şase luni şi în continuare o dată la trei luni):
De asemenea, în cazul creşterii dozei, trebuie avută în vedere o creştere a frecvenţei de monitorizare.
1. Examinarea cavităţii bucale şi a gâtului, pentru identificarea eventualelor modificări apărute pe
mucoase
2. Hemoleucograma completă cu formula leucocitară şi cu determinarea plachetelor sanguine.
Supresia hematopoietică cauzată de metotrexat poate interveni brusc, în condiţiile unor doze
aparent sigure. Orice scădere evidentă a numărului de globule albe sau de plachete sanguine
indică necesitatea întreruperii imediate a administrării medicamentului şi instituirea unui
tratament de susţinere adecvat. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze toate semnele şi simptomele
sugestive pentru prezenţa unei infecţii. Pacienţii care utilizează concomitent medicamente
hematotoxice (de exemplu leflunomidă) trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape din punct de
vedere al hemoleucogramei şi numărului de plachete sanguine.
3. Teste ale funcţiei hepatice
Tratamentul nu trebuie instituit sau trebuie întrerupt în cazul în care sunt prezente rezultate
anormale persistente sau semnificative ale testelor funcţionale hepatice, la alte investigații
neinvazive pentru fibroza hepatică sau la biopsia hepatică.
Creșteri temporare ale transaminazelor până la de două sau de trei ori limita superioară a
normalului au fost raportate la pacienți cu o frecvență de 13-20%. Creșterea persistentă a
enzimelor hepatice și/sau scăderea albuminei serice pot fi indicative pentru hepatotoxicitate
severă. În cazul unei creșteri persistente a nivelului enzimelor hepatice, trebuie luată în
considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului.
Modificările histologice, fibroza și mai rar ciroza hepatică ar putea să nu fie precedate de teste
anormale ale funcției hepatice. Există cazuri de ciroză în care transaminazele sunt normale. Prin
urmare, pe lângă testele funcției hepatice, trebuie luate în considerare metode de diagnostic
neinvazive pentru monitorizarea stării hepatice. Biopsia hepatică trebuie luată în considerare în
mod individual, ținând cont de comorbiditățile pacientului, istoricul medical și riscurile legate de
biopsie. Factorii de risc pentru hepatotoxicitate includ antecedentele de consum excesiv de alcool,
creșterea persistentă a nivelului enzimelor hepatice, istoricul de boală hepatică, istoricul familial
de afecțiuni hepatice ereditare, diabetul zaharat, obezitatea și contactul anterior cu medicamente
sau substanțe chimice hepatotoxice și tratamentul prelungit cu metotrexat.
Pe durata tratamentului cu metotrexat nu trebuie administrate alte medicamente cu efecte
hepatotoxice decât dacă este absolut necesar. Consumul de alcool trebuie evitat (vezi pct. 4.3 şi
4.5). La pacienţii care iau concomitent alte medicamente cu efecte hepatotoxice, trebuie efectuată
o monitorizare mai atentă a enzimelor hepatice.
La pacienții cu diabet zaharat dependent de insulină este necesară o atenție sporită, deoarece în
timpul tratamentului cu metotrexat, s-a dezvoltat ciroza hepatică în cazuri izolate, fără creșterea
valorii transaminazelor.
4. Funcţia renală trebuie monitorizată prin intermediul testelor funcţionale renale şi analizelor de
urină (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
Deoarece metotrexatul se elimină în principal pe cale renală, este de aşteptat apariţia unor
concentraţii serice crescute în caz de insuficienţă renală, ceea ce poate determina reacţii adverse
severe.
În cazurile în care funcţia renală poate fi compromisă (de exemplu, la vârstnici), monitorizarea
trebuie să aibă loc mai frecvent. Acest lucru se aplică în special în cazul administrării
concomitente de medicamente care afectează eliminarea metotrexatului, determină afectare renală
(de exemplu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) sau care pot conduce la afectarea
formării elementelor figurate sanguine. Deshidratarea poate, de asemenea, creşte toxicitatea
metotrexatului.
5. Evaluarea aparatului respirator: Se va acorda o atenţie deosebită detectării simptomelor de
insuficienţă pulmonară funcţională şi, dacă este necesar, se vor efectua teste funcţionale
pulmonare. Afectarea pulmonară necesită un diagnostic rapid şi întreruperea administrării
metotrexatului. Simptomele pulmonare (în special tusea seacă, neproductivă) sau pneumonia
nespecifică apărute în cursul tratamentului cu metotrexat pot indica o leziune potenţial periculoasă
şi necesită întreruperea tratamentului şi investigarea atentă. Poate să apară pneumonie interstiţială
acută sau cronică, frecvent asociată cu eozinofilia sanguină, fiind raportate decese cauzate de
aceasta. Deşi există o variabilitate clinică, pacientul cu afecţiune pulmonară tipică indusă de
metotrexat prezintă febră, tuse, dispnee, hipoxemie şi un infiltrat evidenţiat pe radiografia
toracică, fiind necesară excluderea diagnosticului de infecţie. Această afectare poate apărea la
toate dozele.
În plus, s-au raportat cazuri de hemoragie la nivelul alveolelor pulmonare associate tratamentului
cu metotrexat utilizat în indicații reumatologice și conexe. Acest eveniment poate fi asociat, de
asemenea, cu vasculită și alte comorbidități. Atunci când se suspectează prezența unei hemoragii
pulmonare alveolare se va avea în vedere efectuarea unor investigații prompte, în vederea
confirmării diagnosticului.
6. Din cauza efectelor sale asupra sistemului imunitar, metotrexatul poate afecta răspunsul la
vaccinare şi poate influenţa rezultatele testelor imunologice. Este, de asemenea, necesară o
prudenţă specială în prezenţa infecţiilor inactive, cronice (de exemplu herpes zoster, tuberculoză,
hepatită cu virus B sau C), din cauza unei eventuale activări. În timpul tratamentului cu metotrexat
nu trebuie efectuată vaccinare cu vaccinuri cu virusuri vii (vezi pct. 4.3 și 4.5).
La pacienţii cărora li se administrează doze mici de metotrexat pot să apară limfoame maligne, caz în care
tratamentul trebuie întrerupt. Dacă nu apar semne de remisie spontană a limfomului este necesară
instituirea tratamentului citotoxic.
S-a raportat că administrarea concomitentă de antagonişti de acid folic cum sunt
trimetoprimul/sulfametoxazolul determină, în cazuri rare, pancitopenie megaloblastică acută (vezi pct.
4.5).
Dermatita indusă de radiaţii şi arsurile solare pot reapărea sub tratamentul cu metotrexat (reacţie de re-
activare). Leziunile psoriazice se pot exacerba sub acţiunea concomitentă a radiaţiei ultraviolete şi a
metotrexatului administrat.
Eliminarea metotrexatului este redusă la pacienţii care prezintă al treilea spaţiu de distribuţie (ascită,
exsudat pleural). Aceşti pacienţi necesită monitorizare foarte atentă pentru decelarea toxicităţii şi necesită
reducerea dozei sau, în unele cazuri, întreruperea administrării metotrexatului. Exsudatele pleurale şi
ascita trebuie drenate înainte de iniţierea tratamentului cu metotrexat (vezi pct. 5.2).
Diareea şi stomatita ulcerativă pot reprezenta efecte toxice şi necesită întreruperea tratamentului, în caz
contrar putând interveni enterita hemoragică şi decesul prin perforaţie intestinală.
Preparatele cu vitamine sau alte produse conţinând acid folic, acid folinic sau derivaţii acestora pot scădea
eficacitatea metotrexatului.
În ceea ce priveşte tratamentul psoriazisului, utilizarea metotrexatului trebuie limitată la forma rebelă la
tratament, severă şi invalidantă a psoriazisului, care nu răspunde în mod adecvat la alte forme de
tratament, dar numai în condiţiile în care diagnosticul a fost stabilit prin biopsie şi/sau în urma unei
examinării dermatologice.
La pacienții cu patologie neoplazică cărora li s-a administrat terapie cu metotrexat au fost raportate
encefalopatia/ leucoencefalopatia și acestea nu pot fi excluse în cazul terapiei cu metotrexat în patologia
non-neoplazică.
Leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP)
Cazuri de leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP) au fost raportate la pacienți tratați cu
metotrexat, în special în cazul administrării concomitente cu alte medicamente imunosupresoare. LMP
poate fi letală și trebuie luată în considerare în diagnosticul diferențial la pacienții imunocompromiși cu
debut nou sau agravare a simptomelor neurologice.
Fertilitatea și reproducerea
Fertilitatea
S-a raportat că metotrexatul a cauzat oligospermie, disfuncție menstruală și amenoree la om în timpul
terapiei și o perioadă scurtă de timp după încetarea acesteia, precum și reducerea fertilității, afectând
spermatogeneza și ovogeneza în timpul administrării sale – efecte care par a fi reversibile la întreruperea
terapiei.
Teratogenitate- Risc pentru reproducere
Metotrexatul cauzează la om embriotoxicitate, avort și defecte ale fătului. Prin urmare, trebuie să se
discute cu pacientele aflate la vârsta fertilă posibilele riscuri de efecte asupra reproducerii, pierdere a
sarcinii și malformații congenitale (vezi pct. 4.6). Absența sarcinii trebuie confirmată înainte de utilizarea
Namaxir. Dacă sunt tratate femei aflate la vârsta maturității sexuale, trebuie instituite măsuri contraceptive
eficace în timpul tratamentului și timp de cel puțin șase luni după acesta.
Pentru recomandări privind măsuri contraceptive pentru bărbați, vezi pct. 4.6.
Copii și adolescenți
Utilizarea la copii cu vârsta <3 ani nu este recomandată, deoarece nu există suficiente date disponibile
privind eficacitatea și siguranța pentru această categorie de vârstă (vezi pct. 4.2).
Excipient
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alcoolul etilic, medicamentele hepatotoxice, medicamentele hematotoxice
Probabilitatea ca metotrexatul să prezinte efecte hepatotoxice este crescută de consumul periodic de
alcool etilic şi de administrarea, în acelaşi timp, a altor medicamente hepatotoxice (vezi pct. 4.4).
Pacienţii care utilizează concomitent alte medicamente hepatotoxice (de exemplu leflunomidă) trebuie să
fie atent monitorizaţi. Acelaşi lucru trebuie avut în vedere în cazul administrării simultane de
medicamente hematotoxice (de exemplu leflunomidă, azatioprină, retinoizi, sulfasalazină). Incidenţa
pancitopeniei şi hepatotoxicităţii poate fi crescută în cazul asocierii leflunomidei cu metotrexatul.
Asocierea terapeutică dintre metotrexat şi retinoizi cum sunt acitretinul şi etretinatul creşte riscul de
hepatotoxicitate.
Medicamente care determină reacţii adverse la nivelul măduvei osoase
În cazul administrării de medicamente care pot produce reacţii adverse la nivelul măduvei osoase (de
exemplu sulfonamide, trimetoprim – sulfametoxazol, cloramfenicol, pirimetamină), trebuie acordată
atenţie posibilităţii afectării pronunţate a formării de elemente figurate sanguine.
Interacțiuni medicamentoase care afectează utilizarea acestui medicament
Interacțiuni medicamentoase care pot crește concentrațiile de metotrexat:
Protoxid de azot
Utilizarea protoxidului de azot potențează efectul metotrexatului asupra metabolismului folatului, ducând
la creșterea toxicității, cum ar fi forme severe și imprevizibile de mielosupresie și stomatită. Deși acest
efect poate fi redus prin administrarea de folinat de calciu, utilizarea concomitentă a protoxidului de azot
cu metotrexat trebuie evitată.
Antibioticele
În cazuri individuale, antibioticele cum sunt penicilinele, glicopeptidele, sulfonamidele, ciprofloxacina şi
cefalotina pot să scadă clearance-ul renal al metotrexatului, astfel încât pot să apară concentraţii serice
crescute de metotrexat concomitent cu toxicitate hematologică şi gastro-intestinală.
Medicamente care se leagă în proporţie mare la nivelul proteinelor plasmatice
Metotrexatul se leagă la nivelul proteinelor plasmatice şi poate fi înlocuit de alte medicamente cu legare la
nivelul proteinelor plasmatice, cum sunt salicilaţii, antidiabeticele orale, diureticele, sulfonamidele,
difenilhidantoinele, tetraciclinele, cloramfenicolul, acidul p-aminobenzoic şi medicamentele
antiinflamatoare acide, care pot determina o creştere a toxicităţii în cazul utilizării concomitente.
Probenecidul, acizii organici slabi, pirazolii şi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene
Probenecidul, acizii organici slabi, cum sunt diureticele de ansă şi pirazolii (fenilbutazona), pot să scadă
eliminarea metotrexatului cu atingerea de concentraţii serice mai mari, care induc un grad mai ridicat de
toxicitate hematologică. Există, de asemenea, posibilitatea unei toxicităţi crescute în cazul administrării
unei asocieri de doze mici de metotrexat şi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau salicilaţi.
Medicamentele care determină deficit de folat
Administrarea concomitentă de medicamente care provoacă deficit de folat (de exemplu sulfonamide,
trimetoprim-sulfametoxazol) poate conduce la creşterea toxicităţii metotrexatului. Prin urmare, se
recomandă o deosebită prudenţă în condiţiile existenţei unui deficit de acid folic.
Inhibitorii pompei protonice
Administrarea concomitentă a inhibitorilor pompei protonice cum sunt omeprazolul sau pantoprazolul
poate genera interacţiuni medicamentoase: Administrarea concomitentă a metotrexatului şi omeprazolului
a condus la o întârziere a eliminării renale a metotrexatului. Într-un caz, a fost raportată inhibarea
eliminării renale a metabolitului 7-hidroximetotrexat, cu mialgie şi frisoane, în condiţiile asocierii cu
pantoprazolul.
Sulfasalazină
Deşi asocierea metotrexatului cu sulfasalazina poate cauza o creştere a eficacităţii metotrexatului şi, prin
urmare, o creştere a numărului reacţiilor adverse ca urmare a inhibării sintezei de acid folic pe care o
exercită sulfasalazina, asemenea reacţii adverse au fost observate numai în cazuri individuale rare, în
cadrul câtorva studii.
Alte medicamente antireumatice
În general, nu este de aşteptat o creştere a efectelor toxice ale metotrexatului în cazul administrării
concomitente a Namaxir cu alte medicamente antireumatice (de exemplu săruri de aur, penicilamină,
hidroxiclorochină, sulfasalazină, azatioprină, ciclosporină).
Interacțiuni medicamentoase care pot reduce concentrațiile de metotrexat:
Medicamente care conţin acid folic sau acid folinic
Preparatele cu vitamine sau alte medicamente conţinând acid folic, acid folinic sau derivaţii acestora pot
scădea eficacitatea metotrexatului.
Băuturi care conţin cafeină sau teofilină
În timpul tratamentului cu metotrexat, se recomandă evitarea consumul excesiv de băuturi care conţin
cafeină sau teofilină (cafea, băuturi răcoritoare care conţin cafeină, ceai negru), deoarece efectul
metotrexatului poate fi redus de posibila interactiune între metotrexat și metilxantină la nivlelul
receptorilor adenozinici.
Alte interacțiuni medicamentoase:
Antibioticele orale
Antibioticele cu administrare orală cum sunt tetraciclinele, cloramfenicolul şi antibioticele neabsorbabile
cu spectru larg pot influenţa circulaţia enterohepatică prin inhibarea florei intestinale sau prin suprimarea
metabolismului bacterian.
Interacțiuni care afectează utilizarea altor medicamente
Vaccinuri vii
Având în vedere posibilele sale efecte asupra sistemului imunitar, metotrexatul poate falsifica rezultatele
vaccinului și ale investigațiilor (proceduri imunologice pentru evaluarea reacției imune). Vaccinarea cu
vaccinuri vii nu trebuie efectuată în timpul tratamentului cu metotrexat (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Mercaptopurina
Metotrexatul creşte concentraţiile plasmatice ale mercaptopurinei. Prin urmare, asocierea metotrexatului
cu mercaptopurina poate necesita ajustarea dozei.
Teofilina
Metotrexatul poate determina scăderea clearance-ului teofilinei; concentraţiile teofilinei trebuie
monitorizate în cazul utilizării concomitente cu metotrexatul.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femeile aflate la vârsta fertilă/Contracepția la femei
Femeile nu trebuie să rămână gravide în timpul terapiei cu metotrexat și trebuie utilizate măsuri
contraceptive eficace în timpul tratamentului cu metotrexat și cel puțin 6 luni după aceea (vezi pct. 4.4).
Înainte de iniţierea tratamentului, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să fie informate cu privire la riscul
de malformații asociat cu metotrexatul și trebuie exclusă cu certitudine existenţa unei sarcinii prin luarea
de măsuri adecvate, de exemplu un test de sarcină. În timpul tratamentului, testele de sarcină trebuie
repetate în funcție de necesitățile clinice (de exemplu, după orice discontinuitate în folosirea măsurilor
contraceptive). Pacientele aflate la vârsta fertilă trebuie consiliate cu privire la prevenirea și planificarea
sarcinii.
Contracepția la bărbați
Nu se cunoaște dacă metotrexatul este prezent în spermă. Studiile pe animale au demonstrat că
metotrexatul este genotoxic, astfel încât riscul de efecte genotoxice asupra spermatozoizilor nu poate fi
exclus în totalitate. Dovezile clinice limitate nu indică un risc crescut de malformații sau avort spontan
după expunerea paternă la doze mici de metotrexat (mai puțin de 30 mg/săptămână). Pentru doze mai
mari, nu există date suficiente pentru a estima riscurile de malformații sau avort spontan după expunerea
paternă.
Ca măsuri de precauție, pacienților de sex masculin, activi din punct de vedere sexual, sau partenerelor lor
li se recomandă să utilizeze măsuri contraceptive sigure în timpul tratamentului pacientului de sex
masculin și timp de cel puțin 3 luni după încetarea tratamentului cu metotrexat. Bărbații nu trebuie să
doneze spermă în timpul terapiei cu metotrexat sau timp de 3 luni după întreruperea acesteia.
Sarcina
Metotrexat este contraindicat în timpul sarcinii în indicații non-oncologice (vezi pct. 4.3). Dacă apare o
sarcină în timpul tratamentului cu metotrexat sau timp de 6 luni după acesta, trebuie oferite recomandări
medicale privind riscul de efecte nocive asupra copilului, asociate cu tratamentul, și trebuie efectuate
ecografii pentru confirmarea dezvoltării normale a fătului.
În studiile pe animale metotrexatul a prezentat toxicitate pentru reproducere, în special în timpul primului
trimestru (vezi pct. 5.3). Metotrexatul s-a dovedit a avea efect teratogen pentru om; s-a raportat că a cauzat
moartea fătului, avorturi şi/sau anomalii congenitale (de exemplu craniofaciale, cardiovasculare, legate de
sistemul nervos central și de extremități).
Metotrexatul este un teratogen uman puternic, cu risc crescut de avort spontan, întârziere a creșterii
intrauterine și malformații congenitale în cazul expunerii în timpul sarcinii.
- Au fost raportate avorturi spontane la 42,5 % din femeile gravide expuse la tratamentul cu
metotrexat în doze mici (mai puțin de 30 mg/săptămână), comparativ cu o rată de 22,5% raportată
la pacientele cu aceeași boală care au fost tratate cu alte medicamente decât metotrexat.
- Malformațiile majore au apărut la 6,6 % din nou-născuții vii la femeile expuse la tratamentul cu
metotrexat în doze mici (mai puțin de 30 mg/săptămână) în timpul sarcinii, comparativ cu
aproximativ 4 % din nou-născuții vii la pacientele cu aceeași boală tratate cu alte medicamente
decât metotrexat.
Nu sunt disponibile date suficiente privind expunerea la metotrexat în timpul sarcinii în doze mai mari de
30 mg/săptămână, dar sunt de așteptat rate mai mari ale avorturilor spontane și malformațiilor congenitale.
Atunci când administrarea metotrexatului a fost întreruptă înainte de concepție, s-au raportat sarcini
normale.
Alăptarea
Metotrexat se excretă în laptele uman. Din cauza potențialului de reacții adverse grave la sugarii alăptați,
Namaxir este contraindicat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Prin urmare, alăptarea trebuie întreruptă
înainte și pe tot parcursul administrării.
Fertilitatea
Metotrexatul afectează spermatogeneza și ovogeneza și poate scădea fertilitatea. La om, s-a raportat că
metotrexatul a cauzat oligospermie, disfuncție menstruală și amenoree. În majoritatea cazurilor, aceste
efecte par a fi reversibile după întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pe durata tratamentului pot apărea simptome ale sistemului nervos central cum sunt starea de oboseală şi
ameţeli. Namaxir are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Pacienții trebuie avertizați să fie precauți la inițierea tratamentului cu Namaxir, iar dacă sunt
afectați să evite activitățile potențial periculoase, precum conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai grave reacții adverse ale metotrexatului includ supresie a măduvei osoase, toxicitate pulmonară,
hepatotoxicitate, toxicitatea renală, neurotoxicitate, evenimente tromboembolice, șoc anafilactic și
sindrom Stevens-Johnson.
Cele mai frecvente (foarte frecvente) reacții adverse observate ale metotrexatului includ tulburări gastro-
intestinale, de exemplu stomatită, dispepsie, dureri abdominale, greață, pierderea poftei de mâncare și
teste anormale ale funcției hepatice, de exemplu creșterea valorilor ALAT, ASAT, bilirubinei, fosfatazei
alcaline. Alte reacții adverse care pot apărea frecvent (frecvente) sunt leucopenia, anemia, trombopenia,
cefalea, oboseala, somnolența, pneumonia, alveolita interstițială / pneumonita adesea asociată cu
eozinofilie, ulcere orale, diaree, exantem, eritem și prurit.
Cele mai relevante reacţii adverse sunt supresia sistemului hematopoietic şi tulburările gastro-intestinale.
Lista sub formă de tabel a reacțiilor adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă sunt folosite următoarele categorii:
Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥
1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Infecții și infestări
Mai puțin frecvente: Faringită.
Rare: Infecții (inclusiv reactivarea infecției inactive cronice), sepsis, conjunctivită.
Tumori benigne, maligne şi nespecifice (incluzând chisturi şi polipi)
Foarte rare: Limfom (vezi “descrierea” de mai jos).
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: Leucopenie, anemie, trombopenie.
Mai puţin frecvente: Pancitopenie.
Foarte rare: Agranulocitoză, episoade de deprimare severă a măduvei osoase tulburări limfoproliferative
(vezi “descrierea” de mai jos).
Cu frecvență necunoscută: Eozinofilie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacții alergice, șoc anfilactic, hipogamaglobulinemie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Precipitarea diabetului zaharat.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Depresie, confuzie.
Rare: Modificări ale dispoziției.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee, oboseală, somnolenţă.
Mai puţin frecvente: Ameţeli.
Foarte rare: Dureri, astenie musculară, parestezie/hipoestezie, modificări ale simţului gustativ (gust
metalic), convulsii, meningism, meningită aseptică acută, paralizie.
Cu frecvență necunoscută: Encefalopatie/leucoencefalopatie.
Tulburări oculare
Rare: Tulburări de vedere.
Foarte rare: Vedere alterată, retinopatie.
Tulburări cardiace
Rare: Pericardită, revărsat pericardic, tamponadă cardiacă.
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială, evenimente tromboembolice.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Pneumonie, alveolită interstiţială/pneumonită, adeseori asociată cu eozinofilie. Simptomele
care indică leziuni pulmonare potenţial severe (pneumonită interstiţială) sunt următoarele: tuse seacă,
neproductivă, respiraţie dificilă şi febră.
Rare: Fibroză pulmonară, pneumonie cu Pneumocystis jirovecii, respiraţie dificilă şi astm bronşic, revărsat
pleural.
Cu frecvență necunoscută: Epistaxis, hemoragie la nivelul alveolelor pulmonare.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Stomatită, dispepsie, greaţă, pierderea apetitului, durere abdominală.
Frecvente: Ulceraţii orale, diaree.
Mai puţin frecvente: Ulcere și sângerări gastro-intestinale, enterită, vărsături, pancreatită.
Rare: Gingivită.
Foarte rare: Hematemeză, hemoragie, megacolon toxic.
Tulburări hepatobiliare (vezi pct. 4.4)
Foarte frecvente: Teste anormale ale funcției hepatice (creșteri ale ALAT, ASAT, fosfatazei alcalină și
bilirubinei).
Mai puţin frecvente: Ciroză, fibroză şi steatoză hepatică, scăderi ale albuminei serice.
Rare: Hepatită acută.
Foarte rare: Insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Exantem, eritem, prurit.
Mai puţin frecvente: Fotosensibilitate, alopecie, creşterea nodulilor reumatici, ulcerații ale pielii, herpes
zoster, vasculită, erupţii herpetiforme cutanate, urticarie.
Rare: Creştere a pigmentării, acnee, peteșii, echimoze, vasculită alergică.
Foarte rare: Sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell), creşterea
modificărilor pigmentare ale unghiilor, paronichie acută, furunculoză, telangiectazie.
Cu frecvență necunoscută: Exfolierea pielii/dermatită exfoliativă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Artralgie, mialgie, osteoporoză.
Rare: Fracturi osoase de la efort.
Cu frecvență necunoscută: Osteonecroza maxilarului (tulburări secundare până la limfoproliferative).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: Inflamaţie şi ulceraţii la nivelul vezicii urinare, insuficienţă renală, tulburări de
micţiune.
Rare: Insuficienţă renală, oligurie, anurie, tulburări electrolitice.
Cu frecvență necunoscută: Proteinurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: Inflamaţie şi ulceraţii la nivelul vaginului.
Foarte rare: Pierdere a libidoului, impotenţă, ginecomastie, oligospermie, tulburări ale menstruaţiei,
secreţii vaginale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: Febră, afectarea procesului de vindecare a rănilor
Foarte rare: Leziuni locale (formarea de abces steril, lipodistrofie) la locul injectării după administrare
intramusculară sau subcutanată.
Cu frecvență necunoscută: Astenie, edem, necroză la locul administrării injectabile.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Aspectul şi severitatea reacţiilor adverse depind de valorile dozei şi de frecvenţa de administrare. Cu toate
acestea, întrucât pot apărea reacţii adverse chiar şi la doze mici, este indispensabilă monitorizarea
periodică a pacienţilor de către medic, la intervale scurte de timp.
Limfom/tulburări limfoproliferative: s-au raportat cazuri individuale de limfom și alte tulburări
limfoproliferative care au dispărut în unele cazuri după întreruperea tratamentului cu metotrexat.
În general, aplicarea subcutanată a metotrexatului este bine tolerată la nivel local. Au fost observate de
obicei uşoare reacţii cutanate locale (cum sunt senzație de arsură, eritem, depigmentare, prurit, mâncărime
severă, durere) care scad în cursul tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
a) Simptomele de supradozaj
Toxicitatea metotrexatului afectează în principal sistemul hematopoietic.
b) Măsurile terapeutice în caz de supradozaj
Folinatul de calciu reprezintă antidotul specific pentru neutralizarea reacţiilor adverse toxice ale
metotrexatului.
În caz de supradozaj accidental, trebuie administrată o doză de folinat de calciu egală sau mai mare decât
doza de metotrexat care a indus supradozajul, pe cale intravenoasă sau intramusculară, în decurs de o oră,
iar administrarea trebuie continuată până când valorile serice ale metotrexatului devin mai mici de 10-7
mol/l.
În caz de supradozaj masiv, pot fi necesare hidratarea şi alcalinizarea urinii pentru a preveni precipitarea
metotrexatului şi/sau a metaboliţilor săi în tubii renali. S-a dovedit că nici hemodializa şi nici dializa
peritoneală nu ameliorează eliminarea metotrexatului. S-a raportat că un clearance eficient al
metotrexatului poate fi obţinut prin hemodializă acută, intermitentă, utilizând un dializor cu flux rapid.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Agenți antineoplazici și imunomodulatori; imunosupresori; alte
imunosupresoare, Codul ATC: L04AX03.
Medicament antireumatic pentru tratamentul afecțiunilor reumatice inflamatorii cronice şi formelor
poliartritice de artrită juvenilă idiopatică. Agent imunomodulator și antiinflamator pentru tratamentul bolii
Crohn.
Mecanism de acțiune
Metotrexatul este un antagonist de acid folic care aparţine clasei de medicamente citotoxice cunoscute sub
numele de antimetaboliţi. El acţionează prin inhibarea competitivă a enzimei dihidrofolat reductază,
inhibând astfel sinteza ADN-ului. Nu s-a stabilit încă cu claritate dacă eficacitatea metotrexatului în
tratarea psoriazisului, a artritei psoriazice şi a poliartritei cronice se datorează unui efect anti-inflamator
sau unuia imunosupresiv, precum şi măsura în care creşterea concentraţiei extracelulare a adenozinei,
indusă de metotrexat, în zonele afectate de inflamaţie, contribuie la aceste efecte.
Ghidurile clinice internaționale recomandă metotrexatul ca a doua linie de tratament pentru pacienți cu
boala Crohn, intoleranți sau refractari la imunomodulatoare de primă linie, precum azatioprina (AZA) sau
6-mercaptopurine (6-MP).
Reacțiile adverse observate în cadrul studiilor efectuate cu metotrexat la doze cumulative, pentru
tratamentul bolii Crohn, nu au indicat un profil de siguranță al metotrexatului diferit de cel cunoscut
anterior. Prin urmare, la utilizarea metotrexatului în tratamentul bolii Crohn se recomandă aceleași
precauții ca în cazul bolilor reumatice și non-reumatice, celelalte indicații ale metotrexatului (vezi pct. 4.4
și 4.6).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, metotrexat este absorbit din tractul gastro-intestinal. În cazul administrării cu
doze mici (doze cuprinse între 7,5 mg/m² și 80 mg/m² suprafață corporală), biodisponibilitatea medie este
de aproximativ 70 %, dar sunt posibile abateri interindividuale și intraindividuale considerabile (25 – 100
%). Concentrațiile serice maxime sunt atinse după 1 – 2 ore.
Valorile biodisponibilităţii în cazul administrării subcutanate sunt apropiate de 100 %.
Distribuţie
Aproximativ 50 % din cantitatea de metotrexat se leagă de proteinele serice. În urma distribuirii în
ţesuturile organismului, se regăsesc concentraţii mari sub formă de poliglutamaţi, în special în ficat,
rinichi şi splină, care pot persista timp de mai multe săptămâni sau luni. Dacă este administrat în doze
mici, metotrexatul trece în lichidul cefalorahidian în cantităţi minime. Timpul terminal de înjumătățire este
în medie 6-7 ore și s-a dovedit a fi considerabil de variabil (3-17 ore). Timpul de înjumătățire poate fi
prelungit de până la 4 ori față de normal la pacienții cu un al treilea spațiu de distribuție (efuziune
pleurală, ascită).
Metabolizare
Aproximativ 10 % din doza de metotrexat administrată este metabolizată la nivel intrahepatic. Metabolitul
principal este 7-hidroximetotrexatul.
Eliminare
Excreţia are loc în cea mai mare parte în formă nemodificată, în principal pe cale renală, prin filtrare
glomerulară şi secreţie activă în tubii proximali.
Aproximativ 5 – 20 % din cantitatea de metotrexat şi 1 – 5 % din cea de 7-hidroximetotrexat se elimină pe
cale biliară. Este prezent un transport enterohepatic semnificativ.
Grupe speciale de pacienți
În caz de insuficienţă renală, eliminarea este semnificativ întârziată. Nu este cunoscut gradul de afectare al
eliminării în caz de insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate cronică
În studiile de toxicitate cronică la șoareci, șobolani și câini, s-au observat efecte toxice sub formă de
leziuni gastro-intestinale, mielosupresie și hepatotoxicitate.
Potențial mutagen și carcinogen
Studiile pe termen lung efectuate la șobolani, șoareci și hamsteri nu au evidențiat niciun potențial
tumorigen al metotrexatului. Metotrexatul induce mutații genetice și cromozomiale in vitro și in vivo. Se
presupune că metotrexatul are efecte mutagene la om.
Toxicologia reproducerii
Efectele teratogene au fost observate la patru specii (șobolani, șoareci, iepuri, pisici). La maimuțele
Rhesus, nu au apărut malformații comparabile cu cele observate la om.
Studiile la animale arată că metotrexat afectează fertilitatea, este embrio- și fetotoxic și teratogen.
Metotrexat este mutagen in vivo și in vitro. Deoarece nu au fost efectuate studii convenționale de
carcinogenitate și datele din studiile de toxicitate cronică la rozătoare sunt inconsecvente, metotrexatul nu
este considerat clasificabil în ceea ce privește carcinogenitatea sa la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu pentru ajustarea pH-ului
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Păstrați seringile preumplute în cutie, pentru a fi protejate de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Natura ambalajului:
Seringi preumplute din sticlă incoloră (tip I) cu capacitatea de 1 ml, cu ac de injectare încorporat și capac
rigid pentru ac. Dopuri de piston din cauciuc clorobutil (tip I) şi tije din polistiren inserate în dop pentru a
forma pistonul seringii. Seringile preumplute sunt prevăzute cu un sistem de siguranță care previne
rănirea prin înțepare după utilizare.
Mărimi de ambalaj
Namaxir seringi preumplute conține: 0,30 ml (7,5 mg); 0,40 ml (10 mg); 0,38 ml (15 mg); 0,50 ml (20
mg) sau 0,63 ml (25 mg) de soluție.
Namaxir 7,5 mg, 10 mg, 20 mg și 25 mg
Cutii cu 1, respectiv 4 seringi și ambalaj multiplu cu 12 (3 cutii a 4) seringi preumplute și tampon cu
alcool.
Namaxir 15 mg
Cutii cu 1, respectiv 4 seringi și ambalaj multiplu cu 12 (3 cutii a 4) și 6 (6 cutii a 1) seringi preumplute și
tampon cu alcool.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Modul de manipulare şi eliminare trebuie să fie la fel ca în cazul altor preparate citotoxice, conform
cerinţelor locale. Dacă unele membre ale personalului medical sunt gravide, nu trebuie să manipuleze
şi/sau să administreze Namaxir.
Metotrexatul nu trebuie să intre în contact cu pielea şi mucoasele. În caz de contaminare, zona afectată
trebuie să fie clătită imediat cu apă din abundenţă.
Medicamentul este de unică folosinţă.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucțiuni pentru utilizare subcutanată
Cele mai adecvate locuri de administrare sunt:
- partea superioră a coapsei
- abdomenul, exceptând zona ombilicului
1. Curățați zona în care veți aplica injecția ( de exemplu cu ajutorul tamponului cu alcool).
2. Scoateți învelișul protector
3. Prindeți o cută de piele prin strângerea ușoară a locului de administrare.
4. Cuta de piele trebuie menținută până la terminarea injecției și scoaterea seringii.
5. Pentru evitarea pierderii de medicament la utilizarea seringii preumplute, nu scoateți aerul din
seringă înainte de injectare.
6. Împingeți acul complet în piele, sub un unghi de 90º.
7. Injectați lichidul sub piele prin împingerea ușoară a pistonului până la capătul seringii.
8. Scoateți seringa din piele, sub același unghi de 90º. Dacă seringa este prevăzută cu un sistem de
siguranță, țineți degetul pe piston în timp ce scoateți seringa.
9. Seringi preumplute cu sistem de siguranță: Orientați acul departe de dumneavoastră și de ceilalți și
activați sistemul de siguranță prin apăsarea fermă a pistonului. Un înveliș de protecție va acoperi
automat acul și se va auzi un ‘clic’ care confirmă activarea protecției.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva B.V.
Swensweg 5, 2031 GA Haarlem
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14302/2022/01-03
14303/2022/01-03
14304/2022/01-04
14305/2022/01-03
14306/2022/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data autorizării: Octombrie 2015
Data ultimei reȋnnoiri a autorizației: Februarie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2024