Moxilen 500 mg capsule

Prospect Moxilen 500 mg capsule

Producator: Medochemie Ltd.

Clasa ATC: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9697/2017/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Moxilen 500 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine o cantitate de trihidrat de amoxicilină, echivalent cu amoxicilină 500 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Capsule gelatinoase nr.0, cu corp alb şi capac brun; conţin pulbere de culoare albă până la aproape albă sau

slab galbenă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Amoxicilina este indicată în tratamentul următoarelor infecții la adulți, adolescenţi și copii (vezi pct. 4.2, 4.4 și

5.1):

 Sinuzită bacteriană acută

 Otită medie acută

 Amigdalită și faringită acută streptococică

 Exacerbări acute ale bronșitei cronice

 Pneumonie dobândită în comunitate

 Cistită acută

 Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii

 Pielonefrită acută

 Febră tifoidă și paratifoidă

 Abces dentar cu celulită răspândită

 Infecții la nivelul articulaţiilor protezate

 Eradicarea Helicobacter pylori

 Boala Lyme

Amoxicilina este recomandată şi pentru profilaxia endocarditei.

Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor

antibacteriene.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Doza de amoxicilină selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în considerare:

• Microorganismele patogene anticipate şi posibila sensibilitate a acestora la substanţele antibacteriene (vezi

punctul 4.4)

• Gravitatea şi localizarea infecţiei

• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos

Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar trebui să fie

cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi punctul 4.4, referitor la

terapia prelungită).

Adulți și copii cu greutatea ≥40 kg

Indicație* Doză*

Sinuzită bacteriană acută 250 mg – 500 mg la 8 ore sau 750 mg – 1 g la 12 ore

Bacteriurie asimptomtică în sarcină În infecțiile severe 750 mg – 1 g la 8 ore

Pielonefrită acută Cistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe zi,

Abces dentar complicat cu celulită o singură zi

Cistită acută

Otită medie acută 500 mg la 8 ore, 750 mg – 1 g la 12 ore

Tonsilită și faringită acută streptococică În infecțiile severe, 750 mg – 1 g la 8 ore timp de 10

Exacerbări acute ale bronșitei cronice zile

Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg – 1 g la 8 ore

Febră tifoidă și paratifoidă 500 mg – 2 g la 8 ore

Infecții ale articulaţiilor protetice 500 mg – 1 g la 8 ore

Profilaxia endocarditei 2 g oral, în priză unică, cu 30 – 60 de minute înainte

de procedură

Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg – 1 g de două ori pe zi în asociere cu un

inhibitor de pompă de protoni (de exemplu,

omeprazol, lansoprazol) și alt antibiotic (de

exemplu, claritromicină, metronidazol) timp de 7

zile

Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu incipient: 500 mg – 1 g la 8 ore, până la

maxim 4 g pe zi în doze divizate, timp de 14 zile

(10 – 21 de zile)

Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg – 2 g la 8

ore până la maxim 6 g pe zi în doze divizate, timp

de 10 – 30 de zile

*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale ale ghidurilor de tratament pentru fiecare indicație

Copii cu greutatea <40 kg

Copiii pot fi tratați cu amoxicilină sub formă de capsule, comprimate pentru dispersie orală, pulbere pentru

suspensie orală sau plicuri.

Amoxicilina 100 mg/ml, pulbere pentru suspensie orală este recomandată la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni.

La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru adulți.

Doze recomandate:

Indicație+ Doză+

Sinuzită bacteriană acută 20 – 90 mg/kgși zi în mai multe prize*

Otită medie acută

Pneumonie dobândită în comunitate

Cistită acută

Pielonefrită acută

Abces dentar complicat cu celulită

Tonsilită și faringită acută streptococică 40 – 90 mg/kg şi zi în mai multe prize*

Febră tifoidă și paratifoidă 100 mg/kg/zi în trei prize

Profilaxia endocarditei 50 mg/kg pe cale orală, în priză unică, cu 30 – 60

de minute înainte de procedură

Boala Lyme (vezi pct. 4.4) Stadiu inițial: 25 – 50 mg/kg şi zi în trei doze

divizate, pe o perioadă de 10-21 de zile

Stadiu tardiv (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi

în trei doze divizate, pe o perioadă de 10 – 30 de

zile

+ Trebuie luate în considerare recomandările oficiale ale ghidurilor de tratament pentru fiecare

indicație.

*Schemele terapeutice cu administrare de două ori pe zi trebuie luate în considerare numai dacă

doza totală este în partea superioară a intervalului.

Vârstnici

Nu se consideră necesară ajustarea dozei.

Insuficiență renală

RFG (ml/min) Adulți și copii ≥ 40 kg #

Copii < 40 kg

mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea

10 – 30 maxim 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi

(maxim 500 mg de două ori pe zi)

mai puțin de 10 maxim 500 mg pe zi. 15 mg/kg doză unică zilnică

(maxim 500 mg)

#

În majoritatea cazurilor se preferă terapia parenterală.

La pacienții care efectuează hemodializă

Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

Hemodializă

Adulți și copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi doză zilnică unică.

Înainte de hemodializă, trebuie administrată o doză suplimentară

de 15 mg/kg.

Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după

hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/kg.

La pacienţii care efectuează dializă peritoneală

Doza maximă de amoxicilină 500 mg pe zi.

Insuficiență hepatică

Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi pct. 4.4 şi

pct. 4.8).

Mod de administrare

A se înghiţi capsula cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Istoric de reacție de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu, reacție anafilactică) la un alt medicament

beta-lactamic (de exemplu, cefalosporină, carbapenem sau monobactam).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Reacţii de hipersensibilitate

Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii de

hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi punctele 4.3 şi 4.8).

La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi ocazional

letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de hipersensibilitate la

penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu amoxicilină trebuie

întreruptă şi instituită o terapie alternativă corespunzătoare.

Sindrom coronarian acut asociat reacției de hipersensibilitate

Rar, au fost raportate cazuri de hipersensibilitate în timpul tratamentului cu amoxicilină (sindrom coronarian

acut asociat reacției de hipersensibilitate, vezi pct. 4.8); vor fi luate în considerare măsurile corespunzătoare.

Microorganisme non-sensibile

Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care

microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind sensibil sau există o foarte mare

probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat (vezi

punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu infecţii ale

tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.

Convulsii

Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la pacienţii cu

predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip meningeal (vezi punctul

4.8).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul 4.2).

Reacţii cutanate

Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate

reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această reacţie

necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice administrare

ulterioară.

Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei iritaţii

morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.

Reacţia Jarisch-Herxheimer

Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme (vezi

punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care cauzează boala

Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o consecinţă des întâlnită şi,

de regulă, u auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme.

Creşterea în exces a microorganismelor non-sensibile

Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-sensibile.

Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate medicamentele

antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).

Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în

timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita asociată

tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va solicita consult medical

şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această

situaţie.

Terapie prelungită

Evaluarea periodică a funcţiei organelor ; în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor

renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice

şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).

Anticoagulante

Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul

prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să fie

necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anticoagulare (vezi

punctele 4.5 şi 4.8).

Cristaluria

La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul

terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă menţinerea

consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce posibilitatea

manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se recomandă

verificarea în mod regulat a permeabilităţii acestora (vezi punctele 4.8 și 4.9).

Interferența cu investigaţiile diagnostice

Este posibil ca valorile crescute serice şi urinare de amoxicilină să influenţeze anumite analize de laborator.

Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice generează adesea rezultate fals

pozitive.

În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie folosite

metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.

Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Probenecid

Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de

amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi

prelungite de amoxicilină.

Alopurinol

Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte probabilitatea

producerii de reacţii cutanate alergice.

Tetracicline

Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.

Anticoagulante orale

Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a se

raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de valori crescute a INR-ului

(raportul internațional normalizat) la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau warfarină şi

cărora le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea

concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie după iniţierea sau întreruperea

tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale

(vezi punctele 4.4 şi 4.8).

Metotrexat

Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a acestuia.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcină

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra funcţie de

reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu indică un risc

accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci când beneficiile

potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.

Alăptare

Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept urmare,

nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este posibil să fie

necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce medicul curant

evaluează raportul beneficii/riscuri.

Fertilitate

Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la

toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu, reacţii alergice, ameţeli, convulsii), care pot influenţa

abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).

4.8 Reacții adverse

Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.

RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate conform

bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.

Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Infecții și infestări

Foarte rare Candidoză cutaneo-mucoasă

Tulburări hematologice și limfatice

Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie severă sau

agranulocitoză), trombocitopenie reversibilă şi anemie hemolitică.

Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezi

pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv edem angioneurotic, anafilaxie,

boala serului şi vasculită de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).

Cu frecvență necunoscută Reacția Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4) și sindrom coronarian

asociat reacției de hipersensibilitate (sindrom Kounis) (vezi pct.

4.4).

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte rare Hiperkinezie, ameţeli şi convulsii (vezi pct. 4.4 și pct. 4.9) .

Cu frecvență necunoscută Meningită aseptică

Tulburări gastro-intestinale

Date din studiile clinice

*Frecvente Diaree și greață

*Mai puțin frecvente Vărsături

Date post-marketing

Foarte rare Colită asociată tratamentului antibiotic (inclusiv colită

pseudomembranoasă și colită hemoragică; vezi pct. 4.4).

Limbă neagră, viloasă

Modificări superficiale ale culorii dinţilor#

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare Hepatită și icter colestatic. Creștere moderată a valorilor AST și/sau

ALT.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Date din studiile clinice

*Frecvente Erupție cutanată tranzitorie

*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit

Date post-marketing

Foarte rare Reacţii cutanate cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-

Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și

exfoliativă sau pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA)

(vezi pct. 4.4) .

Tulburări renale și ale căilor urinare

Foarte rare Nefrită interstițială

Cristalurie (vezi pct. 4.4 și 4.9)

*Incidenţa acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au

participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată

amoxicilină.

# Numai pentru comprimatele pentru dispersie orală și preparatele pentru suspensie orală

Modificările superficiale ale culorii dinţilor au fost raportate la copii. O bună igienă orală poate ajuta

la prevenirea modificării culorii dinţilor, întrucât, de regulă, aceste modificări de culoare se pot

îndepărta prin periaj.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite

monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt

rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui

detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Semne şi simptome de supradozaj

Simptomele gastro-intestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi

electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină, care în

anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora li se

administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).

Abordarea terapeutică a intoxicaţiei

Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului

hidroelectrolitic.

Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.

Mecanism de acţiune

Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime

(numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care

este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei peptidoglicanului determină o

slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.

Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept urmare

spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc aceste enzime.

Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică

Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care evaluează

eficacitatea amoxicilinei.

Mecanisme de rezistenţă

Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:

• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.

• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.

Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la rezistenţa

bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negative.

Valori critice

Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea Sensibilității

Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.

Microorganism Pragul MIC de sensibilitate (mg/l)

Sensibil ≤ Rezistent >

Enterobacteriaceae 1 8

Staphylococcus spp. 2 2

Nota Nota

3 4 8

Enterococcus spp.

Streptococcus grupurile A, B, C și G 4 4

Nota Nota

Streptococcus pneumoniae 5 5

Nota Nota

Streptococi din grupul Viridans 0,5 2

Haemophilus influenzae 6 6

2 2

Moraxella catarrhalis 7 7

Nota Nota

Neisseria meningitidis 0,125 1

Anaerobi Gram-pozitivi cu excepția 4 8

Clostridium difficile

8 0,5 2

Anaerobi Gram-negativi

Helicobacter pylori 9 9

0,125 0,125

Pasteurella multocida 1 1

Praguri de sensibilitate fără legătură 2 8

cu o anumită specie

Tipul sălbatic de Enterobacteriaceae este considerat sensibil la aminopeniciline. În unele țări se

preferă încadrarea tulpinilor sălbatice de E. coli și P. mirabilis ca intermediare. În aceste cazuri, se va

lua în calcul valoarea critică CMI S ≤ 0,5 mg/l.

Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la

amoxicilină. Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate

medicamentele beta-lactamice.

Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină

Sensibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din sensibilittaea la

benzilpenicilină.

Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate

ca intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină.

Sensibilitatea este derivată din CMI a ampicilinei.

Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de

beta-lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.

Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente

Sensibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină.

Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între

tipurile sălbatice şi cele cu sensibilitate redusă.

Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4

doze zilnice (1,5 până la 2 g /zi).

Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile selectate, fiind

de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării infecţiilor severe. După

cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa rezistenţei este de

asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii este pusă la îndoială.

Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină

Specii sensibile frecvent

Aerobi Gram-pozitivi:

Enterococcus faecalis

Streptococi beta-hemolitici (Grupuri A, B, C și G)

Listeria monocytogenes

Specii pentru care rezistența dobândită poate fi o problemă

Aerobi Gram-negativi:

Escherichia coli

Haemophilus influenzae

Helicobacter pylori

Proteus mirabilis

Salmonella typhi

Salmonella paratyphi

Pasteurella multocida

Aerobi Gram-pozitivi:

Stafilococ coagulazo-negativ

£

Staphylococcus aureus

Streptococcus pneumoniae

Streptococi din grupul Viridans

Anaerobi Gram-pozitivi:

Clostridium spp.

Anaerobi Gram-negativi:

Fusobacterium spp.

Altele:

Borrelia burgdorferi

†

Organisme cu rezistență naturală

Aerobi Gram-pozitivi:

Enterococcus faecium†

Aerobi Gram-negativi:

Acinetobacter spp.

Enterobacter spp.

Klebsiella spp.

Pseudomonas spp.

Anaerobi Gram-negativi:

Bacteroides spp. (mai ales tulpinile de Bacteroides fragilis sunt rezistente).

Altele:

Chlamydia spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp.

† Sensibilitatea intermediară naturală în absența mecanismului de rezistență dobândit.

£

Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină din cauza faptului că produc

penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid şi eficient dacă este

administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio‐disponibilă în proporţie de

70%. Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (T ) este de aproximativ o oră.

max

Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de 250 mg

a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi.

C T * ASC T ½

max max (0‐24)

(μg/ml) (h) (μgh/ml) (h)

3,3 ± 1,12 1,5 (1,0‐2,0) 26,7 ± 4,56 1,36 ± 0,56

*Mediana (interval)

În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, biodisponibilitatea (măsurată ca C şi ASC) este liniară

max

proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.

Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.

Distribuţie

Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul aparent

de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.

În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal, piele,

grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu difuzează

corespunzător în lichidul cefalorahidian.

Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a metaboliţilor

medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern (vezi

punctul 4.6).

S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).

Metabolizare

Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente de până

la 10 – 25% din doza iniţială.

Eliminare

Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.

Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră şi un

clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din doza

amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea unei singure doze de 250

mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia urinară este 50-85% pentru amoxicilină,

pe parcursul a 24 de ore.

Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).

Vârsta

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste cuprinse între 3

luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în

prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să depăşească două administrări pe zi, din cauza

imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii vârstnici sunt mai

predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi poate fi utilă monitorizarea

funcţiei renale.

Sex

În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a avut un

impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.

Insuficienţă renală

Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi punctele 4.2 şi

4.4).

Insuficienţă hepatică

Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică trebuie

monitorizată la intervale regulate.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice

privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi toxicitatea asupra funcţiei de

reproducere şi dezvoltării.

Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:

Stearat de magneziu

Corp

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

Capac

Dioxid de titan (E 171)

Brilliant blue FCF (E 131)

Eritrozină (E 127)

Azorubicin carmoisină (E 122)

Gelatină

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 8 capsule.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Nu este cazul.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medochemie Ltd.

1-10 Constantinopoleos St., Limassol,

Cipru

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9697/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2017.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2017.