Prospect Montelukast Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Producator: Gemax Pharma s.r.o.
Clasa ATC: medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14754/2022/01-20 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Montelukast Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține montelukast sodic, echivalent cu montelukast 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat filmat conține lactoză 101,36 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat).
Comprimate filmate de culoare galben-brun deschis (bej), cu formă pătrată și margini rotunjite,
marcate cu „I” pe una din fețe și cu „114” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Montelukast Gemax Pharma este indicat în tratamentul astmului bronșic ca terapie adăugată la
pacienții cu astm bronșic persistent de intensitate ușoară până la moderată, inadecvat controlat cu
corticosteroizi administrați pe cale inhalatorie și la care administrarea ”la nevoie” a beta-agoniștilor cu
durată scurtă de acțiune nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronșic. La pacienții cu astm
bronșic, la care montelukast este indicat pentru astmul bronșic, montelukast poate determina și
ameliorarea simptomatică a rinitelor alergice sezoniere.
Montelukast Gemax Pharma este, de asemenea, indicat în profilaxia astmului bronșic a cărui
componentă predominantă este bronhoconstricția indusă de efortul fizic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată pentru adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani și peste, cu astm bronșic sau cu
rinită alergică sezonieră asociată astmului bronșic, este de un comprimat de 10 mg pe zi, administrat
seara.
Recomandări generale
Efectul terapeutic al montelukastului asupra parametrilor de control ai astmului bronșic apare din
prima zi de tratament. Pacienții trebuie sfătuiți să continue tratamentul cu montelukast, atât în perioada
în care astmul bronșic este controlat, cât și în perioadele de exacerbare. Acest medicament nu trebuie
utilizat concomitent cu alte medicamente care conțin aceeași substanță activă, montelukast.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici sau la pacienții cu insuficiență renală sau cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Nu sunt disponibile date referitoare la pacienții cu
insuficiență hepatică severă. Doza este aceeași atât pentru pacienții de sex masculin, cât și pentru cei
de sex feminin.
Tratamentul cu montelukast în raport cu alte tratamente pentru astmul bronșic
Montelukast poate fi adăugat la schema de tratament preexistentă a pacientului.
Corticosteroizi administrați pe cale inhalatorie: tratamentul cu montelukast poate fi utilizat ca terapie
adăugată la pacienții la care corticosteroizii administrați pe cale inhalatorie și administrarea ”la
nevoie” a beta-agoniștilor cu durată scurtă de acțiune nu asigură un control clinic adecvat. Tratamentul
cu montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administrați pe cale
inhalatorie (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
A nu se administra montelukast 10 mg comprimate filmate la copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
Siguranța și eficacitatea montelukast 10 mg comprimate filmate la copii și adolescenți cu vârsta sub 15
ani nu au fost stabilite.
Alte concentrații/forme farmaceutice sunt disponibile pentru copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani sunt disponibile comprimate masticabile de 4 mg.
Pentru copiii și adolescenții cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani sunt disponibile comprimate
masticabile de 5 mg. Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5 ani sunt disponibile granule de 4
mg.
Mod de administrare
Administrare orală. Acest medicament poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienții trebuie sfătuiți să nu administreze niciodată montelukast pe cale orală pentru tratamentul
crizelor acute de astm bronșic și să aibă la îndemână în acest scop medicația de urgență
corespunzătoare. În cazul apariției unei crize acute trebuie utilizat un beta-agonist cu durată scurtă de
acțiune cu administrare inhalatorie. În cazul în care sunt necesare mai multe administrări inhalatorii ale
beta-agoniștilor cu durată scurtă de acțiune decât de obicei, pacienții trebuie să solicite sfatul
medicului cât mai repede posibil.
Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administrați pe cale
inhalatorie sau orală.
Nu sunt disponibile date care să demonstreze faptul că dozele de corticosteroizi administrate pe cale
orală pot fi reduse în cazul administrării concomitente de montelukast.
Pacienții tratați cu medicamente antiastmatice, incluzând montelukast, pot prezenta în cazuri rare
eozinofilie sistemică, prezentând uneori caracteristicile clinice de vasculită similare celor ale
sindromului Churg-Strauss, o afecțiune tratată frecvent cu corticosteroizi administrați sistemic. Aceste
cazuri au fost asociate uneori cu reducerea dozelor de corticosteroizi administrați oral sau cu
întreruperea acestui tip de tratament. Cu toate că nu a fost stabilită o relație cauzală cu antagonismul
receptorilor de leucotriene, medicii trebuie să fie atenți la pacienții care prezintă eozinofilie, vasculită
cu erupții cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicații cardiace și/sau
neuropatie. Pacienții care prezintă aceste simptome trebuie reevaluați, iar schemele lor de tratament
trebuie evaluate.
Tratamentul cu montelukast nu modifică atenționarea cu privire la necesitatea ca pacienții cu astm
bronșic indus de acidul acetilsalicilic să evite administrarea acidului acetilsalicilic și a altor
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Au fost raportate evenimente neuropsihice, cum sunt modificări de comportament, depresie și
ideație suicidară la toate grupele de vârstă cărora li s-a administrat montelukast (vezi pct.
4.8). Simptomele pot fi grave și pot continua dacă tratamentul nu este întrerupt. Prin urmare,
tratamentul cu montelukast trebuie întrerupt dacă apar simptome neuropsihice în timpul
tratamentului. Sfătuiți pacienții și/sau îngrijitorii să fie atenți la evenimentele neuropsihice și
instruiți-i pe aceștia să anunțe medicul dacă apar aceste modificări de comportament.
Excipienți
Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic ”nu
conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent în profilaxia
și tratamentul cronic al astmului bronșic. În studiile privind interacțiunile medicamentoase, doza
clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii
următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale
(etinilestradiol/noretisteron 35/1), terfenadină, digoxină și warfarină.
Aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu
aproximativ 40% la subiecții la care s-a administrat concomitent fenobarbital. Deoarece montelukastul
este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, 2C8 și 2C9, se recomandă prudență, în special la copii, în
cazul în care montelukast este administrat concomitent cu inductori ai CYP 3A4, 2C8 și 2C9, cum
sunt fenitoina, fenobarbitalul și rifampicina.
Studiile in vitro au arătat că montelukast este un inhibitor potent al CYP 2C8. Cu toate acestea, datele
dintr-un studiu clinic privind interacțiunea intermedicamentoasă, utilizând montelukast și rosiglitazonă
(un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal de CYP 2C8) au demonstrat că
montelukast nu inhibă CYP 2C8 in vivo. Prin urmare, nu se anticipează ca montelukast să influențeze
semnificativ metabolizarea medicamentelor prin intermediul acestei enzime (de exemplu: paclitaxel,
rosiglitazonă și repaglinidă).
Studiile in vitro au demonstrat că montelukast este un substrat al CYP 2C8 și, într-o măsură mai mică,
al 2C9 și 3A4. Într-un studiu clinic privind interacțiunea intermedicamentoasă, utilizând montelukast
și gemfibrozil (un inhibitor atât al CYP 2C8, cât și al 2C9), gemfibrozilul a crescut expunerea
sistemică la montelukast de 4,4 ori. Ajustarea de rutină a dozei de montelukast nu este necesară atunci
când este administrat concomitent cu gemfibrozil sau cu alți inhibitori puternici ai CYP 2C8, însă
medicul trebuie să aibă în vedere potențialului de creștere a incidenței reacțiilor adverse.
Pe baza datelor obținute in vitro, nu sunt anticipate interacțiuni medicamentoase importante din punct
de vedere clinic, cu inhibitori mai puțin puternici ai CYP 2C8 (de exemplu, trimetoprim).
Administrarea concomitentă a montelukastului cu itraconazol, un inhibitor puternic al CYP 3A4, nu a
determinat creșterea semnificativă a expunerii sistemice la montelukast.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii sau a
dezvoltării embrionare/fetale. Datele limitate, din registrele de sarcină disponibile, nu sugerează o
relație cauzală între administrarea de montelukast și apariția malformațiilor (de exemplu, defecte ale
membrelor) care au fost raportate rar în cadrul experienței după punerea pe piață la nivel mondial.
Montelukast poate fi utilizat în timpul sarcinii doar dacă se consideră că este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la șobolan au arătat că montelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se
cunoaște dacă montelukast/metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Montelukast poate fi utilizat
în timpul alăptării doar dacă se consideră că este absolut necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Montelukast nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienții au raportat somnolență sau amețeală.
4.8 Reacții adverse
Montelukast a fost evaluat în studii clinice după cum urmează:
• administrare sub formă de comprimate filmate de 10 mg la aproximativ 4 000 pacienți adulţi şi
adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste cu astm bronșic.
• administrare sub formă de comprimate filmate de 10 mg la aproximativ 400 pacienți adulţi şi
adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste cu astm bronșic și rinită alergică sezonieră.
• administrare sub formă de comprimate masticabile de 5 mg la aproximativ 1 750 pacienți copii și
adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani cu astm bronșic.
Următoarele reacții adverse legate de administrarea medicamentului au fost raportate frecvent (≥1/100
și <1/10) în studiile clinice la pacienții cu astm bronșic tratați cu montelukast și cu o incidență mai
mare decât la pacienții cărora li s-a administrat placebo:
Clasificare pe aparate, Pacienți copii și adolescenți
sisteme și organe Pacienți adulți și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani
cu vârsta de 15 ani şi peste (un studiu clinic cu durata de 8
(două studii clinice cu durata de săptămâni; n=201)
12 săptămâni; n=795) (două studii clinice cu durata de 56
săptămâni; n=615)
Tulburări ale sistemului
cefalee cefalee
nervos
Tulburări gastro-intestinale durere abdominală
Profilul de siguranță nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienți, la
care tratamentul a fost prelungit până la 2 ani pentru adulți și până la 12 luni pentru pacienți copii și
adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Reacțiile adverse raportate în timpul utilizării după punerea pe piață sunt prezentate în tabelul de mai
jos, conform clasificării pe aparate, sisteme și organe și reacțiile adverse specifice. Categoriile de
frecvență au fost estimate pe baza studiilor clinice relevante.
Clasificare pe aparate, Reacții adverse Categoria de frecvență*
sisteme și organe
Infecţii şi infestări infecție la nivelul căilor respiratorii Foarte frecvente
superioare†
Tulburări hematologice şi tendință crescută de sângerare Rare
limfatice
trombocitopenie Foarte rare
Tulburări ale sistemului reacții de hipersensibilitate, incluzând Mai puţin frecvente
imunitar anafilaxie
infiltrat eozinofilic hepatic Foarte rare
Tulburări psihice tulburări ale somnului, incluzând Mai puţin frecvente
coșmaruri, insomnie, somnambulism,
anxietate, agitație care include
comportament agresiv sau ostilitate,
depresie, hiperactivitate psihomotorie
(inclusiv iritabilitate, agitație, tremor§)
tulburări de atenție, afectare a memoriei, Rare
ticuri nervoase
halucinații, dezorientare, ideație și Foarte rare
comportament suicidar (tendință
suicidară), disfemie, sindrom obsesiv-
compulsiv
Tulburări ale sistemului nervos amețeală, somnolență, Mai puţin frecvente
parestezie/hipoestezie, crize convulsive
Tulburări cardiace palpitații Rare
Tulburări respiratorii, toracice epistaxis Mai puţin frecvente
și mediastinale
Sindrom Churg-Strauss (SCS) (vezi pct. Foarte rare
4.4)
eozinofilie pulmonară Foarte rare
Tulburări gastro-intestinale diaree‡, greață‡, vărsături‡ Frecvente
xerostomie, dispepsie Mai puţin frecvente
Tulburări hepatobiliare valori serice crescute ale transaminazelor Frecvente
(ALT, AST)
hepatită (incluzând forma colestatică, Foarte rare
forma hepatocelulară și afectare hepatică
de tip mixt)
Afecţiuni cutanate şi ale erupţie cutanată tranzitorie‡ Frecvente
ţesutului subcutanat
echimoze, urticarie, prurit Mai puţin frecvente
angioedem Rare
eritem nodos, eritem polimorf Foarte rare
Tulburări musculo-scheletice și artralgie, mialgie, inclusiv crampe Mai puţin frecvente
ale țesutului conjunctiv musculare
Tulburări renale şi ale căilor enurezis la copii Mai puţin frecvente
urinare
Tulburări generale și la nivelul pirexie‡ Frecvente
locului de administrare
astenie/fatigabilitate, stare generală de rău, Mai puţin frecvente
edem
*Categorie de frecvență: Definită pentru fiecare reacție adversă prin incidența raportată bazată pe
datele din studiile clinice: Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente
(≥1/1 000 şi <1/100); Rare (≥1/10 000 şi <1/1 000); Foarte rare (<1/10 000).
†Aceste reacții adverse, raportate ca fiind Foarte frecvente la pacienții cărora li s-a administrat
montelukast, au fost raportate, de asemenea, ca Foarte frecvente la pacienții cărora li s-a administrat
placebo în studiile clinice.
‡Aceste reacții adverse, raportate ca Frecvente la pacienții cărora li s-a administrat montelukast, au
fost raportate ca fiind Frecvente și la pacienții cărora li s-a administrat placebo în studiile clinice.
§ Categorie de frecvență: Rare
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În studiile pentru indicația de astm bronșic cronic, montelukast a fost administrat pacienților adulți
timp de 22 săptămâni, în doze de până la 200 mg/zi, iar în studiile pe termen scurt a fost administrat
pacienților timp de aproximativ o săptămână, în doze de până la 900 mg/zi, fără apariția reacțiilor
adverse importante din punct de vedere clinic.
În cadrul experienței după punerea pe piață a medicamentului și în studiile clinice efectuate cu
montelukast au fost raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulți și copii cu o
doză de până la 1 000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Rezultatele clinice
și de laborator au fost în concordanță cu profilul de siguranță constatat la pacienții adulți, adolescenți
și copii . În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reacții adverse.
Simptomele de supradozaj
Reacțiile adverse cel mai frecvent observate au fost în concordanță cu profilul de siguranță al
montelukastului și au inclus dureri abdominale, somnolență, sete, cefalee, vărsături și hiperactivitate
psihomotorie.
Abordarea terapeutică a supradozajului
Nu sunt disponibile informații specifice privind tratamentul supradozajului cu montelukast. Nu se
cunoaște dacă montelukast este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
respiratorii, antagoniști ai receptorilor de leucotriene, codul ATC: R03DC03
Mecanism de acţiune
Cisteinil-leucotrienele (LTC , LTD , LTE ) sunt eicosanoide cu efect inflamator puternic, eliberate de
4 4 4
diverse celule, inclusiv mastocite și eozinofile. Acești mediatori pro-astmatici importanți se leagă de
receptorii cisteinil-leucotrienelor (CysLT). Receptorul CysLT de tip 1 (CysLT ) este prezent în căile
respiratorii la om (incluzând celulele musculaturii netede de la nivelul căilor respiratorii și
macrofagele din căile respiratorii) și la nivelul altor celule pro-inflamatorii (precum eozinofilele și
anumite celule stem mieloide). CysLT-urile au fost corelate cu fiziopatologia astmului bronșic și
rinitelor alergice. Efectele mediate de leucotriene în astmul bronșic includ bronhoconstricție, creștere a
secreției de mucus și a permeabilității vasculare și atragere de eozinofile. În rinita alergică, CysLT-
urile sunt eliberate din mucoasa nazală după expunerea la alergen, atât în timpul reacțiilor de fază
precoce, cât și a celor de fază tardivă și sunt asociate simptomelor rinitei alergice. S-a demonstrat că
stimularea intranazală cu CysLT duce la creșterea rezistenței la fluxul aerian la nivelul căilor
respiratorii nazale și la apariția simptomelor de obstrucție nazală.
Efecte farmacodinamice
Montelukast este o substanță activă cu administrare pe cale orală, care se leagă cu afinitate și
selectivitate ridicată de receptorul CysLT . În studiile clinice, administrarea de montelukast la doze
mici, precum cele de 5 mg, inhibă bronhoconstricția determinată de inhalarea LTD . Bronhodilatația a
fost observată în decurs de 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un
beta-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza
precoce, cât și cea tardivă a bronhoconstricției determinate de stimularea antigenică. Comparativ cu
placebo, administrarea de montelukast la pacienți adulți, adolescenți și copii a scăzut numărul
eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scăzut
semnificativ numarul eozinofilelor din căile respiratorii (evaluate în spută) și din sângele periferic,
îmbunătățind în același timp controlul clinic al astmului bronșic.
Eficacitate și siguranță clinică
În studiile efectuate la adulți, administrarea unei doze de montelukast de 10 mg o dată pe zi a
demonstrat, comparativ cu placebo, îmbunătățiri semnificative ale FEV matinal (modificare față de
valoarea inițială 10,4%, comparativ cu 2,7%), ale debitului expirator maxim (PEFR) înainte de prânz
(AM) (modificare față de valoarea inițială 24,5 l/min, comparativ cu 3,3 l/min) și o reducere
semnificativă a utilizării totale a beta-agoniștilor (modificare față de valoarea inițială -26,1%,
comparativ cu -4,6%). Îmbunătățirea scorurilor simptomelor astmatice diurne și nocturne raportate de
pacient a fost semnificativ mai bună, comparativ cu placebo.
Studiile clinice efectuate la adulți au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv cu
efectul clinic al corticosteroizilor administrați pe cale inhalatorie (modificare procentuală față de
valoarea inițială a FEV pentru beclometazonă administrată inhalator în asociere cu montelukast,
comparativ cu administrarea de beclometazonă în monoterapie: 5,43% comparativ cu 1,04%; utilizarea
de beta-agonisti: -8,70% comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată pe cale
inhalatorie (200 micrograme de două ori pe zi, cu ajutorul unui dispozitiv de administrare de tip
spacer), administrarea de montelukast a demonstrat un răspuns inițial mai rapid, cu toate că, pe toată
durata celor 12 săptămâni de studiu, beclometazona a prezentat un efect terapeutic mediu superior
(modificare procentuală față de valoarea inițială a FEV pentru montelukast, comparativ cu
beclometazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de beta-agoniști: -28,28% comparativ cu –
43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienți tratați cu montelukast au obţinut un răspuns
clinic similar celor trataţi cu beclometazonă (de exemplu, 50% din pacienții tratați cu beclometazonă
au prezentat o îmbunătăţire a FEV de aproximativ 11% sau mai mult peste valoarea de referință, în
timp ce aproximativ 42% din pacienții tratați cu montelukast au obținut același răspuns).
A fost efectuat un studiu clinic pentru evaluarea montelukastului în tratamentul simptomatic al rinitei
alergice sezoniere la pacienții adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani și peste, cu rinită alergică
sezonieră asociată astmului bronșic. În cadrul acestui studiu, montelukast administrat sub formă de
comprimate de 10 mg, o dată pe zi, a demonstrat o îmbunătățire semnificativă statistic a scorului
Simptomelor Zilnice de Rinită, comparativ cu placebo. Scorul Simptomelor Zilnice de Rinită este o
medie a scorului Simptomelor Nazale Diurne (medie a scorurilor pentru congestie nazală, rinoree,
strănut, prurit nazal) și scorului Simptomelor Nazale Nocturne (medie a scorurilor pentru congestie
nazală la trezire, dificultate la adormire și a trezirilor nocturne). Evaluările globale ale rinitei alergice
efectuate de către pacienți și medici au fost semnificativ îmbunătățite, comparativ cu placebo.
Evaluarea eficacității în astmului bronșic nu a fost un criteriu principal în acest studiu.
Într-un studiu clinic cu o durată de 8 săptămâni, efectuat la pacienți copii și adolescenți cu vârsta
cuprinsă între 6 și 14 ani, administrarea de montelukast 5 mg o dată pe zi a îmbunătățit semnificativ
funcția respiratorie, comparativ cu placebo (8,71% modificare față de valoarea inițială a FEV
comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare față de valoarea inițială a PEFR AM comparativ cu 17,8
l/min) și a redus utilizarea beta-agoniștilor ”la nevoie” (-11,7% modificare față de valoarea inițială,
comparativ cu +8,2%).
Într-un studiu clinic cu o durată de 12 săptămâni efectuat la adulți a fost demonstrată reducerea
semnificativă a bronhoconstricției induse de efort (BIE) (scădere maximă a FEV de 22,33% pentru
montelukast, comparativ cu 32,40% pentru placebo; timp până la recuperare în limita de 5% a FEV
înregistrat înainte de efort 44,22 minute, comparativ cu 60,64 minute). Acest efect s-a menținut
constant pe toată perioada de 12 săptămâni a studiului. Reducerea BIE a fost demonstrată, de
asemenea, într-un studiu clinic pe termen scurt, efectuat la pacienți copii și adolescenți (scădere
maximă a FEV de 18,27%, comparativ cu 26,11%; timp de recuperare în limita a 5% a FEV
1 1
înregistrat inițial 17,76 minute, comparativ cu 27,98 minute). În ambele studii clinice, efectul a fost
demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme terapeutice cu
administrare o dată pe zi.
La pacienții cu astm bronșic indus de acid acetilsalicilic, administrarea concomitentă de corticosteroizi
pe cale inhalatorie și/sau orală și a tratamentului cu montelukast a determinat o îmbunătățire
semnificativă a controlului astmului bronșic, comparativ cu administrarea de placebo (8,55%
modificare a FEV față de valoarea inițială, comparativ cu -1,74% și -27,78% scădere a utilizării totale
a beta-agoniștilor față de valoarea inițială, comparativ cu 2,09%).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, montelukast este absorbit rapid. La adult, în condiții de repaus alimentar,
pentru comprimatul filmat de 10 mg, media concentrațiilor plasmatice maxime (C ) este atinsă la 3
max
ore (T ) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrarea orală este de 64%.
max
Biodisponibilitatea după administrarea orală și C nu sunt influențate de un meniu standard.
max
Siguranța și eficacitatea au fost demonstrate în studiile clinice în cadrul cărora a fost administrat
comprimatul filmat de 10 mg, indiferent de momentul ingestiei alimentelor.
La adulți, în condiții de repaus alimentar, pentru comprimatul masticabil de 5 mg, C este atinsă la 2
max
ore după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este de 73% și scade la 63%
în condițiile utilizării unui meniu standard.
Distribuţie
Montelukastul se leagă în proporție de peste 99% de proteinele plasmatice. Volumul aparent de
distribuție la starea de echilibru al montelukastului este de 8-11 litri. Studiile efectuate la șobolan cu
montelukast marcat radioactiv arată o trecere minimă prin bariera hematoencefalică. În plus, la 24 ore
după administrare, concentrațiile substanței marcate radioactiv au fost minime în toate celelalte
țesuturi.
Metabolizare
Montelukast este metabolizat în proporție mare. În studiile efectuate cu doze terapeutice, concentrațiile
plasmatice ale metaboliților montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru la adulți,
adolescenți și copii.
Citocromul P450 subtipul 2C8 este principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea
montelukastului. În plus, CYP 3A4 și 2C9 pot avea o contribuție minoră, cu toate că s-a demonstrat că
itraconazol, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică proprietățile farmacocinetice ale montelukastului la
subiecții sănătoși cărora li s-a administrat montelukast 10 mg zilnic. În baza studiilor in vitro utilizând
microzomi hepatici umani s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9, 1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale
citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast la concentrații plasmatice terapeutice. Contribuția
metaboliților la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.
Eliminare
Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este de 45 ml/minut la adulții sănătoși. După
administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit
timp de 5 zile în materiile fecale și <0,2% în urină. Împreună cu biodisponibilitatea orală estimată a
montelukastului, aceasta indică o eliminare aproape exclusivă a montelukastului și a metaboliților săi
pe cale biliară.
Grupe speciale de pacienți
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență hepatică ușoară până la
moderată. Nu au fost efectuate studii clinice la pacienții cu insuficiență renală. Deoarece montelukast
și metaboliții săi sunt eliminați pe cale biliară, nu se consideră că este necesară ajustarea dozei la
pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacienții cu
insuficiență hepatică severă (scor Child-Pugh >9).
La administrarea unor doze mari de montelukast (de 20 și de 60 ori doza recomandată la adult), s-a
observat scăderea concentrației plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea
dozei recomandate de 10 mg, o dată pe zi.
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări biochimice serice minore ale
valorilor ALT, glucozei, fosforului și trigliceridelor, de natură tranzitorie. Semnele toxicității la
animale au fost creșterea secreției salivare, simptome gastro-intestinale, scaune moi și dezechilibru
ionic. Acestea au apărut la doze care au determinat expuneri de >17 ori expunerea sistemică observată
la administrarea dozelor clinice. La maimuță, reacțiile adverse au apărut la doze de 150 mg/kg/zi
(expunere > 232 de ori expunerea sistemică observată la administrarea dozelor clinice). În studiile
efectuate la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanța reproductivă la valori ale
expunerii sistemice, depășind cu mai mult de 24 de ori expunerea sistemică observată la administrarea
dozelor clinice. Într-un studiu clinic cu privire la fertilitate efectuat la femelele de șobolan a fost
observată o scădere ușoară a greutății corporale a puilor la administrarea de doze de 200 mg/kg/zi
(expunere > 69 de ori expunerea sistemică observată la administrarea dozelor clinice). În studiile
clinice efectuate la iepuri, a fost observată o incidență mai mare a osificării incomplete, comparativ cu
animalele din grupul de control, la o expunere sistemică de >24 de ori expunerea sistemică clinică
observată la administrarea dozelor clinice. Nu au fost observate modificări la șobolani. S-a demonstrat
că montelukast traversează bariera placentară și este excretat în laptele animalelor.
Nu s-au înregistrat decese ca urmare a administrării de montelukast sodic pe cale orală, în doză unică
maximă testată de până la 5 000 mg/kg la șoarece și șobolan (15 000 mg/m2 la șoarece și, respectiv, 30
000 mg/m2 la șobolan). Această doză este echivalentă cu de 25 000 ori doza zilnică recomandată la
adult (baza de calcul fiind un pacient adult cu greutatea de 50 kg).
La șoarece, s-a determinat că montelukast nu prezintă fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul
luminii vizibile la doze de până la 500 mg/kg/zi (expunere aproximativ de >200 de ori expunerea
sistemică observată la administrarea dozelor clinice).
În testele in vitro și in vivo, efectuate la speciile de rozătoare, montelukast nu a prezentat efect
mutagen sau tumorigen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Manitol
Croscarmeloză sodică
Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Film:
Opadry yellow 20A520007/ Instacoat universal yellow A05G13837:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Hidroxilpropilceluloză
Ceară Carnauba
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roșu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Al, cutie din carton.
Marimi de ambalaj: 7, 10, 14, 20, 28, 30, 40, 49, 50, 56, 60, 70, 80, 84, 90, 98, 100, 120, 140 și 200
comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gemax Pharma s.r.o.
Na Florenci 2116/15
Nové Město
110 00 Praga 1
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14754/2022/01-20
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2022
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2024