Prospect Montelukast Arena 10 mg comprimate filmate
Producator: Arena Group SA
Clasa ATC: Alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstuctive ale căilor respiratorii.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9436/2016/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Montelukast Arena 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine montelukast sodic 10,4 mg, echivalent cu 10 mg montelukast.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 89,3 mg şi 0,12 mg lecitină (soia)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare bej.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Montelukast Arena 10 mg este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani, în tratamentul astmului
bronşic ca terapie asociată, la pacienţii cu astm bronşic persistent uşor până la moderat, care nu sunt
controlaţi în mod corespunzător cu corticosteroizi inhalatori şi la care administrarea „la nevoie” a β-
agoniştilor cu acţiune scurtă nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronşic.
De asemenea, la pacienţii cu astm bronşic, la care s-a indicat montelukast pentru tratamentul astmului
bronşic, medicamentul poate asigura ameliorarea simptomelor de rinită alergică sezonieră.
Montelukast este indicat, de asemenea, în profilaxia astmului bronşic la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste
15 ani a cărui component predominantă este bronhoconstricţia indusă de efort.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Pentru uz oral.
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar de apă).
Doza pentru pacienţii cu vârsta de 15 ani şi peste, cu astm bronşic sau cu astm bronşic şi manifestări
concomitente de rinită alergică sezonieră este de un comprimat de 10 mg pe zi, administrat seara.
Recomandări generale
Efectul terapeutic al Montelukast Arena 10 mg asupra parametrilor de control ai astmului bronşic apare în
decursul primei zile de tratament. Montelukastul Arena 10 mg poate fi utilizat cu sau fără alimente. Pacienţii
trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu montelukast, atât în perioada în care astmul bronşic este controlat,
cât şi în timpul perioadelor de agravare. Montelukast Arena 10 mg nu trebuie utilizat concomitent cu alte
medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă, montelukast.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată. Nu sunt disponibile date la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Doza este aceeaşi
pentru pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin.
Tratamentul cu Montelukast Arena în raport cu alte tratamente pentru astmul bronşic
Montelukastul sodic poate fi adăugat la schema terapeutică, deja stabilită, a unui pacient.
Corticosteroizi administraţi inhalator
Tratamentul cu Montelukast Arena 10 mg poate fi utilizat ca terapie adjuvantă la pacienţii la care alte
medicamente cum sunt corticosteroizii administraţi inhalator şi β-agoniştii cu acţiune de scurtă durată,
administraţi “la nevoie”, nu oferă un control clinic adecvat al astmului bronşic. Montelukast Arena 10 mg nu
trebuie să înlocuiască tratamentul cu corticosteroizi administraţi inhalator (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Montelukast Arena 10 mg, comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu
vârsta sub 15 ani, datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.1)
Alte concentraţii şi forme farmaceutice disponibile:
Sunt disponibile comprimate masticabile de 5 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani.
Sunt disponibile comprimate masticabile de 4 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast pe cale orală în tratamentul crizelor de astm
bronşic şi să aibă la îndemână medicaţia de urgenţă corespunzătoare. În cazul apariţiei unei crize astmatice,
trebuie utilizat un β-agonist inhalator cu acţiune scurtă. Dacă au nevoie de mai multe inhalaţii de β-agonişti
cu acţiune scurtă decât de obicei, pacienţii trebuie să ceară sfatul medicului cât mai repede posibil.
Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie sau
orală.
Nu există date care să demonstreze că dozele corticosteroizilor administraţi pe cale orală pot fi reduse la
administrarea în asociere a montelukastului.
Pacienţii aflaţi în tratament cu medicamente antiastmatice, incluzând montelukast, pot prezenta în cazuri rare
eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-Strauss, o
afecţiune tratată frecvent cu tratament corticosteroid administrat sistemic. Aceste cazuri au fost asociate de
obicei, dat nu întotdeauna, cu reducerea sau întreruperea tratamentului oral cu corticosteroid. Posibilitatea ca
antagoniştii receptorilor de leukotriene să se asocieze cu apariţia sindromului Churg-Strauss nu poate fi nici
exclusă, nici stabilită. Medicii trebuie să fie atenţi la pacienţii la care apar: eozinofilie, vasculită cu erupţii
cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace şi/sau neuropatie. Pacienţii
care prezintă aceste simptome trebuie reevaluaţi, iar schemele lor de tratament trebuie analizate.
La pacienţii cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic, tratamentul cu montelukast nu modifică indicaţia de
evitare a administrări de acid acetilsalicilic şi a altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Produsele dietetice cu soia pot determina reacţii alergice incluzând anafilaxie severă la pacienţii cu alergie la
soia. Pacienţii cu alergii cunoscute la proteinele de arahide, prezintă un risc crescut pentru reacţii alergice
severe la produsele cu soia.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia
şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică
recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor
medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindron 35/1),
terfenadină, digoxină şi warfarină.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu
aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece
montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, se recomandă precauţie, în special la copii, la
administrarea concomitentă cu inductori ai CYP 3A4 cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină.
Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, date
dintr-un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă utilizând montelukast şi rosiglitazonă (un substrat
reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal prin intermediul CYP 2C8) au demonstrat că
montelukast nu inhibă in vivo CYP 2C8.
De aceea, nu se anticipează ca montelukast să afecteze semnificativ metabolizarea medicamentelor care sunt
metabolizate de către această enzimă (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea în timpul sarcinii
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare/fetale.
Date limitate din registrele de sarcină disponibile nu indică o relaţie cauzală între administrarea Montelukast
Arena şi apariţia malformaţiilor (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar în lume în
experienţa de după punerea pe piaţă.
Montelukast Arena poate fi utilizat în timpul sarcinii doar dacă se consideră că este absolut necesar.
Utilizarea în timpul alăptării
Studii la şobolan au evidenţiat că montelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte dacă
montelukast este excretat în laptele matern.
Montelukast Arena poate fi utilizat la femei care alăptează doar dacă se consideră că este absolut necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este de aşteptat ca montelukast să afecteze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, pacienţii au raportat somnolenţă sau ameţeli
4.8 Reacţii adverse
Montelukast a fost evaluat în studii clinice după cum urmează:
comprimate filmate 10 mg la aproximativ 4000 pacienţi adulţi cu vârsta de 15 ani şi peste
comprimate masticabile 5 mg la aproximativ 1750 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani
şi
comprimate masticabile 4 mg la 851 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani.
Reacţiile adverse considerate ca având o posibilă legătură cu tratamentul sunt enumerate mai jos conform
terminologiei MedDRA, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţa absolută. În cadrul fiecărei
grupe de frevenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 și <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 și <1/100)
Rare (>1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Următoarele reacţii adverse legate de administarea medicamentului au fost raportate frecvent (≥1/100 şi
<1/10) în studii clinice la pacienţi trataţi cu montelukast şi cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii trataţi
cu placebo:
Profilul de siguranţă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi la care
tratamentul a fost prelungit, până la 2 ani pentru adulţi şi până la 12 luni pentru pacienţi copii cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 14 ani.
În total, 502 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani au fost trataţi cu montelukast pentru cel puţin 3
luni, 338 pentru 6 luni sau mai mult şi 534 pacienţi pentru 12 luni sau mai mult. Profilul de siguranţă nu s-a
modificat nici la aceşti pacienţi în cazul tratamentului prelungit.
În experienţa de după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse:
Tulburări hematologice şi limfatice: tendinţă accentuată la sângerare.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate incluzând anafilaxie, infiltrat eozinofilic
hepatic.
Tulburări psihice: tulburări ale viselor inclusiv coşmaruri, halucinaţii, insomnie, hiperactivitate
psihomotorie (inclusiv iritabilitate, nelinişte, agitaţie incluzând comportament agresiv şi tremor),
depresie, gânduri şi comportament de suicid (tentativă de sinucidere) în cazuri foarte rare.
Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli, somnolenţă, parestezii/hipoestezie, convulsii.
Tulburări cardiace: palpitaţii.
Tulburări gastro-intestinale: diaree, xerostomie, dispepsie, greaţă, vărsături.
Tulburări hepatobiliare: creşteri ale valorilor transaminazelor serice (ALAT, ASAT), hepatită
colestatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: angioedem, tendinţă la echimoze, urticarie, prurit,
erupţii cutanate tranzitorii, eritem nodos.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artralgii, mialgii inclusiv crampe
musculare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: astenie/oboseală, stare generală de rău,
edeme.
În timpul tratamentului cu montelukast la pacienţii astmatici au fost raportate foarte rar cazuri de
sindrom Churg-Strauss (CSS) (vezi pct. 4.4).
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
4.9 Supradozaj
Nu este disponibilă nicio informaţie specifică referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast.
În studiile pentru astm bronşic cronic, montelukast a fost administrat pacienţilor adulţi timp de 22 săptămâni
în doze de până la 200 mg/zi, iar în studiile de scurtă durată, a fost administrat timp de aproximativ o
săptămână în doze de până la 900 mg/zi, fără apariţia reacţiilor adverse importante din punct de vedere
clinic.
În perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului şi în studii clinice cu montelukast au fost raportate
cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi şi copii cu o doză de până la 1000 mg
(aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Observaţiile clinice şi de laborator au fost în
concordanţă cu profilul de siguranţă constatat la pacienţi adulţi şi copii. În majoritatea cazurilor de
supradozaj nu s-au raportat reacţii adverse. Reacţiile adverse cel mai frecvent observate au fost în
concordanţă cu profilul de siguranţă al montelukastului şi au inclus dureri abdominale, somnolenţă, sete,
cefalee, vărsături şi hiperactivitate psihomotorie.
Nu se cunoaşte dacă montelukast este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstuctive ale căilor respiratorii.
Antagonişti ai receptorilor leucotrienici, codul ATC: R03DC03
Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide inflamatoare puternice, eliberate de diverse
celule inclusiv mastocite şi eozinofile. Aceşti mediatori pro-astmatici importanţi se leagă de receptorii de
cisteinil-leucotriene (CysLT) prezenţi în căile respiratorii la om şi determină efecte asupra căilor aeriene
inclusiv bronhoconstricţie, creştere a secreţiei de mucus, permeabilitate vasculară şi atragere de eozinofile. În
rinita alergică, CysLT sunt eliberate de la nivelul mucoasei nazale, după expunerea la alergen, atât în faza
precoce, cât şi în faza tardivă a reacţiei şi sunt asociate cu simptome de rinită alergică. S-a dovedit că
provocarea intranazală cu CysLT creşte rezistenţa căilor aeriene nazale şi a simptomelor de obstrucţie nazală.
Montelukast este o substanţă activă pe cale orală care se leagă cu afinitate şi selectivitate mare de receptorul
CysLT1. În studii clinice, montelukast administrat în doze mici, cum sunt cele de 5 mg inhibă
bronhoconstricţia determinată de inhalarea LTD4. Bronhodilataţia a fost observată la 2 ore de la
administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un β-agonist a fost aditiv celui produs de
montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât şi cea tardivă a bronhoconstricţiei
datorată stimulării antigenice. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienţi adulţi şi copii a
scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a
scăzut semnificativ numărul eozinofilelor din căile aeriene (evaluate în spută) şi din sângele periferic,
îmbunătăţind în acelaşi timp controlul clinic al astmului bronşic.
În studii clinice la adulţi, montelukast 10 mg administrat o dată pe zi a demonstrat, comparativ cu placebo,
îmbunătăţiri semnificative ale FEV1 matinal (modificare faţă de valoarea iniţială 10,4% comparativ cu
2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) înainte de prânz (AM) (modificare faţă de valoarea iniţială 24,5
l/min comparativ cu 3,3 l/min) şi o reducere semnificativă a utilizării totale de β-agonişti (modificare faţă de
valoarea iniţială -26,1% comparativ cu -4,6%). Îmbunătăţirea scorurilor simptomelor astmatice diurne şi
nocturne raportate de pacient a fost semnificativ mai bună comparativ
cu placebo.
Studii clinice efectuate la adulţi au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect aditiv cu efectul
clinic al corticosteroizilor inhalatori (modificare % faţă de valoarea iniţială a FEV1 pentru beclametazona
administrată inhalator plus montelukast comparativ cu administrarea de beclametazonă: 5,43% comparativ
cu 1,04%; utilizarea de β-agonist: -8,70% comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată
pe cale inhalatorie (200 μg de două ori pe zi cu ajutorul unui nebulizator) montelukast a demonstrat un
răspuns iniţial mai rapid, cu toate că pentru toată durata celor 12 săptămâni de studiu, beclometazona a
prezentat un efect terapeutic global mai bun (modificare % faţă de valoarea iniţială a FEV1 pentru
montelukast comparativ cu beclametazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de β-agonist: -28,28%
comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienţi trataţi cu montelukast au prezentat
răspuns clinic similar cu cei trataţi cu beclometazonă (de exemplu, 50% din pacienţii trataţi cu
beclametazonă au prezentat o îmbunătăţire a FEV1 cu aproximativ 11% sau mai mult faţă de valoarea
iniţială, în timp ce aproximativ 42% din pacienţii trataţi cu montelukast au obţinut acelaşi răspuns).
S-a efectual un studiu clinic pentru a evalua montelukastul sodic în tratamentul simptomatic al rinitei
alergice sezoniere, la pacienţii adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste, cu astm bronşic, care au
prezentat manifestări concomitente de rinită alergică sezonieră. În acest studiu montelukastul, sub formă de
comprimate filmate 10 mg administrat o dată pe zi, a demonstrat o îmbunătăţire semnificativă statistic a
scorului simptomelor zilnice de rinită, comparativ cu placebo. Scorul de simptome zilnice de rinită este
media scorului de simptome nazale diurne (media dintre congestia nazală, rinoree, strănut, senzaţia de
mâncărime nazală) şi a scorului de simptome nazale nocturne (media scorurilor dintre congestia nazală la
trezire, de dificultăţi la adormire şi trezire pe timp de noapte). Evaluările globale ale rinitei alergice, efectuate
de către medici şi de pacienţi, au fost îmbunătăţite în mod semnificativ, comparativ cu placebo. Evaluarea
eficacităţii în astmul bronşic nu a fost un criteriul principal de evaluare al acestui studiu.
Într-un studiu clinic de 8 săptămâni, la pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, montelukast 5 mg
administrat o dată pe zi a îmbunătăţit semnificativ funcţia respiratorie comparativ cu placebo (8,71%
modificare faţă de valoarea iniţială a FEV1 comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare faţă de valoarea
iniţială a PEFR AM comparativ cu 17,8 l/min) şi a redus utilizarea de β-agonişti „la nevoie” (-11,7%
modificare faţă de valoarea iniţială, comparativ cu +8,2%).
Într-un studiu de 12 săptămâni la adulţi a fost demonstrată o reducere semnificativă a bronhoconstricţiei
induse de efort (EIB) (scădere maximă a FEV1 de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru
placebo; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat înainte de efort 44,22 min comparativ
cu 60,64 min). Acest efect s-a menţinut pe toată perioada de 12 săptămâni a studiului. Reducerea EIB a fost,
de asemenea, demonstrată într-un studiu clinic pe termen scurt efectuat la pacienţii copii cu vârsta cuprinsă
între 6 şi 14 ani (scădere maximă a FEV1 de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul până la recuperare în
limita de 5% a FEV1 înregistrat iniţial 17,76 min comparativ cu 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a
fost demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme de administrare o dată pe zi.
La pacienţi cu astm bronşic indus de aspirină, trataţi cu corticosteroizi pe cale inhalatorie şi/sau orală,
asocierea tratamentului cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat o îmbunătăţire semnificativă a
controlului astmului (8,55% modificare a FEV1 faţă de valoarea iniţială comparativ cu -1,74% şi -27,78%
scădere a utilizării de β-agonişti totali faţă de valoarea iniţială comparativ cu
2,09%).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie.
După administrare orală, montelukast este absorbit rapid. Pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentraţia
plasmatică maximă (Cmax) este atinsă la 3 ore (Tmax) după administrare la adult în condiţii de repaus
alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%. Biodisponibilitatea după administrare
orală şi Cmax nu sunt influenţate de un meniu standard. Siguranţa şi eficacitatea au fost demonstrate în studii
clinice în care comprimatul filmat de 10 mg a fost administrat, indiferent de orarul alimentaţiei.
Pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă la 2 ore după administrare la adult în condiţii de
repaus alimentar. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% şi este scăzută la 63% de un
meniu standard.
Distribuţie.
Montelukast se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul aparent de distribuţie al
montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la şobolan cu montelukast marcat
radioactiv arată o trecere minimă prin bariera hematoencefalică. În plus, la 24 ore după administrare,
concentraţiile substanţei marcate au fost minime în toate celelalte ţesuturi.
Biotransformare.
Montelukast este metabolizat în mod considerabil. În studii cu doze terapeutice, concentraţiile plasmatice ale
metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile la starea de echilibru, atât la adulţi cât şi la copii.
Studiile in vitro care au folosit microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6 şi 2C9 a
citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. În baza studiilor ulterioare in vitro utilizând microzomi
hepatici umani s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 a citocromului P450 nu sunt
inhibate de montelukast la concentraţiile plasmatice terapeutice. Contribuţia metaboliţilor la efectul
terapeutic al montelukastului este minimă.
Eliminare.
Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min la adultul sănătos. După o doză orală de
montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit în materiile fecale într-un interval de 5 zile
şi <0,2%, în urină. Coroborat cu biodisponibilitatea orală estimată a montelukastului, aceasta indică o
eliminare aproape exclusivă a montelukastului şi a metaboliţilor săi pe cale biliară.
Caracteristici la pacienţi.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici sau cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată. Nu s-
au realizat studii clinice la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece montelukastul şi metaboliţii săi sunt
eliminaţi pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei la pacienţii cu afectare renală. Nu există
date privind farmacocinetica montelukastului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh
>9).
La administrarea unor doze crescute de montelukast (de 20 şi 60 ori doza recomandată la adult), a fost
observată o scădere a concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest efect nu a fost observat la administrarea
dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări biochimice serice minore ale valorilor
ALAT, glucozei, fosforului şi trigliceridelor, care au fost de fapt tranzitorii.
Semnele toxicităţii la animale au fost creşterea secreţiei de salivă, simptome gastro-intestinale, scaune moi şi
dezechilibru ionic. Acestea au apărut la doze care au determinat creşterea de >17 ori a expunerii sistemice
observate la doze clinice. La maimuţe, reacţiile adverse au apărut la doze de 150 mg/kg şi zi (>232 ori
expunerea sistemică observată la doze clinice). În studii clinice la animale, montelukast nu a afectat
fertilitatea sau performanţa de reproducere la expunere sistemică depăşind expunerea sistemică clinică cu
mai mult de 24 ori. Într-un studiu clinic asupra fertilităţii efectuat la femele şobolan, a fost observată o
scădere uşoară a greutăţii corporale la puii acestora la doze de 200 mg/kg şi zi (>69 ori expunerea sistemică
clinică). În studii clinice efctuate la iepuri a fost observată o incidenţă mai mare a osificării incomplete,
comparativ cu animalele de control, la expunere sistemică >24 ori expunerea sistemică clinică observată la
doze clinice. Nu au fost observate modificări la şobolani. S-a demonstrat că montelukast traversează bariera
placentară şi este excretat în laptele animalelor.
Nu s-au înregistrat decese ca urmare a administrării de montelukast sodic pe cale orală, în doză unică de până
la 5000 mg/kg la şoareci şi şobolani (15000 mg/m2 şi 30000 mg/m2 la şoareci şi, respectiv, şobolani), doza
maximă testată. Această doză este echivalentă cu de 25000 ori doza zilnică umană recomandată la adult
(baza fiind un pacient adult cu greutatea de 50 kg).
La şoareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la
doze de până la 500 mg/kg şi zi (aproximativ >200 ori expunerea sistemică).
Montelukast nu s-a dovedit mutagen la testele in vitro şi in vivo, nici tumorigen, la speciile de rozătoare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat 150 mesh
Celuloză microcristalină pH 102
Croscarmeloză sodică
Hidroxipropilceluloză
Stearat de magneziu
Film:
Opadry AMB TAN (80W27179) care conţine:
Alcool polivinilic
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Lecitină
Gumă xantan
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PA/ALU/PVC/Al cu 7 comprimate filmate.
Cutie cu un blister din PA/ALU/PVC/Al cu 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PA/ALU/PVC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PA/ALU/PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere din PA/ALU/PVC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere din PA/ALU/PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere din PA/ALU/PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Arena Group SA
Str. Ştefan Mihăileanu, nr.31, sector 2, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9436/2016/01-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .