Mirzaten 15 mg comprimate filmate

Prospect Mirzaten 15 mg comprimate filmate

Producator: KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,

Clasa ATC: alte antidepresive, codul ATC: N06AX11.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11666/2019/01-02-03 Anexa 2

11667/2019/01-02-03

11668/2019/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Mirzaten 15 mg comprimate filmate

Mirzaten 30 mg comprimate filmate

Mirzaten 45 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Mirzaten 15 mg

Fiecare comprimat filmat conţine mirtazapină 15 mg sub formă de mirtazapină hemihidrat 15,45 mg.

Excipient cu efect cunoscut: celactoză (α-lactoză monohidrat 75% și celuloză pulbere 25%) 84,600 mg.

Mirzaten 30 mg

Fiecare comprimat filmat conţine mirtazapină 30 mg sub formă de mirtazapină hemihidrat 30,90 mg.

Excipient cu efect cunoscut: celactoză (α-lactoză monohidrat 75% și celuloză pulbere 25%) 169,200 mg.

Mirzaten 45 mg

Fiecare comprimat filmat conţine mirtazapină 45 mg sub formă de mirtazapină hemihidrat 46,14 mg.

Excipient cu efect cunoscut: celactoză (α-lactoză monohidrat 75% și celuloză pulbere 25%) 253,800 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Mirzaten 15 mg

Comprimate filmate de formă ovală, uşor biconvexe, cu o linie mediană pe o faţă, de culoare galben-

maronie.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare

în doze egale.

Mirzaten 30 mg

Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, cu o linie mediană pe una dintre feţe, de culoare

portocaliu-maronie.

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

Mirzaten 45 mg:

Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe de, culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Mirzaten este indicat la adulți pentru tratamentul episoadelor de depresie majoră.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi

Doza zilnică eficace este de obicei cuprinsă între 15 şi 45 mg; doza iniţială este de 15 sau 30 mg.

Mirtazapina începe să-şi exercite efectele în general după 1-2 săptămâni de tratament. Tratamentul cu o

doză adecvată trebuie să producă un răspuns pozitiv în 2-4 săptămâni. La un răspuns insuficient, doza

poate fi crescută până la nivelul dozei maxime. Dacă nu se obţine un răspuns după alte 2-4 săptămâni,

tratamentul trebuie oprit.

Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru dispariţia completă a

simptomelor.

Se recomandă întreruperea treptată a tratamentului pentru a evita simptomele de întrerupere (vezi pct.

4.4).

Vârstnici

Doza recomandată este aceeaşi ca pentru adulţi. La pacienţii vârstnici o creştere a dozei trebuie făcută sub

o strictă supraveghere pentru a obţine un răspuns sigur şi satisfăcător.

Insuficienţă renală

Clearance-ul mirtazapinei poate fi redus la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă

(clearance-ul creatininei <40 ml/min). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie

Mirzaten la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Clearance-ul mirtazapinei poate fi redus la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acest lucru trebuie luat în

considerare atunci când se prescrie Mirzaten la această categorie de pacienţi, în special cu insuficienţă

hepatică severă, deoarece pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost investigaţi (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Mirzaten nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece în două studii clinice de

scurtă durată nu a fost demonstrată eficacitatea (vezi pct. 5.1) şi din cauza problemelor de siguranţă (vezi

pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Mod de administrare

Mirtazapina are un timp de înjumătăţire prin eliminare de 20-40 ore şi de aceea Mirzaten este adecvat

pentru administrare o dată pe zi. Este de preferat să fie administrat într-o singură doză seara la culcare.

De asemenea, Mirzaten în două prize egale pe parcursul zilei, (o dată dimineaţa şi o dată seara, doza mai

mare trebuie luată seara).

Comprimatele trebuie administrate oral, cu lichid, şi înghiţite fără a fi mestecate.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Administrarea concomitentă de mirtazapină cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Copii şi adolescenţi

Mirzaten nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Comportamente

asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant agresiune,

comportament opoziţional şi furie) au fost observate în studiile clinice mai frecvent printre copiii şi

adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei trataţi cu placebo. Dacă, bazat pe necesitate clinică,

este luată totuşi decizia de tratament, pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru apariţia simptomelor

suicidare. În plus, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung pentru copii şi adolescenţi, în ceea ce

priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Suicid/Ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate

de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea

ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi

îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se

poate accentua în primele faze ale recuperării.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări

semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie

suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.

Rezultatele unei meta-analize a studiilor clinice controlate placebo efectuate cu medicamente

antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul

medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.

Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie

însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea

dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea

monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de

suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de

simptome.

Cu privire la posibilitatea de suicid, în special la începutul tratamentului, pacientului trebuie să i se pună

la dispoziţie cea mai mică doză eficace de Mirzaten, conform ghidurilor de bună practică, pentru

evitarea riscului supradozării.

Deprimarea funcţiei măduvei osoase

În timpul tratamentului cu mirtazapină, a fost raportată deprimarea funcţiei măduvei osoase, manifestată

de obicei ca granulocitopenie sau agranulocitoză. Agranulocitoza reversibilă a fost raportată rar în studiile

clinice cu mirtazapină. În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei, au fost raportate cazuri foarte

rare de agranulocitoză, majoritatea reversibile, dar în unele situaţii letale. Aproape toate cazurile letale au

fost la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani. Medicul trebuie să fie atent la apariţia de simptome precum

febră, dureri în gât, stomatită sau alte semne de infecţie; când apar asemenea simptome, tratamentul

trebuie întrerupt şi trebuie efectuată hemoleucograma.

Icter

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apare icterul.

Situaţii care necesită supraveghere

Stabilirea cu prudenţă a dozelor, precum şi monitorizarea atentă şi regulată este necesară la pacienţii cu:

  • epilepsie şi sindrom cerebral organic: Deşi experienţa clinică indică faptul că în timpul

tratamentului cu mirtazapină convulsiile epileptice apar rar, similar altor antidepresive, Mirzaten

trebuie introdus cu atenţie la pacienţii cu antecedente de convulsii. Tratamentul trebuie întrerupt la

orice pacient la care apar convulsii, sau dacă există o creştere a frecvenţei convulsiilor.

  • insuficienţă hepatică: După o doză orală unică de 15 ml mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a

fost scăzut cu aproximativ 35 % la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată,

comparativ cu subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu

aproximativ 55 %.

  • insuficienţă renală: După o doză orală unică de 15 ml mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei s-a

redus cu aproximativ 30 % şi respectiv 50 % la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-

ul creatininei < 40 ml/min) şi severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), comparativ cu subiecţii

sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a crescut cu aproximativ 55 % şi respectiv

115 %. Nu au fost observate diferenţe semnificative la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară

(clearance-ul creatininei < 80 ml/min) comparativ cu grupul de control .

  • boli cardiace cum ar fi tulburările de conducere, angina pectorală şi infarctul miocardic recent, când

trebuie luate masurile de precauţie uzuale şi medicamentele concomitente trebuiesc administrate

atent.

  • hipotensiune arterială.
  • diabet zaharat: La pacienţii cu diabet zaharat antidepresivele pot altera controlul glicemiei. Poate fi

necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau a antidiabeticelor orale şi se recomantă o monitorizare

atentă.

  • În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei, au fost raportate cazuri de prelungire a

intervalului QT, torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară şi moarte subită. Majoritatea

rapoartelor au apărut în asociere cu supradozajul sau la pacienţi cu alţi factori de risc de

prelungire a intervalului QT, inclusiv la utilizarea medicamentelor care prelungesc intervalul

QT (vezi pct. 4.5 şi 4.9). Se recomandă precauţie la prescrierea Mirzaten Q-Tab la pacienţi cu

afecţiuni cardiace cunoscute sau cu istoric familial de prelungire a intervalului QT, precum şi la

utilizarea concomitentă cu medicamente despre care se apreciază că ar putea prelungi intervalul

QTc.

Similar altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:

  • Agravarea simptomelor psihotice poate apărea când antidepresivele sunt administrate la pacienţii cu

schizofrenie sau alte tulburări psihotice; pot fi intensificate gândurile paranoide.

  • Când este tratată faza depresivă a tulburării bipolare, aceasta poate trece în faza maniacală.

Pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie trebuie atent monitorizaţi. Mirtazapina trebuie

întreruptă la orice pacient care intră în faza maniacală.

  • Deşi Mirzaten nu determină dependenţă, experienţa după punerea pe piaţă arată că întreruperea

bruscă a tratamentului după administrarea de lungă durată poate conduce uneori la simptome de

întrerupere. Majoritatea reacţiilor de întrerupere sunt uşoare şi autolimitate. Printre diversele

simptome de întrerupere raportate, cele mai frecvent raportate sunt ameţeli, agitaţie, anxietate,

cefalee şi greaţă. Deşi acestea au fost raportate ca simptome de întrerupere, se poate considera că

aceste simptome pot fi legate de boala subiacentă. Aşa cum este prezentat la pct. 4.2, se recomandă

întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină

  • Trebuie avut grijă la pacienţii cu tulburări de micţiune precum hipertrofia de prostată şi la pacienţii

cu glaucom acut cu unghi îngust şi presiune intraoculară crescută (deşi nu sunt de aşteptat probleme

deoarece Mirzaten posedă doar o foarte slabă activitate anticolinergică).

  • Acatizia/neliniştea psihomotorie: utilizarea antidepresivelor s-a asociat cu apariţia acatiziei,

caracterizată printr-o stare de nelinişte percepută subiectiv ca neplăcută sau care produce suferinţă

şi prin nevoia de mişcare însoţită adesea de incapacitatea de a sta liniştit aşezat sau în picioare.

Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă

aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.

Hiponatremia

Hiponatremia, probabil datorită unei secreţii inadecvate a hormonului antidiuretic (SIADH), a fost

raportată foarte rar în asociere cu utilizarea de mirtazapină. Este necesară prudenţă la pacienţii cu risc,

cum ar fi pacienţii vârstnici sau pacienţi trataţi concomitent cu medicamente cunoscute că determină

hiponatremie.

Sindrom serotoninergic

Interacţiunea cu substanţele cu acţiune serotoninergică: sindromul serotoninergic poate apărea când

inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt utilizaţi concomitent cu alte substanţe cu acţiune

serotoninergică (vezi pct. 4.5). Simptome ale sindromului serotoninergic pot fi hipertermie, rigiditate,

mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale parametrilor vitali, schimbări ale

statusului mintal care includ confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă progresând către delir şi comă. Se

recomandă prudenţă şi o monitorizare clinică atentă atunci când aceste substanţe active sunt asociate cu

mirtazapină. Tratamentul cu mirtazapină trebuie întrerupt dacă apar astfel de evenimente şi trebuie iniţiat

tratament simptomatic de susţinere. Din experienţa după punerea pe piaţă se pare că sindromul

serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu Mirzaten în monoterapie (vezi pct. 4.8) .

Vârstnici

Pacienţii vârstnici sunt adesea mai sensibili, în special în ceea ce priveşte reacţiile adverse ale

antidepresivelor. În timpul cercetării clinice cu Mirzaten, reacţiile adverse nu au fost raportate mai

frecvent la pacienţii vârstnici decât la celelalte grupe de vârstă.

Lactoză

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit

de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacodinamice

  • Mirtazapina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni

după întreruperea terapiei cu inhibitori MAO. Invers, trebuie să treacă aproximativ două săptămâni

înainte ca pacienţii trataţi cu mirtazapină să poată începe tratamentul cu inhibitori de MAO (vezi

pct. 4.3).

  • În plus, asemănător cu ISRS, administrarea concomitentă cu alte substanţe serotoninergice (L-

triptofan, triptani, tramadol, linezolid, albastru de metilen, ISRS, venlafaxina, litiu şi preparate care

conţin sunătoare – Hypericum perforatum) poate conduce la apariţia de efecte asociate serotoninei

(sindromul serotoninergic: vezi pct. 4.4) . Se recomandă prudenţă şi este necesară o monitorizare

clinică mai atentă când aceste substanţe sunt prescrise împreună cu mirtazapina

  • Mirtazapina poate amplifica proprietăţile sedative ale benzodiazepinelor şi ale altor sedative (în

special majoritatea antipsihoticelor, antagonişti antihistaminici H1, opiacee). Trebuie avută o

atenţie sporită când sunt prescrise astfel de medicamente împreună cu mirtazapina.

  • Mirtazapina poate amplifica efectul alcoolului etilic de deprimare a SNC. Prin urmare, pacienţii

trebuie sfătuiţi să evite băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu mirtazapină.

  • Mirtazapina la doze de 30 mg o dată pe zi determină creşteri mici dar semnificative statistic ale

raportului normalizat internaţional (INR) la subiecţii trataţi cu warfarină. Deoarece la doze mai

mari de mirtazapină nu poate fi exclus un efect mai pronunţat, este recomandată monitorizarea

INR-ului în cazul tratamentului concomitent al warfarinei cu mirtazapină.

  • Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare (de exemplu, torsada vârfurilor)

poate creşte în cazul administrării în asociere cu medicamente care prelungesc intervalul QTc (de

exemplu, unele antipsihotice şi antibiotice).

Interacţiuni farmacocinetice

  • Carbamazepina şi fenitoina, inductori ai CYP3A4, cresc clearance-ul mirtazapinei de aproape două

ori, ceea ce conduce la o scădere de 60 % şi respectiv 45 % a concentraţiilor medii plasmatice ale

mirtazapinei. Când este adăugată la terapia cu mirtazapină carbamazepina sau alt inductor al

metabolizării hepatice (cum ar fi rifampicina), poate fi necesară creşterea dozei de mirtazapină.

Dacă este întrerupt tratamentul cu astfel de medicamente, poate fi necesară reducerea dozei de

mirtazapină.

  • Administrarea concomitentă a ketoconazolului, inhibitor puternic al CYP3A4, creşte concentraţia

plasmatică maximă şi ASC de mirtazapină cu aproximativ 40 % şi respectiv 50 %.

  • Când se administrează cimetidină (inhibitor slab al CYP1A2, CYP2D6 şi CYP3A4 ) împreună cu

mirtazapina, concentraţia plasmatică medie de mitazapină poate creşte cu mai mult de 50 %. Este

necesară prudenţă şi doza poate necesita reducere când se administrează concomitent mirtazapină

cu inhibitori puternici de CYP3A4, inhibitori de protează HIV, antifungice azolice, eritromicină,

cimetidină sau nafazodonă.

  • Studiile de interacţiune nu au arătat nici un efect farmacocinetic relevant în tratamentul

concomitent cu mirtazapină şi paroxetină, amitriptilină, risperidonă sau litiu.

Copii şi adolescenţi

Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Datele limitate ale utilizării mirtazapinei la femeile gravide nu au indicat un risc crescut pentru

malformaţii congenitale. Studiile la animale nu au arătat nici un efect teratogen cu relevanţă clinică, totuşi

s-a observat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3)

Date epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei

(ISRS) în sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie al hipertensiunii

arteriale pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Deşi nu există studii care să fi investigat

asocierea între hipertensiunea arterială pulmonară persistentă la nou-născut şi tratamentul cu

mirtazapină, acest risc potenţial nu poate fi exclus, luându-se în considerare mecanismul de acţiune

înrudit (creşterea concentraţiei de serotonină).

Medicamentul nu va fi prescris decât cu prudenţă la femeia gravidă. Dacă se utilizează Mirzaten până, sau

cu scurt timp înaintea naşterii, se recomandă monitorizarea postnatală a nou-născutului pentru a detecta

efectele posibile ale întreruperii.

Alăptarea

Studiile la animale şi datele limitate disponibile la om au arătat că mirtazapina se excretă în laptele matern

în cantităţi foarte mici. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu

Mirzaten trebuie să fie luată ţinând cont de beneficiile alăptării la sân pentru copil şi de beneficiile

terapiei cu Mirzaten pentru femeie.

Fertilitatea

Studiile non-clinice de toxicitate asupra reproducerii la animale nu au evidenţiat nici un efect asupra

fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Mirzaten are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Mirzaten poate afecta concentrarea şi atenţia (în special în faza iniţială a tratamentului). Pacienţii trebuie

să evite activităţile potenţial periculoase, care necesită atenţie şi o bună concentrare, cum ar fi conducerea

vehiculelor sau folosirea de utilaje, oricând sunt afectaţi.

4.8 Reacţii adverse

Pacienţii depresivi prezintă o serie de simptome care sunt asociate cu boala însăşi. De aceea, uneori este

dificil de spus care dintre simptome sunt rezultatul bolii şi care sunt datorită tratamentului cu Mirzaten.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, care apar la mai mult de 5 % dintre pacienţii trataţi cu

mirtazapină în studii clinice randomizate controlate placebo (vezi mai jos) sunt somnolenţă, sedare,

xerostomie, creşterea greutăţii, creşterea apetitului alimentar, ameţeli şi astenie.

Toate studiile clinice randomizate controlat placebo la pacienţi (incluzând şi alte indicaţii decât tulburarea

depresivă majoră), au fost evaluate pentru reacţiile adverse ale mirtazapinei. Meta-analiza a evaluat 20 de

studii, cu o durată planificată a tratamentului de până la 12 săptămâni, cu 1501 de pacienţi (134 de

persoane ani) primind doze de mirtazapină de până la 60 mg şi 850 de pacienţi (79 persoane ani) primind

placebo.

Fazele de extensie ale acestor studii au fost excluse pentru a menţine compatibilitatea cu tratamentul

placebo.

Tabelul 1 arată incidenţa pe categorii a reacţiilor adverse care au apărut în studiile clinice semnificativ

statistic mai frecvent în timpul tratamentului cu mirtazapină faţă de tratamentul cu placebo, la care s-au

adăugat reacţiile adverse raportate spontan. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate spontan se bazează pe

rata de raportare a respectivelor evenimente în studiile clinice. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate

spontan fără corespondent în studiile clinice randomizate controlate placebo la pacienţi au fost clasificate

ca având „frecvenţă necunoscută”.

Tabel 1. Reacţii adverse ale mirtazapinei

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

sisteme şi frecvente (≥1/100 până frecvente (≥1/10000 necunoscută

organe (≥1/10) la <1>

<1>

Investigaţii Greutate

diagnostice crescută1

Tulburări Deprimarea

hematologice funcţiei măduvei

şi limfatice osoase

(granulocito-

penie,

agranulocitoză,

anemie

aplastică,

trombocito-

penie)

Eozinofilie

Tulburări ale Somnolenţă1,4 Letargie1 Parestezie2 Mioclonie Convulsii,

sistemului Sedare1,4 Ameţeli Picioare sindrom

nervos Cefalee2 Tremor neliniştite serotoninergic,

Sincopă parestezie orală,

disartrie

Tulburări Xerostomie Greaţă3 Hipoestezie orală Pancreatit Edeme la nivelul

gastro- Diaree2 ă gurii

intestinale Vărsături2 Hipersecreţie

Constipație1 salivară

Afecţiuni Exantem2 Sindrom

cutanate şi ale Stevens-

ţesutului Johnson,

subcutanat dermatită

buloasă, eritem

polimorf,

necroliză

epidermică

toxică

Tulburări Artralgie Rabdomioliză

musculo- Mialgie

scheletice şi Dorsalgie1

ale ţesutului

conjunctiv

Tulburări Retenţie urinară

renale şi ale

căilor urinare

Tulburări Creşterea Hiponatremie

metabolice şi apetitului

de nutriţie alimentar1

Tulburări Hipotensiune Hipotensiune

vasculare arterială arterială2

ortostatică

Tulburări Edem Somnambulism

generale şi la periferic1

nivelul locului Astenie

de

administrare

Investigaţii Creşterea

diagnostice creatin-

kinazemiei

Tulburări Creşterea

hepatobiliare activităţii

transami-

nazelor

serice

Tulburări Vise Coşmaruri2 Agresivita Ideaţie

psihice neobişnuite Manie te suicidară6

Confuzie Agitaţie2 Comportament

Anxietate2,5 Halucinaţii suicidar6

Insomnie3,5 Nelinişte

psihomototie,

(inclusiv acatizie,

hiperchinezie)

Tulburări Secreţie

endocrine inadecvată de

hormon

antidiuretic

1 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului

cu mirtazapină, faţă de placebo.

2 În studiile clinice aceste evenimente au apărut mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de

mirtazapină, totuşi, fără a avea semnificaţie statistică.

3 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului

cu placebo faţă de mirtazapină.

4N.B. reducerea dozei în general nu conduce la reducerea somnolenţei/sedării dar poate compromite

eficacitatea antidepresivă.

5 În timpul tratamentului cu antidepresive în general, pot să apară sau să se agraveze anxietatea şi

insomnia (care pot fi simptome ale depresiei). A fost raportată apariţia sau agravarea anxietăţii şi

insomniei în timpul tratamentului cu mirtazapină.

6 Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar în timpul terapiei cu mirtazapină

sau imediat după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

În investigaţiile diagnostice din studiile clinice a fost observată o creştere temporară a transaminazelor şi

gamaglutamiltransferazelor (totuşi reacţiile adverse asociate nu au fost raportate statistic semnificativ mai

frecvent decât cu placebo).

Copii şi adolescenţi

Următoarele evenimente adverse au fost observate frecvent în studiile clinice la copii: creştere în greutate,

urticarie şi hipertrigliceridemie (vezi, de asemenea, pct. 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Experienţa de până acum în ceea ce priveşte supradozajul cu mirtazapină în monoterapie indică faptul că

simptomele sunt de obicei uşoare. Deprimarea sistemului nervos central cu dezorientare şi sedare

prelungită a fost raportată, împreună cu tahicardie şi hiper- sau hipotensiune arterială uşoară. Totuşi există

posibilitatea unor evoluţii mai grave (inclusiv decese) la doze mult mai mari decât doza terapeutică, în

special în cazul unui supradozaj cu mai multe substanţe.

Tratament

Cazurile de supradozaj trebuie să primească tratament adecvat simptomatic şi terapie de susţinere a

funcţiilor vitale. Cărbunele activat sau lavajul gastric trebuie de asemenea luate în consideraţie.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antidepresive, codul ATC: N06AX11.

Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice

Mirtazapina este un antagonist-α2 presinaptic cu acţiune centrală, care măreşte neurotransmisia

serotoninergică şi noradrenergică centrală. Creşterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată

specific prin receptorii 5-HT1, deoarece receptorii 5-HT2 şi 5-HT3 sunt blocaţi de mirtazapină. Se

presupune că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la activitatea antidepresivă, enantiomerul S(+)

prin blocarea receptorilor α2 şi 5-HT2 şi enantiomerul R(-) prin blocarea receptorilor 5-HT3.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Activitatea antagonistă a mirtazapinei faţă de receptorii histaminici H1 este asociată cu proprietăţile

sedative. Practic nu are activitate anticolinergică şi la doze terapeutice nu are practic efect asupra

aparatului cardiovascular.

Copii şi adolescenţi

Două studii clinice randomizate, dublu-orb, placebo-controlate la copii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 18 ani

cu tulburare depresivă majoră (N = 259), la care s-au administrat doze flexibile în primele 4 săptămâni de

tratament (15-45 mg mirtazapină), urmate de o doză fixă (15, 30 sau 45 mg mirtazapină), timp de încă 4

săptămâni, nu au reuşit să demonstreze diferenţe semnificative între mirtazapină şi placebo, atât la

obiectivele primare cât şi la toate cele secundare. La 48,8% dintre subiecţii trataţi cu mirtazapină a fost

observată o creştere semnificativă în greutate (≥7%), comparativ cu 5,7% în grupul tratat cu placebo.

Urticaria (11,8% versus 6,8%) şi hipertrigliceridemia (2,9% versus 0%) au fost, de asemenea, frecvent

observate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

După administrarea orală de Mirzaten, substanţa activă mirtazapina este rapid şi bine absorbită

(biodisponibilitatea ≈ 50 %) atingând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ două ore.

Distribuție

Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85 %.

Metabolizare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore; timpi de înjumătăţire mai

mari de până la 65 de ore au fost înregistraţi ocazional, iar timpi de înjumătăţire mai mici au fost

observaţi la bărbaţii tineri. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este suficient pentru a

justifica administrarea dozei o dată pe zi. Starea de echilibru este atinsă în 3-4 zile, după care nu mai

există acumulare.

Eliminare

Mirtazapina este metabolizată extensiv şi eliminată pe cale urinară şi prin fecale în câteva zile. Căile

principale de biotransformare sunt demetilarea şi oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro utilizând

microzomi hepatici umani indică faptul că enzimele CYP2D6 şi CYP1A2 ale citocromului P450 sunt

implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce CYP3A4 este considerată a fi

responsabilă pentru formarea metaboliţilor N-dimetil şi N-oxid. Metabolitul dimetil este activ

farmacologic şi pare a avea acelaşi profil farmacocinetic cu compusul de bază.

Liniaritate/non-liniaritate

Mirtazapina prezintă o farmacocinetică liniară în limita dozelor recomandate. Ingestia de alimente nu are

efect asupra farmacocineticii mirtazapinei.

Grupe speciale de populație

Clearance-ul mirtazapinei poate scădea ca rezultat al insuficienţei renale sau hepatice.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul

carcinogen, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltare.

În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu s-au observat efecte

teratogene. La o expunere sistemică de două ori mai mare decât expunerea umană terapeutică maximă, a

existat o creştere a pierderii post-implantare, scăderea greutăţii la naştere a puilor şi reducerea

supravieţuirii puilor în primele trei zile de lactaţie la şobolan.

Mirtazapina nu a avut efecte genotoxice într-o serie de teste pentru mutaţii genetice, pentru distrugeri

ADN şi cromozomiale. Tumorile glandei tiroide observate în studiile de carcinogenitate la şobolan şi

neoplasmele hepatocelulare observate în studiile de carcinogenitate la şoarece, sunt considerate a fi

răspunsuri specifice speciei, non-genotoxice, asociate cu tratamentul de lungă durată cu doze mari de

inductori enzimatici hepatici.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Celactoză

α-lactoză monohidrat 75%

celuloză pulbere 25%

Amidonglicolat de sodiu

Amidon de porumb pregelatinizat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film

Mirzaten 15 mg:

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Talc

Macrogol 6000

Mirzaten 30 mg:

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roşu de fer (E172)

Talc

Macrogol 6000

Mirzaten 45 mg:

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Talc

Macrogol 6000

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 9 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,

Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11666/2019/01-02-03

11667/2019/01-02-03

11668/2019/01-02-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Aprilie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2019

Cuprins RCP Mirzaten 15 mg comprimate filmate

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Pharmataz 30 mg comprimate filmate

Remeron SolTab 30 mg comprimate orodispersabile

Mirtazapin Arena 15 mg comprimate filmate

Mirtazapin Arena 15 mg comprimate filmate

Mirtazapin Arena 15 mg comprimate filmate

Zulin 30 mg comprimate orodispersabile

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.