Miofilin 100 mg capsule

Prospect Miofilin 100 mg capsule

Producator: S.C. ZENTIVA S.A.

Clasa ATC: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 511/2008/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Miofilin 100 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine aminofilină 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Capsule cu capete emisferice, de culoare crem (cap şi corp), care conţin o pulbere de culoare

slab-gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

Tratamentul bronhospasmului şi profilaxia de durată a crizelor de dispnee în formele uşoare şi

moderate de astm bronşic; bronhopneumopatia obstructivă cronică, forma spastică.

4.2. Doze şi mod de administrare

Administrare orală

Doza se va adapta în funcţie de răspunsul individual şi eventuala apariţie a reacţiilor adverse. În

general, se recomandă să se administreze doze mici în primele zile de tratament. Acestea vor fi apoi

crescute în funcţie de concentraţia plasmatică a teofilinei, de efectul terapeutic şi de toleranţă. La

pacienţii obezi, doza se stabileşte în funcţie de greutatea ideală.

Doze

Adulţi şi adolescenţi:

Doza recomandată este de 10-15 mg aminofilină/kg şi zi, administrată oral, fracţionat în 2-4 prize. Se

începe cu doza mică, crescând progresiv, dacă este cazul, la intervale de 3 zile. La adolescenţi nu se va

depăşi doza de 600 mg/zi.

Copii cu vârsta între 6-12 ani:

Doza recomandată este de 12 mg aminofilină/kg şi zi, aceasta putând fi crescută până la 15 mg

aminofilină/kg şi zi, fără a se depăşi 400 mg/zi.

Se recomandă controlul clinic al pacientului, eventual monitorizarea concentraţiei plasmatice a

teofilinei pentru a stabili doza optimă terapeutică individuală şi scăderea riscului toxicităţii.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Pentru copii sub 6 ani, se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice, adecvate acestei grupe de

vârstă.

Farmacocinetica aminofilinei este influenţată de o serie de factori care includ: vârsta, fumatul, stări

patologice, dieta, interacţiuni medicamentoase; doza de aminofilină trebuie individualizată cu multă

atenţie şi concentraţia serică de teofilină trebuie monitorizată.

O concentraţie plasmatică eficace în ceea ce priveşte bronhodilataţia este cuprinsă între

5-15 micrograme/ml.

Reacţiile adverse pot să apară la o concentraţie care depăşeşte 15 micrograme/ml, iar la

20 micrograme/ml pot surveni reacţii adverse toxice grave.

4.3. Contraindicaţii

Miofilin este contraindicat în următoarele situaţii:

• Infarct miocardic acut;
• Tahicardie acută;
• Hipersensibilitate la aminofilină, teofilină, etilendiamină sau la oricare dintre excipienții acestui

medicament;

• Hipersensibilitate la alţi derivaţi xantinici;
• Administrarea concomitentă cu alţi derivaţi xantinici, ceai sau cafea;
• Porfirie acută;
• Copii cu vârsta sub 6 ani.

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Miofilin poate fi utilizat strict pentru indicaţiile menţionate şi numai cu următoarele precauţii la :

• angină pectorală instabilă;
• predispoziţie la tahicardie;
• hipertensiune arterială severă;
• cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
• insuficienţă cardiacă;
• hipertiroidie;
• vârste extreme: nou-nascuţi, vârstnici;
• obezitate: dozele vor fi ajustate în funcţie de greutatea ideală;
• manifestări epileptice (epilepsie);
• ulcere gastrice sau duodenale;
• porfirie;
• insuficienţă hepatică: se recomandă scăderea dozelor, din cauza riscului de supradozaj;
• tratamente cu alte medicamente (vezi pct. 4.5);
• glaucom;
• diabet zaharat;
• boli febrile.

Precauțiile speciale (vezi ajustarea dozelor la pct. 4.2) sunt necesare în utilizarea de Miofilin la

pacienţii cu disfuncții hepatice sau renale. Administrarea de Miofilin la pacienţii cu vârsta peste

60 ani, mai ales la vârstnicii cu comorbidităţi, grav bolnavi şi/sau sub tratament intens este însoțită de

un risc mai mare de intoxicație. Astfel, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică de teofilină.

Datorită variaţiilor individuale mari privind metabolizarea teofilinei (componenta activă din molecula

aminofilinei), este necesară adaptarea dozei în funcţie de apariţia reacţiilor adverse şi/sau de

concentraţia plasmatică.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică (mai ales ciroză), concentraţie plasmatică

redusă de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistentă, pneumonie, infecţii virale (mai ales gripă),

disfuncţii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) şi la cei care utilizează anumite medicamente (vezi

pct. 4.5) doza de teofilină trebuie redusă. Timpul de înjumătăţire plasmatică a teofilinei este prelungit

la majoritatea acestor pacienţi şi medicamentul poate să se acumuleze până la concentraţii toxice.

Supradozajul poate să apară datorită unor doze inadecvate, doze repetate la intervale prea mici sau prin

efect aditiv cu alte medicamente asociate.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Miofilin acţionează sinergic cu alte medicamente xantinice, β-simpatomimetice, cafeină şi alte

substanţe similare. Miofilin nu se administrează concomitent cu alţi derivaţi de xantină, ceai sau cafea.

Degradarea accelerată a teofilinei și/sau biodisponibilitatea scăzută și scăderea eficacităţii poate apărea

la fumători şi la utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:

• Derivaţi barbiturici (în special fenobarbital și pentobarbital), carbamazepină, fenitoină, primidonă,

isoproterenol, hidroxid de magneziu, moracizină, ritonavir, rifabutină, rifampicină, sulfinpirazonă

și preparate pe bază de plante care conţin sunătoare. În aceste cazuri, dozele de Miofilin ar putea fi

crescute.

Degradarea lentă și/sau creșterea concentrației de teofilină în plasmă, cu un risc crescut de supradozaj

și reacţii adverse poate apărea la utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:

• Contraceptive orale, antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină, claritromicină, josamicină,

roxitromicină și spiramicină), chinolone (inhibitori ai girazei bacteriene, menţionaţi mai jos),

imipenem, izoniazidă, disulfiram, fenilbutazonă, fluvoxamină, fluoroquinolone, furosemid,

lincomicină, troleandomicină, clindamicină, probenecid, paracetamol, pentoxifilină, tacrină,

viloxazină, tiabendazol, fluconazol, blocante ale canalelor de calciu (de exemplu verapamil,

diltiazem), propranolol, mexiletină, propafenonă, ticlopidină, cimetidină, alopurinol, α-interferon

și vaccinul antigripal. În aceste cazuri, dozele de Miofilin ar putea fi reduse.

Manifestările supradozajului cu teofilină au fost raportate sporadic în terapia concomitentă cu

ranitidină.

Interacțiunea medicamentoasă nu poate fi exclusă cu certitudine, astfel dozele de Miofilin trebuie

determinate în mod individual cu mare prudență în cazul tratamentului simultan cu ranitidină.

În terapia concomitentă cu ciprofloxacină, doza de Miofilin trebuie redusă la maxim 60% din doza

recomandată. În tratamentul concomitent cu enoxacină, doza de Miofilin trebuie redusă la maxim 30%

din doza recomandată. Acţiunea teofilinei poate fi, de asemenea, potențată de alte chinolone (de

exemplu norfloxacină, pefloxacină, acidul pipemidic). Prin urmare, în terapia concomitentă cu

teofilină şi chinolone, se recomandă cu fermitate determinarea concentrațiilor plasmatice de teofilină,

la intervale scurte de timp.

Utilizarea concomitentă de Miofilin poate reduce eficacitatea adenozinei, carbonatului de litiu și

blocantelor β-adrenergice.

Utilizarea concomitentă de Miofilin poate potenţa efectul rezerpinei.

Utilizarea halotanului concomitent cu Miofilin poate determina afectarea severă a ritmului cardiac.

Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeină şi ciocolată, asociate aminofilinei,

favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central, de aceea astfel de asocieri trebuie

evitate.

Utilizarea de Miofilin concomitentă cu administrarea de ketamină creşte riscul apariţiei convulsiilor.

Teofilina crește efectul diuretic al medicamentelor diuretice.

Teofilina scade efectul sedativ al benzodiazepinelor şi se comportă antagonist faţă de curarizantele

antidepolarizante.

Aminofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator; poate creşte cantitatea de acizi graşi şi

concentraţia de catecolamine din urină.

Precauţii suplimentare sunt recomandate în astmul bronşic sever. Se recomandă ca valorile

concentraţiei plasmatice a potasiului să fie monitorizate în aceste situaţii.

4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există experienţă privind utilizarea aminofilinei la femeile gravide. De aceea, aminofilina nu

trebuie utilizată în timpul primului trimestru de sarcină. În al doilea şi al treilea trimestru de sarcină,

aminofilina trebuie utilizată doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial fetal,

deoarece această substanţă traversează placenta şi poate avea efecte simpatomimetice asupra fătului.

În stadii avansate de sarcină, concentraţia teofilinei legată de proteinele plasmatice poate scădea şi

eliminarea acesteia este redusă; pentru a evita apariţia reacţiilor adverse, poate fi necesară reducerea

dozei.

Dacă la sfârşitul sarcinii, o pacientă se află sub tratament cu aminofilină, contracţiile uterine pot fi

inhibate. Administrarea aminofilinei în ultimul trimestru de sarcină trebuie evitată. Nou-născuţii

expuşi în timpul sarcinii la teofilină trebuie monitorizaţi cu privire la efectele teofilinei.

Alăptarea

Teofilina se excretă în laptele matern şi poate atinge concentraţii plasmatice terapeutice la sugari. În

consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu teofilină.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Medicamentul poate produce, chiar la dozele terapeutice recomandate: ameţeli, hipotensiune arterială,

excitaţie psihomotorie, influenţând capacitatea de reacţie şi concentrare a pacientului în timpul

conducerii vehiculelor, folosirii utilajelor sau efectuării unor activităţi riscante. De aceea, se impune

prudenţă în utilizarea sa la cei care conduc autovehicule sau manevrează utilaje.

4.8. Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte

frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>

(≥1/10000 şi <1>

datele disponibile).

În timpul tratamentului medicamentos cu teofilină, următoarele reacții adverse sunt foarte frecvente.

• Ameţeli, hipotensiune arterială, dureri precordiale;
• Cefalee, excitație, tremor al extremităților, stare de neliniște, insomnie;
• Activitate cardiacă accelerată și/sau neregulată, palpitații, scăderea tensiunii arteriale;
• Afectarea activităţii gastro-intestinale, dureri epigastrice, anorexie, greață, vărsături, diaree;
• Diureză crescută;
• Modificări ale electroliților serici, în special hipokaliemie, creșterea calciului seric și a

concentrațiilor de creatinină, hiperglicemie și hiperuricemie.

Apariţia convulsiilor confirmă intoxicaţia, mai ales la copil.

Reacțiile de hipersensibilitate la teofilină sunt mai puțin frecvente.

Din cauza tonusului scăzut al sfincterului esofagian inferior, refluxul gastroesofagian existent se poate

agrava. Reacțiile adverse pot fi mai pronunțate în caz de hipersensibilitate individuală sau în caz de

supradozaj (concentrația teofilinei în plasmă mai mare de 20 μg/ml).

Reacţiile adverse toxice, cum sunt convulsiile, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, aritmia

ventriculară și manifestările gastro-intestinale severe (de exemplu hemoragii gastro-intestinale,

sindrom ocluziv) pot apărea în special în cazul unei concentrații plasmatice peste 25 μg/ml.

În cazul unei sensibilităţi existente la etilendiamină, pot apărea reacții alergice, care apar în decurs de

până la 48 de ore şi se manifestă, de obicei, prin erupţii cutanate, prurit generalizat, bronhospasm,

urticarie și/sau reacții generalizate, cu febră și trombocitopenie.

4.9. Supradozaj

Simptomele intoxicaţiei

La concentraţii plasmatice de până la 20 µg/ml, simptomele de intoxicaţie includ, în funcţie de

sensibilitatea individuală, în majoritate, manifestări de intensitate mică şi moderată ale reacţiilor

adverse cunoscute, precum tulburări gastro-intestinale (greaţă, dureri de stomac, vărsături, diaree),

excitabilitate a sistemului nervos central (nelinişte, cefalee, insomnie, ameţeli) şi tulburări cardiace

(tulburări de ritm).

În cazul concentraţiilor plasmatice de teofilină mai mari de 20 µg/ml, de obicei se manifestă aceleaşi

simptome, dar cu o intensitate mai mare. Dacă se depăşesc valori de 25 µg/ml ale concentraţiei de

teofilină, efectele cardiace şi cele asupra sistemului nervos central pot fi mai intense şi se manifestă

sub forma convulsiilor şi/sau a tulburărilor grave de ritm cardiac şi a insuficienţei circulatorii. Astfel

de reacţii pot să apară brusc, fără a fi precedate de simptome de avertizare, sub formă de reacţii

adverse uşoare.

În cazul unei sensibilităţi indivuale crescute, manifestări de intoxicaţie gravă pot să apară şi la

concentraţii plasmatice mai mici decât cele menţionate anterior.

La copil poate apărea: agitaţie, logoree, stări confuzionale, vărsături repetate, hipertermie, tahicardie,

fibrilaţie ventriculară, hipotensiune arterială, tulburări respiratorii, hiperventilaţie urmată de depresie

respiratorie, tulburări neurologice însoţite de convulsii.

Terapia intoxicaţiei

Manifestări uşoare de supradozaj:

Administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi se va determina concentraţia plasmatică a

teofilinei. Dacă se re-iniţiază terapia, dozele vor fi diminuate corespunzător.

Reacţii la nivelul sistemului nervos central (de exemplu agitaţie şi convulsii): se administrează

diazepam i.v. 0,1-0,3 mg/kg corp, maxim 15 mg.

Reacţii care pot pune viaţa în pericol:

 Monitorizarea funcţiilor vitale

 Securizarea permeabilităţii căilor respiratorii (intubare)

 Administrare de oxigen

 Dacă este necesar, administrarea intravenoasă de substituenţi de volum plasmatic

 Dacă este necesar, verificarea şi corectarea volumului şi a echilibrului hidroelectrolitic.

 Hemoperfuzie (vezi mai jos).

Tulburări periculoase de ritm cardiac:

La pacienţii non-astmatici, se administrează propranolol intravenos (1 mg la adulţi şi/sau

0,02 mg/kg-corp la copil). Acestă doză poate fi repetată la fiecare 5-10 minute până la normalizarea

ritmului sau până la o doză totală de 0,1 mg/kg-corp.

Atenţie: Propranolul poate induce bronhospasm sever la pacienţii astmatici. Acestora li se va

administra verapamil.

În intoxicaţiile foarte grave, când răspunsul la măsurile descrise mai sus este insuficient şi când

concentraţiile plasmatice de teofilină sunt foarte mari, se poate recurge la hemodializă sau

hemoperfuzie pentru dezintoxicare rapidă şi completă. Necesitatea aplicării acestor metode nu este

frecvent întâlnită deoarece teofilina se degradează rapid.

Alte opţiuni de tratament pentru intoxicaţia cu aminofilină depind de nivelul şi de evoluţia

manifestărilor toxice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1. Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor

respiratorii, derivaţi xantinici, codul ATC: R03DA05.

Mecanism de acţiune:

Aminofilina este un complex care conţine 86% teofilină anhidră şi etilendiamină.

Proprietăţile farmacodinamice ale aminofilinei sunt cele ale teofilinei.

Teofilina inhibă nespecific fosfodiesterazele şi încetineşte degradarea AMP la nivelul musculaturii

c

bronşice, canalelor biliare şi organelor gastro-intestinale (inhibă fosfodiesterazele III şi IV).

Teofilina are, de asemenea, un efect diuretic moderat, care rezultă din absorbţia scăzută a sodiului şi a

fluxului sanguin mărit la nivel renal. Teofilina stimulează centrul respirator.

Teofilina exercită următoarele efecte:

• un efect bronhodilatator prin relaxarea musculaturii netede bronşice (efect de intensitate mai

mică decât în cazul simpatomimeticelor, dar util atunci când acestea din urmă au devenit

inactive), stimularea clearance-ului mucociliar;

• efect antiinflamator şi imunomodulator: atenuarea reacţiei bronşice acute la alergen sau la efort

prin teofilina este atribuită micşorării acţiunii LTD asupra receptorilor specifici şi blocării

eliberării de autacoizi proinflamatori din mastocite de către adenozină şi prin inhibarea

fosfodiesterazei de tip IV. În astmul alergic teofilina diminuează obstrucţia tardivă a căilor

respiratorii, scade răspunsul la histamină şi inhibă migrarea eozinofilelor, indusă de alergen. În

astmul sever cronic, teofilina scade numărul limfocitelor T activate din mucoasa bronşică.

• relaxarea musculaturii netede a căilor urinare şi biliare şi a sfincterului inferior esofagian;
• efect stimulant central (consecinţe favorabile în astmul bronşic nocturn), analeptic respirator,

psihostimulant, agent convulsivant în doze mari. Stimularea centrilor respiratori bulbari măreşte

volumul respirator pe minut, creşte reactivitatea centrilor respiratori la dioxidul de carbon,

înlătură oboseala şi creşte contractilitatea diafragmului (prin antagonizarea adenozinei).

• vasodilataţie coronariană, stimulare cardiacă cu creşterea nevoii de oxigen a inimii, scade

presarcina, micşorează presiunea de umplere venoasă, dilată arterele pulmonare, având efect

cronotrop şi inotrop asupra cordului. În insuficienţa cardiacă creşte debitul-bătaie, acţiune

evidentă, dar tranzitorie. Modificările hemodinamice se datoresc în parte acţiunii directe a

teofilinei, în parte eliberării de catecolamine şi potenţării acţiunii acestora la nivelul structurilor

efectoare.

• acţiune diuretică.

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Proprietăţile farmacocinetice ale aminofilinei sunt foarte importante, existând o corelaţie strânsă între

concentraţia plasmatică şi efectele terapeutice şi toxice; indicele terapeutic este mic, iar variabilitatea

individuală mare.

Aminofilina se absoarbe bine după administrarea orală. În organism se eliberează teofilina activă.

Efectul terapeutic este evident la concentraţii plasmatice ale teofilinei de 10-15 micrograme/ml, la care

reacţiile adverse sunt rare şi minore; reacţiile adverse sunt frecvente la concentraţii mai mari de

20 micrograme/ml şi pot fi grave, chiar letale, la concentraţii de 30-40 micrograme/ml sau mai mari.

Teofilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ de 56%, în special de

albumine.

Volumul aparent de distribuţie este de 0,45 litri/kg.

Epurarea se face predominant prin metabolizare hepatică cu intervenţia izoenzimelor citocrom P450.

Se produce N.demetilarea mediată de citocromul P450 IA2 şi 8-hidroxilarea mediată de citocromul

P450 3A3 şi 2E1. Unii dintre metaboliţi păstrează, în parte, activitate farmacodinamică. Capacitatea de

metabolizare este limitată, ceea ce face ca cinetica epurării să fie dependentă de doză-modificările

concentraţiei plasmatice pot fi disproporţionat de mari odată cu creşterea dozelor. Metabolizarea este

mai rapidă la copii şi la fumători decât la adulţi, respectiv nefumători.

18% din doza de aminofilină se elimină prin urină ca atare, restul sub formă de metaboliţi.

Clearance-ul teofilinei are o valoare medie de 0,65 ml/minut şi kg.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al teofilinei (mediu: 8-9 ore pentru adulţi, 3-4 ore

pentru copii) prezintă mari variaţii individuale:

• este mai mic la copil decât la adult, dar mai mare la prematur şi la nou-născut;
• este crescut în caz de insuficienţă hepatică (poate ajunge la 25-28 ore), insuficienţă cardiacă,

insuficienţă respiratorie, hipotiroidism, obezitate, infecţii acute ale căilor respiratorii superioare

sau obstrucţie bronşică severă, febră, regim alimentar bogat în carbohidraţi, consum de alcool;

• este scăzut la fumători şi într-un regim alimentar bogat în proteine (stimularea metabolismului,

prin inducţie enzimatică).

Eliminarea se face pe cale urinară, 10-13 % sub formă neschimbată.

Teofilina traversează bariera feto-placentară.

Teofilina trece în laptele matern, unde se regăseşte într-o concentraţie de aproximativ 75% din

concentraţia plasmatică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate subcronică și cronică

Toxicitatea asupra organelor a dozelor mari de teofilină se manifestă la animalele de laborator prin

afectare miocardică și atrofie ovariană. În administrarea pe termen lung a teofilinei, în ulei de porumb

printr-o sondă la nivelul stomacului, inflamarea arterelor mezenterice a fost observată la șobolanii

masculi. Etilendiamina administrată la șobolani în produsele alimentare timp de 2 ani nu a prezentat

efecte toxice până la doza zilnică de 9 mg kg corp. În doze zilnice de 45 sau 158 mg/kg corp

administrate la șobolan în produsele alimentare timp de 2 ani, a fost raportată mortalitate crescută,

cauzată probabil de accelerarea schimbărilor degenerative naturale (de exemplu nefropatie cronică).

Eritrocitele, hemoglobina și hematocritul au înregistrat o scădere la șobolanii masculi. În cele mai mari

doze (158 mg/kg), au fost observate semne indirecte ale funcției renale potențial afectată (creșterea

volumului și densitate mai mică a urinei, modificări ale greutății rinichilor); pleomorfismul

hepatocelular a fost raportat la femelele de șobolan, iar la ambele sexe a crescut incidenţa rinitelor si

traheitelor.

Potențialul mutagen și cancerigen

Teofilina

Teofilina nu a prezentat un efect mutagen în experimentele realizate la mamifere, care implică teste de

biotransformare in vivo și in vitro.

În testele la mamifere care nu implică biotransformare, au fost raportate rezultate pozitive de

mutagenitate. După cum se ştie, teofilina se demetilează rapid in vivo. Rezultatele obţinute in vitro

sunt de mică importanță pentru om.

În studii cu durata de doi ani, la administrarea a 75 mg/kg corp de teofilină la şoareci de ambele sexe

și șobolani, în ulei de porumb, printr-o sondă la nivelul stomacului (la şoarecii masculi au fost

administrate până la 150 mg de teofilină/kg corp), nu a fost observat niciun simptom al unui efect

cancerigen al teofilinei.

Etilendiamina

Nu au fost semnalate efecte mutagene nici in vitro, nici in vivo. Într-un studiu de doi ani realizat la

șobolani masculi și femele s-a administrat diclorhidrat de etilendiamină în alimente, în doze de până la

158 mg de etilendiamină liberă pe zi, zi de zi. Nu a fost semnalat niciun simptom al unui efect

cancerigen al etilendiaminei.

Toxicologia reproducerii

Concentrația de teofilină în sângele ombilical este aproape aceeași ca și în serul matern. Conform

rezultatelor cercetării, raportul concentraţiei din lapte/plasmă este de 0,6 – 0,89, care în funcție de

viteza de eliminare la copil și de concentrația plasmatică a mamei, poate fi suficient pentru acumularea

teofilinei la copil. Nu există experiență în utilizarea etilendiaminei la om.

Rezultatele experimentelor la animale

Teofilina nu are niciun efect teratogen la șobolan. După administrarea intraperitoneală la șoarece,

teofilina a indus palatoschizis, malformații ale degetului și micromelie.

Au existat unele constatări cu privire la teofilină, aceasta putând provoca potenţiale malformații

cardiovasculare la persoanele cu sensibilitate crescută.

Etilendiamina administrată la șobolan în produsele alimentare nu a prezentat niciun semn al unui efect

teratogen.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei

Amidon de porumb

Povidona K 30

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Talc

Stearat de magneziu

Corpul şi capacul capsulei

Dioxid de titan (E171),

Oxid galben de fer (E172),

Gelatină.

6.2. Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3. Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4. Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.

6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. ZENTIVA S.A.

B-dul Theodor Pallady nr. 50

Sector 3, 032266, Bucureşti

România

Tel: + 40 21 317 31 36

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

511/2008/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei: Ianuarie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2015