MIG pediatric 20 mg/ml suspensie orală

Prospect MIG pediatric 20 mg/ml suspensie orală

Producator: BERLIN-CHEMIE AG

Clasa ATC: preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7529/2015/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

MIG pediatric 20 mg/ml suspensie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml suspensie conţine ibuprofen 20 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut

1 ml suspensie orală conţine maltitol lichid 500 mg, sodiu 3,8 mg, benzoat de sodiu 1 mg şi alcool

benzilic 0,0002 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Suspensie orală

Suspensie vâscoasă de culoare albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic de scurtă durată al

• Durerii uşoare până la moderată
• Febrei

MIG pediatric este destinat utilizării la copii cu greutatea cuprinsă între 5 kg (6 luni) şi 29 kg (9 ani).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Dozele recomandate sunt prezentate în detaliu în tabelul de mai jos. La copii şi adolescenţi, doza de

MIG pediatric este stabilită în funcţie de greutate sau vârstă, de obicei doza cuprinsă între 7 până la

10 mg/kg, administrată ca doză unică, până la o doză maximă de 30 mg/kg ca doză zilnică totală.

Intervalul de timp dintre administrarea dozelor depinde de simptome şi de doza zilnică maximă

recomandată. Acest interval nu trebuie să fie mai mic de 6 ore. Nu trebuie depăşită doza zilnică

maximă recomandată.

Dacă acest medicament se administrează mai mult de 3 zile sau simptomele se agravează, trebuie

solicitat consult medical.

Greutate Doza unică Doza maximă zilnică

(Vârstă) (24 ore)

5 kg – 6 kg 2,5 ml suspensie orală 7,5 ml suspensie orală

(Sugari 6 – 8 luni) (echivalent cu 50 mg (echivalent cu 150 mg

ibuprofen) ibuprofen)

7 kg – 9 kg 2,5 ml suspensie orală 10 ml suspensie orală

(Sugari 9 – 11 luni) (echivalent cu 50 mg (echivalent cu 200 mg

ibuprofen ibuprofen)

10 kg – 15 kg 5 ml suspensie orală 15 ml suspensie orală

(Copii 1 – 3 ani) (echivalent cu 100 mg (echivalent cu300 mg

ibuprofen) ibuprofen)

16 kg – 20 kg 7,5 ml suspensie orală 22,5 ml suspensie orală

(Copii 4 – 5 ani) (echivalent cu150 mg (echivalent cu 450 mg

ibuprofen) ibuprofen)

21 kg – 29 kg 10 ml suspensie orală 30 ml suspensie orală

(Copii 6 – 9 ani) (echivalent cu 200 mg (echivalent cu 600 mg

ibuprofen) ibuprofen)

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea specială a dozei. Datorită profilului posibilelor reacţii adverse (vezi

pct. 4.4), pacienţii vârstnici trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficiență renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru

pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)

La pacienţii cu insuficiență hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru

pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Copii

MIG pediatric nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 6 luni sau cu greutatea mai mică de

5 kg, deoarece datele despre eficacitate şi siguranţă sunt insuficiente la copii.

Mod de administrare

Pentru administrare orală şi numai pentru utilizare de scurtă durată

Pentru pacienţii cu tulburări gastrice, se recomandă ca MIG pediatric să se administreze în timpul

meselor.

Flaconul trebuie agitat energic înainte de utilizare. Pentru o dozare exactă, în ambalaj este inclusă o

seringă pentru administrare orală (gradată la intervale de jumătate de mililitru până la 5 ml).

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• Antecedente de bronhospasm, astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem asociate cu

administrarea de acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);

• Tulburări hematopoetice de etiologie neprecizată;
• Ulcer gastro-duodenal activ/ulcer gastro-duodenal hemoragic activ sau antecedente de ulcer

gastro-duodenal recurent/ulcer gastro-duodenal hemoragic recurent (două sau mai multe

episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii diagnosticate);

• Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu

AINS;

• Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă;
• Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă;
• Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA);
• Deshidratare severă (de exemplu, cauzată de vărsături, diaree sau aport lichidian insuficient);
• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi

cardiovasculare prezentate mai jos).

Siguranţă gastro-intestinală

Trebuie evitată utilizarea în asociere a MIG pediatric cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de

ciclooxigenază-2.

Vârstnici:

Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor

şi perforaţiilor gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale

Pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi

perforaţii gastro-intestinale care pot fi letale, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de

evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale este mai mare odată cu creşterea dozelor

de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă ulcerul a fost complicat cu hemoragie

sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doza

minimă disponibilă. Tratamentul în asociere cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau

inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la care

este necesară administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau de alte medicamente

care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragii gastro-intestinale), în special în stadiile iniţiale

ale tratamentului.

Sunt necesare precauţii în cazul pacienţilor trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul

de ulceraţii sau hemoragii, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante de tipul

warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este

acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Când apar hemoragii sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu MIG pediatric, tratamentul

trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită

ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă este necesară

precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului, deoarece

raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială

şi edeme.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi

asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu

infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că

administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc

crescut de evenimente trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele

II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică

şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză

şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc

pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet

zaharat, fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de

ibuprofen (2400 mg pe zi).

Reacţii cutanate severe

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-

Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS

(vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi expuşi celui mai mare risc de astfel de reacţii la scurt timp după

iniţierea tratamentului, debutul reacţiei survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.

Au fost raportate cazuri de pustuloză exantemetică generalizată acută (PEGA) în asociere cu

medicamentele care conţin ibuprofen.Tratamentul cu MIG pediatric trebuie întrerupt la primul semn

de apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a leziunilor la nivelul mucoaselor sau a oricărui alt semn

de hipersensibilitate.

În cazuri excepţionale, varicela poate fi la originea complicaţiilor grave la nivel cutanat şi la nivelul

ţesuturilor moi (vezi pct. 4.8). Până în momentul de faţă, contribuţia AINS la agravarea acestor infecţii

nu poate fi exclusă. Astfel, se recomandă evitarea utilizării MIG pediatric în caz de varicelă.

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente

MIG pediatric poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la întârzierea iniţierii unui

tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în

cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale

varicelei. Când MIG pediatric se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate

unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc,

pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Efecte respiratorii

Este necesară precauţie dacă MIG pediatric este administrat la pacienți care suferă de sau cu

antecedente de astm bronșic, deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de

pacienți.

Alte precauţii:

MIG pediatric trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc:

• În tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie acută intermitentă
• În lupusul eritematos sistemic şi în boala mixtă a țesutului conjunctiv – risc crescut de meningită

aseptică (vezi pct. 4.8).

În mod special, este necesară o monitorizare atentă de către medic:

• În tulburări gastro-intestinale sau antecedente de boli intestinale inflamatorii cronice (colită

ulcerativă, boală Crohn);

• În hipertensiunea arterială sau insuficienţă cardiacă;
• În insuficienţa renală (deoarece deteriorarea acută a funcției renale poate apărea la pacienții cu

boală renală preexistentă);

• În deshidratare;
• În insuficienţa hepatică;
• Imediat după intervenţii chirurgicale majore;
• La pacienţii cu febră a fânului, polipi nazali, inflamaţie cronică a mucoasei nazale sau boli

respiratorii obstructive cronice, deoarece aceştia au un risc crescut de apariţie a reacţiilor

alergice. Acestea se pot manifesta sub formă de crize de astm bronşic (aşa-numitul astm bronşic

indus de analgezice), angioedem sau urticarie;

• La pacienţii care au reacţii alergice la alte substanţe, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de

apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate şi în cazul utilizării MIG pediatric.

Reacţiile severe de hipersensibilitate acute (de exemplu, şoc anafilactic) au fost observate foarte rar.

Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne ale unei reacţii de hipersensibilitate după administrarea

de MIG pediatric. Trebuie iniţiate măsurile medicale necesare, în funcţie de simptome, de către

personal medical specializat.

Ibuprofen poate inhiba temporar funcţia plachetară a sângelui (agregarea trombocitară). Ca urmare,

pacienţii cu tulburări de coagulare trebuie monitorizaţi cu atenţie.

În cazul administrării îndelungate a MIG pediatric este necesară verificarea periodică a parametrilor

hepatici, a funcţiei renale şi a hemoleucogramei.

Utilizarea îndelungată a oricărui analgezic pentru tratarea cefaleei poate provoca agravarea acesteia.

În cazul în care această situaţie se manifestă sau este suspectată, trebuie consultat medicul pentru

recomandări şi tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee cauzată de utilizarea abuzivă

a medicamentelor (MOH) trebuie suspectat la pacienţii care prezintă cefalee frecvent sau zilnic

chiar dacă (sau din cauză că) sunt utilizate periodic medicamente pentru tratamentul acesteia.

În general, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special asocierea de diferite analgezice, poate

determina leziuni renale de durată, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie indusă de analgezice).

În cazul consumului concomitent de alcool în timpul utilizării AINS se pot accentua reacţiile adverse

asociate cu substanţa activă, în special cele gastro-intestinale sau la nivelul sistemului nervos central.

Vezi pct. 4.6 referitor la fertilitatea feminină.

Acest medicament conţine maltitol lichid (E 965) 500 mg per ml. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare

de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu 3,8 mg per ml echivalent cu 0,2% din doza maximă zilnică

recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conţine benzoat de sodiu (E 211) 1 mg per ml.

Acest medicament conţine alcool benzilic 0,0002 mg per ml.

Alcoolul benzilic poate determina reacţii alergice.

Risc crescut indus de acumulare a alcoolului benzilic la copii mici (mai mici de 3 ani).

Volumele mari trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la femeile

gravide sau care alăptează şi la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență renală, din cauza

riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).

Copii și adolescenți

Există un risc de insuficiență renală în cazul deshidratării la copii şi adolescenţi.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Ibuprofen (similar altor AINS) trebuie administrat doar cu prudenţă împreună cu următoarele

medicamente:

Alte AINS, inclusiv salicilaţi

Utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcere şi hemoragii gastro-

intestinale, din cauza efectului sinergic. Ca urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă de

ibuprofen cu alte AINS (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic

În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din

cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofen poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid

acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există

incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă

posibilitatea ca tratamentul regulat, pe termen lung cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al

acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu

poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Digoxină, fenitoină, litiu

Utilizarea concomitentă a MIG pediatric şi digoxină, fenitoină sau preparate cu litiu poate creşte

concentraţia plasmatică a acestor substanţe active. În cazul utilizării corecte (timp de maximum 3 zile)

nu este obligatorie verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu, digoxină şi fenitoină.

Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale beta-receptorilor şi antagonişti ai angiotensinei-II

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu

funcţie renală afectată (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală

afectată), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA, blocant al beta-receptorilor sau antagonist

de angiotensină-II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare

suplimentară a funcţiei renale, incluzând posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute, care este,

de obicei, reversibilă. Ca urmare, asocierile trebuie administrate cu prudenţă, în special la pacienţii

vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere o monitorizare a funcţiei renale

după iniţierea unui tratament în asociere şi periodic după aceea.

Tratamentul concomitent cu MIG pediatric şi diuretice care economisesc potasiu poate determina

hiperkaliemie.

Corticosteroizi

Risc crescut de ulceraţie şi hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Metotrexat

Administrarea MIG pediatric în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate

determina creşterea concentraţiilor plasmatice de metotrexat şi accentuarea efectului toxic al acestuia.

Ciclosporină

Riscul afectării renale al ciclosporinei este crescut în cazul administrării concomitente cu anumite

AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici în cazul asocierii de ciclosporină şi ibuprofen.

Anticoagulante

AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).

Derivaţi de sulfoniluree

Studiile clinice au evidenţiat existenţa unor interacţiuni între AINS şi antidiabetice (derivaţi de

sulfoniluree). Ca măsură de precauție, în cazul administrării în asociere a MIG pediatric şi derivaţi de

sulfoniluree, se recomandă verificarea valorilor glicemiei.

Tacrolimus

Riscul de nefrotoxicitate este crescut în cazul administrării în asociere a celor două medicamente.

Zidovudină

Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la pacienţii hemofilici HIV pozitivi

care iau concomitent zidovudină şi ibuprofen.

Probenecid şi sulfinpirazonă

Medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia excreţia de ibuprofen.

Antibiotice chinolone

Datele obţinute din studiile la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat cu

antibioticele chinolone. Pacienţii care utilizează AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de a

dezvolta convulsii.

Inhibitori ai CYP2C9

Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen

(substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a

demonstrate o creştere a expunerii la S(+)-ibuprofen, cu aproximativ 80 – 100%. Trebuie luată în

considerare reducerea dozei de ibuprofen când se administrază concomitent cu inhibitori puternici ai

CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau

fluconazol.

Deferasirox

Utilizarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul de toxicitate gastro-intestinală. Monitorizarea

clinică atentă este necesară atunci când deferasirox este combinat cu AINS.

Mifepristonă

Dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, pot reduce efectul

mifepristonă.

Pemetrexed

Utilizarea concomitentă cu AINS poate să scadă eliminarea pemetrexed, de aceea trebuie avută grijă la

administrarea dozelor mari de AINS. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată

(clearance-ul creatininei 45 – 79 ml/minut), administrarea concomitentă de pemetrexed cu AINS cu

timp de înjumătăţire scurt, cum este ibuprofen, trebuie evitată pentru 2 zile înainte şi 2 zile după

administrarea pemetrexed.

Ginkgo biloba

Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare cu AINS.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării

embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează creşterea riscului de avort spontan, de

malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine în

prima parte a sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de la mai puţin de 1% la

aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi cu durata tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o

creştere a numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la

animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de

organogeneză a fost raportată o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea ibuprofen poate provoca oligohidramnios ca rezultat

al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de

obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au fost raportate cazuri de constricţie a

ductului arterial în urma tratamentului în timpul celui de-al doilea trimestru, majoritatea rezolvate la

încetarea tratamentului. De aceea, ibuprofen nu trebuie administrat în primul şi al doilea trimestru de

sarcină, decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofen este utilizat de o femeie care

intenţionează să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină,

doza trebuie să fie cât mai mică iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă. Trebuie să se ia

în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios şi constricţia de duct arterial după

expunerea la ibuprofen timp de mai multe zile începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea

ibuprofen trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricţie de duct arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine

• Pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu constriţie/închidere prematură a ductului arterial şi

hipertensiune pulmonară);

• disfuncţie renală (vezi mai sus);

• Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

• O posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant putând surveni chiar la

doze foarte mici;

• Inhibare a contracţiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ibuprofen este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 5.3).

Alăptarea

Substanţa activă ibuprofen şi metaboliţii săi trec în laptele matern numai în cantităţi mici. Deoarece

până în prezent nu au fost observate efecte negative asupra copilului, nu este necesară, de obicei,

întreruperea alăptării în cazul tratamentului de scurtă durată cu doza recomandată.

Fertilitatea

Există unele dovezi care indică faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza

prostaglandinelor pot determina reducerea fertilităţii la femei, prin influenţarea ovulaţiei. Acest efect

este reversibil la întreruperea tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece în cazul utilizării MIG pediatric în doze mari pot să apară reacţii adverse la nivelul

sistemului nervos central, cum sunt oboseala şi ameţelile, poate fi afectată capacitatea de a reacţiona şi

de a participa în mod activ la conducerea vehiculelor şi de a folosi utilaje, în cazuri izolate. Aceasta

este potenţată în cazul asocierii cu alcoolul.

4.8 Reacţii adverse

Frecvenţele sunt definite ca:

Foarte frecvente: ≥ 1/10

Frecvente: ≥ 1/100 şi < 1/10

Mai puţin frecvente: ≥ 1/1 000 şi < 1/100

Rare: ≥ 1/10 000 şi <1/1 000

Foarte rare: <1/10 000

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile

Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu

ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la

pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la

tratamentul de scurtă durată cu doze zilnice de până la 1 200 mg ibuprofen în cazul formelor

farmaceutice pentru administrare pe cale orală şi de maximum 1 800 mg pentru supozitoare.

În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal

dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.

Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. În special la

vârstnici, pot apărea ulcere peptice, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale (vezi

pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,

dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei

ulcerative şi ale bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost observată gastrită. În special,

riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale este dependent de dozele utilizate şi de durata

administrării.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială

şi insuficienţa cardiacă.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2 400 mg pe zi) poate fi

asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu

infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Infecţii şi infestări

Foarte rar, au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,

apariţia fasceitei necrozante), care au coincis cu utilizarea sistemică a medicamentelor

antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al

antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Dacă în cursul tratamentului cu MIG pediatric apar sau se agravează semnele unei infecţii, se

recomandă ca pacientul să se prezinte imediat la medic. Acest lucru este necesar deoarece trebuie

evaluată posibilitatea indicării unui tratament antiinfecţios/antibiotic.

Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită

aseptică, cu redoare a cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă.

Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,

agranulocitoză).

Primele semne pot fi reprezentate de: febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii

bucale, simptome asemănătoare gripei, epuizare severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.

În aceste cazuri, pacientul trebuie sfătuit să întrerupă administrarea MIG pediatric, să evite

automedicaţia cu analgezice sau antipiretice şi să consulte un medic.

În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu erupţii cutanate tranzitorii şi prurit, precum şi

crize de astm bronşic (posibil însoţite de scădere marcată a tensiunii arteriale).

Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să oprească tratamentul

cu MIG pediatric.

Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate generale severe. Simptomele pot include: edem facial, edem

lingual, edem laringian cu constricţie a căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, scădere marcată a

tensiunii arteriale până la şoc care poate pune viaţa în pericol.

În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară

asistenţă medicală de urgenţă.

Tulburări psihice

Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,

agitaţie, iritabilitate sau astenie.

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente: tulburări de vedere. În acest caz, pacientul trebuie instruit să informeze imediat

medicul şi să întrerupă administrarea de ibuprofen.

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tinitus, deficienţe de auz.

Tulburări cardiace

Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.

Tulburări vasculare

Foarte rare: hipertensiune arterială, vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte rare: astm bronşic, bronhospasm, dispnee.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,

flatulenţă, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro-intestinale care, în cazuri excepţionale, pot

determina anemie.

Mai puţin frecvente: ulcere gastro-intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii, stomatită

ulcerativă, agravare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.

Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţie de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme.

Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la

medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior, a hematocheziei, a melenei

sau a hematemezei.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă

hepatică, hepatită acută.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: diverse erupţii cutanate tranzitorii.

Foarte rare: reacţii buloase, incluzând sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică

(sindromul Lyell), căderea părului (alopecie).

Cu frecvenţă necunoscută: reacţie indusă de medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice

(sindrom DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), reacţii de fotosensibilitate.

În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi în

timpul infecţiei cu varicelă (vezi şi „Infecţii şi infestări”).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: excreţie urinară scăzută şi apariţie de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune

arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care pot fi însoţite de insuficienţă

renală acută.

De asemenea, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea concentraţiilor

sanguine de acid uric.

Ca urmare, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomele supradozajului

Simptome pot fi: greaţă, dureri de stomac, vărsături (posibil şi cu sânge), cefalee, tinitus, stare de

confuzie, nistagmus, slăbiciune, amețeală, somnolenţă, moleşeală, pierderea conştienţei şi convulsii (în

special la copii, incluzând şi convulsii mioclonice. În plus, pot apărea hemoragii gastro-intestinale,

precum şi tulburări hepatice şi renale. În intoxicaţia gravă poate apărea acidoza metabolică. Mai pot

apărea hipotermie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză.

Tratament

Nu există un antidot specific.

Posibilităţile terapeutice pentru tratamentul intoxicaţiei sunt dictate de cantitatea ingerată, gradul

intoxicaţiei şi simptomele clinice, folosind măsurile standard de terapie intensivă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: preparate antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid

propionic, codul ATC: M01AE01

Mecanism de acţiune

Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian care, în modelele convenţionale de

inflamaţie din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit eficace prin inhibarea sintezei de

prostaglandine. La om, ibuprofen reduce durerea asociată inflamaţiei, edemul şi febra. În plus,

ibuprofen inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba

competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii

farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau

cu 30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică

cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de

tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor

date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu

ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Se

consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi

pct. 4.5).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

La administrarea pe cale orală, ibuprofen este deja parţial absorbit în stomac şi apoi absorbit complet

în intestinul subţire. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1-2 ore, după administrarea pe

cale orală a unei forme farmaceutice cu eliberare normală.

Distribuţie

Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.

Metabolizare

Ibuprofen este metabolizat în ficat (hidroxilare, carboxilare).

Eliminare

Metaboliţii farmacologic inactivi sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi

biliară. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la persoanele sănătoase şi la pacienţii cu boli

hepatice şi renale este de 1,8 – 3,5 ore.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, relativ la (S)-ibuprofen nelegat crescut, au fost raportate

valori ASC mai mari pentru (S)-ibuprofen precum şi raport ASC (S/R) enantiomeric crescut,

comparativ cu voluntarii sănătoşi din grupul de control.

La pacienţii cu boală renală în stadiu terminal care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a

fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii

sănătoşi. Afectarea severă a funcţiei renale poate determina acumularea metaboliţilor de ibuprofen.

Semnificaţia acestui efect este necunoscută. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi

pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu ciroză şi insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen

racemic, a fost observată o prelungire de 2 ori mai mare, în medie, a timpului de înjumătăţire

plasmatică iar raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai scăzutcomparativ cu voluntarii

sănătoşi din grupul de control, sugerând o afectare a inversiei metabolice a (R)-ibuprofen la

enantiomerul (S) activ (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).

Liniaritate/non-liniaritate

În intervalul de doze de la 200 la 400 mg, ibuprofen arată o cinetică liniară. La doze mai mari,

medicamentul are o cinetică neliniară.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În experimentele la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a fost demonstrată în

principal sub formă de leziuni şi ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.

Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene

ale ibuprofen. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte

carcinogene ale ibuprofen.

Ibuprofen a inhibat ovulaţia la iepuri şi a dus la tulburări de implantare la diverse specii de animale

(iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale efectuate la şobolani şi iepuri au indicat faptul că

ibuprofen traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, la puii de şobolani

a apărut o incidenţă crescută de malformaţii (defecte de sept ventricular).

Ibuprofen prezintă un risc pentru mediul acvatic (vezi pct. 6.6).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Benzoat de sodiu

Acid citric anhidru

Citrat de sodiu

Zaharină sodică

Clorură de sodiu

Hipromeloză

Gumă Xantan

Maltitol lichid (E 965)

Glicerol (E 422)

Aromă de căpşuni (conţinând substanţe identice cu aromele naturale, arome naturale, maltodextrină de

porumb, trietilcitrat [E 1505], propilenglicol [E 1520] şi alcool benzilic

Apă purificată

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După prima deschidere a flaconului: 6 luni, dacă se păstrează la temperaturi sub 25°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din polietilentereftalat (PET), de culoare brună (topaz), cu un capac cu filet din polietilenă de

densitate înaltă (PEÎD), prevăzut cu dop din polietilenă de densitate joasă (PEJD).

Mărimi de ambalaj: 100 ml şi 200 ml suspensie orală

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Este inclusă o seringă pentru administrare orală, gradată la intervale de jumătate de mililitru până la

5 ml).

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Acest medicament prezintă un risc pentru mediu (vezi pct. 5.3).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

BERLIN-CHEMIE AG

Glienicker Weg 125

12489 Berlin

Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7529/2015/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 11 Septembrie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 08 Aprilie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2024