Prospect Midora 200 mg comprimate
Producator: Terapia SA
Clasa ATC: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12185/2019/01 Anexa 2
12186/2019/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Midora 200 mg comprimate
Midora 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Midora 200 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 197,500 mg.
Midora 400 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține amisulpridă 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Midora 200 mg comprimate
Comprimate rotunde, cu diametru de 12,5 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute pe o
parte cu o linie mediană.
Midora 400 mg comprimate filmate
Comprimat filmat
Comprimate filmate, în formă de capsulă, 18 x 8 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute
cu o linie de rupere pe o față.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Midora este indicată pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative
(de exemplu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină
simptomele negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru episoadele psihotice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg
amisulpridă pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe zi. Nu trebuie
utilizate doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi deoarece nu sunt suficiente date privind
siguranţa. La inițierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei.
Dozele trebuie ajustate individualizat.
Pentru pacienţii care prezintă simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a
obţine controlul optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii care prezintă predominant simptome negative, se recomandă doze cuprinse între 50
mg şi 300 mg amisulpridă pe zi.
Dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte.
Midora poate fi administrată o dată pe zi, în doze orale de până la 300 mg, dozele mai mari trebuie
administrate în 2 prize zilnice.
Trebuie utilizată doza minimă eficientă.
Vârstnici
Siguranța utilizării amisulpridei a fost evaluată la un număr limitat de pacienți vârstnici. Amisulprida
trebuie utilizată cu prudenţă deosebită, datorită unui posibil risc de sedare şi hipotensiune arterială.
Reducerea dozei poate fi necesară, de asemenea, în insuficiența renală.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu au fost
stabilite. Sunt disponibile date limitate privind administrarea amisulpridei la adolescenţi cu
schizofrenie. De aceea, administrarea amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu este
recomandată. Administrarea amisulpridei este contraindicată la copii care nu au ajuns la vârsta
pubertăţii, deoarece siguranţa administrării nu a fost stabilită la acest grup de vârstă (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate la
pacienţii cu clearance-ul creatininei (ClCR) de 30-60 ml/min şi la o treime la pacienţii cu clearance-ul
creatininei de 10-30 ml/min.
Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă (ClCR
<10 ml/min), se recomandă prudenţă în administrare la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amisulpridă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.
Tumori concomitente dependente de prolactină, de exemplu prolactinomul glandei hipofizare sau
neoplasm mamar (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Feocromocitom.
Copii până la vârsta pubertăţii.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, este posibilă apariţia sindromului neuroleptic malign, o complicaţie
potenţial letală, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, tulburări neurovegetative, afectarea
stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În caz de apariţie a hipertermiei, în special
în cazul dozelor zilnice mari, orice tratament cu medicamente antipsihotice, inclusiv cel cu
amisulpridă, trebuie întrerupt.
Diabet zaharat
La pacienţii trataţi cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulpridă, s-a raportat
hiperglicemie. De aceea pacienţii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru
diabet zaharat, care încep tratamentul cu amisulpridă, trebuie monitorizaţi adecvat din punct de vedere
al glicemiei.
Insuficienţă renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În cazul insuficienţei renale, doza trebuie scăzută sau trebuie
luat în considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Epilepsie
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de crize
epileptice trebuie supravegheaţi atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizată cu deosebită prudenţă
datorită riscului posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Reducerea dozei poate fi necesară, de
asemenea, din cauza insuficienței renale.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, este necesară prudenţă atunci când
se recomandă amisulpridă la pacienţi cu boală Parkinson, deoarece poate determina agravarea bolii.
Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Sindrom de întrerupere
La oprirea bruscă a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s-au raportat foarte rar
simptome ale sindromului de întrerupere, cum sunt greaţă, vărsături şi insomnie. Se poate produce, de
asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor caracterizate prin
mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinezie). În consecinţă, se recomandă reducerea
treptată a dozelor de amisulpridă.
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie amisulprida la pacienţi cu boală cardiovasculară
cunoscută sau cu istoric familial de interval QT prelungit, iar utilizarea concomitentă de medicamente
neuroleptice trebuie evitată.
Accident vascular cerebral
În studii clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu anumite
antipsihotice atipice a fost observată o creştere de 3 ori a riscului de producere a evenimentelor
cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului nu este cunoscut. O creştere a acestui risc la
alte medicamente antipsihotice sau la altă populaţie de pacienţi nu poate fi exclusă. Amisulprida
trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care prezintă factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni),
efectuate preponderent la pacienţii care luau medicamente antipsihotice atipice, a arătat că pacienţii
care au primit medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai mare decât riscul de
deces la pacienţii care au primit placebo. Pe parcursul unui studiu controlat obişnuit, cu durata de 10
săptămâni, frecvenţa decesului la pacienţii care au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%,
comparativ cu o frecvenţă de aproximativ 2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice cu
medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor au
fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă (de
exemplu, pneumonie).
Similar antipsihoticelor atipice, studii observaţionale sugerează că tratamentul cu medicamente
antipsihotice convenţionale poate creşte mortalitatea.
Nu este clar în ce măsură poate fi atribuită medicamentului antipsihotic creşterea mortalităţii în
studiile observaţionale şi nu unor caracteristici ale pacienţilor.
Midora nu este autorizată pentru tratamentul tulburărilor de comportament legate de demență.
Tromboembolism venos
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în cazul administrării de medicamente
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice, prezintă adesea factori de risc dobândiţi
pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul
tratamentului cu Midora şi trebuie luate măsuri preventive.
Neoplasm mamar
Amisulprida poate crește nivelul seric de prolactină. Prin urmare, se recomandă prudență și pacienții
cu antecedente personale sau istoric familial de neoplasm mamar trebuie monitorizaţi cu atenție în
timpul tratamentului cu amisulpridă.
Tumori benigne ale glandei pituitare
Amisulprida poate creşte valorile serice ale prolactinei. În timpul tratamentului cu amisulpridă a fost
observată apariţia unor cazuri de tumori benigne ale glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi
pct. 4.8). În cazul unor valori foarte mari ale prolactinei sau al apariţiei semnelor clinice ale unei
tumori hipofizare (cum sunt defect de câmp vizual sau cefalee), trebuie efectuată investigaţia
imagistică a glandei pituitare. Dacă este confirmat diagnosticul de tumoră pituitară, tratamentul cu
amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
Modificări hematologice
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,
neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine
(vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.
Toxicitate hepatică severă a fost raportată la utilizarea amisulpridei. Pacienții trebuie instruiți să
raporteze imediat medicului semne, cum ar fi astenie, anorexie, greață, vărsături, dureri abdominale
sau icter. Investigațiile care includ examenul clinic și evaluarea biologică a funcției hepatice trebuie
întreprinse imediat (vezi pct. 4.8).
Midora conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de
lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Levodopa: antagonizare reciprocă dintre efectele levodopei şi neurolepticelor. Amisulprida poate
antagoniza efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirol).
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie să se ţină seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare.
Administrarea concomitentă de amisulpridă și clozapină poate duce la creșterea nivelului plasmatic al
amisulpridei.
Se recomandă precauţie atunci când amisulprida se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că
determină prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt
chinidina, disopiramida) şi medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodarona, sotalolul),
anumite medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice şi anumite medicamente
antimalarice (cum este meflochina) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Sunt disponibile date foarte limitate privind utilizarea amisulpridei la femeile gravide. Siguranţa
amisulpridei în timpul sarcinii nu a fost stabilită la om.
Amisulprida traversează placenta.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3).
Utilizarea amisulpridei nu este recomandată în timpul sarcinii și la femeile aflate în perioada fertilă
care nu utilizează contracepție eficientă, cu excepția cazului în care beneficiile justifică riscurile
potențiale.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la amisulpridă, în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină, prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere,
care pot varia în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, deprimare respiratorie sau tulburări de hrănire.
În consecinţă, nou-născuţii trebuie supravegheaţi cu atenţie.
Alăptarea
Amisulprida este excretată în laptele matern în cantități destul de mari peste valoarea acceptată de
10% din doza ajustată pentru greutatea maternă în unele cazuri, dar concentrațiile în sânge la sugari nu
au fost evaluate. Nu există informații suficiente despre efectele amisulpridei la nou-născuți/sugari.
Trebuie luată o decizie dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe tratamentul cu amisulpridă, luând
în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru femeie.
Fertilitatea
La animalele tratate a fost observată o scădere a fertilității legată de efectele farmacologice ale
medicamentului (efect mediat de prolactină).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate determina somnolenţă şi vedere
înceţoşată, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi
pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/10000 şi <1>
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4)
Rare: Agranulocitoză (vezi pct.4.4)
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: Reacţii alergice.
Tulburări endocrine
Frecvente: Amisulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea
tratamentului. Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie, dureri mamare,
disfuncţie erectilă.
Rare: Tumoră benignă hipofizară, cum ar fi prolactinom (vezi pct. 4.3 și 4.4)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hiperglicemie (vezi pct. 4.4), hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie
Rare: Hiponatremie, sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)
Tulburari psihice
Frecvente: Insomnie, anxietate, agitație, tulburări ale orgasmului
Mai puțin frecvente: confuzie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatizie, diskinezie.
Aceste simptome sunt, în general, de intensitate uşoară la doze optime şi parţial reversibile fără
întreruperea tratamentului cu amisulpridă după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependentă de doză, rămâne foarte
mică în cazul tratamentului la pacienţii cu simptome negative predominante, care primesc doze de 50 –
300 mg amisulpridă pe zi.
Frecvente: Pot apărea somnolenţă, distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus).
Aceasta este reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă după administrarea unei
medicaţii antiparkinsoniene.
Mai puţin frecvente: Au fost raportate convulsii, diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice,
involuntare, în principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe termen lung.
Medicamentele antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea simptomelor.
Rare: Sindrom neuroleptic malign (vezi pct.4.4), care este o complicaţie potenţial letală
Cu frecvenţă necunoscută: Sindromul picioarelor neliniştite
Tulburări oculare
Frecvente: Vedere încețoșată (vezi pct. 4.7)
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Bradicardie.
Rare: Prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare, cum sunt torsada vârfurilor, tahicardie
ventriculară, fibrilaţie ventriculară, stop cardiac, moarte subită (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvente: Hipotensiune arterială.
Mai puţin frecvente: Hipertensiune arterială.
Rare: Trombembolism venos, inclusiv trombembolism pulmonar, uneori letal, şi tromboză venoasă
profundă (vezi pct.4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puțin frecvente: congestie nazală, pneumonie de aspirație (în principal în asociere cu alte
antipsihotice și depresive ale SNC).
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: Constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie.
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: leziuni hepatocelulare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: Angioedem, urticarie.
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţie de fotosensibilitate
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: osteopenie, osteoporoză.
Tulburări renale și ale căilor urinare
Mai puțin frecvente: retenție urinară
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: Sindrom de întrerupere la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate
Mai puţin frecvente: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special transaminaze.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. A fost raportată exagerarea efectelor
farmacologice cunoscute ale amisulpridei. Acestea includ somnolenţă, sedare, comă, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu
alte medicamente psihotrope.
În cazurile de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea ingerării mai multor
medicamente.
Deoarece amisulprida este puţin dializabilă, nu trebuie utilizată hemodializa pentru a elimina
medicamentul.
Nu există antidot specific pentru amisulpridă.
Ca urmare, trebuie instituite măsuri de susţinere adecvate cu supravegherea atentă a funcţiilor vitale,
inclusiv monitorizare cardiacă continuă, datorită riscului de prelungire a intervalului QT, care trebuie
menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie administrate medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leagă selectiv, cu o afinitate mare, de subtipurile receptorului dopaminergic uman
D2/D3, fiind în acelaşi timp lipsit de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α-adrenergici, histaminici H1 şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situsurile sigma.
În doze mari, în studiile efectuate la animale, amisulprida blochează preferenţial receptorii D2
dopaminergici postsinaptici localizaţi în structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul
striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice nu determină catalepsie şi nu se dezvoltă
hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2 după tratament repetat. În doze mici, blochează
preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină responsabilă pentru
efectele sale dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei,
la doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post-sinaptici şi eficacitatea sa asupra
simptomelor negative, la doze mici, prin blocarea receptorilor dopaminergici presinaptici. În plus,
tendinţa scăzută a amisulpridei de a determina reacţii adverse extrapiramidale poate fi legată de
activitatea sa preferenţială la nivelul sistemului limbic.
În studii clinice care au inclus pacienţi cu schizofrenie acută, amisulprida a ameliorat semnificativ
simptomele negative secundare precum şi simptomele afective cum sunt dispoziţia depresivă şi
retardul afectiv.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, amisulprida a demonstrat două maxime de absorbţie după administrarea orală: unul care este
atins rapid, la o oră după administrarea dozei şi un al doilea situat între 3 şi 4 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml după administrarea unei doze de
50 mg.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mică (16%) şi, din
acest punct de vedere, nu sunt sugerate interacţiuni medicamentoase.
Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizată: au fost identificaţi 2 metaboliţi inactivi, reprezentând aproximativ
4% din cantitatea totală eliminată. Nu există acumulare pentru amisulpridă şi farmacocinetica sa
rămâne nemodificată după administrarea de doze repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare (t½) al amisulpridei este de aproximativ 12 ore după administrarea dozei orale.
Eliminare
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. După administrarea intravenoasă, 50% din doză este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră
sau 330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%) scade în mod semnificativ valorile ariei de sub
curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), timpul până la atingerea concentraţiei
plasmatice maxime (Tmax) şi concentraţia plasmatică maximă (Cmax) pentru amisulpridă, dar în urma
unei mese bogate în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, semnificaţia acestor
observaţii în practica clinică de rutină nu este cunoscută.
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este slab metabolizată, nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
Insuficienţa renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este nemodificat la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. ASC a amisulpridei în
cazurile de insuficienţă renală uşoară creşte de două ori şi în cazul insuficienţei renale moderate de
aproape zece ori (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu dispunem de date
pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacologice limitate, disponibile, cu privire la vârstnici (cu vârsta > 65 ani) arată o creştere
cu 10-30% a valorilor Cmax, t½ şi ASC după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date
pentru administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O trecere în revistă globală a studiilor privind siguranţa indică faptul că amisulprida este lipsită de
orice risc general de toxicitate specifică de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările
observate la şobolani şi câini, la doze sub doza maximă tolerată, sunt fie efecte farmacologice, fie nu
au semnificaţie toxicologică majoră în aceste condiţii. Comparativ cu dozele maxime recomandate la
om, dozele maxime tolerate sunt de 2 şi 7 ori mai mari la şobolan (200 mg/kg şi zi) şi respectiv câine
(120 mg/kg şi zi), în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat niciun risc carcinogen relevant pentru
om, la şobolan, ceea ce corespunde pentru şobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC aşteptată la om..
A fost efectuat un studiu de carcinogenitate la șoarece (120 mg/kg/zi) și studii reproductive (160, 300
și, respectiv, 500 mg/kg/zi la șobolan, iepure și șoarece). Nu a fost evaluată expunerea animalelor la
amisulpridă în timpul acestor ultime studii.
În studiile pe animale, amisulprida a determinat un efect asupra creșterii și dezvoltării fetale la o doză
echivalentă umană de 2000 mg/zi și mai mult pentru un pacient de 50 kg. Nu a existat nicio dovadă
pentru un potențial teratogen al amisulpridei. Nu s-au efectuat studii asupra impactului amisulpridei
asupra comportamentului descendenţilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Midora 200 mg comprimate
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Midora 400 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Amidon glicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
Copolimer acid metacrilic (Eudragit E 100)
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Stearat de magneziu
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Midora 200 mg comprimate
A se păstra în ambalajul original.
Midora 400 mg comprimate filmate
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Midora 200 mg comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a cîte 10 comprimate.
Midora 400 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Midora 200 mg
12185/2019/01
Midora 400 mg
12186/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației-Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2022