MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg comprimate cu eliberare modificată

Prospect MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg comprimate cu eliberare modificată

Producator: Hexal AG

Clasa ATC: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7566/2015/01-14 Anexa 2

7567/2015/01-14

7568/2015/01-14

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg comprimate cu eliberare modificată

MetoSuccinat Sandoz 95 mg comprimate cu eliberare modificată

MetoSuccinat Sandoz 190 mg comprimate cu eliberare modificată

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg

Un comprimat cu eliberare modificată conţine succinat de metoprolol 47,5 mg, echivalent cu

tartrat de metoprolol 50 mg.

MetoSuccinat Sandoz 95 mg

Un comprimat cu eliberare modificată conţine succinat de metoprolol 95 mg, echivalent cu

tartrat de metoprolol 100 mg.

MetoSuccinat Sandoz 190 mg

Un comprimat cu eliberare modificată conţine succinat de metoprolol 190 mg, echivalent cu

tartrat de metoprolol 200 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr, lactoză, glucoză.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare modificată.

MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg

Comprimate oblongi, de culoare albă, cu un şanţ de divizare pe ambele feţe.

MetoSuccinat Sandoz 95 mg

Comprimate oblongi, de culoare galben deschis, cu un şanţ de divizare pe ambele feţe.

MetoSuccinat Sandoz 190 mg

Comprimate oblongi, de culoare albă, cu un şanţ de divizare pe ambele feţe

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

• Hipertensiune arterială.
• Angină pectorală.
• Tahicardie, în special tahicardie supraventriculară.
• Tratament de întreţinere după infarct miocardic.
• Sindrom cardiac hiperkinetic.
• Profilaxia migrenei.
• Insuficienţă cardiacă cronică stabilă uşoară până la moderată, cu funcţie redusă a ventriculului stâng (fracţia

de ejecţie ≤ 40%) ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

(IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozizi digitalici (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6-18 ani

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Dozarea se realizează în conformitate cu următoarele recomandări:

Hipertensiune arterială

La pacienţii cu hipertensiune arterială uşoară până la moderată, doza recomandată este de 47,5 mg succinat

de metoprolol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 95-190 mg succinat de

metoprolol zilnic sau se poate asocia un alt antihipertensiv.

Angină pectorală

Doza recomandată este de 47,5 mg-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. Dacă este necesar, se poate

asocia un alt medicament pentru tratamentul bolii coronariene.

Tahicardie

Doza recomandată este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Tratament de întreţinere după infarct miocardic

Doza recomandată este de 95-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Sindrom cardiac hiperkinetic

Doza recomandată este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Profilaxia migrenei

Doza recomandată este de 95-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. De obicei, o doză de 95 mg

succinat de metoprolol pe zi este eficace. În funcţie de sensibilitatea individuală, doza poate varia în

intervalul menţionat mai sus.

Insuficienţă cardiacă cronică stabilă uşoară până la moderată cu funcţie redusă a ventriculului stâng

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă controlată cu alte tratamente pentru insuficienţă

cardiacă, doza de succinat de metoprolol variază individual. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa

NYHA III-IV doza iniţială recomandată este de 11,88 mg succinat de metoprolol o dată pe zi în prima

săptămână. Doza poate fi crescută până la 23,75 mg succinat de metoprolol pe zi în a doua săptămână. La

pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA II doza iniţială recomandată este de 23,75 mg succinat de

metoprolol o dată pe zi, în primele două săptămâni. După primele două săptămâni de tratament se recomandă

dublarea dozei. Doza se creşte în fiecare săptămână până la valoarea de 190 mg succinat de metoprolol pe zi

sau până la doza maximă tolerată. În cazul tratamentului pe termen lung, doza ţintă trebuie stabilită la 190

mg succinat de metoprolol pe zi sau la doza maximă tolerată. Se recomandă ca medicul curant să fie

familiarizat cu tratamentul insuficienţei cardiace stabile. După fiecare creştere a dozei, starea clinică a

pacientului trebuie supravegheată cu atenţie. Dacă apare o scădere a tensiunii arteriale, poate fi necesară

reducerea dozei celorlalte medicamente administrate concomitent. O scădere a tensiunii arteriale nu

reprezintă neapărat un impediment pentru utilizarea de metoprolol pe termen lung, însă doza trebuie redusă

până când starea pacientului se stabilizează.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, de exemplu în tratamentul pacienţilor cu şunt porto-cav, trebuie

luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 5.2).

Pacienţi vârstnici

Nu sunt disponibile date suficiente privind utilizarea succinatului de metoprolol la pacienţii cu vârsta peste

80 ani. Doza trebuie crescută cu prudenţă.

Copii şi adolescenţi

Doza inițială recomandată la pacienții hipertensivi cu vârsta ≥ 6 ani este de 0,5 mg/kg MetoSuccinat Sandoz

(0,48 mg/kg metoprolol succinat) o dată pe zi. Doza finală administrată în miligrame trebuie să fie cât mai

apropiată de doza calculată în mg/kg. La pacienții care un răspund la 0,5 mg/kg, doza poate fi crescută la 1,0

mg/kg (0,95 mg/kg metoprolol succinat), fără a depăși 50 mg (47,5 mg metoprolol succinat). La pacienţii

care nu răspund la 1,0 mg/kg, doza poate fi crescută până la doza zilnică maximă de 2,0 mg/kg (1,9 mg/kg

metoprolol succinat). Dozele peste 200 mg (190 mg metoprolol succinat) o dată pe zi nu au fost studiate la la

copii și adolescenți.

Eficacitatea și siguranța utilizării la copii cu vârsta < 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, MetoSuccinat

Sandoz nu este recomandat la această grupă de vârstă.

Mod de administrare

Comprimatele cu eliberare modificată de succinat de metoprolol se administrează o dată pe zi, de preferat la

micul dejun. Comprimatele cu eliberare modificată se înghit întregi sau divizate, fără a fi mestecate sau

sfărâmate. Comprimatele cu eliberare modificată se administrează cu apă (cel puţin o jumătate de pahar).

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Hipersensibilitate la alte beta-blocante (poate apărea hipersensibilitate încrucişată între beta-blocante)
• Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III
• Insuficienţă cardiacă decompensată
• Bradicardie sinusală manifestă clinic (puls < 45-50 bătăi/min)
• Sindrom de sinus bolnav
• Arteriopatii periferice severe
• Şoc cardiogen
• Feocromocitom netratat (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare)
• Hipotensiune arterială
• Astm bronşic sever sau bronhospasm sever în antecedente
• Pacienţii la care se suspectează un infarct miocardic acut şi care prezintă frecvenţa cardiacă < 45-50

bătăi/min, un interval PR > 0,24 secunde, o tensiune arterială sistolică < 100 mmHg şi/sau insuficienţă

cardiacă severă.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Afecţiuni bronhospastice

În general, beta-blocantele incluzând metoprololul, nu trebuie utilizate la pacienţii cu afecţiuni

bronhospastice. Oricum, datorită cardioselectivităţii relative, metoprololul oral poate fi administrat cu

prudenţă la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice uşoare sau moderate, care nu răspund sau nu pot tolera alte

tratamente. Deoarece selectivitatea beta-adrenergică nu este absolută, trebuie administrat concomitent un

beta agonist şi trebuie utilizată doza cea mai mică de metoprolol.

Pacienţii cu diabet zaharat

Metoprololul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, în special la cei la care se

administrează antidiabetice orale sau insulină (vezi pct.4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de

interacţiune). Pacienţii cu diabet zaharat trebuie atenţionaţi referitor la faptul că beta-blocantele, inclusiv

metoprololul pot masca simptomele tahicardiei survenite deodată cu hipoglicemia; oricum, alte manifestări

ale hipoglicemiei cum sunt ameţelile şi transpiraţiile pot să nu fie mascate semnificativ, iar transpiraţiile se

pot accentua.

Sistemul cardio-vascular

Beta-blocantele, inclusiv metoprololul nu trebuie utilizate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă

netratată (vezi pct.4.3 Contraindicaţii). Această situaţie trebuie mai întâi stabilizată.

Datorită efectelor negative asupra conducerii atrio-ventriculare, beta-blocantele, inclusiv metoprololul

trebuie administrate numai cu prudenţă pacienţilor cu bloc atrio-ventricular de gradul I (vezi pct.4.3

Contraindicaţii).

Dacă pacientul prezintă bradicardie accentuată (ritmul inimii mai mic de 50-55 bpm), doza trebuie redusă

treptat sau tratamentul trebuie întrerupt treptat (vezi pct.4.3 Contraindicaţii).

Infarct miocardic

În cazul pacienţilor cu infarct miocardic, dacă apare hipotensiunea arterială semnificativă, tratamentul cu

metoprolol trebuie întrerupt, iar starea hemodinamică a pacientului şi gradul de ischemie miocardică trebuie

evaluate atent. Poate fi necesară monitorizarea hemodinamică intensivă şi trebuie iniţiate modalităţi adecvate

de tratament. Dacă hipotensiunea arterială este asociată cu bradicardie semnificativă sau bloc

atrioventricular, tratamentul trebuie să ţină cont de acestea.

Afecţiuni periferice circulatorii

Metoprololul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni periferice circulatorii arteriale (de exemplu

boala Raynaud, fenomenul Raynaud, claudicaţia intermitentă) deoarece tratamentul cu beta-blocante poate

agrava aceste afecţiuni (vezi pct.4.3 Contraindicaţii).

Feocromocitom

La pacienţii cu feocromocitom documentat sau suspectat, metoprololul trebuie întotdeauna administrat în

asociere cu un alfa-blocant şi numai după iniţierea tratamentului cu alfa-blocant (vezi pct.4.3

Contraindicaţii).

Anestezie şi intervenţii chirurgicale

Administrarea cronică a tratamentului cu beta-blocante nu trebuie întrerupt înainte de intervenţiile

chirurgicale majore. Capacitatea inimii de a răspunde la stimulii adrenergici poate accentua riscul anesteziei

generale şi a procedurilor chirurgicale. Dacă un pacient aflat în tratament cu metoprolol urmează să fie supus

anesteziei generale, medicul anestezist trebuie informat despre faptul că pacientului i se administrează un

beta-blocant. La un pacient aflat în tratament cu beta-blocant trebuie utilizat un agent anestezic cu cel mai

mic efect antidepresant (vezi pct.4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune), pacientul

poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrarea intravenoasă de atropine. Dacă se consideră

necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocant înaintea intervenţiei chirurgicale, acest lucru trebuie

realizat treptat şi terminat cu aproximativ 48 de ore înainte de efectuarea anesteziei generale.

Întreruperea bruscă a tratamentului

Tratamentul cu metoprolol nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu afecţiune cardiacă ischemică.

Pentru a preveni agravarea anginei pectorale, doza trebuie redusă treptat pe parcursul a 1-3 săptămâni şi dacă

este nevoie terapia de înlocuire trebuie iniţiată în acelaşi timp.

Reacţii anafilactice

Reacţiile anafilactice precipitate de alte medicamente pot fi severe la pacienţii care utilizează beta-blocante şi

pot fi rezistente la dozele normale de adrenalină. Când este posibil, beta-blocantele, inclusiv metoprolol

trebuie evitate la pacienţii cu risc crescut pentru anafilaxie.

Angină Printzmetal

Beta-blocantele pot creşte numărul şi durata crizelor de angină pectorală la pacienţii cu angină Printzmetal

(angina pectorală variantă). Beta-blocantele relativ selective beta , cum este metoprololul, pot fi utilizate la

aceşti pacienţi, dar numai cu mare atenţie.

Tireotoxicoză

Beta-blocantele pot masca unele dintre semnele clinice ale tireotoxicozei. Prin urmare, la administrarea

metoprololului la pacienţii cu tireotoxicoză sau suspecţi de a avea tireotoxicoză, funcţia cardiacă şi cea

tiroidiană trebuie monitorizate cu atenţie.

Sindromul oculo-cutaneo-mucos

Sindromul complet oculo-cutaneo-mucos nu a fost raportat la metoprolol. Oricum, a fost prezentă o parte din

acest sindrom (uscăciune oculară cu sau fără erupţie cutanată tranzitorie). În majoritatea cazurilor sindromul

a dispărut la întreruperea tratamentului cu metoprolol. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia

posibilă a efectelor oculare. Dacă apar astfel de efecte, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu

metoprolol.

Interacţiuni

Blocantele canalelor de calciu de tip verapamil (fenilalkilamine) nu trebuie administrate intravenos

pacienţilor trataţi cu metoprolol deoarece există riscul apariţiei stopului cardiac (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu

alte medicamente şi alte forme de interacţiune).

Grupe speciale de populaţie

Insuficienţa hepatică

Metoprololul este metabolizat în proporţie mare la nivelul primului pasaj hepatic şi este eliminat, în

principal, prin intermediul metabolizării hepatice (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice). Prin urmare,

insuficienţa hepatică poate creşte biodisponibilitatea sistemică a metoprololului şi reduce clearance-ul total al

creatininei, determinând creşterea concentraţiilor plasmatice.

Pacienţi vârstnici

Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu precauţie. O scădere excesivă a tensiunii arteriale sau a pulsului poate

reduce vascularizaţia organelor vitale la niveluri neadecvate.

Excipienţi

Metosuccinat Sandoz conţine glucoză. Pacienţii cu sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie

să utilizeze acest medicament.

Metosuccinat Sandoz conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom

de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Metosuccinat Sandoz conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit

de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anestezice

Anestezicele pot atenua tahicardia reflexă şi pot creşte implicit riscul de hipotensiune. Medicul anestezist

trebuie informat înaintea inducerii anesteziei despre tratamentul cu metoprolol. Atunci când este posibil,

administrarea metoprolol trebuie oprită cu 48 de ore înaintea inducerii anesteziei. Totuşi, în cazuri selectate,

este de dorit administrarea unui beta-blocant ca şi premedicaţie. Prin protecţia împotriva stresului,

metoprolol poate preveni hiperstimularea simpatică care produce tulburări cardiace la intubare şi inducţie,

precum: aritmii sau insuficienţă coronariană acută. Anestezicele care produc depresie miocardică

precum ciclopropan sau tricloretilenă, trebuie evitate. La pacienţii care se află în tratament cu beta-blocante

trebuie folosit un anestezic cu acţiune inotropă minimă (ex. halotan sau oxid nitros).

Medicamente hipoglicemiante

Este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu diabet instabil sau diabet insulino-necesitant. Beta-blocantele pot

masca semnele de hipoglicemie (tahicardia).

Glicozide digitalice

Glicozidele digitalice şi/sau diureticele trebuie folosite la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă

sau cunoscuţi cu rezervă cardiacă redusă. Asocierea glicozide digitalice-beta blocant poate creşte timpul de

conducere atrio-ventriculară.

Prazosin

Ca şi în cazul celorlalte beta-blocante este necesară precauţie la co-administrarea metoprolol cu prazosin,

datorită riscului unui efect hipotensor marcat de primă doză.

Blocanţii canalelor de calciu

Ca şi în cazul celorlalte beta-blocante, co-administrarea metoprolol cu verapamil şi diltiazem nu este

recomandată deoarece poate produce bradicardie, hipotensiune, insuficienţă cardiacă şi asistolie şi poate

creşte timpul de conducere atrio-ventriculară. Totuşi, în unele cazuri asocierea poate fi necesară pentru

controlul hipertensiunii. În aceste cazuri nu este recomandată administrarea blocanţilor canalelor de calciu

intravenos la pacienţii aflaţi în tratament cu beta-blocanţi (vezi pct. 4.3).

Blocanţii canalelor de calciu de tip dihidropiridină (ex. nifedipină) nu trebuie asociaţi cu metoprolol datorită

riscului crescut de hipotensiune şi insuficienţă cardiacă.

Asocierea beta-blocant- clonidină are risc crescut de ”hipertensiune de rebound”. Dacă tratamentul asociat cu

clonidina trebuie întrerupt, metoprolol va fi întrerupt cu câteva zile înaintea clonidină.

Efectul metoprolol şi a altor medicamente antihipertensive este aditiv şi asocierea trebuie atent monitorizată

datorită riscului de hipotensiune.

Antiinflamatoriile non-steroidiene (AINS) (mai ales indometacin) pot reduce efectul antihipertensiv al beta-

blocanţilor, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel renal şi/sau retenţie de sodiu şi lichide.

Trebuie de asemenea precauţie când metoprolol este co-administrat cu blocante ale ganglionilor simpatici,

alte beta-blocante (ex. picături oftalmice) sau inhibitori de monoaminooxidază (IMAO). Folosirea

concomitentă de antidepresive triciclice, barbiturice şi fenotiazine, precum şi de alte medicamente

antihipertensive, poate creşte riscul de hipotensiune.

Antiaritmice clasa I

Acestea (ex. disopiramidă, chinidină, amiodaronă) potenţează efectul asupra timpului de conducere atrială şi

induc efect inotrop negativ. Folosirea concomitentă de propafenonă poate conduce la creşterea semnificativă

a concentraţiei metoprolol precum şi a timpului de înjumătăţire. Concentraţia plasmatică a propafenonei nu

este influenţată. Uneori este necesară ajustarea dozei de metoprolol.

Alte medicamente

o Administrarea de adrenalină (epinefrină) sau noradrenalină (norepinefrină) la pacienţii care primesc

tratament cu beta-blocanţi poate conduce la creşterea tensiunii arteriale, bradicardie – deşi acest efect este

mai puţin accentuat pentru beta1-blocanţii selectivi. Deoarece beta-blocanţii pot afecta circulaţia periferică,

este necesară prudență atunci când medicamente cu acţiune similară (ex. ergotamină) sunt co-administrate cu

metoprolol. Administrarea concomitentă cu moxistil poate conduce la hipotensiune ortostatică.

o Eficienţa adrenalinei în tratamentul şocului anafilactic poate fi diminuată în cazul pacienţilor care

primesc tratament cu beta-blocante (vezi pct. 4.4).

o Metoprolol antagonizează efectul beta1-blocantelor dar au efect minim asupra efectului bronho-

dilatator al beta2-agoniştilor, la doze terapeutice normale.

o Medicamente inductoare enzimatice precum rifampicina pot reduce concentraţia plasmatică a

metoprolol, în timp ce inhibitorii enzimatici (cimetidină, hidralazină şi alcool, inhibitorii selectivi ai

recaptării serotoninei (ISRS), paroxetina, fluoxetina, sertralina, difenhidramina, celecoxib, terbinafină) pot

creşte concentraţiile plasmatice ale beta-blocanţilor cu metabolizare hepatică.

o Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot scădea efectul hipotensor al beta-blocanţilor.

o Folosirea concomitentă a estrogenilor poate scădea efectul antihipertensiv datorită inducerii retenţiei

de fluide şi creşterii implicite a tensiunii arteriale.

o Xantinele (aminofilină, teofilină) şi metoprolol îşi inhibă reciproc efectul. Clearance-ul xantinelor

poate fi redus, mai ales în cazul teofilinei al cărei clearance este crescut la fumători. Co-administrarea

necesită monitorizare atentă.

o Aldesleukina are efect hipotensor aditiv.

o Alprostadil poate creşte efectul hipotensor.

o Metoprolol afectează eliminarea lidocaină.

o Administrarea concomitentă meflochină – metoprolol creşte riscul de bradicardie.

o Anxioliticele şi hipnoticele pot avea efect hipotensor aditiv.

o Corticosteroizii antagonizează efectul hipotensor al metoprolol.

o Fabricantul tropisetron recomandă precauţie la co-administrarea cu metoprolol datorită creşterii

riscului de aritmii ventriculare.

Consumul de alcool concomitent cu administrarea metoprolol poate conduce la creşterea nivelului maxim al

alcoolemiei şi la prelungirea duratei de eliminare a alcoolului. De asemenea, co-administrarea poate accentua

scăderea tensională.

Cocaina poate inhiba efectul terapeutic al beta-blocanţilor şi poate creşte riscul de hipotensiune, bradicardie

excesivă şi chiar bloc cardiac.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina:

În general, niciun medicament nu trebuie utilizat în primele 3 luni de sarcină, beneficiile şi riscurile

tratamentului trebuie evaluate cu atenţie pe parcursul sarcinii.

Experienţa cu metoprolol în primul trimestru de sarcină este limitată, dar nu s-au raportat malformaţii fetale

determinate de metoprolol. Oricum, beta-blocantele pot reduce perfuzia placentară. Trebuie utilizată cea mai

mică doză posibilă şi tratamentul trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de naştere pentru a evita contractilitatea

uterină crescută şi efectele beta-blocantelor asupra noului-născut (de exemplu bradicardie, hipoglicemie).

Alăptare

Metoprololul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. În doze terapeutice un sugar care consumă 1 litru

de lapte matern va primi o doză mai mică de 1 mg metoprolol. Sugarii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru

semne beta-blocante.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

MetoSuccinat Sandoz poate determina ameţeli, fatigabilitate şi tulburări vizuale (vezi pct.4.8) şi prin urmare

pot afecta capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizând

următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000

şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi

estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în

ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: Trombocitopenie

Tulburări psihice

Rare: Depresie, coşmaruri

Foarte rare: Tulburări de personalitate, halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: Ameţeli, cefalee

Rare: Reducerea nivelului de conştienţă, somnolenţă sau insomnie, parestezii

Tulburări oculare

Foarte rare: Tulburări ale vederii (de exemplu vedere înceţoşată), ochi uscaţi şi/sau iritaţie oculară

Tulburări acustice şi vestibulare

Foarte rare: Tinitus şi, în doze mai mari decât cele recomandate, tulburări ale auzului (de exemplu

hipoacuzie sau surditate)

Tulburări cardiace

Frecvente: Bradicardie

Rare: Insuficienţă cardiacă, aritmii cardiace, palpitaţii

Foarte rare: Tulburări ale conducerii, durere precordială

Tulburări vasculare

Frecvente: Hipotensiune arterială ortostatică (ocazional cu sincopă)

Rare: Edem, fenomen Raynaud

Foarte rare: Gangrenă la pacienţii cu afecţiune periferică circulatorie severă pre-existentă

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: Dispnee

Rare: Bronhospasm (care poate apare la pacienţii cu antecedente de boală pulmonară obstructivă)

Foarte rare: Rinită

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Greaţă şi vărsături, durere abdominală

Rare: Diaree sau constipaţie

Foarte rare: Uscăciune a gurii, fibroză retroperitoneală (nu a fost stabilită cert legătura cu metoprololul)

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare: Hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: Erupţie cutanată tranzitorie (sub formă de urticarie, leziuni cutanate psoriaziforme şi distrofice)

Foarte rare: Fotosensibilitate, hiperhidroză, alopecie, agravare a psoriazisului

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Rare: Crampe musculare

Foarte rare: Artrită

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

Foarte rare: Tulburări ale libidoului, disfuncţie erectilă, afecţiune Peyronie (nu a fost stabilită cert legătura

cu metoprololul)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: Fatigabilitate

Investigaţii diagnostice

Foarte rare: Creştere în greutate, teste funcţionale hepatice anormale

Experienţa după comercializare

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după aprobarea metoprololului: stare confuzională, creştere a

concentraţiei plasmatice a trigliceridelor, scădere a concentraţiei HDL. Deoarece aceste rapoarte sunt

furnizate de persoane de diferite vârste nu se poate stabili frecvenţa acestora.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Supradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterială severă, bradicardie sinusală, bloc atrio-

ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei (chiar

comă), convulsii, greaţă, vărsături şi cianoză.

Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidină sau

barbiturice.

Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.

Efectele supradozajului masiv pot persista mai multe zile, în ciuda scăderii concentraţiei plasmatice.

Tratament

Pacienţii trebuie internaţi în spital şi de obicei într-o secţie de terapie intensivă pentru a se putea monitoriza

permanent funcţia cardiacă, gazele sanguine şi examenele de laborator. Dacă este necesar trebuie instituite

măsuri suportive cum sunt ventilaţia artificială şi pacing cardiac. Trebuie supravegheaţi timp de cel puţin 4

ore şi pacienţii care au ingerat o cantitate mică.

În cazul unui supradozaj care pune în pericol viaţa se poate induce emeza sau se poate face lavaj gastric (în

decurs de 4 ore de la ingestia metoprololului) sau se poate administra cărbune activ pentru îndepărtarea

medicamentului din tractul gastro-intestinal. Hemodializa nu aduce un aport semnificativ în eliminarea

metoprololului.

Pentru a controla bradicardia semnificativă se administrează atropină i.v. Pentru tratamentul bradicardiei şi al

hipotensiunii arteriale se administrează intravenos beta-agonişti cum sunt prenalterol sau isoprenalină. Pot fi

necesare doze mari pentru a înfrânge beta-blocada. Dopamina, dobutamina sau noradrenalina se

administrează pentru a menţine tensiunea arterială. Glucagonul are efect inotrop şi cronotrop pozitiv asupra

inimii independente de receptorii beta-adrenergici şi s-a dovedit a fi eficace în tratamentul hipotensiunii

arteriale rezistente şi a insuficienţei cardiace asociate cu supradozajul de beta-blocante. Diazepamul este

medicamentul de elecţie pentru controlul convulsiilor. Un beta-agonist sau aminofilina pot fi utilizate pentru

bronhospasm. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru aritmiile cardiace din timpul şi de după administrarea

unui bronhodilatator.

Alte manifestări clinice ale supradozajului trebuie gestionate în funcţie de simptome, pe baza metodelor

moderne de terapie intensivă.

Fenomenul de întrerupere al beta-blocantelor (vezi pct.4.4) poate apare după supradozaj.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02.

Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta -adrenergici, care acţionează prin blocarea

receptorilor beta de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru blocarea

receptorilor beta

2.

Metoprololul nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist.

Metoprololul reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere cu

stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprololul reduce tahicardia, debitul cardiac şi contractilitatea

crescută a inimii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade tensiunea arterială.

Concentraţia plasmatică şi eficacitatea (blocare beta -adrenergică) comprimatelor cu eliberare modificată de

succinat de metoprolol sunt mult mai uniforme de-a lungul unei perioade de 24 ore comparativ cu

comprimatele convenţionale de beta-blocante beta -adrenergice selective.

Deoarece concentraţiile plasmatice sunt stabile, selectivitatea clinică beta -adrenergică este mai bună

comparativ cu cea a comprimatelor convenţionale cu beta-blocante beta – adrenergice selective. În plus,

riscul de reacţii adverse asociate cu concentraţiile plasmatice maxime (de exemplu, bradicardia şi slăbiciunea

la nivelul membrelor) este minim.

Dacă este necesar, la pacienţii cu simptome de boli pulmonare obstructive metoprololul se poate administra

concomitent cu un agonist beta – adrenergic.

Într-un studiu cu durata de 4 săptămâni, la 144 pacienți pediatrici (cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani) cu

hipertensiune arterială esențială, s-a redus tensiunea arterială sistolică cu 5,2 mmHg pentru doza de 0,2

mg/kg (p=0,145), 7,7 mmHg pentru 1,0 mg/kg (p=0,027) și 6,3 mmHg pentru 2,0 mg/ kg (p=0,049), cu o

doză maximă de 200 mg/zi, comparativ cu 1,9 mmHg pentru placebo. Pentru tensiunea arterială diastolică,

această reducere a fost de 3,1 (p=0,655), 4,9 (p=0,280), 7,5 (p=0,017) și 2,1 mmHg. Nu s-au demonstrat

diferenţe în funcţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă.

Efecte asupra insuficienţei cardiace

Studiul MERIT-HF (3991 pacienţi NYHA II-IV, fracţie de ejecţie ≤ 40%), în care metoprololul s-a asociat

cu tratamentul standard al insuficienţei cardiace (adică un diuretic, un inhibitor ECA sau hidralazină dacă

inhibitorul ECA nu a fost tolerat, nitrat cu acţiune prelungită sau antagonist al receptorului de angiotensină II

şi, dacă este necesar, un glicozid digitalic) a demonstrat, pe lângă alte rezultate, că mortalitatea globală s-a

redus cu 34% (p = 0,0062 (ajustat); p = 0,00009 (nominal). Mortalitatea indiferent de cauză a fost de 145 în

grupul tratat cu metoprolol (7,2% pe pacient-an de urmărire) comparativ cu 217 (11,0%) la grupul tratat cu

placebo, risc relativ 0,66 [95% IÎ 0,53-0,81].

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie

Metoprololul se absoarbe în totalitate după o doză administrată pe cale orală. Din cauza metabolizării

extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice orale este de

aproximativ 50%. Biodisponibilitatea comprimatelor cu eliberare modificată este cu aproximativ 20-30%

mai mică decât cea a comprimatelor convenţionale, ceea ce, cu toate acestea, nu are un efect clinic

semnificativ, deoarece valorile ASC (puls) rămân aceleaşi ca şi în cazul folosirii comprimatelor

convenţionale. Numai o proporţie mică de metoprolol, aproximativ 5-10%, se leagă de proteinele plasmatice.

Fiecare comprimat cu eliberare modificată de succinat de metoprolol conţine un număr mare de granule de

succinat de metoprolol cu eliberare controlată. Fiecare granulă este învelită într-un film de polimer, care

controlează viteza de eliberare a metoprololului.

Un comprimat cu eliberare modificată se dizolvă rapid, iar granulele cu eliberare modificată se răspândesc în

tractul gastro-intestinal, eliberând metoprololul continuu de-a lungul unei perioade de 20 ore. Timpul de

înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metoprololului este în medie de 3,5 ore (vezi Metabolizare şi

eliminare). După administrarea o dată pe zi, concentraţiile plasmatice maxime de metoprolol ajung la

aproximativ de două ori valorile minime.

Metabolizare şi eliminare

Metoprololul se metabolizează prin oxidare la nivelul ficatului. Cei trei metaboliţi principali cunoscuţi nu au

prezentat un efect beta-blocant semnificativ din punct de vedere clinic.

Metoprololul este metabolizat predominant, dar nu exclusiv, de către sistemul enzimatic al citocromului

hepatic (CYP) 2D6. Din cauza polimorfismului genei CYP 2D6, viteza metabolizării variază individual,

metabolizatorii lenţi (aproximativ 7-8%) prezentând concentraţii plasmatice mai mari şi o eliminare mai

lentă comparativ cu metabolizatorii rapizi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice sunt stabile şi

reproductibile de la un individ la altul.

Peste 95% din doza orală se excretă în urină. Aproximativ 5% din doză se excretă netransformată, în cazuri

izolate până la 30%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metoprololului este în medie de 3,5

ore (interval 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/min.

Farmacocinetica metoprololului la persoanele vârstnice nu diferă semnificativ de cea observată la populaţia

mai tânără. Biodisponibilitatea sistemică şi eliminarea metoprololului sunt normale la pacienţii cu

insuficienţă renală. Cu toate acestea, eliminarea metaboliţilor este mai lentă decât în mod normal. S-a

observat o acumulare semnificativă de metaboliţi la pacienţii cu rată de filtrare glomerulară (RFG) sub 5

ml/min. Cu toate acestea, acumularea de metaboliţi nu potenţează efectul beta-blocant al metoprololului.

La pacienţii cu ciroză hepatică, biodisponibilitatea metoprololului poate creşte, iar clearance-ul total poate să

scadă. Cu toate acestea, creşterea expunerii se consideră relevantă din punct de vedere clinic numai la

pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu şunt porto-cav. Clearance-ul total la pacienţii cu şunt porto-

cav este de aproximativ 0,3 litri/min, iar valorile ASC sunt de aproximativ şase ori mai mari decât la

subiecţii sănătoşi.

Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacienţii pediatrici cu hipertensiune, cu vârste cuprinse între 6 –

17 ani, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adulţi. Clearance-ul oral aparent pentru metoprolol

(CL/F) creşte liniar cu greutatea.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Zahăr,

Amidon de porumb,

Glucoză lichidă,

Poliacrilat dispersie 30%,

Talc,

Stearat de magneziu,

Celuloză microcristalină,

Crospovidonă,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Lactoză monohidrat,

Hipromeloză,

Dioxid de titan (E 171),

Macrogol 4000.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

18 luni pentru comprimate ambalate în blistere din Aclar-PVC/Al şi blistere din PP/Al

24 luni pentru comprimate ambalate în flacoane din PEÎD

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din Aclar-PVC/Al a 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 2 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 4 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 7 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 3 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 5 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 10 blistere din Aclar-PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu un blister din PP/Al a 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 2 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 4 blistere din PP/Al a câte 7 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 3 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 5 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu 10 blistere din PP/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu un flacon din HDPE a 30 comprimate cu eliberare modificată.

Cutie cu un flacon din HDPE a 100 comprimate cu eliberare modificată.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Hexal AG

Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg

7566/2015/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14

MetoSuccinat Sandoz 95 mg

7567/2015/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14

MetoSuccinat Sandoz 190 mg

7568/2015/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Octombrie 2006

Reînnoire – Aprilie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2016