Prospect METOPROLOL VIM SPECTRUM 50 mg comprimate
Producator:
Clasa ATC: beta-blocante selective, codul ATC : C07AB02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9775/2017/01 Anexa 2
12924/2020/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
METOPROLOL VIM SPECTRUM 50 mg comprimate
METOPROLOL VIM SPECTRUM 100 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
METOPROLOL VIM SPECTRUM 50 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 60,00 mg.
METOPROLOL VIM SPECTRUM 100 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză moohidrat 100,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
METOPROLOL VIM SPECTRUM 50 mg comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate cu margine, având gravat pe una din feţe litera ,,M’’ şi numărul
,,50’’despărţite de un şanţ median.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
METOPROLOL VIM SPECTRUM 100 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate, cu margine, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă, margini
intacte, având gravat pe una din feţe litera ,,M’’ şi cifra ,,100’’despărţite de un şanţ median, cu diametru
de aproximativ 10 mm, de culoare albă.
Linie mediană are rol de divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii);
- manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac.
Se mai poate utiliza în tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventriculară).
4.2 Doze și mod de administrare
Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Dozele uzuale sunt următoarele:
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Doza maximă este de 200 mg/zi în două prize.
Angina pectoris: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2-3 ori pe zi. Dacă nu se
atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol pe zi sau
se administrează în asociere cu alte antianginoase.
După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50-100 mg tartrat
de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).
Tahiaritmii: doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3 ori pe zi. Dacă nu se atinge
efectul terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol sau
se administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului, doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3-4 prize.
Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.
Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi
(dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara),
doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală, pacienţi hemodializaţi sau pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii
vârstnici.
Insuficienţă hepatică
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, deoarece legarea de proteinele
plasmatice este în proporţie mică (5-10%).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei.
Copii şi adolescenţi
Experienţa privind administrarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate oral în timpul sau imediat după masă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului. La nevoie, comprimatele Metoprolol Vim Spectrum pot fi divizate.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipienţii enumerați la pct
6.1.,
- Astm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă,
- Bloc AV de grad II şi III,
- Bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)
- Sindrom de sinus bolnav,
- Şoc cardiogen,
- Tulburări circulatorii severe arteriale periferice,
- Insuficienţă cardiacă decompensată,
- În infarctul miocardic acut, dacă ritmul cardiac este mai mic de 45 bătăi/minut, intervalul PQ este
mai mare de 0,24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă
cardiacă severă,
- Bloc sinoatrial,
- Feocromocitom netratat,
- Acidoză metabolică,
- Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),
- La pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Şocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacienţii în tratament cu metoprolol, de aceea este necesară
prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratament pentru desensibilizare.
Foarte rar, tulburările de conducere atrio-ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate
apare un bloc A-V.
La pacienţii cu bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului, metoprololul trebuie
administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze reduse treptat, în decurs
de 10-14 zile.
Deşi beta-blocantele cardioselective influenţează mai puţin funcţia respiratorie decât beta-blocantele
neselective, se recomandă precauţie specială în cazul administrării metoprololului la pacienţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metoprolul este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti
beta2 –adrenergici (comprimate şi/sau aerosol nazal, suspensie) sau ajustarea dozei de agonişti beta2–
adrenergici administraţi anterior.
La pacienţii cu diabet zaharat, valorile glicemiei trebuie monitorizate mult mai frecvent şi dacă este
necesar, doza de insulină şi de antidiabetice orale trebuie ajustată.
Similar altor beta-blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei
(anxietate, tahicardie, transpiraţii etc.) la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai
mic decât în cazul beta-blocantelor neselective.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspund la tratament, dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta1 – selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Administrarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele uşoare şi asociate
cu alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu se administrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de
tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.
Metoprololul se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (inhibitorii ECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozide tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Metoprololul poate agrava simptomele tulburărilor circulatorii periferice.
La pacienţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagonişti ai receptorilor alfa –
adrenergici.
Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu
miastenia gravis şi psoriazis.
Datorită metabolizării mai lente, biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă, fiind necesară reducerea dozei.
Întreruperea bruscă a administrării metoprololului poate determina ischemie miocardică, cu
exacerbarea anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii
arteriale. Trebuie evitată întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor.
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic.
În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48
ore înaintea anesteziei.
Totuşi, la unii pacienţi, beta-blocantele pot fi folosite ca premedicaţie; beta-blocantele pot preveni
stimularea simpatică excesivă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.
Dacă beta-blocantele se administrează în acest scop, deprimare miocardică poate fi prevenită folosind
un anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.
Sportivi
Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Metoprolol Vim Spectrum conține lactoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Metoprololul este metabolizat în principal, dar nu exclusiv, de către izoenzima (CYP) 2D6 a
citocromului P450 (vezi pct. 5.2). Substanţele cu efect inhibitor asupra CYP 2D6, de exemplu inhibitorii
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) cum sunt paroxetina, fluoxetina şi sertralina, difenhidramina,
hidroxiclorochina, celecoxibul, terbinafina, neurolepticele (de exemplu clorpromazina, triflupromazina,
clorprotixena) şi, posibil, propafenona pot creşte concentraţia plasmatică de metoprolol. A fost raportat,
de asemenea, pentru amiodaronă şi chinidină (antiaritmice) un efect inhibitor asupra CYP 2D6.
Asocieri contraindicate
Flocatafenină
Floctafenina poate determina şoc cardio-vascular sau hipotensiune arterială. În cazul administrării
concomitente de betablocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.
Sultopridă
Administrarea concomitentă cu sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventriculare, în mod
special torsada vârfurilor.
Diltiazem, verapamil i.v.
Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi
verapamilul) –prezintă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate
Amiodaronă
Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Blocante ale canalelor de calciu
Administrarea orală concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardiace,
prin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară monitorizare ECG,
îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Anestezicele generale inhalatorii halogenate
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare compensatorii
ale blocantelor beta-adrenergice. Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie oprit dintr-o
dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament (vezi pct.4.4)
Antiaritmice clasa IA
În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări
ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
Clonidină
Hipertensiunea de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potențată de beta-blocante. În
cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicația beta-blocantă trebuie
oprită cu câteva zile înainte de clonidină.
Cimetidină
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice,
cu creşterea acţiunii şi efectelor adverse: de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajustează în timpul
tratamentului cu cimetidină.
Ergotamină
Ca toate beta-blocantele , metoprololul poate determina tulburări ale circulației periferice, așa încât se
impune prudență la administrarea concomitentă de ergotamină.
Glicozide tonicardiace
Asocierea cu glicozide tonicardiace determină: bradicardie şi tulburări de conducere atrio-ventriculară.
Lidocaină
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a efectelor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,
efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele
Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţe de cel puţin 2 ore faţă de administrarea
metoprololului.
Inhibitori ai MAO
Inhibitori ai MAO trebuie utilizați cu precauție, întrucât administrarea concomitentă de beta blocante
poate duce la bradicardie și o creștere a efectului hipotensiv.În timpul administrării dozei inițiale, se
recomandă monitorizarea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace.
Blocanți ai ganglionilor simpatici sau alte beta-blocante
Pacienții cărora li se administrează concomitent blocanți ai ganglionilor simpatici sau alte beta-blocante
(inclusiv sub formă de picături oftalmice) trebuie să fie monitorizați în continuare.
Asocieri de care trebuie ţinut cont
Antiinflamatoarele nesteroidiene
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune arterială
şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă
sau necontrolată prin tratament.
Antidepresive imipraminice
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune ortostatică severă.
Insulina și antidiabetice orale
Efectul hipoglicemic al insulinei și al medicamentelor antidiabetice orale poate fi intensificat de către
beta-blocante, în special beta-blocante neselective. În acest caz, doza de antidiabetice orale trebuie
ajustată.
Adrenalină, noradrenalină
Există mai multe rapoarte privind pacienți tratați cu beta-blocante neselective (incluzând pindolol și
propranolol) care au dezvoltat hipertensiune arterială pronunțată și bradicardie după administrarea de
adrenalină. Aceste observații clinice au fost confirmate de studii pe voluntari sănătoși. S-a sugerat de
asemenea, că adrenalina din anestezicele locale pot determina aceste reacții când se administrează
intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în cazul beta-blocantelor cardioselectivă.
Glucocorticoizi şi tetracosactid
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei
hidrosaline pe care o determină.
Fenobarbital şi rifampicină
Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică,
reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcină
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt.
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a
contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto-placentară,
reduce perfuzia placentară, putând determina moarte intra-uterină sau naşteri premature. Determină
risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou-născut. Nu s-au raportat anomalii fetale.
De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie)
a nou-născutului în primele zile de viaţă (48-72 ore).
Alăptare
Metoprololul se excretă în laptele matern. În cazul mamelor tratate cu doze terapeutice, cantitatea de
metoprolol ce ajunge în laptele matern nu produce efecte beta-blocante semnificative. Totuși, copilul
ar trebui monitorizat privind semnele specifice beta-blocantelor.
Alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Metoprolol poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea de apariţie a ameţelilor şi fatigabilităţii.
4.8 Reacții adverse
Reacţii adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1>
(<1>
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse tind să devină tranzitorii sau dispar o dată cu întreruperea tratamentului.
Cele mai frecvente sunt: oboseală, tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale),
perturbări ale somnului (insomnie, coşmaruri).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: creşterea în greutate.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: perturbări ale somnului (insomnie, somnolenţă, coşmaruri), depresie, reducerea
capacităţii de concentrare;
Rare: nervozitate, anxietate;
Foarte rare: tulburări de personalitate (pierderea memoriei, amnezie pe termen scurt), halucinaţii,
confuzie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: oboseală
Frecvente: ameţeli, cefalee;
Mai puţin frecvente: parestezii, crampe muscular;
Foarte rare: modificări ale gustului;
Tulburări oculare
Rare: conjunctivite, xeroftalmie, ochi iritaţi, tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tinitus.
Tulburări cardiace
Frecvente: bradicardie, palpitaţii
Mai puţin frecvente: agravarea tranzitorie a insuficienţei cardiace, șoc cardiogen la pacienții cu infarct
miocardic acut, bloc atrio-ventricular de grad înalt, dureri precordiale;
Rare: tulburări de conducere atrio-ventriculară, aritmii cardiace
Tulburări vasculare
Frecvente: scăderea accentuată a tensiunii arteriale şi hipotensiune ortostatică, foarte rar sincopă,
mâini şi picioare reci
Foarte rare: gangrenă la pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice şi agravarea claudicaţiei
intermitente.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee de efort;
Mai puţin frecvente: bronhospasm (chiar în absenţa unor boli pulmonare obstructive);
Rare: rinită.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă trecătoare, constipaţie, diaree, dureri abdominale;
Mai puțin frecvente: vărsături;
Rare: xerostomie.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea valorii transaminazelor serice.
Foarte rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: reacţii alergice ale pielii (eritem cutanat, prurit, urticarie, leziuni cutanate
distrofice, exantem psoriazic), diaforeză;
Rare: alopecie
Foarte rare: reacţii de fotosensibilitate, agravarea psoriazisului,
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: artralgie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: perturbări ale libidoului şi potenţei.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptome supradozajului
Supradozajul cu metoprolol poate determina hipotensiune arterială marcată, bradicardie sinusală, bloc
atrio-ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei
(chiar comă), greaţă, vărsături, cianoză, hipoglicemie.
Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic, antihipertensive,
chinidină sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului
Se administrează cărbune activat şi se fac spalături gastrice dacă este necesar. Dacă apare hipotensiune
arterială sau bradicardie severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administrează
intravenos un agonist beta1-adrenergic sau sulfat de atropină (0,5-2 mg) iv. Dacă nu se obţine efectul
terapeutic dorit, se mai pot administra: dopamină, dobutamină.
Pacientului i se poate administra şi glucagon (1-10 mg) iv, care se poate repeta la nevoie pentru a
contracara reacţiile adverse severe ale beta-blocantelor.
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evita bronhospasmul, pacientului i se
poate administra intravenos un agonist beta2-adrenergic (terbutalină). Dozele necesare pentru tratarea
supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul nu poate fi eliminat prin
hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC : C07AB02.
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta1-adrenergici, care acţionează prin blocarea
receptorilor beta1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru
blocarea receptorilor beta2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist.
Metoprololul reduce sau blochează efectul stimulant al catecolaminelor (în special în cazul stresului
fizic sau mental) la nivelul inimii. Metoprololul reduce tahicardia, debitul cardiac, contractilitatea
miocardiacă şi scade tensiunea arterială.
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezistenţei vasculare totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe
termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce concentraţia reninei plasmatice.
La pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce, de asemenea
hipertrofia ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determină un efect pozitiv în
tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie,
care sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta-blocantele non-selective.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Metoprolol este absorbit rapid şi aproape complet din tractul gastro-intestinal. Farmacocinetica
metoprololului în domeniul terapeutic este lineară. După o doză orală concentrația plasmatică maximă
este atinsă după 1,5 – 2 ore de la administrare. Din cauza metabolizării extensive a metoprololului la
primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze orale este de aproximativ 50% și crește cu consumul
concomitent de alimente.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 5 – 10 %.
Volumul de distribuție este de 5,6 l/kg.
Metabolizare
Metoprolol este metabolizat intens la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului
hepatic CYP2D6. Cei mai importanți metaboliți cunoscuți nu au prezentat un efect beta blocant
semnificativ clinic.
Eliminare
Metoprololul este eliminat aproape în totalitate pe cale renală, în principal sub formă de metaboliți
(95%), 5% este excretată sub formă nemetabolizată.
Timpul de înjumătățire a metoprololului este în medie de 3,5 ore (1 – 9 ore). Clearance-ul total este de
aproximativ 1 l/minut.
Vârstnici
Parametrii farmacocinetici ai metoprololului la vârstnici nu diferă semnificativ de cei corespunzători
populației mai tinere.
Insuficiență renală
Biodisponibilitatea sistemică și eliminarea metoprololului este normală în cazul pacienților cu
insuficiență renală. Cu toate acestea, eliminarea metaboliților este mai lentă decât în mod obișnuit. În
cazul pacienților cu o rată de filtrare glomerulară mai mică de 5 ml/min., a fost observată o acumulare
semnificativă a metaboliților. Acumularea de metaboliți nu potențează acțiunea beta blocantă a
metoprololului.
Insuficiență hepatică
Scăderea funcției hepatice are efect minim asupra farmacocineticii metoprololului. Cu toate acestea
pacienții cu ciroză hepatică și cu șunt portocav pot prezenta o creștere a biodisponibilității
metoprololului și o scădere a clearance-ului total. În cazul pacienților cu șunt portocav, clearance-ul
total este de aproximativ 0,3 l/min., iar valorile ASC sunt de aproximativ 6 ori mai mari decât la indivizi
sănătoși.
5.3 Date preclinice de siguranță
Rezultatele studiilor de toxicitate cronică efectuate cu metoprolol în doze terapeutice pe diferite specii
de animale au fost negative. Studiile efectuate la şoareci şi şobolani nu au evidenţiat vreun efect
carcinogen.
Testele de mutagenitate şi studii referitoare la teratogenitate au furnizat rezultate negative.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. VIM SPECTRUM S.R.L.
547367 Corunca nr. 409. judeţul Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
METOPROLOL VIM SPECTRUM 50 mg comprimate
9775/2017/01
METOPROLOL VIM SPECTRUM 100 mg comprimate
12924/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Ianuarie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .