Prospect Metoprolol Terapia 100 mg comprimate
Producator: Terapia S.A.
Clasa ATC: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8317/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol Terapia 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, plate, de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială.
Profilaxia crizelor de angină de efort.
Tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii).
Tratamentul unor tulburări de ritm: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie
joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară).
Manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
Hipertensiune arterială
Doza este de 100 – 200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 1-2 prize.
Metoprolol Terapia se administrează singur sau asociat. Doza va fi adaptată în funcţie de răspunsul tensiunii
arteriale, ea poate fi scăzută la 50 mg tartrat de metoprolol pe zi sau crescută.
Profilaxia crizelor de angină de efort
Tratamentul se începe cu 50 – 100 mg tartrat de metoprolol pe zi în 1-2 prize. În funcţie de răspunsul clinic
doza poate fi, eventual, crescută săptămânal.
Tratamentul de lungă durată al infarctului miocardic
Doza recomandată este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2-3 prize.
Tratamentul unor tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială,
tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară)
Se administrează ȋn general 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2-3 prize. Uneori, în funcţie de situaţia
clinică, poate fi suficientă o doză de 50 mg tartrat de metoprolol pe zi.
Eretismul cardiac
Doza este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la alte medicamente beta-blocante.
Astm bronşic sever şi bronhopneumopatie cronică obstructivă severă.
Insuficienţă cardiacă decompensată.
Şoc cardiogen.
Bloc atrioventricular de grad II şi III.
Angină Prinzmetal (în formă pură și ca monoterapie).
Sindrom de sinus bolnav (inclusiv bloc sinoatrial).
Bradicardie (sub 50 bătăi/minut).
Fenomen Raynaud şi tulburări circulatorii arteriale periferice severe.
Feocromocitom netratat.
Hipotensiune arterială.
Antecedente de reacții anafilactice.
Asociere cu floctafenină, sultopridă (vezi pct. 4.5).
Ȋn general, acest medicament nu este recomandat în timpul alăptării.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu se întrerupe brusc tratamentul la pacienţii cu angină pectorală: oprirea bruscă poate provoca tulburări
grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subită.
Acest medicament nu este recomandat în general în combinație cu bepridil, diltiazem și verapamil (vezi pct
4.5).
Întreruperea tratamentului
Tratamentul nu trebuie oprit brusc, în special la pacienții cu boală cardiacă ischemică. Doza trebuie redusă
treptat, adică în mod ideal timp de una sau două săptămâni, începând în același timp, dacă este necesar,
terapia de substituție pentru a preveni agravarea anginei.
Astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă
Beta-blocantele nu pot fi administrate în cazurile cu forme ușoare prin alegerea unui beta-1 selectiv pentru
dozare inițială redusă. Se recomandă să se efectueze teste functionale pulmonare înainte de inițierea
tratamentului. În situaţie de criză ȋn timpul tratamentului pot fi utilizate bronhodilatatoare beta-agoniste.
Insuficienţă cardiacă
În insuficienţa cardiacă care răspunde la tratament, dacă este dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
Bradicardie
Dacă frecvența cardiacă scade sub 50-55 bătăi pe minut în repaus, iar pacientul are simptome de bradicardie,
doza trebuie redusă.
Bloc atrio-ventricular de grad I
Având în vedere efectul lor dromotrop negativ, beta-blocantele trebuie administrate cu precauție la pacienții
cu bloc atrioventricular de gradul I.
Angină Prinzmetal
La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta1- selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adren ergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Administrarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele uşoare şi asociate cu
alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
Tulburări arteriale periferice
La pacienții cu tulburări periferice arteriale (boala sau sindromul Raynaud, arterite sau arteriopatie cronică
obliterantă a membrelor inferioare), beta-blocantele pot determina agravarea acestor afecţiuni. În astfel de
situații, trebuie administrat cu precauție un beta-blocant cardioselectiv agonist parțial.
Feocromocitom
Utilizarea beta-blocantelor în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare unui feocromocitom tratat
necesită o monitorizare atentă a tensiunii arteriale.
Vârstnici
La vârstnici este imperativă respectarea contraindicaţiilor. Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici și este
necesară o monitorizare atentă.
Insuficienţă hepatică
Ciroză: biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescută prin scăderea clearance-ul. În practică, se
monitorizează frecvenţa cardiacă, pentru a reduce doza dacă apare bradicardie excesivă (<50-55 de bătăi/min
în repaus).
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, încă de la începutul administrării metoprololului trebuie supravegheată atent
glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care
semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc.).
Psoriazis
Agravarea psoriazisului a fost raportată cu beta-blocante, tratamentul trebuie evaluat.
Reacţii alergice
La pacienții susceptibili pentru reacții anafilactice severe, indiferent de etiologie în special la administrarea
medicamentelor cu floctafenină (vezi pct 4.5) sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, tratamentul cu
beta-blocante poate determina agravarea reacțiilor alergice și rezistenta la tratamentul cu epinefrină în doze
uzuale.
Anestezie generală
Beta-blocantele determină atenuarea tahicardiei reflexe și cresc riscul de hipotensiune arterială. Continuarea
tratamentului cu beta-blocante scade riscul de aritmie, ischemie miocardică și de pusee hipertensive. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În condiţiile în
care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48 ore înaintea anesteziei
pentru a permite reapariția sensibilității la catecolamine.
Ȋn unele cazuri, tratamentul cu beta-blocante nu poate fi întrerupt:
• La pacienții cu insuficiență coronariană se recomandă continuarea tratamentului până la intervenția
chirurgicală, având în vedere riscul întreruperii bruşte a beta blocantelor.
• În caz de urgență sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie protejat de
predominanța vagală prin administrarea în prealabil a unei cantităţi suficiente de atropină în funcţie de
necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic posibil, iar pierderile
sanguine trebuie compensate.
• Trebuie luat în considerare riscul anafilactic.
Trebuie evitată ȋnceperea administrării de metoprolol ȋn perioada perioperatorie la pacientii supusi unei
interventii chirurgicale necardiace. Ȋn studiile clinice a fost observat un risc crescut de bradicardie,
hipotensiune arterială și de accident vascular cerebral, inclusiv implicarea de prognostic vital la pacienții cu
factori de risc cardiovasculari.
Tireotoxicoză
În caz de tireotoxicoză blocantele beta-adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare.
Atenţionare pentru sportivi:
Medicamentul conţine metoprolol care poate pozitiva testele antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Multe medicamente pot determina bradicardie. Acest lucru este valabil mai ales la medicamente antiaritmice
clasa 1a, beta-blocante, anumite antiaritmice clasa III, anumiţi antagoniști de calciu, digitalice, inhibitori de
colinesterază, mefloquină, pilocarpină.
Asocieri contraindicate
Floctafenină
Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării concomitente de
beta-blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.
Sultopridă
Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în special
torsada vârfurilor.
Asocieri nerecomandate
Bepridil
Tulburări de automatism (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări de conducere sinoatriale și
atrioventriculare, risc crescut de aritmii ventriculare (torsada vârfurilor) și insuficiență cardiacă. Asocierea se
face sub supraveghere medicală şi este necesară monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul
tratamentului.
Diltiazem şi verapamil
Tulburări de automatism (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări de conducere sinoatriale și
atrioventriculare și risc crescut de insuficiență cardiacă.
Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la
începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Amiodaronă
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii, automatismului
şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Supraveghere medicală şi monitorizare
ECG.
Anestezice generale inhalatorii halogenate
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibarea beta-adrenergică poate fi blocată ȋn timpul
intervenţiei chirurgicale de către beta-stimulatoare). Ca regulă generală tratamentul cu blocante beta-
adrenergice nu trebuie întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
Medicamente care determină torsada vârfurilor (cu excepția sultopridei) antiaritmice clasa IA (chinidină,
hidrochinidină, disopiramidă) și clasa III (amiodaronă, dofetilid, ibutilidă, sotalol), unele neuroleptice
fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină), benzamide (amisulpridă,
sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă) și alte medicamente
(bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, lumefantrină, metadonă,
moxifloxacină, pentamidină, spiramicina i.v., vincamină i.v.).
Risc crescut de aritmii ventriculare, inclusiv torsada vârfurilor. Monitorizare clinică și ECG.
Propafenonă
Tulburări de contractilitate, automatism și de conducere (suprimarea mecanismelor simpatice
compensatorii). Monitorizare clinică și ECG.
Baclofen
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului cu risc crescut de hipotensiune arterială ȋn special
ortostatică. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Insulină, sulfoniluree
Toate beta-blocantele pot masca anumite simptome ale hipoglicemiei: palpitații și tahicardie. Prevenirea
pacientului și consolidarea, mai ales la începutul tratamentului, a auto-monitorizării sanguine.
Antihipertensive centrale (clonidină, apraclonidină, metildopa, guanfacină, moxomidină, rilmenidină)
Creștere semnificativă a tensiunii arteriale în caz de întreruperea bruscă a antihipertensivelor centrale. Se
recomandă evitarea întreruperii bruşte a antihipertensivelor centrale. Monitorizare clinică.
Antiacide și cărbune
Antiacidele, compuşii de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului, de
aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea metoprololului.
Lidocaină (i.v.)
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor ei
adverse neurologice şi cardiace (scăderea clearance-ului hepatic al lidocainei). Se impune adaptarea dozei de
lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor
plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia. Adaptarea dozei de lidocaină dacă
este necesar.
Paroxetină
Risc de creştere a efectelor secundare ale metoprololului, inclusiv bradicardie excesivă prin inhibarea
metabolizării de către paroxetină. Monitorizare clinică, dacă este necesar, ajustarea dozei de metoprolol pe
durata tratamentului cu paroxetină și după întreruperea acestuia.
Asocieri de care trebuie ţinut cont
AINS
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor
vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Dihidropiridine
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune arterială şi
eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau
necontrolată prin tratament (adăugarea de efecte inotrop negative). Beta-blocantul poate reduce, de
asemenea, reacția reflexă simpatică stabilită în caz de repercursiune hemodinamică excesivă.
Antidepresive imipraminice şi neuroleptice
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină hipotensiune
arterială şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.
Mefloquină
Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive bradicardice).
Dipiridamol (i.v.)
Creşterea efectului antihipertensiv.
Alfa-blocante utilizate ȋn urologie (alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin)
Creșterea efectului hipotensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.
Alfa blocante antihipertensive
Creșterea efectului hipotensiv.
Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.
Fenobarbital (și prin extrapolare, primidonă)
Reduce concentrațiile plasmatice și eficacitatea beta-blocantului cu efecte clinice reduse (creșterea
metabolismului hepatic).
Amifostină
Creșterea efectului antihipertensiv.
Rifampicină
Scădere a concentrațiilor plasmatice și a eficacităţii beta-blocantului (creșterea metabolismul hepatic).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au arătat nici o dovadă de efecte teratogene. În absența efectelor teratogene la animale,
nu este de așteptat un efect malformativ la om. Într-adevăr, până în prezent, substanțele responsabile de
malformații la om s-au dovedit a fi teratogene la animale în timpul studiilor efectuate la două specii.
Din punct de vedere clinic, nu au fost raportate efecte teratogene până în prezent și rezultatele studiilor
prospective controlate cu unele beta-blocante nu au raportat malformații congenitale. La nou-născuții ai căror
mame au avut tratament cu beta blocante, acțiunea beta-blocantului persistă timp de mai multe zile după
naştere şi poate duce la bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie; dar cel mai adesea acest lucru este
fără consecințe clinice.
Cu toate acestea, poate să apară, prin reducerea reacțiilor cardiovasculare compensatorii, insuficienţa
cardiacă ce necesită spitalizare în terapie intensivă (vezi pct 4.9).
Prin urmare, acest medicament, în condiții normale de utilizare, poate fi prescris in timpul sarcinii, dacă este
necesar. În caz de tratament până la naștere, se recomandă monitorizarea atentă a nou-născutului (a ritmului
cardiac și glicemia în primele 3-5 zile de viată).
Alăptare
Metoprololul se excretă în laptele matern (vezi pct. 5.2). Apariţia hipoglicemiei şi bradicardiei a fost descrisă
pentru unele beta-blocante care se leagă puţin de proteine plasmatice. Prin urmare, alăptarea nu este
recomandată dacă tratamentul este necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor sau fatigabilităţii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
foarte rare (<1>
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
S-a observat în cazuri rare apariția anticorpilor antinucleari cu manifestări clinice de însoțire de sindrom
lupoid care este reversibil la întreruperea tratamentului.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hipoglicemie (vezi pct. 4.4), creştere în greutate
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, cefalee
Rare: parestezii
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie, somnolenţă, insomnie, coşmaruri
Rare: nervozitate, anxietate
Foarte rare: confuzie, halucinaţii
Tulburări oculare
Rare: tulburări de vedere, xeroftalmie şi iritaţii oculare, conjunctivite
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Frecvente: bradicardie, severă dacă este cazul, hipotensiune arterială ortostatică, palpitaţii
Mai puţin frecvente: insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială, dureri precordiale
Rare: tulburări de conducere atrio-ventriculară cu intensificarea blocului atrio-ventricular existent (vezi pct.
4.3 şi 4.4), aritmii cardiace
Tulburări vasculare
Frecvente: extremități reci
Rare: sindromul Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente existente
Foarte rare: gangrenă la pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice, accidente vasculare cerebrale
(vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee de efort
Mai puţin frecvente: bronhospasm (vezi pct. 4.4)
Rare: rinite
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, dureri abdominale, diaree, constipaţie
Rare: xerostomie
Foarte rare: disgeuzie, fibroză retroperitoneală
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea valorii transaminazelor serice
Foarte rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: reacții cutanate, inclusiv erupții maculopapulare și veziculare, urticarie, prurit, eczeme,
psoriazis, lichenoid, transpirație
Rare: alopecie
Foarte rare: exacerbarea psoriazisului, reacții de fotosensibilitate (vezi pct 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: crampe musculare
Foarte rare: artralgie
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Rare: impotenţă
Foarte rare: boala Peyronie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: astenie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Simptomele supradozajului pot include bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă acută şi,
bronhospasm.
Tratament
Supraveghere atentă, tratamentul într-o secție de terapie intensivă, utilizarea de spălături gastrice, cărbune
activat și un laxativ pentru a preveni absorbția medicamentului încă prezent în tractul gastrointestinal,
utilizarea de plasmă sau substituenţi plasmatici pentru a trata hipotensiunea arterială și șocul.
Dacă bradicardia este excesivă se vor utiliza 1-2 mg atropină intravenos și/sau un stimulator cardiac.
Dacă este necesar, este posibil să se utilizeze o injecție în bolus de 10 mg de glucagon intravenos. Această
injecție cu glucagon poate fi repetată sau urmată de perfuzie intravenoasă de glucagon 1-10 mg/oră în funcție
de răspuns, dacă este necesar. Dacă nu există nici un răspuns la glucagon sau glucagonul nu este disponibil,
poate fi administrat un stimulent al receptorilor beta-adrenergici, cum este dobutamină 2,5 la 10
micrograme/kg/min perfuzie intravenoasă. Dobutamina, datorită efectelor inotrop pozitive poate fi, de
asemenea, utilizată pentru a trata hipotensiunea arterială și insuficiența cardiacă acută.
Este posibil ca dozele de mai sus să fie insuficiente pentru a inversa efectele cardiace determinate de blocada
beta-adrenergică a receptorilor în caz de supradozaj masiv. Doza de dobutamină poate fi crescută, dacă este
necesar pentru a atinge răspunsul așteptat ȋn funcţie de starea clinică a pacientului. Administrarea de ioni de
calciu poate fi, de asemenea, luată în considerare. Bronhospasmul este, de obicei, reversibil la
bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.
Metoprolol este caracterizat prin trei proprietăți farmacologice:
• activitate beta-blocantă cardioselectivă beta-1
• un efect antiaritmic
• nu prezintă efect agonist parțial (sau activitate simpatomimetică intrinsecă).
Metoprolol reduce riscul de recurență de infarct miocardic și de mortalitate, în special de moarte subită.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Administrat pe cale orală, metoprololul se absoarbe rapid. Biodisponibilitatea este între 40 şi 50% și crește la
ingestia de alimente. Metabolismul la primul pasaj este moderat. Concentrația plasmatică maximă este atinsă
după aproximativ 1 până la 2 ore.
Distribuţie
Volumul de distribuție este de 5,5 l/kg. Metoprololul traversează bariera hemato-encefalică. Legarea de
proteinele plasmatice este mică (10%).
Metabolizare
Aproximativ 10% din metoprolol este transformat în ficat într-un metabolit alfa-hidroxi-metoprolol. Acesta
este de 10 ori mai puțin activ decât molecula de bază.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică al metoprololului este între 2,5 și 5 ore. Metoprololul este eliminat
aproape ȋn totalitate pe cale renală, în principal sub formă de metaboliți (95%).
Grupe speciale de pacienţi
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficiență hepatică
Poate fi necesară reducerea dozei (vezi pct 4.4).
Vârstnici
Modificări mici cinetice nu necesită ajustarea dozei.
Sarcina
Metoprolol traversează placenta. Raport concentrația medie de metoprolol ȋn sângele matern/cordon
ombilical este 1.
Alăptarea
Metoprolol se excretă în laptele uman; raportul concentrația medie ȋn lapte/sângele matern este 3,7.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Acid stearic
Amidon pregelatinizat
Ulei vegetal hidrogenat
Talc
Amidonglicolat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8317/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .