Prospect Metoclopramid hameln 5 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: hameln pharma gmbh
Clasa ATC: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor funcţionale gastrointestinale;
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14269/2022/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoclopramid hameln 5 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie conţine clorhidrat de metoclopramidă 5,00 mg sub formă de clorhidrat de
metoclopramidă monohidrat.
Fiecare fiolă a 2 ml soluţie conţine clorhidrat de metoclopramidă 10 mg sub formă de clorhidrat de
metoclopramidă monohidrat.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de soluţie conţine sodiu până la 3,19 mg – vezi pct. 4.4.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă (injecţie).
Acest medicament este o soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile.
pH 3,0 – 5,0
Osmolalitate 270 – 310 mOsmol/kg
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi:
Metoclopramid hameln este indicat la adulţi pentru:
Prevenirea greţei şi vărsăturilor postoperatorii (PONV).
Tratamentul simptomatic al greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de
migrena acută.
Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV).
Copii şi adolescenţi:
Metoclopramid hameln este indicat la copii şi adolescenţi (1-18 ani) pentru:
Prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de întârzierea chimioterapiei (CINV), ca antiemetic de
linia a doua.
Tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate (PONV), ca antiemetic de linia a
doua.
Pentru alte indicații, utilizarea la copii și adolescenți nu este recomandată.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pacienţi adulţi (toate indicaţiile)
Pentru prevenirea PONV, se recomandă o doză unică de 10 mg. Pentru tratamentul simptomatic al
greţei şi vărsăturilor, inclusiv al greţei şi vărsăturilor induse de migrena acută şi pentru prevenirea
greţei şi vărsăturilor induse de radioterapie (RINV): se recomandă o doză unică de 10 mg, repetată de
până la trei ori pe zi.
Doza zilnică maximă recomandată este de 30 mg sau 0,5 mg/kg greutate corporală.
Durata tratamentului injectabil trebuie să fie cât mai scurtă posibil, iar trecerea la tratamentul oral sau
rectal trebuie făcută cât mai curând posibil.
Durata maximă recomandată a tratamentului este de 5 zile.
Pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani (toate indicaţiile)
Doza recomandată este între 0,1 şi 0,15 mg/kg greutate corporală, repetată de până la trei ori pe zi,
administrată pe cale intravenoasă. Doza maximă în 24 de ore este de 0,5 mg/kg greutate corporală.
Tabel de dozare
Vârsta Greutate corporală Doză Frecvenţă
1-3 ani 10-14 kg 1 mg De până la trei ori pe zi
3-5 ani 15-19 kg 2 mg De până la trei ori pe zi
5-9 ani 20-29 kg 2,5 mg De până la trei ori pe zi
9-18 ani 30-60 kg 5 mg De până la trei ori pe zi
15-18 ani Peste 60 kg 10 mg De până la trei ori pe zi
Durata maximă a tratamentului este de 48 de ore pentru tratamentul greţei şi vărsăturilor postoperatorii
deja instalate (PONV).
Durata maximă a tratamentului este de 5 zile pentru prevenirea greţei şi vărsăturilor induse de
întârzierea chimioterapiei (CINV).
Mod de administrare
Soluţia poate fi administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară.
Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute).
Trebuie respectat un interval minim de 6 ore între două administrări, chiar şi în caz de vărsături sau
respingere a dozei (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie luată în considerare o scădere a dozei, pe baza funcţiei renale şi hepatice
şi pe baza fragilităţii generale.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei ≤ 15 ml/minut), doza
zilnică trebuie redusă cu 75%.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 15-60 ml/minut),
doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, doza trebuie redusă cu 50% (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Clorhidratul de metoclopramidă este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Hemoragie gastro-intestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie gastro-intestinală, pentru care
stimularea motilităţii gastro-intestinale constituie un risc.
Feocromocitom confirmat sau suspectat, datorită riscului de episoade de hipertensiune arterială
severă.
Antecedente de dischinezie tardivă indusă de neuroleptice sau metoclopramidă.
Epilepsie (frecvenţa şi intensitatea crizelor crescută).
Boala Parkinson
Asocierea cu levodopa sau agonişti dopaminergici (vezi pct. 4.5).
Antecedente cunoscute de methemoglobinemie cu clorhidrat de metoclopramidă sau deficit de
NADH citocrom b5.
Utilizarea la copiii cu vârsta sub 1 an, datorită riscului crescut de tulburări extrapiramidale (vezi
pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tulburări neurologice
Pot să apară tulburări extrapiramidale, în special la copii şi adulţi tineri şi/sau atunci când sunt utilizate
doze mari. Aceste reacţii apar, de obicei, la începutul tratamentului şi pot să apară chiar şi după o
administrare unică. În cazul apariţiei simptomelor extrapiramidale, administrarea de metoclopramidă
trebuie întreruptă imediat. Aceste reacţii sunt, în general, complet reversibile după întreruperea
tratamentului, dar pot necesita un tratament simptomatic (benzodiazepine la copii şi/sau medicamente
anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).
Intervalul de timp de cel puţin 6 ore specificat la pct. 4.2 trebuie respectat între administrările de
clorhidrat de metoclopramidă, chiar şi în caz de vărsături sau respingere a dozei, pentru a se evita
supradozajul.
Tratamentul pe termen lung cu metoclopramidă poate provoca dischinezie tardivă, potenţial
ireversibilă, în special la vârstnici. Tratamentul nu trebuie să depăşească 3 luni datorită riscului de
dischinezie tardivă (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar semne de dischinezie
tardivă.
Sindromul neuroleptic malign a fost raportat atât la asocierea metoclopramidei cu neuroleptice, cât şi
la administrarea metoclopramidei în monoterapie (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei sindromului
neuroleptic malign, administrarea de clorhidrat de metoclopramidă trebuie întreruptă imediat şi trebuie
iniţiat un tratament corespunzător.
Se solicită atenţie sporită în cazul pacienţilor cu afecţiuni neurologice pre-existente şi la pacienţii
trataţi cu alte medicamente cu acţiune centrală (vezi pct. 4.3).
Simptomele bolii Parkinson pot fi, de asemenea, exacerbate de către clorhidratul de metoclopramidă.
Methemoglobinemia
A fost raportată methemoglobinemia, care poate fi determinată de deficitul de NADH citocrom b5
reductază. În aceste cazuri, clorhidratul de metoclopramidă trebuie întrerupt imediat şi definitiv şi
trebuie iniţiate măsurile corespunzătoare (cum este tratamentul cu albastru de metil).
Tulburări cardiace
După administrarea de metoclopramidă prin injectare, în special pe cale intravenoasă, au fost raportate
reacţii cardiovasculare grave, inclusiv cazuri de colaps circulator, bradicardie severă, infarct miocardic
şi prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.8).
Se solicită atenţie deosebită la administrarea metoclopramidei, în special pe cale intravenoasă la
populaţia vârstnică, la pacienţii cu „sindromul sinusului bolnav” sau alte tulburări de conducere
cardiacă (inclusiv prelungirea intervalului QT), pacienţi cu dezechilibre electrolitice necorectate,
bradicardie şi la pacienţii care utilizează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de
exemplu antiaritmice clasă IA si III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice (vezi pct. 4.8)).
Dozele intravenoase se administrează lent ca bolus (în decurs de minim 3 minute), în vederea reducerii
riscului de reacţii adverse (de exemplu, hipotensiune arterială, akatizie).
Insuficienţă renală sau hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală sau cu insuficienţă hepatică severă, se recomandă o reducere a dozei
(vezi pct. 4.2).
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg ) per fiolă (2 ml), adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asociere contraindicată
Levodopa sau agoniştii dopaminergici şi clorhidratul de metoclopramidă prezintă un antagonism
reciproc (vezi pct. 4.3).
Asociere de evitat
Alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al clorhidratului de metoclopramidă.
Asociere de luat în considerare
Datorită efectului prokinetic al clorhidratului de metoclopramidă, absorbţia anumitor medicamente
poate fi modificată.
Anticolinergice şi derivaţi ai morfinei
Anticolinergicele şi derivaţii morfinei pot avea un antagonism reciproc cu clorhidratul de
metoclopramidă asupra motilităţii tractului digestiv.
Deprimante ale sistemului nervos central (derivaţi ai morfinei, anxiolitice, antihistaminice H1
sedative, antidepresive sedative, barbiturice, clonidină şi medicamente asociate)
Efectele sedative ale deprimantelor Sistemului Nervos Central şi clorhidratului de metoclopramidă
sunt potenţate.
Neuroleptice
Clorhidratul de metoclopramidă împreună cu alte neuroleptice pot avea un efect aditiv asupra apariţiei
tulburărilor extrapiramidale.
Medicamente serotoninergice
Utilizarea clorhidratului de metoclopramidă împreună cu medicamente serotoninergice, cum sunt
ISRS poate să crească riscul de apariţie a sindromului serotoninergic.
Digoxina
Clorhidratul de metoclopramidă poate să scadă biodisponibilitatea digoxinei. Este necesară
monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice.
Ciclosporina
Clorhidratul de metoclopramidă creşte biodisponibilitatea ciclosporinei (C cu 46% şi expunerea cu
max
22%). Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice de ciclosporină. Nu se cunosc
consecinţele clinice.
Mivacurium şi suxametoniu
Metoclopramida soluţie injectabilă poate să prelungească durata blocului neuro-muscular (prin
inhibarea colinesterazei plasmatice).
Inhibitori puternici ai CYP2D6
În cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP2D6, cum sunt fluoxetina şi
paroxetina, nivelurile de expunere ale clorhidratului de metoclopramidă sunt crescute. Deşi
semnificaţia clinică este incertă, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru reacţii adverse.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Un volum mare de informaţii provenite de la femeile gravide (mai mult de 1000 de expuneri) nu a
indicat toxicitate malformativă sau fetotoxicitate. Clorhidratul de metoclopramidă poate fi utilizat în
timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic. Datorită proprietăţilor farmacologice
(similar altor neuroleptice), în cazul administrării clorhidratului de metoclopramidă în ultimul
trimestru al sarcinii, sindromul extrapiramidal la nou-născut nu poate fi exclus. Clorhidratul de
metoclopramidă trebuie evitat în ultimul trimestru al sarcinii. Dacă se utilizează clorhidratul de
metoclopramidă, trebuie efectuată monitorizarea neonatală.
Alăptarea
Metoclopramida este excretată în laptele matern într-o cantitate scăzută. Reacţiile adverse la copilul
alăptat nu pot fi excluse. De aceea, clorhidratul de metoclopramidă nu este recomandată în timpul
alăptării. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării clorhidratului de metoclopramidă la
femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de metoclopramidă are o influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și
de a folosi utilaje.
Clorhidratul de metoclopramidă poate provoca somnolenţă, ameţeală, diskinezie şi distonie care pot
afecta vederea şi, de asemenea, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Frecvenţele sunt definite utilizând
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente
(≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţii adverse
organe
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă Methemoglobinemia, care poate fi determinată de
necunoscută deficitul de NADH citocrom b5 reductază, în
special la nou-născuţi (vezi pct. 4.4)
Sulfhemoglobinemia, în special la administrarea
concomitentă de doze mari de medicamente cu sulf
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin Hipersensibilitate
frecvente
Cu frecvenţă Reacţii anafilactice (incluzând şoc anafilactic), în
necunoscută special după administrarea intravenoasă
Tulburări endocrine*
Mai puţin Amenoree, Hiperprolactinemie
frecvente
Rare Galactoree
Cu frecvenţă Ginecomastie
necunoscută
Tulburări psihice
Frecvente Depresie
Mai puţin Halucinaţii
frecvente
Rare Stare confuzională
Cu frecvenţă Idei suicidare
necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Somnolenţă
Frecvente Tulburări extrapiramidale (în special la copii şi
adulţi tineri şi/sau atunci când doza recomandată
este depăşită, chiar şi după o administrare unică)
(vezi pct. 4.4), Parkinsonism, Acatizie
Mai puţin Distonie (inclusiv tulburări vizuale și crize
frecvente oculogire), dischinezie, reducerea nivelului de
conştienţă
Rare Convulsii, în special la pacienţii epileptici
Cu frecvenţă Dischinezie tardivă care poate fi persistentă, în
necunoscută timpul tratamentului sau după tratament prelungit,
în special la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4),
Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)
Tulburări cardiace
Mai puţin Bradicardie, în special cu formularea intravenoasă
frecvente
Cu frecvenţă Stop cardiac, care apare la scurt timp după
necunoscută administrarea injectabilă şi care poate fi consecinţa
bradicardiei (vezi pct. 4.4); Bloc atrio-ventricular,
Bloc sinusal, în special după administrarea
intravenoasă; Prelungirea intervalului QT pe
electrocardiogramă; Torsada vârfurilor
Tulburări vasculare
Frecvente Hipotensiune arterială, în special cu formularea
intravenoasă
Cu frecvenţă Şoc, sincopă după administrarea injectabilă.
necunoscută Hipertensiune arterială acută la pacienţii cu
feocromocitom (vezi pct. 4.3)
Creştere tranzitorie a tensiunii arteriale
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Diaree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Astenie
* Tulburări endocrine apărute în timpul tratamentului pe termen lung în legătură cu hiperprolactinemia
(amenoree, galactoree, ginecomastie).
Următoarele reacţii, uneori asociate, apar mai frecvent atunci când se utilizează doze mari:
- Simptome extrapiramidale: distonie acută şi dischinezie, sindrom parkinsonian, acatizie, chiar şi
după o administrare unică a medicamentului, în special la copii şi adulţi tineri (vezi pct. 4.4).
- Somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie, halucinaţii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Pot să apară tulburări extrapiramidale, somnolenţă, reducerea nivelului de conştienţă, confuzie,
halucinaţii şi stop cardio-respirator.
Tratament
În caz de simptome extrapiramidale asociate sau nu supradozajului, tratamentul este doar simptomatic
(benzodiazepine la copii şi/sau medicamente anti-parkinsoniene anticolinergice la adulţi).
În funcţie de starea clinică, trebuie efectuate un tratament simptomatic şi o monitorizare continuă a
funcţiilor cardio-vasculare şi respiratorii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor funcţionale gastrointestinale;
Propulsive, codul ATC: A03FA01.
Clorhidratul de metoclopramidă este un derivat de benzamidă. Printre diferitele sale proprietăți este
utilizat pentru proprietăţile sale antiemetice. Efectul antiemetic este rezultatul a două mecanisme care
acționează la nivel central:
- antagonismul receptorilor dopaminergici D2 în zona declanșatoare a chemoreceptorului și în centrul
de vărsături din medulla implicate în vărsături induse de apomorfină;
- antagonismul receptorilor serotoninergici 5HT3 și agonismul receptorilor 5HT4 implicați în vărsături
induse de chimioterapie.
În plus față de acțiunea principală, printr-un mecanism de acțiune periferic, metoclopramida are un
efect stimulator asupra motilității digestive. Există un efect anti-dopaminergic și o întărire a acțiunii
acetilcolinei, care are ca rezultat o golire gastrică accelerată și o creștere a presiunii sfincterului
esofagian inferior. Clorhidratul de metoclopramidă nu are nicio influență asupra secreției gastrice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intramusculară, biodisponibilitatea relativă în comparație cu administrarea
intravenoasă este de 60 până la 100%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 0,5
până la 2 ore.
Volumul de distribuție este de 2-3 l/kg; 13-22% este legat de proteinele plasmatice.
Metoclopramida este excretată în principal în urină, atât sub formă nemodificată, cât și sub formă de
conjugaţi sulfat sau glucuronid. Principalul metabolit este sulf conjugat N-4.
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 5 până la 6 ore, indiferent de calea de
administrare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă, clearance-ul metoclopramidei este redus cu până la 70%, în
timp ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut (aproximativ 10 ore pentru un
clearance al creatininei de 10-50 ml/minut şi 15 ore pentru un clearance al creatininei <10 ml/minut).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică, a fost observată acumularea metoclopramidei, asociată cu o reducere
de 50% a clearance-ului plasmatic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Testele efectuate pe subiecţi animale nu au evidenţiat niciun risc pentru siguranţă la om. Aceasta se
bazează pe datele din studiile farmacologice cu privire la siguranță și la datele privind toxicitatea după
administrare repetată, genotoxicitate, carcinogenitate și toxicitate asupra funcției de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Acid clorhidric concentrat (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.
Păstrați fiola în cutie pentru a fi protejată de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole din sticlă neutră incoloră de tip I a câte 2 ml soluţie injectabilă ambalate ȋn cutii de carton ce
conţin câte 10 fiole ȋn fiecare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerințe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
hameln pharma gmbh
Inselstraße 1, 31787, Hameln,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14269/2022/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Ianuarie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2022