Prospect Metformin Terapia 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator: Terapia SA
Clasa ATC: Medicamente utilizate în diabet; medicamente pentru scăderea glicemiei,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15477/2024/01-02-03-04 Anexa 2
NR. 15478/2024/01-02-03-04
NR. 15479/2024/01-02-03-04
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metformin Terapia 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
Metformin Terapia 750 mg comprimate cu eliberare prelungită
Metformin Terapia 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformin 500 mg echivalent cu
metformin 390 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformin 750 mg echivalent cu
metformin 585 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformin 1000 mg echivalent cu
metformin 780 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Metformin Terapia 500 mg comprimate cu eliberare prelungită sunt comprimate de culoare albă până la
aproape albă, în formă de capsulă, marcate cu „XR500” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă, cu lungimea
de 16,50 mm si lățimea de 8,20 mm.
Metformin Terapia 750 mg comprimate cu eliberare prelungită sunt comprimate de culoare albă până la
aproape albă, în formă de capsula, marcate cu „XR750” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă, cu lungimea
de 19,60 mm si lățimea de 9,30 mm.
Metformin Terapia 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită sunt comprimate de culoare albă până
la aproape albă, în formă de capsulă, marcate cu „XR1000” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă, cu
lungimea de 21,10 mm si lățimea de 10,10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulți, în special la pacienții supraponderali, atunci când doar
regimul alimentar și exercițiile fizice nu au ca rezultat un control glicemic adecvat. Comprimatele de
metformin cu eliberare prelungită pot fi utilizate ca monoterapie sau în combinație cu alte antidiabetice
orale sau cu insulină.
Pentru rezultatele studiului cu privire la efectele asupra controlului glicemic și a complicațiilor diabetice,
vezi pct. 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţia renală normală (RFG ≥ 90 ml/minut)
În monoterapie şi în asociere cu alte medicamente antidiabetice orale
Doza inițială obișnuită este un comprimat cu eliberare prelungită Metformin Terapia 500 mg o dată pe
zi, luată în timpul mesei de seară.
După 10 până la 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată este de 4 comprimate de
Metformin Terapia 500 mg zilnic la masa de seară.
Creșterea dozei trebuie făcută în trepte de 500 mg la fiecare 10-15 zile, până la maximum 2000 mg o
dată pe zi, în timpul mesei de seară. În cazul în care controlul glicemic nu este obținut cu 2000 mg o
dată pe zi, trebuie luate în considerare 1000 mg de două ori pe zi, ambele doze fiind administrate cu
alimente, la ora mesei de dimineață și de seară. În cazul în care controlul glicemic nu este obținut,
pacienții pot fi trecuți la comprimate standard de metformin, până la o doză maximă de 3000 mg pe zi.
La pacienţii deja trataţi cu metformin comprimate, doza inițială de Metformin Terapia comprimate cu
eliberare prelungită trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformin comprimate cu eliberare
imediată. La pacienții tratați cu metformin în doză peste 2000 mg pe zi, nu se recomandă trecerea la
Metformin Terapia comprimate cu eliberare prelungită.
Metformin Terapia 750 mg și 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute ca terapie de
întreținere pentru pacienții tratați în prezent cu comprimate de metformin (cu eliberare prelungită sau
imediată).
Doza de Metformin Terapia 750 mg sau 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită trebuie să fie
echivalentă cu doza zilnică de metformin comprimate (cu eliberare prelungită sau imediată), până la o
doză maximă de 1500 mg sau respectiv 2000 mg, administrată în timpul mesei de seară. După 10 până
la 15 zile, se recomandă să se verifice dacă doza de Metformin Terapia 750 mg sau 1000 mg este
adecvată pe baza valorilor glicemiei.
În cazul transferului de la un alt agent antidiabetic oral: Celălalt agent trebuie întrerupt și titrarea
trebuie să înceapă cu Metformin Terapia 500 mg comprimate cu eliberare prelungită, așa cum este
indicat mai sus, înainte de a trece la Metformin Terapia 750 mg sau Metformin Terapia 1000 mg.
Asocierea cu insulină
Metformin și insulina pot fi utilizate în terapia combinată pentru a obține un control mai bun al
glicemiei. Doza inițială obișnuită de metformin este de un comprimat de 500 mg cu eliberare prelungită
o dată pe zi, luată în timpul mesei de seară, în timp ce doza de insulină este ajustată pe baza valorilor
glicemiei. După titrare, trebuie luată în considerare trecerea la Metformin Terapia comprimate cu
eliberare prelungită de 1000 mg.
Pentru pacienții tratați deja cu metformin și insulină în terapie combinată, doza de Metformin Terapia
750 mg sau 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică deja
utilizată de metformin comprimate până la maximum 1500 mg sau respectiv 2000 mg, administrat la
masa de seară, în timp ce doza de insulină este ajustată pe baza valorilor glicemiei.
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu Metformin Terapia și cel puțin anual după
aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția
renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG ml/minut Doza zilnică maximă totală Considerații suplimentare
Poate fi avută în vedere reducerea dozei în
asociere cu diminuarea funcției renale.
60-89 2000 mg
45-59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea
tratamentului cu metformin trebuie
evaluați factorii care pot crește riscul de
30-44 1000 mg acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este de cel mult jumătate din
doza maximă.
<30 - Metformin este contraindicată.
Vârstnici
Datorită posibilității existenței unei funcții renale scăzute la persoanele în vârstă, doza de metformin
trebuie ajustată după evaluarea funcției renale. Este necesară evaluarea periodică a funcției renale (vezi
pct. 4.4.).
Copii şi adolescenți
În lipsa datelor disponibile, Metformin Terapia comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie utilizată
la copii.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate, împărțite sau zdrobite și trebuie luate întregi cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la metformin sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.
- Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoza lactică, cetoacidoză diabetică)
- Pre-comă diabetică
- Insuficiență renală severă (RFG < 30 ml/minut)
- Afecțiuni acute ce pot afecta funcția renală, cum sunt:
- deshidratare,
- infecții severe,
- șoc,
- Afecțiuni care pot determina hipoxie tisulară (în special acute sau agravarea celor cronice), cum
sunt:
- insuficiența cardiacă decompensată,
- insuficiența respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- șoc
- Insuficiență hepatică, intoxicație acută cu alcool etilic, alcoolism
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicație metabolică foarte rară dar gravă, survine cel mai adesea în caz de
deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformin
survine în cazul deteriorării acute a funcției renale şi crește riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metformin trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul
sănătății.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu
antihipertensivele, diureticele și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)) trebuie inițiată cu prudență la
pacienții tratați cu metformin. Alți factori de risc pentru acidoza lactică sunt consumul de alcool etilic
în exces, insuficiența hepatică, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar
prelungit și orice afecțiuni asociate cu hipoxie, precum și utilizarea concomitentă a medicamentelor care
pot cauza acidoză lactică (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza
lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și
hipotermie, urmate de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească administrarea
metformin și să solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator
indică o scădere a pH-ului sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l)
și o creștere a deficitului anionic și a raportului lactat/piruvat.
Funcția renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2. Metformin
este contraindicat la pacienții cu RFG<30 ml/minut și administrarea acestuia trebuie întreruptă temporar
în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală. Metformin
poate fi administrat pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea regulată a
funcției cardiace și renale.
Este contraindicată administrarea de metformin la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă
(vezi pct. 4.3).
Administrarea de substanțe de contrast iodate
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de substanța
de contrast, ceea ce determină acumularea de metformin și creșterea riscului de acidoză lactică.
Administrarea metformin trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia
și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost
reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenţie chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie
generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat nu mai devreme de 48 ore de la intervenția
chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă.
Alte precauții
Toți pacienții trebuie să continue regimul alimentar, cu o distribuție adecvată a carbohidraților pe
parcursul zilei. Pacienții supraponderali trebuie să respecte în continuare regimul hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
În monoterapie, metformin nu determină niciodată hipoglicemie, totuși este necesară precauție în
cazurile în care se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau
meglitinide).
Învelișurile comprimatului pot fi prezente în materiile fecale. Se recomandă ca pacienții să fie informați
că acest lucru este normal.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Utilizarea concomitentă nu este recomandată
Alcool etilic
Intoxicația cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus
alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanțe de contrast iodate
Administrarea metformin trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul
acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi
fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită prudență la utilizare
Unele medicamente pot produce reacții adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de
acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclo-oxigenază (COX) II, inhibitori
ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La
inițierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformin, este necesară
monitorizarea atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă (de exemplu glucocorticoizii (administrați
sistemic sau local), şi simpatomimetice). Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în
special la inițierea tratamentului. Dacă este cazul, se va ajusta doza de metformin în timpul tratamentului
cu medicamentul respectiv şi după întreruperea lui.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformin este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2. Administrarea concomitentă de
metformin cu:
− Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metformin.
− Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metformin.
− Inhibitori ai OCT2 (cum ar fi cimetidina, dolutegravir, ranolazina, trimetoprim, vandetanib,
isavuconazol) pot reduce eliminarea renală a metformin și astfel conduc la o creștere a
concentrației plasmatice de metformin.
− Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum ar fi crizotinib, olaparib) pot afecta eficacitatea și
eliminarea renală a metformin.
Prin urmare se recomandă precauție, atunci când aceste medicamente sunt administrate împreună cu
metformin, în special la pacienții cu insuficiență renală, deoarece concentrația plasmatică de metformin
poate crește. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de metformin, deoarece
inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea metformin.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestațional sau permanent) este asociat cu un risc crescut de
anomalii congenitale și mortalitate perinatală.
Date limitate referitoare la utilizarea metformin la femei însărcinate nu indică un risc crescut de anomalii
congenitale. Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare sau fetale, nașterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenționează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, se recomandă ca diabetul zaharat
să nu fie tratat cu metformin, ci cu insulină, pentru a menține nivelul glicemiei la valori cât mai apropiate
de normal, în vederea reducerii riscului de apariție al malformațiilor la făt.
Alăptarea
Metformin este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacții adverse la nou-născuți/copii
alăptați. Cu toate acestea, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată
în timpul tratamentului cu metformin. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potențialul risc de apariție a reacțiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilității la șobolani masculi sau femele, în cazul administrării de metformin
în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă recomandată la
om pe baza comparării ariilor de suprafață corporală.
Unele studii clinice sugerează că metformin poate crește ovulația la femeile cu sindrom ovarian
polichistic (SOP). Cu toate acestea, până în prezent, nu există dovezi că metformin crește numărul de
nou-născuți vii la femeile cu SOP.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Metformin utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie și, de aceea, nu are efecte asupra
capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienții trebuie avertizați
asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează metformin în asociere cu alte antidiabetice (de exemplu
sulfoniluree, insulină sau meglitinidă).
4.8 Reacţii adverse
În datele colectate după punerea pe piață și din studiile clinice controlate, raportarea evenimentelor
adverse la pacienții tratați cu metformin comprimate cu eliberare prelungită a fost similară ca natură și
severitate cu cea raportată la pacienții tratați cu metformin comprimate cu eliberare imediată.
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacții adverse sunt greață, vomă, diaree, durere
abdominală și pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor.
Următoarele reacții adverse pot apărea în timpul tratamentului cu metformin.
Frecvența de apariție este definită după cum urmează: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100 şi <1/10;
mai puțin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare < 1/10000.
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravității.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: Acidoza lactică (vezi pct. 4.4).
Scăderea absorbției vitaminei B12 cu scăderea nivelurilor serice în timpul utilizării pe termen lung a
metformin. Se recomandă luarea în considerare a unei astfel de etiologii dacă un pacient prezintă anemie
megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Modificarea gustului
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Tulburări gastro-intestinale cum sunt: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierderea apetitului alimentar. Aceste reacții adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
în majoritatea cazurilor dispar spontan. Creșterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-
intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcției hepatice și de hepatită remise la
întreruperea terapiei cu metformină.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Foarte rare: Reacții cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenția Națională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat metformin de până la 85 g nu s-a observat apariția hipoglicemiei,
deși în asemenea circumstanțe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul cu metformin sau
prezența unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie o urgență medicală
și necesită internarea și tratarea pacientului în spital. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului
și a metformin o constituie hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabet; medicamente pentru scăderea glicemiei,
excl. insuline, codul ATC: A10BA02.
Metformin este o biguanidă cu efecte de scădere a glicemiei, scăzând concentrația bazală și
postprandială a glucozei. Nu stimulează secreția insulinică și de aceea nu determină hipoglicemie.
Mecanism de acțiune
Metformin acționează prin 3 mecanisme:
(1) reducerea producției de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei și glicogenolizei;
(2) la nivel muscular, prin creșterea sensibilității la insulină, îmbunătățind captarea și utilizarea
glucozei la nivel periferic;
(3) și întârzierea absorbției intestinale a glucozei.
Metformin stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acțiune asupra glicogen-sintetazei.
Metformin crește capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei
(GLUT) cunoscuți.
Efecte farmacodinamice
În studii clinice, utilizarea metformin a fost asociată fie cu stabilizarea greutății corporale, fie cu o scădere
modestă în greutate.
La om, independent de acțiunea sa asupra valorii glicemiei, metformin are efecte favorabile asupra
metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: metformin reduce valoarea colesterolului total, LDL-
colesterolului și trigliceridelor plasmatice. O acțiune similară nu a fost demonstrată cu formula cu
eliberare prelungită, posibil din cauza administrării seara și poate apărea o creștere a trigliceridelor.
Eficacitate clinică și siguranță
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiul pe termen lung al controlului intensiv al
glicemiei la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 supraponderali tratați cu metformin cu eliberare imediată
ca terapie de primă linie după eșecul regimului alimentar. Analiza rezultatelor pentru pacienții
supraponderali tratați cu metformin după eșecul regimului alimentar a arătat:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariție a complicațiilor legate de diabetul zaharat
în grupul tratat cu metformin (29,8 evenimente / 1000 pacienți-ani), comparativ cu grupul numai
cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienți-ani), p = 0,0023 şi faţă de tratamentul asociat
cu sulfoniluree și grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente / pacienți-ani), p =
0,0034;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: metformin 7,5
evenimente / 1000 pacienți-ani, respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri / 1000 pacienți-ani,
p = 0,017;
- reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformin 13,5 evenimente /
1000 pacienți-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente / 1000
pacienți-ani, (p = 0,011) și față de tratamentul asociat cu sulfoniluree și grupurile de monoterapie
cu insulină 18,9 evenimente / pacienți-ani, (p = 0,021);
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformin 11 evenimente / 1000
pacienți-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienți-ani,
(p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării metformin ca a doua linie de terapie în asociere cu o sulfoniluree nu s-a stabilit
beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea metformin – insulină la pacienți selecționați, dar
beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
După o doză orală de comprimat cu eliberare prelungită, absorbția metformin este întârziată
semnificativ în comparație cu comprimatul cu eliberare imediată cu un T la 7 ore (T pentru
max max
comprimatul cu eliberare imediată este de 2,5 ore).
La starea de echilibru, la fel ca în cazul administrării de comprimate cu eliberare imediată, C şi ASC
max
nu cresc proporțional cu doza administrată. După administrarea orală a unei doze unice de 2000 mg de
metformin sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, ASC este similară cu cea observată după
administrarea de două ori pe zi a unei doze de 1000 mg metformin sub formă de comprimate cu eliberare
imediată.
Variabilitatea între subiecţi în privinţa C şi ASC în cazul administrării de metformin sub formă de
max
comprimate cu eliberare prelungită este comparabilă cu cea observată în cazul utilizării de metformin
sub formă de comprimate cu eliberare imediată.
Când comprimatul cu eliberare prelungită este administrat în condiții de repaus alimentar, ASC scade
cu 30% (atât C , cât şi T nu sunt influențate).
max max
Absorbția medie a metformin din comprimatele cu eliberare prelungită este aproape neafectată de
compoziția alimentelor din cadrul mesei.
Nu s-a observat acumulare după administrarea de doze repetate de până la 2000 mg de metformin sub
formă de comprimate cu eliberare prelungită.
După o singură administrarea orală în condiții de aport alimentar a unui comprimat de Metformin
Terapia 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită, o concentrație plasmatică medie de 1214 ng/ml
este atinsă într-un timp mediu de 5 ore (interval de 4 până la 10 ore).
Metformin 1000 mg comprimate cu eliberare prelungită s-a dovedit a fi bioechivalent cu metformin 500
mg comprimate cu eliberare prelungită la o doză de 1000 mg în raport cu C și ASC la subiecții
max
sănătoși hrăniți și în condiții de repaus alimentar.
Când comprimatul cu eliberare prelungită de 1000 mg este administrat în condiții de aport alimentar,
ASC este crescut cu 77% (C este crescut cu 26% și T este ușor prelungit cu aproximativ 1 oră).
max max
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. O parte din metformin se distribuie în eritrocite.
Concentrația maximă în sânge este mai mică decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în același
timp. Globulele roșii reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuție. Volumul
mediu de distribuție (Vd) este cuprins între 63 – 276 L.
Metabolizare
Metformin este excretată ca atare în urină. La om nu s-au identificat metaboliți.
Eliminare
Clearance-ul renal al metformin este peste 400 ml/minut, ceea ce arată că metformin este eliminat prin
filtrare glomerulară și secreție tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcția renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat proporțional cu cel al creatininei şi
astfel timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit, determinând creșterea concentrației
clorhidratului de metformin în plasmă.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Datele disponibile referitoare la pacienții cu insuficiență renală moderată sunt limitate și nu poate fi
realizată o estimare sigură a expunerii sistemice la metformin pentru acest subgrup de pacienți
comparativ cu subiecții cu funcție renală normală. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuată pe
considerații clinice de eficacitate/ tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice nu au evidențiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenționale privind
evaluarea siguranței farmacologice, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate, carcinogenitate,
toxicitate asupra funcției de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă K30
Hipromeloză
6.2 Incompatibilități
Nu se aplică.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
28, 30, 56, 60 comprimate în blistere compuse din folie de aluminiu și PVC.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca
România
8. NUMĂRUL(NUMERELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15477/2024/01-04
15478/2024/01-04
15479/2024/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: mai 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2024