Prospect Metamizol Noridem 500 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă
Producator:
Clasa ATC: Analgezice, alte analgezice și antipiretice, pirazolone,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.15556/2024/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metamizol Noridem 500 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 ml de soluție injectabilă/perfuzabilă conține 500 mg metamizol sodic monohidrat.
Fiecare fiolă cu 2 ml de soluție injectabilă/perfuzabilă conține 1000 mg metamizol sodic monohidrat.
Fiecare fiolă cu 5 ml de soluție injectabilă/perfuzabilă conține 2500 mg metamizol sodic monohidrat.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare ml de soluție injectabilă/perfuzabilă conține 32,71 mg de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă.
Soluție limpede, aproape incoloră până la galben.
pH: 6,0-8,0
Osmolalitate: 800-950 mOsm/kg
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Durere severă acută după răniri sau intervenții chirurgicale,
Colică,
Durere de natură tumorală,
Alte dureri severe acute și cronice, în măsura în care nu sunt indicate alte măsuri terapeutice,
Febră mare care nu răspunde la alte măsuri terapeutice.
Administrarea parenterală este indicată doar în cazul în care administrarea enterală nu poate fi
considerată.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doza este determinată de intensitatea durerii sau a febrei şi de sensibilitatea individuală în ceea ce
privește răspunsul la Metamizol Noridem. Este esențial să se aleagă cea mai mică doză care
controlează durerea şi febra.
La copii şi adolescenți cu vârsta până la 14 ani, se poate administra o doză de 8-16 mg metamizol per
kg corp, sub forma unei doze unice. În caz de febră, o doză de 10 mg metamizol per kilogram corp
este, în general, suficientă la copii. La adulți şi adolescenți cu vârsta peste 15 ani (> 53 kg) se poate
administra o doză de până la 1000 mg metamizol, sub forma unei doze unice.
În conformitate cu doza zilnică maximă, o doză unică poate fi administrată până la de 4 ori pe zi, la
intervale de 6-8 ore.
Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate şi dozele maxime zilnice, în funcție de greutate sau
vârstă:
Greutate corporală Doză unică Doză zilnică maximă
kg Vârstă ml mg ml mg
5-8 3-11 luni 0,1-0,2 50-100 0,4-0,8 200-400
9-15 1-3 ani 0,2-0,5 100-250 0,8-2,0 400-1000
16-23 4-6 ani 0,3-0,8 150-400 1,2-3,2 600-1600
24-30 7-9 ani 0,4-1,0 200-500 1,6-4,0 800-2000
31-45 10-12 ani 0,5-1,4 250-700 2,0-5,6 1000-2800
46-53 13-14 ani 0,8-1,8 400-900 3,2-7,2 1600-3600
> 53 ≥ 15 ani 1,0-2,0* 500-1000* 4,0-8,0* 2000-4000*
*) Dacă este necesar, doza unică poate fi crescută la 5 ml (echivalent cu 2500 mg metamizol), iar doza
zilnică poate fi crescută la 10 ml (echivalent cu 5000 mg metamizol).
Un efect evident poate fi așteptat după 30 de minute de la administrarea parenterală.
Durata de utilizare
Durata de utilizare depinde de natura și de severitatea bolii.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu un clearance scăzut al creatininei
Doza trebuie scăzută la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu un clearance scăzut al creatininei,
deoarece eliminarea produșilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.
Insuficiență hepatică și renală
Deoarece viteza de eliminare este scăzută în caz de insuficiență renală sau hepatică, trebuie evitată
administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesară scăderea dozei atunci când este administrat
numai o perioadă scurtă de timp. Nu există suficientă experiență în utilizarea pe termen lung a
metamizolului la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.
Copii și adolescenți
Nu se recomandă utilizarea Metamizol Noridem la sugarii cu vârsta sub 3 luni. Sunt disponibile alte
forme farmaceutice care permit dozarea adecvată la sugarii cu vârsta sub 3 luni.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă și intramusculară.
Injecția intramusculară trebuie făcută întotdeauna cu o soluție încălzită la temperatura corpului.
Administrarea parenterală a Metamizol Noridem trebuie făcută cu pacientul întins pe spate și sub
supraveghere medicală atentă.
Pentru a minimiza riscul de reacție hipotensivă și pentru a se asigura că injecția poate fi întreruptă la
primele semne de reacție anafilactică sau anafilactoidă, injecția intravenoasă trebuie administrată
foarte lent, adică nu mai rapid de 1 ml (echivalentul a 500 mg metamizol sodic monohidrat) pe minut.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la alte pirazolone sau pirazolidine (în această categorie
sunt incluși și pacienții care au avut, de exemplu, reacții cutanate severe după utilizarea acestor
substanțe) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
agranulocitoză în antecedente indusă de metamizol, alte pirazolone sau pirazolidine,
pacienți cu sindrom cunoscut de astm bronșic indus de analgezice sau cu intoleranță cunoscută la
analgezice de tipul angioedem cu urticarie, adică pacienți care reacționează cu bronhospasm sau
alte tipuri de reacții anafilactoide (de exemplu, urticarie, rinită, angioedem) la salicilați,
paracetamol sau alte analgezice non-opioide, cum ar fi diclofenac, ibuprofen, indometacin sau
naproxen,
funcție a măduvei osoase afectată sau boli ale sistemului hematopoietic,
deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză),
porfirie hepatică acută intermitentă (risc de declanșare a unei crize de porfirie),
trimestrul trei de sarcină,
hipotensiune arterială existentă și stare de instabilitate circulatorie.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Agranulocitoza
Tratamentul cu metamizol poate determina agranulocitoză, care poate fi letală (vezi pct. 4.8). Poate
apărea chiar și după ce metamizolul a fost utilizat anterior fără complicații.
Agranulocitoza indusă de metamizol este o reacție adversă idiosincratică. Nu este dependentă de doză
și poate apărea în orice moment în timpul tratamentului, chiar și la scurt timp după întreruperea
tratamentului.
Pacienții trebuie instruiți să întrerupă tratamentul și să solicite imediat asistență medicală în cazul în
care apar simptome care sugerează agranulocitoză (de exemplu, febră, frisoane, dureri în gât și leziuni
dureroase la nivelul mucoasei, în special la nivelul gurii, nasului și gâtului sau în regiunea genitală sau
anală).
Dacă metamizolul este utilizat pentru scăderea febrei, unele simptome precoce ale agranulocitozei pot
trece neobservate. În plus, la pacienții tratați cu antibiotice, aceste simptome pot fi, de asemenea,
mascate.
Dacă apar semne și simptome care sugerează agranulocitoză, trebuie efectuată imediat o
hemoleucogramă completă (incluzând formula leucocitară), iar tratamentul trebuie oprit în așteptarea
rezultatelor. Dacă se confirmă agranulocitoza, tratamentul nu trebuie reinițiat (vezi pct. 4.3).
Metamizol Noridem conține metamizol, un derivat de pirazolonă, iar utilizarea sa implică riscuri rare,
de șoc și agranulocitoză, care pot pune viața în pericol (vezi pct. 4.8).
Pacienții care prezintă reacții anafilactoide la metamizol sunt expuși, de asemenea, unui risc deosebit
de a reacționa în același mod la alte analgezice non-opioide.
Pacienții care prezintă reacții anafilactice sau alte reacții mediate imunologic (de exemplu,
agranulocitoză) la metimazol sunt, de asemenea, expuși unui risc deosebit de a reacționa în același
mod la alte pirazolone și pirazolidine.
Pacienții care prezintă reacții anafilactice sau alte reacții mediate imunologic la alte pirazolone,
pirazolidine sau la alte analgezice non-opioide sunt, de asemenea, expuși unui risc deosebit de a
reacționa în mod similar la metamizol.
Agranulocitoză
Imediat ce apare neutropenia (< 1 500 neutrofile/mm³) tratamentul trebuie întrerupt și trebuie
monitorizată hemoleucograma completă până când numărul de elemente figurate din sânge revine la
normal.
Pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă imediat utilizarea acestui medicament și să solicite asistență
medicală dacă apar oricare dintre următoarele semne și simptome: agravare bruscă a stării generale
(cum ar fi febră, frisoane, durere în gât, dificultate la înghițire), febră care nu dispare sau care reapare,
precum și afectare la nivelul mucoasei gurii, nasului, gâtului, sau din zona genitală sau anală, însoțită
de durere. Utilizarea Metamizol Noridem trebuie întreruptă imediat și trebuie monitorizată
hemoleucograma (care include hemoleucograma cu formulă leucocitară). Tratamentul trebuie întrerupt
fără a aștepta rezultatele testelor de laborator (vezi pct. 4.8).
Trombocitopenie
Dacă apar semne de trombocitopenie, cum ar fi creșterea tendinței de sângerare și peteșii la nivelul
pieli și mucoaselor (vezi pct. 4.8), utilizarea Metamizol Noridem trebuie întreruptă imediat și trebuie
monitorizată hemoleucograma (care include hemoleucograma cu formulă leucocitară). Tratamentul
trebuie întrerupt fără a aștepta rezultatele testelor de laborator.
Pancitopenie
În cazul în care apare pancitopenie, tratamentul trebuie întrerupt imediat și trebuie monitorizată
hemoleucograma completă până când aceasta revine la normal (vezi pct. 4.8). Toți pacienții trebuie
sfătuiți să solicite imediat asistență medicală dacă în timpul tratamentului apar semne și simptome care
sugerează discrazia sanguină (de exemplu, stare generală de rău, infecție, febră persistentă,
hematoame, sângerare, paloare).
Reacții anafilactice/anafilactoide
La alegerea metodei de administrare trebuie luat în considerare faptul că administrarea parenterală a
Metamizol Noridem este asociată cu un risc mai mare de reacții anafilactice sau anafilactoide.
Riscul de reacții anafilactoide potențial severe la Metamizol Noridem este semnificativ crescut la
pacienții cu:
sindrom de astm bronșic indus de analgezice sau intoleranță la analgezice cu manifestări precum
angioedem cu urticarie (vezi pct. 4.3),
astm bronșic, în special asociat cu rinosinuzită și polipoză nazală,
urticarie cronică,
intoleranță la coloranți (de exemplu, tartrazină) sau conservanți (de exemplu, benzoați),
intoleranță la alcool. Acești pacienți reacționează chiar și la cantități mici de băuturi alcoolice cu
simptome cum ar fi strănut, lăcrimare și eritem facial sever. Această intoleranță la alcool poate
indica un sindrom de astm bronșic indus de analgezice nediagnosticat anterior (vezi pct. 4.3).
Șocul anafilactic poate apărea în special la pacienții sensibili. Prin urmare, se recomandă precauție
specială când se utilizează Metamizol Noridem la pacienții cu astm bronșic sau atopie.
Pacientului trebuie să i se facă o anamneză corespunzătoare înainte de a i se administra Metamizol
Noridem. La pacienții cu risc crescut de reacții anafilactoide, Metamizol Noridem poate fi utilizat doar
după analiza atentă a riscurilor în raport cu beneficiile așteptate (vezi și pct. 4.3). Dacă Metamizol
Noridem se administrează în astfel de cazuri, pacientul trebuie să fie atent monitorizat de un medic și
trebuie asigurate măsurile de intervenție în caz de urgență.
Reacții cutanate severe
Au fost raportate reacții adverse cutanate (RACS) severe, care includ sindrom Stevens-Johnson (SSJ),
necroliză epidermică toxică (NET), reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice
(sindrom DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi letale, în asociere cu tratamentul cu
metamizol.
Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru a
se observa reacțiile cutanate.
Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, metamizolul trebuie oprit imediat și nu
mai trebuie utilizat niciodată (vezi pct. 4.3).
Afecțiuni hepatice induse medicamentos
La pacienții tratați cu metamizol au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant
hepatocelular, cu debut la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și
simptomele includ enzime hepatice serice crescute, asociate sau nu cu icter, frecvent în contextul altor
reacții de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu, erupție cutanată tranzitorie, discrazii
sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de manifestări ale hepatitei autoimune. Majoritatea
pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în cazuri
izolate, a fost raportată evoluția către insuficiență hepatică acută, care a necesitat transplant hepatic.
Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este clar explicat, însă datele indică un
mecanism imunoalergic.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul apariției simptomelor care indică afectarea
hepatică. La acești pacienți, administrarea de metamizol trebuie întreruptă, iar funcția hepatică trebuie
evaluată.
Metamizolul nu trebuie reutilizat la pacienții cu un episod de afecțiune hepatică în timpul
tratamentului cu metamizol pentru care nu a fost identificată nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.
Reacții hipotensive izolate
Metamizol Noridem poate declanșa reacții hipotensive (vezi și pct. 4.8).
O doză unică de Metamizol Noridem mai mare de 2 ml (echivalentul a 1000 mg metamizol sodic
monohidrat) impune evaluarea extrem de atentă a indicației, deoarece se suspectează că scăderea
critică a tensiunii arteriale, de cauză non-alergică, este dependentă de doză.
Aceste reacții sunt mai probabil să apară la administrarea parenterală, decât la administrarea enterală.
Riscul unor astfel de reacții este, de asemenea, crescut în caz de:
injectare intravenoasă prea rapidă (vezi pct. 4.2),
hipotensiune arterială preexistentă, la pacienți cu, de exemplu, hipovolemie sau deshidratare, cu
instabilitate circulatorie sau insuficiență circulatorie la debut (cum ar fi pacienții cu infarct
miocardic sau politraumatism),
febră mare.
Prin urmare, la acești pacienți se impune o evaluare extrem de atentă a indicației și monitorizarea
atentă. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu, stabilizare circulatorie) pentru a reduce riscul
apariției reacțiilor hipotensive.
Metamizol Noridem poate fi utilizat numai sub monitorizarea atentă a parametrilor hemodinamici la
pacienții la care scăderea tensiunii arteriale trebuie evitată cu orice preț, cum ar fi pacienții cu boală
coronariană severă sau cu stenoză vasculară cerebrală semnificativă.
Metamizol Noridem trebuie utilizat numai după o evaluare riguroasă a raportului risc/beneficiu și
aplicarea măsurilor de precauție adecvate la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.2).
Efecte asupra testelor de laborator
La pacienții tratați cu metamizol a fost raportată interferența cu rezultatele testelor diagnostice de
laborator, bazate pe reacția Trinder sau pe reacții similare reacției Trinder (de exemplu, determinarea
concentrațiilor serice de creatinină, trigliceride, colesterol HDL sau acid uric).
Acest medicament conține 32,71 mg de sodiu per 1 ml de soluție, echivalent cu 1,6 % din cantitatea
maximă zilnică de sodiu de 2 g recomandată de OMS la adult.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Inducerea farmacocinetică a enzimelor metabolizante:
Metamizol poate induce activitatea metabolică a enzimelor precum CYP2B6 și CYP3A4.
Administrarea metamizol împreună cu bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat,
ciclosporină, tacrolimus sau sertralină poate cauza scăderea concentrațiilor plasmatice ale acestor
medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci
când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau
concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.
La utilizarea concomitentă a metamizolului cu clorpromazina poate apărea hipotermie severă.
Administrarea metamizolului ca adjuvant în asociere cu metotrexatul poate crește hematotoxicitatea
metotrexatului, în special la pacienții vârstnici. Prin urmare, această combinație trebuie evitată.
Când sunt utilizate concomitent, metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra
agregării plachetare. Prin urmare, metamizolul trebuie utilizat cu precauție la pacienții care iau acid
acetilsalicilic în doze mici pentru efect cardioprotector.
Medicamentele din clasa pirazolonelor au un potențial cunoscut de interacțiune cu anticoagulantele
orale, captopril, litiu și triamteren, precum și de modificare a eficacității medicamentelor
antihipertensive și diuretice. Nu se știe în ce măsură administrarea metamizolului conduce la aceste
interacțiuni.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Sunt disponibile numai date limitate în ceea ce privește utilizarea metamizolului la femeile gravide.
Pe baza datelor publicate provenind de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului
trimestru de sarcină (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice.
În anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol în timpul primului și celui de-al doilea
trimestru de sarcină poate fi acceptabilă, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate
acestea, în general, nu este recomandată utilizarea de metamizol în timpul primului și celui de al doilea
trimestru de sarcină. Administrarea în trimestrul trei de sarcină este asociată cu fetotoxicitate (afectare
renală și îngustare a canalului arterial) și, prin urmare, este contraindicată utilizarea de metamizol în
trimestrul trei de de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul utilizării accidentale de metamizol în trimestrul
trei de sarcină, trebuie verificate lichidul amniotic și canalul arterial cu ajutorul ecografiei și
ecocardiografiei.
Metamizolul traversează bariera placentară.
În studiile la animale, metamizolul a indus toxicitate asupra funcției de reproducere dar nu și
teratogenitate (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Produșii de metabolizare a metamizolului trec în laptele matern la om în cantități considerabile și nu
poate fi exclus un risc pentru copilul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în special administrarea
repetată a metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze unice de metamizol,
mamele sunt sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În intervalul dozelor recomandate, nu se cunoaște nicio afectare a capacității de concentrare și reacție.
Cu toate acestea, ca măsură de precauție, cel puțin la doze mai mari, trebuie luată în considerare
posibilitatea de afectare și trebuie evitată utilizarea echipamentelor, conducerea vehiculelor și
efectuarea altor activități periculoase. Această recomandare se aplică în special în utilizarea în asociere
cu alcoolul.
4.8 Reacții adverse
Pentru a descrie frecvența reacțiilor adverse se utilizează următoarele categorii:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 până la <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 până la <1/100)
Rare (≥1/10000 până la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: leucopenie.
Foarte rare: agranulocitoză, care include cazuri cu evoluție letală, trombocitopenie.
Cu frecvență necunoscută: anemie aplastică, pancitopenie, care include cazuri cu evoluție
letală.
Aceste reacții pot apărea chiar dacă metamizolul a fost administrat anterior fără complicații.
Această reacție nu este dependentă de doză și poate apărea în orice moment în timpul tratamentului. Ea
se manifestă prin febră mare, frisoane, durere în gât, dificultate la înghițire și inflamare la nivelul gurii,
nasului, zonei genitale și anale. Cu toate acestea, semnele pot fi minime la pacienții care primesc
antibiotice. Mărirea de volum a ganglionilor limfatici sau a splinei este ușoară sau absentă. Viteza de
sedimentare a sângelui este crescută semnificativ, iar numărul de granulocite este scăzut considerabil
sau granulocitele sunt complet absente. În general, dar nu întotdeauna, valorile hemoglobinei,
eritrocitelor și trombocitelor sunt normale (vezi pct. 4.4).
Întreruperea imediată este esențială pentru recuperare. Prin urmare, se recomandă cu tărie întreruperea
imediată a tratamentului cu metamizol și să nu se aștepte rezultatele testelor diagnostice de laborator în
cazul în care se produce o deteriorare neașteptată a stării generale, febra nu cedează sau reapare sau dacă
apar modificări dureroase ale mucoaselor, în special la nivelul gurii, nasului și al gâtului.
Semnele specifice pentru trombocitopenie includ o creștere a tendinței de sângerare și peteșii cutanate
și mucoase.
Dacă apare pancitopenia, tratamentul trebuie oprit imediat și trebuie monitorizată hemoleucograma
completă până când aceasta revine la normal (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacții anafilactoide sau anafilactice*,
Foarte rare: astm bronșic indus de analgezice.
La pacienții cu astm bronșic indus de analgezice, reacțiile de intoleranță se
manifestă de obicei sub forma crizelor de astm bronșic,
Cu frecvență necunoscută: șoc anafilactic*.
* Aceste reacții pot apărea în special după administrarea parenterală și pot fi grave și pot pune viața în
pericol, iar în unele cazuri pot fi chiar letale. Acestea pot apărea chiar dacă metamizolul a fost
administrat anterior fără complicații.
Astfel de reacții pot apărea în timpul injectării, dar și la câteva ore după aceea. Cu toate acestea, ele apar
în principal în cursul primei ore după administrare. Reacțiile ușoare se manifestă, de obicei, ca reacții la
nivelul pielii și al mucoaselor (cum ar fi mâncărime, senzație de arsură, înroșire, urticarie, umflare),
dispnee și, mai puțin frecvent, simptome gastrointestinale. Astfel de reacții ușoare pot evolua la forme
mai severe cu urticarie generalizată, angioedem sever la nivelul laringelui, bronhospasm sever, aritmie
cardiacă, hipotensiune arterială (precedată uneori de o creștere a tensiunii arteriale), șoc circulator.
Prin urmare, tratamentul cu metamizol trebuie întrerupt imediat dacă apar reacții cutanate.
Tulburări cardiace
Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis.
Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente: reacții hipotensive în timpul administrării sau după aceea, care pot fi de cauză
farmacologică și este posibil să nu fie însoțite de alte semne de reacție
anafilactoidă sau anafilactică. O astfel de reacție duce la o scădere severă a
tensiunii arteriale. Injectarea intravenoasă rapidă poate crește riscul de reacție
hipotensivă.
Febra crescută poate, de asemenea, să producă o scădere critică a tensiunii arteriale dependentă de doză,
fără a fi însoțită de alte semne de reacție de hipersensibilitate.
Tulburări gastro-intestinale
Cu frecvență necunoscută: au fost raportate cazuri de sângerare gastrointestinală.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvență necunoscută: afecțiuni hepatice induse medicamentos, care includ hepatită acută,
icter, valori serice crescute ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale pielii și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: erupție fixă medicamentoasă,
Rare: erupție cutanată (de exemplu, erupție maculopapulară),
Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson (SJS) sau necroliză epidermică toxică (NET),
Cu frecvență necunoscută: reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice
(sindrom DRESS).
Au fost raportate reacții adverse cutanate severe, care includ sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză
epidermică toxică (NET) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom
DRESS), în asociere cu tratamentul cu metamizol (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale și urinare
Foarte rare: deteriorarea acută a funcției renale, când proteinuria, oliguria sau anuria și/sau
insuficiența renală acută pot dezvolta, foarte rar, nefrită interstițială acută.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Injecțiile pot cauza durere la locul de injectare și reacții locale, care includ foarte rar flebită.
A fost raportată colorarea urinei în roșu, posibil cauzată de acidul rubazonic, un metabolit inofensiv al
metamizolului, prezent în concentrații mici.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome de supradozaj
În contextul supradozajului acut, au fost observate greață, vărsături, durere abdominală, funcție renală
afectată/insuficiență renală acută (de exemplu, sub formă de nefrită interstițială) și, mai rar, simptome
ale sistemului nervos central (amețeală, somnolență, comă, convulsii) și scăderea tensiunii arteriale,
care poate evolua spre șoc circulator și tahicardie.
După doze foarte mari, excreția de acid rubazonic poate colora în roșu urina.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Nu se cunoaște un antidot specific pentru metamizol. În cazul în care metamizol a fost ingerat doar de
puțin timp, se poate încerca limitarea absorbției în organism prin utilizarea de măsuri primare de
detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau măsuri de reducere a absorbției (de exemplu, administrarea
de cărbune activat). Metabolitul principalul (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin
hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatică.
Tratamentul intoxicației și prevenirea complicațiilor severe poate necesita monitorizare generală și
tratament intensiv și specific.
Măsuri imediate în caz de reacții severe de hipersensibilitate (șoc)
La primele semne (de exemplu, reacții cutanate cum ar fi urticarie și urticaria și hiperemie, stare de
neliniște, cefalee, transpirație, greață), injecția trebuie oprită. Branula trebuie lăsată în venă sau trebuie
asigurat accesul venos. Pe lângă măsurile obișnuite de urgență, cum ar fi menținerea capului și a părții
superioare a corpului mai jos decât restul corpului, menținerea căilor respiratorii libere și
administrarea de oxigen, poate fi necesară administrarea simpatomimeticelor, refacerea volumului
circulant sau administrarea glucocorticoizilor.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice, alte analgezice și antipiretice, pirazolone,
codul ATC: N02B B02
Metamizolul este un derivat de pirazolonă și are proprietăți analgezice, antipiretice și spasmolitice.
Mecanismul de acțiune nu a fost pe deplin înțeles. Unele rezultate ale studiilor indică faptul că
metamizolul și metabolitul său principal (4-N-metilaminoantipirină) este posibil să aibă un mecanism
de acțiune atât central, cât și periferic.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrarea orală, metamizolul este complet hidrolizat la metabolitul farmacologic activ 4-N-
metilaminoantipirină (MAA). Biodisponibilitatea MAA este aproximativ 90 % și este puțin mai mare
după administrarea orală decât după administrarea parenterală. Ingestia concomitentă de alimente nu
are o influență relevantă asupra farmacocineticii metamizolului.
Principalul metabolit al metamizolului, MAA, este metabolizat în continuare în ficat prin oxidare și
demetilare, urmată de acetilare.
Eficacitatea clinică se datorează în principal MAA și, într-o oarecare măsură, metabolitului
4-aminoantipirină (AA). Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25 % din valorile ASC
pentru MAA. Metaboliții 4-N-acetilaminoantipirină (AAA) și 4-N-formilaminoantipirină (FAA) par a
fi inactivi din punct de vedere farmacologic.
Trebuie remarcat faptul că toți metaboliții au farmacocinetică neliniară. Semnificația clinică a acestui
fenomen nu este cunoscută. În tratamentul de scurtă durată, acumularea metaboliților este
nesemnificativă.
Metamizolul traversează bariera placentară. Metaboliții metamizolului se excretă în laptele matern.
Legarea de proteinele plasmatice este de 58 % pentru MAA, 48 % pentru AA, 18 % pentru FAA și
14 % pentru AAA.
După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătățire plasmatică pentru metamizol este de
aproximativ 14 minute. După administrare intravenoasă, aproximativ 96 % din doza marcată
radioactiv se recuperează în urină și aproximativ 6 % în fecale. După o doză unică administrată oral,
85 % din metaboliții excretați în urină au putut fi identificați. Dintre aceștia, MAA a reprezentat
3 ±1 %, AA a reprezentat 6 ±3 %, AAA a reprezentat 26 ±8 % și FAA a reprezentat 23 ±4 %.
Clearance-ul renal după o doză unică de 1 g metamizol administrată oral a fost de 5 ±2 pentru MAA,
38 ±13 pentru AA, 61 ±8 pentru AAA și 49 ±5 ml/min pentru FAA. Timpii de înjumătățire plasmatică
asociați au fost de 2,7 ±0,5 ore pentru MAA, 3,7 ±1,3 ore pentru AA, 9,5 ±1,5 ore pentru AAA și
11,2 ±1,5 ore pentru FAA.
Biodisponibilitate
Un studiu de biodisponibilitate cu soluția IM la 12 subiecți realizat în 1989 a evidențiat că, prin
comparație cu preparatul de referință (administrare IV în 2 minute), biodisponibilitatea pentru 4-MAA
a fost:
Administrare IM Administrare IV
(1 g) (1 g)
Concentrație plasmatică maximă (C ) [mg/l] 11,4 ±3,12 62,1 ±15,9
max
Timp de atingere a concentrației plasmatice maxime (t ) 1,67 ±0,69 0,09 ±0,02
max
[h]
Aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de 64,1 ±14,8 67,8 ±16,1
timp (ASC) [mg x oră/l]
(Valori prezentate ca medie și abatere standard)
Biodisponibilitatea absolută a soluției IM, măsurată de ASC pentru concentrațiile plasmatice ale 4-
MAA, este de 87 %.
Curbele concentrațiilor plasmatice medii comparate cu preparatul de referință într-o diagramă
concentrație-timp:
Administrare
IM
] Administrare
l
/g
m IV
[
A
A
M
–
a
iț
a
r
t
n
e
c
n
o
C
Timp [oră]
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență hepatică
În timpul tratamentului pacienților vârstnici, ASC crește de 2 până la de 3 ori. După administrarea
orală a unei doze unice, timpul de înjumătățire al MAA și al FAA a crescut de aproximativ 3 ori la
pacienții cu ciroză hepatică, în timp ce timpul de înjumătățire al AA și al AAA nu a crescut în aceeași
măsură. La acești pacienți trebuie evitate dozele mari.
Insuficiență renală
Datele disponibile de la pacienții cu insuficiență renală au evidențiat o scădere a vitezei de eliminare
pentru unii metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, la acești pacienți trebuie evitate dozele mari.
Copii și adolescenți
Copiii prezintă o eliminare mai rapidă a metaboliților decât adulții.
5.3 Date preclinice de siguranță
Sunt disponibile studii privind toxicitatea subcronică și cronică la diferite specii de animale. La
șobolani s-au administrat doze orale de 100-900 mg metamizol pe kg greutate corporală timp de
6 luni. La doza cea mai mare (900 mg pe kg greutate corporală), după 13 săptămâni a fost observată o
creștere a reticulocitelor și a corpilor Heinz-Ehrlich.
La câini s-a administrat metamizol timp de 6 luni în doze care au variat de la 30 la 600 mg pe kg
greutate corporală. Peste doza de 300 mg pe kg greutate corporală, au fost observate anemie
hemolitică dependentă de doză și modificări funcționale renale și hepatice.
Rezultatele disponibile pentru metamizol din studiile in vitro și in vivo, în aceleași sisteme de testare,
sunt contradictorii.
În studiile pe termen lung la șobolani nu s-a evidențiat potențial tumorigen. În două din trei studii pe
termen lung la șoareci a fost observată creșterea adenoamelor hepatocelulare la doze mari.
Studiile de embriotoxicitate la șobolani și iepuri au evidențiat efecte teratogene.
Au fost observate efecte embrioletale la iepuri la o doză de 100 mg pe kg greutate corporală, doză care
nu a avut efecte toxice la mamă. La șobolani, efectele embrioletale au apărut la doze din intervalul de
toxicitate pentru mamă. La șobolani, dozele zilnice peste 100 mg pe kg greutate corporală au dus la
prelungirea gestației și afectarea nașterii cu creșterea mortalității în rândul femelelor și al puilor.
Testele de fertilitate au evidențiat o ușoară reducere a frecvenței gestaționale la doze peste 250 mg pe
kg greutate corporală pe zi. Fertilitatea generației F1 nu a fost afectată.
Metaboliții metamizolului trec în laptele matern. Nu există experiență privind efectele acestora asupra
sugarilor.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Apă pentru preparate injectabile
Acid clorhidric 37 % (pentru reglarea pH-ului)
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După deschidere/diluare:
Stabilitatea chimică și fizică în condiții de utilizare după diluarea cu soluție de glucoză 50 mg/ml
(5 %), soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) sau soluție Ringer lactat la o concentrație de
45,45 mg/ml de metamizol sodic monohidrat, a fost demonstrată pentru o perioadă de 2 ore la 23-
27 °C.
Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/diluare elimină
riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu se utilizează imediat, perioada și condițiile de păstrare în cursul utilizării sunt
responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere și/sau diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Fiole de sticlă de tip I, transparente, fumurii, care conțin 2 ml sau 5 ml de soluție
injectabilă/perfuzabilă. Cutie cu 5, 10 sau 20 de fiole de 2 ml sau de 5 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Metamizol Noridem poate fi amestecat sau diluat cu soluție de glucoză 50 mg/ml (5 %), soluție de
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) sau soluție Ringer lactat.
Numai pentru o singură utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Noridem Enterprises Limited
Evagorou & Makariou
Mitsi Building 3
Office 115, Nicosia
Cipru
8. NUMERELE AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15556/2024/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Iulie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2025