Prospect Metamizol Kalceks 500 mg/ml soluție injectabilă
Producator: AS KALCEKS
Clasa ATC: alte analgezice și antipiretice, pirazolone, codul ATC: N02BB02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14519/2022/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metamizol Kalceks 500 mg/ml soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml de soluție conține metamizol sodic monohidrat 500 mg.
O fiolă (2 ml) conține metamizol sodic monohidrat 1000 mg.
O fiolă (5 ml) conține metamizol sodic monohidrat 2500 mg.
1 ml de soluție injectabilă conține sodiu 32,71 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă (injecție).
Soluție limpede, cu culoare de la aproape incoloră la galben-brun, fără particule vizibile. pH-ul soluției
este de 6,0-8,0 iar osmolalitatea este de 0,550-0,850 Osmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Durere acută severă sau durere cronică.
Febră care nu răspunde la alt tratament.
4.2 Doze și mod de administrare
Administrarea intravenoasă sau intramusculară nu este recomandată decât atunci când administrarea
orală nu este adecvată (de exemplu, în caz de vărsături, dificultăți la înghițire, etc.). Trebuie luat în
considerare faptul că administrarea intravenoasă este asociată cu un risc crescut de reacții anafilactice /
anfilactoide.
Un efect clar poate fi așteptat după 30 minute de la administrarea parenterală. Durata de acțiune este
de obicei de 4 ore.
Doze
Schema terapeutică și modul de administrare depind de efectul analgezic dorit și de starea pacientului.
Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei și de sensibilitatea individuală în ceea ce
privește răspunsul la Metamizol Kalceks. Este esențial să se aleagă cea mai mică doză care controlează
durerea şi febra.
În conformitate cu doza zilnică maximă, o doză unică poate fi administrată până la de 4 ori pe zi, la
intervale de 6-8 ore.
Adulți și adolescenți
La adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani (> 53 kg) se poate administra o doză de până la 1000 mg
metamizol, sub forma unei doze unice.
Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate și dozele maxime zilnice, în funcție de greutate sau
vârstă:
Tabelul 1
Greutate corporală Doză unică Doza zilnică maximă
kg vârstă ml mg ml mg
5-8 3-11 luni 0,1-0,2 50-100 0,4-0,8 200-400
9-15 1-3 ani 0,2-0,5 100-250 0,8-2,0 400-1000
16-23 4-6 ani 0,3-0,8 150-400 1,2-3,2 600-1600
24-30 7-9 ani 0,4-1,0 200-500 1,6-4,0 800-2000
31-45 10-12 ani 0,5-1,4 250-700 2,0-5,6 1000-2800
46-53 13-14 ani 0,8-1,8 400-900 3,2-7,2 1600-3600
>53 ≥15 ani 1,0-2,0* 500-1000* 4,0-8,0* 2000-4000*
* Dacă este necesar, doza unică poate fi crescută la 5 ml (ceea ce corespunde unei doze de metamizol
2500 mg), iar doza zilnică poate fi crescută la 10 ml (ceea ce corespunde unei doze de metamizol
5000 mg).
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu un clearance redus creatininei
Doza trebuie scăzută la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu un clearence redus al creatininei,
deoarece eliminarea produșilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.
Insuficiență hepatică și renală
Deoarece viteza de eliminare este scăzută în caz de insuficiență renală sau hepatică, trebuie evitată
administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesară scăderea dozei atunci când este administrat
numai pentru o perioadă scurtă de timp . Până în prezent, nu există suficientă experiență legată de
utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.
Copii și adolescenți
Pentru schema terapeutică vezi tabelul 1.
La copii și adolescenți cu vârsta până la 14 ani, se poate administra o doză de 8-16 mg metamizol per
kg corp, sub forma unei doze unice. În caz de febră, la copii este suficientă, în general, o doză de
10 mg metamizol per kilogram corp .
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă, intramusculară.
Este necesar a se asigura faptul că administrarea medicamentului este întreruptă la primele semne de
reacție anafilactică / anafilactoidă (vezi pct. 4.8). În timpul administrării parenterale pacientul trebuie
să fie în poziție orizontală și sub strică supraveghere medicală.
Pentru a reduce la minimum riscul de apariție a unei reacții de hipotensiune arterială, injecția
intravenoasă trebuie administrată foarte lent, cu nu mai mult de 1 ml (500 mg de metamizol) pe minut.
Deoarece nu este exclus ca reacția hipotensivă ce urmează unei administrări să fie dependentă de doză,
administrarea parenterală de doze unice mai mari de 1 g de metamizol trebuie evaluată cu precauție
(vezi pct. 4.4).
Din cauza reacțiilor adverse, acest medicament nu este potrivit pentru administrarea pe termen lung
(luni).
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă, la alte pirazolone (de exemplu fenazonă, propifenazonă)
sau pirazolidine (de exemplu fenilbutazonă, oxifenbutazonă), inclusiv antecedente de
agranulocitoză după administrarea unora dintre aceste substanțe, sau la oricare dintre excipienți
enumerați la pct. 6.1;
- hipotensiune arterială sau instabilitate hemodinamică;
- funcționare insuficientă a măduvei osoase (de exemplu după chimioterapie) sau afectare a
hematopoezei;
- astm bronșic declanșat de analgezice sau intoleranță la analgezice cu manifestări de tipul
urticarie-angioedem, adică pacienți cu antecedente cunoscute de apariție a bronhospasmului sau
a altor reacții anafilactoide (de exemplu urticarie, rinită, angioedem) după administrarea de
salicilați, paracetamol, sau alte analgezice non-narcotice, de exemplu diclofenac, indometacin,
naproxen;
- porfirie hepatică acută intermitentă (risc de crize de porfirie);
- defecte congenitale ale glucozo-6-fosfat dehidrogenazei (risc de hemoliză);
- trimestrul trei de sarcină.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Agranulocitoză
Agranulocitoza provocată de metamizol este o afecțiune imuno-alergică foarte rară, care durează cel
puțin o săptămână. Aceasta poate pune viața în pericol sau poate fi chiar letală. Manifestările reacțiilor
de agranulocitoză nu depind de doză și pot apare în orice moment al tratamentului. Pacienții trebuie
instruiți să întrerupă tratamentul imediat și să își contacteze medicul dacă li se pare că au oricare dintre
următoarele simptome asociate cu neutropenia (<1500 neutrofile/mm3): febră, frisoane, durere în gât,
ulcerații în cavitatea bucală.
În caz de neutropenie tratamentul trebuie întrerupt imediat și este necesar să se efectueze analize de
sânge care să includă formula leucocitară. Analizele sanguine trebuie să rămână sub observație până
când valorile formulei leucocitare revin la valorile anterioare tratamentului.
Pancitopenie
În caz de pancitopenie, tratamentul trebuie suspendat imediat și trebuie efectuate analize complete de
sânge, care trebuie monitorizate permanent, până când se îmbunătățesc.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat sfatul medicului în cazul în care prezintă semne și
simptome care sugerează afecțiuni sanguine (de exemplu slăbiciune generală, infecție, febră
persistentă, echimoze, sângerări, paloare) în timpul tratamentului cu metamizol.
Reacții cutanate severe
S-au raportat reacții adverse care pot pune viața în pericol, cum sunt sindromul Stevens-Johnson (SSJ)
și necroliză epidermică toxică (NET) în asociere cu administrarea de metamizol. Dacă pacientul
dezvoltă semne sau simptome de SSJ sau NET (cum sunti erupții cutanate care se agravează, deseori
cu vezicule și leziuni ale mucoaselor), tratamentul cu metamizol trebuie suspendat imediat și nu
trebuie reluat niciodată.
Pacienții trebuie instruiți asupra semnelor și simptomelor reacțiilor cutanate și starea lor trebuie
supravegheată cu atenție, în special în primele săptămâni de tratament.
Șoc anafilactic
Șocul anafilactic apare în special la pacienți susceptibili, ca urmare metamizolul trebuie prescris cu
precauție la pacienți cu astm bronșic sau atopii (vezi pct. 4.3).
Reacții anafilactice/anafilactoide
Când se alege metoda de administrare, este necesar să se ia în calcul faptul că administrarea
parenterală este asociată cu un risc mai mare de reacții anafilactice/anafilactoide.
Este necesară întreruperea injectării medicamentului la primele semne de reacție
anafilactică/anafilactoidă (vezi pct. 4.8) pentru a reduce riscul de reacție hipotensivă izolată la
minimum.
Există un risc semnificativ de reacții anafilactoide severe induse de metamizol la următorii pacienți
(vezi pct. 4.3):
• pacienți cu astm bronșic, în special la cei care au și rinită polipomatoasă;
• pacienți cu urticarie cronică;
• pacienți cu hipersensibilitate la alcool, adică pacienții care răspund chiar și la cele mai mici
cantități de alcool prin strănut, lăcrimare sau înroșire a feței. Intoleranța la alcool poate fi un
simptom al sindromului de astm bronșic indus de analgezice nediagnosticat anterior;
• pacienți cu hipersensibilitate la coloranți (de exemplu tartrazină) sau conservanți (de exemplu
benzoați).
Istoricul medical complet al pacientului trebuie efectuat cu atenție înainte de administrarea de
metamizol. În cazul pacienților predispuși la riscuri specifice de reacții anafilactoide, metamizolul
poate fi administrat doar după evaluarea atentă a riscurilor potențiale și beneficiilor ale tratamentului.
Dacă administrarea metamizolului a fost luată în considerare chiar și în aceste circumstanțe, trebuie
asigurate măsurile adecvate și supravegherea medicală necesare pentru a aborda terapeutic un posibil
șoc.
Reacții hipotensive izolate
Administrarea de metamizol poate provoca reacții hipotensive izolate (vezi pct. 4.8).
Aceste reacții par a fi dependente de doză, iar apariția lor este mai probabilă la administrarea
parenterală. Adițional, riscul de apariție a a acestui tip de reacții hipotensive severe este crescut dacă:
• injecția intravenoasă este administrată rapid;
• la pacienții cu hipotensiune arterială, depleție volemică sau deshidratare, circulație instabilă sau
insuficiență circulatorie incipientă;
• la pacienții cu febră mare.
Întrucât nu poate fi exclus faptul că reacția hipotensivă după injecție depinde de doză, trebuie luate în
considerare foarte atent indicațiile pentru administrarea parenterală a unei doze unice mai mari de 1 g
de metamizol (vezi pct. 4.2).
Administrarea de metamizol trebuie evaluată în mod corespunzător iar în cazul în care se
administrează metamizol chiar și în aceste circumstanțe, este necesară supravegherea medicală strictă.
Sunt necesare măsuri preventive (stabilizarea hemodinamică), pentru a reduce riscul de reacții
hipotensive.
La pacienții la care este absolut necesar să se evite orice reducere a tensiunii arteriale, adică pacienții
cu boală cardiacă coronariană severă sau pacienții cu stenoză semnificativă la nivelul vaselor sanguine
care alimentează creierul, metamizolul poate fi administrat doar sub stricta supraveghere a funcțiilor
circulatorii.
La pacienții cu insuficiență renală și/sau hepatică se recomandă evitarea dozelor mari de metamizol,
deoarece rata de eliminare a metamizolului la acești pacienți este redusă (vezi pct. 4.2).
Este necesar să se asigure faptul că injectarea medicamentului este întreruptă la primul semn de reacție
anfilactică/anafilactoidă (vezi pct. 4.8) iar riscul de reacție hipotensivă izolată este redus la minim prin
administrarea injecției intravenoase foarte lent (nu mai mult de 1 ml/minut) (vezi pct. 4.2).
Afecțiuni hepatice induse medicamentos
La pacienții tratați cu metamizol, au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant
hepatocelular, cu debut la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și
simptomele includ concentrații plasmatice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter,
frecvent în contextul altor reacții de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu erupții cutanate
tranzitorii, discrazii sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de caracteristicile hepatitei autoimune.
Majoritatea pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în
cazuri izolate, a fost raportată evoluția către insuficiență hepatică acută, care a necesitat transplant
hepatic. Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este elucidat în mod clar, însă
datele indică un mecanism imunoalergic. Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul
apariției simptomelor sugestive de afecțiuni hepatice. La acești pacienți, administrarea de metamizol
trebuie întreruptă, iar funcția hepatică trebuie evaluată. Administrarea de metamizol nu trebuie reluată
la pacienții cu un episod de afecțiune hepatică în timpul tratamentului cu metamizol, pentru care nu s-a
determinat nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.
Metamizol Kalceks conține sodiu
La doză zilnică de până la 0,7 ml, acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg), adică
practic ”nu conține sodiu”.
Dacă se administrează o doză zilnică de 0,8 ml sau mai mare (echivalent cu mai mult de 1 mmol de
sodiu) trebuie luată în considerare următoarea atenționare: acest medicament conține sodiu 32,71 mg
per ml de soluție, echivalent cu 1,64% din consumul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g de
sodiu pentru un adult.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Inducerea farmacocinetică a enzimelor metabolizante
Metamizolul poate fi inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.
Administrarea concomitentă de metamizol și bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat, ciclosporină,
tacrolimus sau sertralină poate determina o diminuare a concentrațiilor plasmatice ale acestor
medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci
când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau
concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.
Metamizolul poate crește hemotoxicitatea metotrexatului, în special la pacienții vârstnici. Este
necesară evitarea administrării concomitente.
Administrarea concomitentă a metamizolului cu acidul acetilsalicilic poate reduce eficacitatea acidului
salicilic în prevenirea agregării trombocitare. Ca urmare, se recomandă precauție la pacienții care
utilizează doze mici de acid acetilsalicilic pentru prevenirea infarctului miocardic.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Sunt disponibile numai date limitate în ceea ce privește utilizarea metamizolului la femeile gravide.
Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului
trimestru de sarcină (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice.
În anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol în timpul primului și celui de-al doilea
trimestru de sarcină poate fi acceptabilă, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate
acestea, în general, nu este recomandată utilizarea de metamizol în timpul primului și celui de al doilea
trimestru de sarcină. Administrarea în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu
fetotoxicitate (afectare renală și îngustare a canalului arterial) și prin urmare, este contraindicată
utilizarea de metamizol în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul
utilizării accidentale de metamizol în cel de-al treilea trimestru de sarcină, trebuie verificate lichidul
amniotic și canalul arterial cu ajutorul ecografiei și ecocardiografiei.
Metamizolul traversează bariera placentară.
La animale, metamizolul a determinat toxicitate asupra funcției de reproducere dar nu și
teratogenicitate (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Produșii de metabolizare a metamizolului trec în laptele matern în cantități considerabile și nu poate fi
exclus un risc pentru copilul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în special, administrarea repetată a
metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze unice de metamizol, mamele sunt
sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
La dozele recomandate, acest medicament nu afectează capacitatea pacientului de reacție și
concentrare. Dozele mai mari decât cele recomandate pot cauza deteriorarea capacității de concentrare
și reacție, în special în combinație cu alcool.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt prezentate în tabelul 2, clasificate după frecvența de apariție, utilizând convenția
MedDRA: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate
fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 2
Tulburări hematologice și limfatice
Rare Anemie aplastică, agranulocitoză și
pancitopenie, inclusiv cazuri letale, leucopenie și
trombocitopenie.1
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Anafilaxie, reacții anafilactice/anafilactoide:
simptome la nivelul pielii și mucoaselor (cum
sunt prurit, senzație de arsură, înroșire, urticarie,
tumefiere), dispnee, și simptome intestinale. În
cazuri severe: urticarie generalizată, angioedem
sever (inclusiv angioedem al laringelui),
bronhospasm sever, aritmie cardiacă, scădere
marcată a tensiunii arteriale (care este uneori
precedată de o creștere a tensiunii arteriale) și
șoc circulator. 2
Crize de astm bronșic (la pacienții cu sindrom de
astm bronșic indus de analgezice).
Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis.
Tulburări vasculare
Cu frecvență necunoscută Reacții hipotensive izolate.3
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvență necunoscută Afecțiuni hepatice induse medicamentos, care
includ hepatită acută, icter, valori serice crescute
ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4)
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Rare Erupție cutanată tranzitorie
Cu frecvență necunoscută Exantem cauzat de medicament, Sindrom
Stevens-Johnson sau Sindrom Lyell (vezi pct.
4.4).
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare Agravare a insuficienței renale.4
Cu frecvență necunoscută Nefrită interstițială.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Cu frecvență necunoscută Reacție la locul injectării (durere și reacție
locală, inclusiv flebită)
1 Aceste reacții trebuie considerate a fi de natură imunologică. Acestea pot să apară în pofida
utilizării anterioare repetate fără complicații a metamizolului. Agranulocitoză cu modificări
inflamatorii ale mucoasei (de exemplu, orofaringiene, anorectale, genitale), dureri în gât, febră
(care persistă sau reapare). Sedimentarea globulelor roșii este mult crescută, în timp ce mărirea
ganglionilor limfatici este moderată sau absentă.La pacienții tratați concomitent cu antibiotice
simptomele tipice ale agranulocitozei pot fi minimale.
Simptomele trombocitopeniei sunt tendința de sângerare și apariția peteșiilor pe piele sau mucoase.
2 Poate apare în pofida utilizării anterioare repetate fără complicații a metamizolului; poate apare în
timpul injectării sau câteva ore mai târziu; cu toate acestea, apare cel mai frecvent în prima oră
după administrare.
3 Reacții hipotensive izolate tranzitorii (posibil induse farmacologic, fără alte semne asociate de
reacții anafilactice/anafilactoide ) pot apare după utilizare; în cazuri rare aceste reacții se pot
manifesta ca o scădere marcată a tensiunii arteriale. Injectarea intravenoasă rapidă poate crește
riscul de apariție a unei astfel de reacții hipotensive.
4 Poate apare în special la pacienții cu antecedente de boli renale, deteriorarea acută a funcției renale
(insuficiență renală acută, în unele cazuri cu oligurie, anurie sau proteinurie). În cazuri rare poate
apare nefrita interstițială acută.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Au fost raportate următoarele simptome ca urmare a unui supradozaj acut: reacții cum sunt greață,
vărsături, durere abdominală, deteriorare a funcției renale/insuficiență renală acută ( de exemplu,
determinată de nefrita interstițială), în cazuri rare simptome ale sistemului nervos central (amețeală,
somnolență, comă, convulsii) și de scădere marcată a tensiunii arteriale (care uneori progresează la șoc
circulator), și de asemenea aritmie cardiacă (tahicardie). Excreția uni metabolit inofensiv (acidul
ribonic) poate provoca colorarea urinei în roșu, după administrarea de doze foarte mari.
Tratament
Nu există un antidot specific. Principalul metabolit al metamizolului, 4-N-metilaminoantipirină poate
fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau plasmafereză.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice și antipiretice, pirazolone, codul ATC: N02BB02
Metamizolul este un medicament de tip pirazolonic, cu efecte analgezice, antipiretice și spasmolitice.
Mecanismul său de acțiune nu este înțeles pe deplin. Unele date sugerează că metamizolul și
principalul său metabolit 4-N-metilaminoantipirina pot avea un mecanism de acțiune central și
periferic combinat.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție și distribuție
După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 14 minute.
Metabolizare
Principalul metabolit este 4-N-metilaminoantipirina (MAA). În principal MAA, și într-o anumită
măsură 4-aminoantipirina (AA) contribuie la efectul clinic. Valoarea ASC pentru AA este de
aproximativ 25% din valoarea ASC pentru MAA. Metaboliții 4-N-acetilaminoantipirina (AAA) și
N-4-formilaminoantipirina (FAA) nu au efect clinic. Farmacocinetica tuturor metaboliților nu este
liniară. Având în vedere semnificația clinică a acestor descoperiri sunt necesare studii adiționale.
Acumularea de metaboliți în timpul tratamentului pe termen scurt are semnificație clinică redusă.
Gradul de legare de proteinele plasmatice este de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru
FAA și 14% pentru AAA.
Eliminare
Aproximativ 96% din doza marcată radioactiv administrată intravenos a fost excretată în urină și
aproximativ 6% în materiile fecale. Din aceste cantități, 3% ± 1% a fost MAA, 6 % ± 3 % – AA, 26%
± 8% – AAA, 23% ± 4% – FAA.
Populații speciale
Vârstnici
La pacienții vârstnici, expunerea (ASC) a crescut de 2 sau 3 ori.
Insuficiență renală
Pacienții cu insuficiență renală nu au fost studiați extensiv. Datele clinice disponibile sugerează că
eliminarea anumitor metaboliți (AAA și FAA) este încetinită.
Insuficiență hepatică
La pacienții cu ciroză hepatică, timpul de înjumătățire plasmatică pentru MAA și FAA, după
administrarea unei doze unice, a crescut de 3 ori (10 ore), în timp ce timpii de înjumătățire plasmatică
pentru AA și AAA au rămas nemodificați.
5.3 Date preclinice de siguranță
Toxicitate acută
Doza minimă LD de metamizol pentru șoareci și șobolani: aproximativ 4000 mg/kg greutate corporală
în cazul administrării orale, respectiv 2300 mg de metamizol per kg greutate corporală sau 400 mg de
MAA per kg greutate corporală în cazul administrării intravenoase.
Semnele de intoxicație includ tahipnee, sedare și convulsii pre-mortale.
Toxicitate cronică
Administrarea de injecții intravenoase cu metamizol la șobolani (150 mg/kg/zi) și câini (50 mg/kg/zi)
a fost tolerată după o perioadă de 4 săptămâni.
Studii de toxicitate cronică după administrarea orală au fost efectuate la șobolani și la câini, pentru o
perioadă de 6 luni. Dozele zilnice de până la 300 mg/kg e greutate corporală la șobolani și de până la
100 mg/kg greutate corporală la câini nu au cauzat semne de intoxicație. Administrarea de doze mai
mari a cauzat la ambele specii modificări ale valorilor analizelor de biochimie și hemosideroză la nivel
splenic și hepatic; de asemenea, s-au observat semne de anemie și de toxicitate asupra măduvei
osoase.
Mutagenicitate
În literatura de specialitate s-au detaliat atât rezultate pozitive cât și negative. Cu toate acestea, studiile
in vitro și in vivo cu material specific sortat Hoechst nu au prezentat nicio dovadă de efecte mutagene.
Carcinogenicitate
Nu s-au observat efecte carcinogene ale metamizolului în studiile efectuate în timul vieții la șobolani,
precum și studiile anatomopatologice la șobolani post-mortem.
Toxicitate asupra funcției de reproducere
Studiile efectuate la șobolani și iepuri nu au indicat potențial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Soluție de acid clorhidric (pentru ajustarea pH) 1 M
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la punctul
6.6 din cauza incompatibilităților posibile.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. A nu se congela.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
2 sau 5 ml de soluție în fiole din sticlă brună, clasa hidrolitică de tip I.
Mărimi de ambalaj: 5, 10 sau 100 de fiole.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Soluția injecatbilă poate fi diluată cu soluție de glucoză 5%, soluție de clorură de sodiu 0,9% sau
soluție Ringer. Aceste soluții trebuie administrate imediat, deoarece stabilitatea lor este limitată.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
AS KALCEKS
Krustpils iela 71E, Rīga, LV-1057
Letonia
Tel.: +371 67083320
E-mail: kalceks@kalceks.lv
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14519/2022/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Autorizare – Martie 2020
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2022