Metamizol Gemax Pharma 500 mg comprimate

Prospect Metamizol Gemax Pharma 500 mg comprimate

Producator: Gemax Pharma s.r.o.

Clasa ATC: analgezice, alte analgezice și antipiretice, pirazolone, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15051/2023/01-02-03-04-05-06 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Metamizol Gemax Pharma 500 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține metamizol sodic monohidrat 500 mg.

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat conține sodiu 32,7 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate rotunde, netede, de culoare albă până la aproape albă (cu diametrul de aproximativ 12,5

mm), cu linie mediană pe o față.

Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de

divizare în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Metamizol Gemax Pharma este indicat în:

• dureri severe acute sau cronice.
• febră mare, care nu răspunde la alte măsuri terapeutice.

Metamizol Gemax Pharma este indicat la adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani sau peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza este determinată de intensitatea durerii sau a febrei și de sensibilitatea individuală de răspuns la

Metamizol Gemax Pharma. Este esențială alegerea celei mai mici doze care controlează durerea și

febra.

În multe cazuri, administrarea orală este suficientă pentru a obține o analgezie satisfăcătoare. Dacă

este necesar debutul rapid al efectului analgezic sau dacă administrarea orală nu este indicată (de

exemplu, în caz de vărsături, tulburări de deglutiție, etc.), se recomandă administrarea intravenoasă sau

intramusculară. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că administrarea parenterală este

asociată cu un risc ridicat de reacții anafilactice/anafilactoide.

La adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani sau peste (> 53 kg), se poate administra o doză de până la

1000 mg metamizol într-o singură priză, care poate fi administrată de până la 4 ori pe zi, la interval de

6-8 ore, ceea ce corespunde unei doze zilnice maxime de 4000 mg.

Un efect evident poate fi așteptat după 30 până la 60 minute de la administrarea orală și acesta durează

de obicei aproximativ 4 ore.

Dacă efectul unei doze unice este insuficient sau întârziat, atunci când efectul analgezic scade, este

posibilă administrarea repetată până la dozele zilnice maxime enumerate în tabelul de mai jos.

Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate și dozele zilnice maxime în funcție de greutate sau

vârstă:

Greutate corporală/vârstă Doză unică Doză zilnică maximă

kg ani comprimate mg comprimate mg

> 53 ≥ 15 ani 1-2 500-1000 8 4000

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență hepatică și renală

Deoarece rata de eliminare este redusă atunci când funcția renală sau hepatică este afectată, trebuie

evitată administrarea de doze mari, repetate. Nu este necesară reducerea dozei atunci când este

administrat numai pentru o perioadă scurtă de timp.

Până în prezent, nu există suficientă experiență privind utilizarea pe termen lung a metamizolului

sodic la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.

Vârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu clearance al creatininei scăzut

Doza trebuie redusă la persoanele vârstnice, la pacienți debilitați și la cei cu clearance al creatininei

scăzut, deoarece eliminarea produșilor de metabolizare ai metamizolului poate fi prelungită.

Copii și adolescenți

Pentru administrarea dozelor, a se vedea tabelul de mai sus.

Metamizol Gemax Pharma nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 15

ani, din cauza cantității fixe de 500 mg de metamizol conținută într-un comprimat. Sunt disponibile

alte forme farmaceutice/concentrații care pot fi dozate corespunzător pentru copiii mai mici.

Durata tratamentului

Durata tratamentului depinde de tipul și severitatea afecțiunii.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatele se înghit întregi și cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).

Metamizol Gemax Pharma poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de pirazolone (de exemplu, fenazonă,

propifenazonă) sau la pirazolidine (de exemplu, fenilbutazonă, oxibutazonă), sau la oricare dintre

excipienții enumerați la pct. 6.1.

• Agranulocitoză în antecedente indusă de metamizol, alte pirazolone sau pirazolidine.
• Funcție a măduvei osoase afectată (de exemplu, după terapia cu citostatice) sau boli ale sistemului

hematopoietic.

• Utilizare la pacienți cunoscuți cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau cu intoleranță la

analgezice, cu manifestări de tipul urticariei/angioedemului, respectiv la pacienții care

reacționează cu bronhospasm sau alte tipuri de reacții anafilactoide (de exemplu, urticarie, rinită,

angioedem) la salicilați, paracetamol sau alte analgezice non-opioide, cum sunt diclofenac,

ibuprofen, indometacin sau naproxen.

• Deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză).
• Porfirie hepatică acută intermitentă (risc de inducere a unei crize de porfirie).
• În al treilea trimestru de sarcină.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Agranulocitoză

Tratamentul cu metamizol poate determina agranulocitoză, care poate fi letală (vezi pct. 4.8). Poate

apărea chiar și după ce metamizolul a fost utilizat anterior fără complicații.

Agranulocitoza indusă de metamizol este o reacție adversă idiosincratică. Nu este dependentă de doză

și poate apărea în orice moment în timpul tratamentului, chiar și la scurt timp după întreruperea

tratamentului.

Pacienții trebuie instruiți să întrerupă tratamentul și să solicite imediat asistență medicală în cazul în

care apar simptome care sugerează agranulocitoză (de exemplu, febră, frisoane, dureri în gât și leziuni

dureroase la nivelul mucoasei, în special la nivelul gurii, nasului și gâtului sau în regiunea genitală sau

anală).

Dacă metamizolul este utilizat pentru scăderea febrei, unele simptome precoce ale agranulocitozei pot

trece neobservate. În plus, la pacienții tratați cu antibiotice, aceste simptome pot fi, de asemenea,

mascate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează agranulocitoză, trebuie efectuată imediat o

hemoleucogramă completă (incluzând formula leucocitară), iar tratamentul trebuie oprit în așteptarea

rezultatelor. Dacă se confirmă agranulocitoza, tratamentul nu trebuie reinițiat (vezi pct. 4.3).

Pancitopenie

Dacă apare pancitopenie, tratamentul trebuie întrerupt imediat și hemoleucograma trebuie

monitorizată până la revenirea parametrilor la valorile normale (vezi pct. 4.8).

Toți pacienții trebuie sfătuiți să solicite asistență medicală dacă în timpul tratamentului sunt observate

semne și simptome (de exemplu, deteriorare a stării generale, infecții, febră persistentă, hematoame,

hemoragii, paloare) care indică o discrazie sanguină.

Reacții cutanate severe

În asociere cu tratamentul cu metamizol au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS),

inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament

cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune în pericol viața sau pot fi letale.

Pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce

privește reacţiile cutanate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea metamizolului trebuie

întreruptă imediat și nu trebuie reluată la un moment dat (vezi pct. 4.3).

Reacții anafilactice/anafilactoide

Riscul de reacţii anafilactoide potenţial severe la metamizol este semnificativ crescut la pacienţii cu:

• sindrom de astm bronșic indus de analgezice sau intoleranță la analgezice, cu manifestări de

tipul urticariei/angioedemului (vezi pct. 4.3),

• astm bronșic, în special la pacienții cu rinosinuzită concomitentă sau polipi nazali,
• urticarie cronică,
• intoleranță/hipersensibilitate la agenți coloranți (de exemplu, tartrazină) sau la conservanți (de

exemplu, benzoați),

• intoleranță la alcool. Acești pacienți reacționează chiar și la cantități minime de băuturi

alcoolice cu simptome precum strănut, lăcrimare și eritem facial pronunțat. O astfel de

intoleranță la alcool poate indica un sindrom de astm bronșic indus de analgezice

nediagnosticat anterior (vezi pct. 4.3).

Înainte de administrarea metamizolului, pacienţilor trebuie să li se efectueze o anamneză

corespunzătoare. La pacienții cu risc crescut de reacții anafilactoide, metamizolul trebuie utilizat

numai după evaluarea atentă a riscurilor potențiale, comparativ cu beneficiul așteptat. Dacă

metamizolul se administrează în astfel de cazuri, pacientul trebuie monitorizat cu atenție din punct de

vedere medical și trebuie să fie disponibile mijloace necesare pentru un tratament de urgență.

Șocul anafilactic poate să apară în principal la pacienții sensibili. Prin urmare, o atenție deosebită

trebuie acordată pacienților cu astm bronșic sau cu teren atopic (vezi pct. 4.3).

Reacții hipotensive izolate

Metamizolul poate induce reacții de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.8). Aceste reacții pot fi

dependente de doză. Acest lucru este mai probabil să apară la administrarea parenterală, decât la

administrarea orală.

Riscul de apariţie a unor astfel de reacții este, de asemenea, crescut la

• pacienți cu, de exemplu, hipotensiune arterială preexistentă, hipovolemie sau deshidratare, cu

instabilitate circulatorie sau cu insuficienţă circulatorie la debut.

• pacienți cu febră mare.

Prin urmare, la astfel de pacienţi, indicaţia trebuie stabilită cu atenție şi aceştia trebuie monitorizaţi

atent. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu, stabilizare hemodinamică), pentru a reduce riscul

de reacții hipotensive.

La pacienţii la care scăderea tensiunii arteriale trebuie evitată, cum sunt pacienţii cu boală coronariană

severă sau stenoză cerebrovasculară semnificativă, metamizolul poate fi administrat numai sub

monitorizarea atentă a parametrilor hemodinamici.

Afecțiuni hepatice induse de medicament

La pacienții tratați cu metamizol au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant

hepatocelular, cu debut de la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și

simptomele includ valori serice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter, frecvent în

contextul altor reacții de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu, erupții cutanate tranzitorii,

discrazii sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de caracteristicile hepatitei autoimune. Majoritatea

pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în cazuri

izolate, a fost raportată o evoluție către insuficiență hepatică acută care a necesitat transplant hepatic.

Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este pe deplin elucidat, însă datele indică un

mecanism imunoalergic.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul apariției simptomelor care sugerează

afecțiuni hepatice. La astfel de pacienți, administrarea de metamizol trebuie întreruptă, iar funcția

hepatică trebuie evaluată.

Administrarea de metamizol nu trebuie reluată la pacienții cu un episod de afectare hepatică în timpul

tratamentului cu metamizol pentru care nu s-a determinat nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.

Pacienți cu insuficiență hepatică sau renală

Metamizol Gemax Pharma trebuie utilizat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc și

numai dacă se iau măsurile de precauție adecvate la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică (vezi

pct. 4.2).

Influența asupra metodelor de testare

La pacienții care urmează tratament cu metamizol, au fost raportate modificări ale rezultatelor testelor

de laborator și de diagnostic bazate pe reacția Trinder sau pe reacții similare (de exemplu,

determinarea valorilor serice ale creatininei, trigliceridelor, HDL colesterolului sau acidului uric).

Metamizol Gemax Pharma conține sodiu

Acest medicament conține 32,7 mg sodiu pe comprimat echivalent cu 1,64% din doza maximă zilnică

recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Inducția farmacocinetică a enzimelor implicate în metabolizare

Metamizolul poate induce enzimele implicate în metabolizare, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.

Administrarea concomitentă a metamizolului cu bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat,

ciclosporină, tacrolimus sau sertralină poate determina o reducere a concentrațiilor plasmatice ale

acestor medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență

atunci când metamizolul este administrat concomitent; răspunsul clinic și/sau concentratiile plasmatice

ale medicamentului trebuie monitorizate după cum se consideră adecvat.

Administrarea concomitentă a metamizolului cu metotrexat poate creşte toxicitatea hematologică a

metotrexatului, în special la vârstnici. Prin urmare, această administrare concomitentă trebuie evitată.

Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Prin urmare,

metamizolul trebuie utilizat cu prudență la pacienții care iau doze mici de acid acetilsalicilic pentru

cardioprotecție.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Sunt disponibile numai date limitate provenite din utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului

trimestru de sarcină (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice.

În anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol în timpul primului și celui de-al doilea

trimestru de sarcină poate fi acceptabilă, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate

acestea, în general, nu este recomandată utilizarea metamizolui în timpul primului și celui de-al doilea

trimestru de sarcină. Utilizarea în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu

fetotoxicitate (insuficiență renală și constricție a canalului arterial) și, prin urmare, utilizarea

metamizolului este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În

cazul utilizării accidentale a metamizolului în timpul celui de-al treilea trimestru, lichidul amniotic și

canalul arterial trebuie să fie verificate prin ecografie și ecocardiografie.

Metamizolul traversează bariera placentară.

La animale, metamizolul a indus efecte toxice asupra funcției de reproducere, dar nu și teratogenitate

(vezi pct. 5.3).

Alăptarea

Produșii de metabolizare ai metamizolului trec în laptele matern în cantități considerabile și nu poate fi

exclus un risc pentru sugarul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în special, utilizarea repetată a

metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze unice de metamizol, mamele sunt

sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 de ore de la administrare.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În intervalul de doze recomandate, nu se cunoaște nicio afectare a capacității de concentrare sau a

capacității de răspuns. Totuși, ca măsură de precauție, cel puțin la doze mai mari, trebuie luată în

considerare posibilitatea de afectare, iar pacienții nu trebuie să folosească utilaje, să conducă vehicule

sau să se angajeze în alte activități periculoase. Acest lucru se aplică în special în cazul utilizării în

combinație cu alcool.

4.8 Reacții adverse

Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcție de frecvență, folosind următoarea

convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și

<1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate

fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: anemie aplastică, agranulocitoză, pancitopenie, inclusiv cazuri letale,

leucopenie și trombocitopenie. Aceste reacții sunt considerate a fi de

natură imunologică. Aceste reacții pot apărea, de asemenea, chiar dacă

administrarea anterioară a metamizolului a fost fără complicații.

Simptomele tipice ale agranulocitozei includ modificări inflamatorii

ale mucoaselor (de exemplu, orofaringiană, anorectală, genitală),

dureri în gât, febră (persistentă sau recurentă). La pacienții tratați cu

antibiotice, aceste simptome pot fi minime.

Viteza de sedimentare a hematiilor este semnificativ accelerată, în

timp ce mărirea ganglionilor limfatici este ușoară sau complet absentă.

Semnele tipice de trombocitopenie includ o tendință crescută de

sângerare și peteșii pe piele și pe membranele mucoase.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: șoc anafilactic, reacții anafilactoide sau anafilactice care pot fi severe

până la a pune viața în pericol, în unele cazuri chiar letale. Acestea pot

apărea, de asemenea, dacă metamizolul a fost tolerat anterior fără

complicații.

Reacțiile anafilactice/anafilactoide pot apărea imediat după

administrare sau se pot dezvolta și la câteva ore mai târziu; totuși, de

obicei, acestea apar în prima oră după administrare.

Reacțiile anafilactice/anafilactoide mai ușoare iau în mod obișnuit

forma unor simptome la nivelul pielii și ale mucoaselor (de exemplu,

prurit, senzație de arsură, roșeață, urticarie, umflături), dispnee și, mai

rar, tulburări gastro-intestinale.

Astfel de reacții ușoare pot deveni severe, cu urticarie generalizată,

angioedem sever (inclusiv edem laringian), bronhospasm sever,

aritmii cardiace, scădere a tensiunii arteriale (uneori și cu o creștere

anterioară a tensiunii arteriale) și șoc circulator.

La pacienții cu sindrom de astm bronșic indus de analgezice,

intoleranța ia de obicei forma unor crize de astm.

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis (sindrom coronarian acut asociat cu o reacție

alergică)

Tulburări vasculare

Cu frecvență necunoscută: reacții izolate de hipotensiune arterială (care pot fi de origine

farmacologică și care nu sunt însoțite de alte semne ale unei reacții

anafilactoide sau anafilactice). În cazuri rare, astfel de reacții pot duce

la o scădere pronunțată a tensiunii arteriale.

Tulburări hepatobiliare

Cu frecvenţă necunoscută: afecțiuni hepatice induse de medicament, inclusiv hepatită acută, icter,

creștere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: erupție cutanată

Cu frecvenţă necunoscută: exantem stabil indus de medicament, sindrom Stevens-Johnson (SJS),

necroliză epidermică toxică (NET), reacție indusă de medicament cu

eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: agravare a insuficienței renale

Cu frecvenţă necunoscută: nefrită interstițială

În cazuri foarte rare, în special la pacienții cu antecedente de boală renală, poate apărea afectare renală

acută (insuficiență renală acută), în unele cazuri cu oligurie, anurie sau proteinurie. În cazuri izolate,

poate apărea nefrită interstițială acută.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

În cazurile de supradozaj acut, simptomele raportate includ greață, vărsături, dureri abdominale,

afectare a funcției renale/insuficiență renală acută (de exemplu, sub formă de nefrită interstițială) și,

mai rar, simptome ale sistemului nervos central (amețeală, somnolență, comă, convulsii) și o scădere

marcată a tensiunii arteriale, care poate evolua spre șoc circulator și tahicardie.

După administrarea de doze foarte mari, excreția de acid rubazonic poate determina o colorație în roșu

a urinei.

Abordare terapeutică

Nu se cunoaște un antidot specific pentru metamizol. Dacă metamizolul a fost ingerat doar de puțin

timp, pot fi încercate măsuri de reducere a absorbției sistemice prin utilizarea de măsuri primare de

detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau de agenți de reducere a absorbției (de exemplu,

administrarea de cărbune activat). Metabolitul principal (4-N-metil-amino-antipirină) poate fi eliminat

prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatică.

Tratamentul intoxicației și prevenirea complicațiilor grave pot necesita monitorizare și tratament

general și specific într-o unitate de terapie intensivă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte analgezice și antipiretice, pirazolone, codul ATC:

N02BB02

Mecanism de acţiune

Metamizolul este un derivat de pirazolonă și are proprietăți analgezice, antipiretice și spasmolitice.

Mecanismul de acțiune nu este pe deplin elucidat. Rezultatele anumitor studii indică faptul că

metamizolul și principalul său metabolit, MAA (4-N-metil-amino-antipirină) este posibil să aibă atât

un mecanism de acțiune central, cât și unul periferic.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare orală, metamizolul este complet hidrolizat la metabolitul activ farmacologic, 4-N-

metil-amino-antipirină (MAA). Biodisponibilitatea MAA este de aproximativ 90% și este relativ mai

mare după administrare orală decât după administrare parenterală. Ingestia concomitentă de alimente

nu are un efect relevant asupra farmacocineticii metamizolului.

Distribuţie

Metamizolul traversează bariera placentară. Metaboliții metamizolului sunt excretați în laptele matern.

Legarea de proteinele plasmatice este de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru FAA și 14%

pentru AAA.

Metabolizare

Eficacitatea clinică se datorează în principal MAA, dar într-o anumită măsură și metabolitului 4-

amino-antipirină (AA). Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25% din valorile ASC pentru

MAA. Metaboliții 4-N-acetil-amino-antipirină (AAA) și 4-N-formil-amino-antipirină (FAA) sunt

aparent inactivi farmacologic.

Eliminare

După o singură doză administrată oral, 85% din metaboliții eliminați au fost identificați în urină.

Dintre aceştia, MAA a reprezentat 3±1%, AA a reprezentat 6±3%, AAA a reprezentat 26±8% și FAA

a reprezentat 23±4%. Clearance-ul renal după o singură doză de 1 g de metamizol administrat oral a

fost de 5 ± 2 ml/min pentru MAA, 38 ± 13 ml/min pentru AA, 61 ± 8 ml/min pentru AAA și 49 ± 5

ml/min pentru FAA.

Timpii de înjumătățire plasmatică asociați au fost de 2,7 ± 0,5 ore pentru MAA, 3,7 ± 1,3 ore pentru

AA, 9,5 ± 1,5 ore pentru AAA și 11,2 ± 1,5 ore pentru FAA.

Liniaritate/non-liniaritate

Trebuie remarcat faptul că toți metaboliții au o farmacocinetică non-liniară. Semnificația clinică a

acestui fenomen nu este cunoscută. În tratamentul pe termen scurt, acumularea de metaboliți este

nesemnificativă.

Vârstnici

În tratamentul pacienților vârstnici, ASC este crescută de 2 până la 3 ori.

Insuficiență hepatică

După o singură administrare orală, timpul de înjumătățire al MAA și FAA la pacienții cu ciroză

hepatică a crescut de aproximativ 3 ori, în timp ce timpul de înjumătățire al AA și AAA nu a crescut în

aceeași măsură. Dozele mari trebuie evitate la această categorie de pacienți.

Insuficiență renală

Datele disponibile pentru pacienții cu afectare a funcției renale arată o rată redusă de eliminare pentru

unii metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, dozele mari trebuie evitate la această categorie de

pacienți.

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitate subcronică/cronică

S-au efectuat studii de toxicitate subcronică și cronică la diferite specii de animale. La șobolan s-a

administrat 100-900 mg de metamizol/kg greutate corporală per os pentru o perioadă de 6 luni. La cea

mai mare doză (900 mg/kg greutate corporală), după 13 săptămâni a fost observată o creștere a

numărului de reticulocite și corpusculi Heinz.

La câine a fost administrat metamizol în doze de 30-600 mg/kg greutate corporală pentru o perioadă

de 6 luni. Începând cu doza de 300 mg/kg greutate corporală, s-au observat anemie hemolitică

dependentă de doză și modificări funcționale renale și hepatice.

Potențial mutagen și cancerigen

Există rezultate contradictorii pentru metamizol în urma studiilor de mutagenitate in vitro și in vivo în

aceleași sisteme de testare.

Investigațiile pe termen lung la șobolani nu au oferit indicii de potențial tumorigen. În 2 din cele 3

studii efectuate pe termen lung la șoarece, la doze mari a fost observată o incidență crescută a

adenoamelor hepatocelulare.

Efecte toxice asupra funcției de reproducere

Studiile de embriotoxicitate efectuate la șobolan și la iepure nu au adus dovezi de efecte teratogene.

La iepure au fost observate efecte embrioletale de la o doză zilnică de 100 mg/kg greutate corporală,

care nu a fost toxică încă pentru mamă. La șobolan, efectele embrioletale au apărut la doze toxice

materne. Dozele zilnice de peste 100 mg/kg greutate corporală la șobolan au dus la prelungirea

gestației și la complicații la naștere, cu o mortalitate crescută a mamelor și a puilor.

Testele de fertilitate au arătat o rată de gestație ușor redusă la generația de părinți, la o doză de peste

250 mg/kg greutate corporală pe zi. Fertilitatea generației F1 nu a fost afectată.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Amidon de porumb pregelatinizat

Macrogol 6000

Crospovidonă (tip A)

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister doze unitare, opac, de culoare albă, din PVC/Al, fie cu folie de Al laminată cu hârtie glasată cu

protecție pentru copii, fie cu folie de Al fără protecție pentru copii. Blisterele sunt introduse într-o

cutie din carton.

Mărimi de ambalaj: 6, 10, 12, 20, 50 sau 60 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gemax Pharma s.r.o.

Na Florenci 2116/15

Nové Město

110 00 Praga 1

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

15051/2023/01-06

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Iulie 2023

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2025