Prospect Loprex 2 mg capsule
Producator:
Clasa ATC: inhibitori ai peristaltismului, antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13558/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loprex 2 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 126 mg, carmoisină (E122).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule gelatinoase tari nr. 2, cu cap de culoare albastru opac şi corp de culoare roz opac, conţinând o
pulbere de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
Tratamentul simptomatic al episoadelor acute de diaree asociată sindromului de colon iritabil la
adulţi cu vârsta mai mare de 18 ani, după confirmarea diagnosticului.
4.2 Doze și mod de administrare
În textul referitor la dozele recomandate, Loprex 2 mg capsule va fi numit Loprex.
Diaree acută
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loprex), urmată de 2 mg
clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Loprex) după fiecare scaun diareic.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de loperamidă (6 capsule Loprex).
Diaree acută asociată sindromului de colon iritabil, după confirmarea diagnosticului
Adulţi cu vârsta mai mare de 18 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loprex), urmată de 2 mg
clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Loprex) după fiecare scaun diareic, sau la recomandarea
medicului.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 12 mg clorhidrat de loperamidă (6 capsule Loprex).
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj
hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă, indiferent de orarul meselor.
4.3 Contraindicații
-Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţi (enumeraţi la punctul
6.1.).
-Copii cu vârsta sub 12 ani (datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând
Salmonella, Shigella şi Campylobacter;
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
În general, loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea
peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi
megacolon toxic.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau
ileus.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Tratamentul diareii cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului,
trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
În diaree, organismul pierde multe lichide şi poate să apară deshidratarea. Incidenţa şi riscurile
asociate deshidratării sunt mai mari în cazul copiilor mici, vârstnicilor şi persoanelor cu boli cronice şi
cresc în funcţie de severitatea deshidratării. Necesarul de lichide, precum şi calea de administrare
(orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareei, vârsta şi starea clinică a
pacientului. Pentru prevenirea deshidratării se recomandă pacienţilor cu diaree, atunci când este
posibil, să crească consumul de lichide, eventual să utilizeze săruri de rehidratare orală.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la
apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA şi colită de etiologie
infecţioasă sau virală cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de
constipaţie şi risc crescut de megacolon toxic.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie strict monitorizaţi pentru a observa apariţia semnelor de
toxicitate la nivelul SNC.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări
renale.
În cazul pacienţilor la care se administrează loperamidă pentru controlul episoadelor de diaree asociate
sindromului de colon iritabil diagnosticat, dacă după 48 de ore nu se obţine o îmbunatăţire a stării
clinice tratamentul cu loperamidă trebuie întrerupt. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui lucru şi
trebuie avertizaţi să consulte medicul, mai ales dacă:
au scaune cu sânge;
prezintă constipaţie, stare generală de rau, vărsături sau dureri/dificultăţi la urinare;
fac febră;
au călătorit de curând în ţări îndepărtate;
au peste 40 ani şi manifestările bolii s-au modificat comparativ cu cele precedente sau a trecut
mai mult timp de la ultimul episod diareic.
Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT şi a complexului QRS,
torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9).
Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada. Pacienţii nu trebuie să
depăşească doza şi/sau durata recomandată a tratamentului.
Excipienţi
Loprex 2 mg capsule conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Loprex 2 mg capsule conţine carmoisină (E122) care poate provoca reacții alergice.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau
asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă a loperamidei (în doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare
de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nu
se cunoaşte importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P în
cazul în care loperamida este administrată în doza recomandată. Administrarea concomitentă de
loperamidă (o doză unică de 4 mg) şi itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a dus
la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.
În acelaşi studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a dus la o creştere de aproximativ
două ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nivelul concentraţiei plasmatice maxime a
loperamidei a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică
totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creşteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului
nervos central (SNC), aşa cum arată testele psihomotorii (de exemplu somnolenţa subiectivă şi testul
Digit Symbol Substitution Test).
Administarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al
CYP3A4 şi glicoproteinei P, a dus la creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale loperamidei.
Această creştere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin
pupilometrie.
Asocierea cu desmopresină administrată oral a dus la o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice
ale acesteia, probabil datorită unei motilităţi gastro-intestinale încetinite.
Este posibil ca medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare să potențeze efectul loperamidei,
iar medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal să scadă efectul său.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Deşi studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice şi teratogene, iar la om,
loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici, administrarea medicamentului în
timpul sarcinii, în special în cursul primului trimestru şi în timpul alăptării nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Loperamida determină uneori somnolenţă, oboseală, ameţeli, putând influenţa negativ capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Siguranţa utilizării clorhidratului de loperamidă pentru tratamentul diareei acute a fost evaluată în 26
de studii clinice controlate şi necontrolate, la care au participat 2755 adulţi şi adolescenţi cu vârsta
peste 12 ani.
În cadrul studiilor clinice, reacţiile adverse cele mai frecvent raportate pentru clorhidratul de
loperamidă au fost: constipaţie (2,7%), flatulenţă (1,7%), cefalee (1,2%) şi greaţă (1,1%).
O parte dintre reacţiile adverse raportate în cursul cercetărilor clinice şi după punerea pe piaţă a
loperamidei sunt în mod frecvent simptome ale sindromului diareic subiacent (disconfort/durere
abdominală, greaţă, vărsături, gură uscată, oboseală, somnolenţă, ameţeli, constipaţie şi flatulenţă).
Aceste simptome sunt adesea dificil de diferenţiat de reacţiile adverse ale medicamentului.
În timpul studiilor clinice care au utilizat clorhidratul de loperamidă pentru tratamentul diareei acute şi
după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse:
Clasificarea MedDRA pe
Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
aparate, sisteme şi organe
hipersensibilitate, reacţii anafilactice
Tulburări ale sistemului Rare (afectează mai puţin
(inclusiv şoc anafilactic), reacţii
imunitar de 1 din 1 000 utilizatori)
anafilactoide
Frecvente (afectează mai
puţin de 1 din 10 dureri de cap
utilizatori)
Mai puţin frecvente
Tulburări ale sistemului nervos (afectează mai puţin de 1 ameţeală, somnolenţă
din 100 utilizatori)
pierderea sau scăderea stării de
Rare (afectează mai puţin
conştienţă, stupoare, hipertonie,
de 1 din 1 000 utilizatori)
probleme de coordonare
Rare (afectează mai puţin
Tulburări oculare mioză
de 1 din 1 000 utilizatori)
Frecvente (afectează mai
constipaţie, flatulenţă, stare de rău
Tulburări gastro-intestinale puţin de 1 din 10
(greaţă)
utilizatori)
Clasificarea MedDRA pe
Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
aparate, sisteme şi organe
durere abdominală, disconfort
Mai puţin frecvente
abdominal, xerostomie, dureri
(afectează mai puţin de 1
stomacale sau abdominale, vărsături,
din 100 utilizatori)
dispepsie
ileus (inclusiv ileus paralitic),
Rare (afectează mai puţin megacolon (inclusiv megacolon
de 1 din 1 000 utilizatori) toxic, vezi pct. 4.4), distensie
abdominală
Mai puţin frecvente
(afectează mai puţin de 1 erupţie cutanată tranzitorie
din 100 utilizatori)
Afecţiuni cutanate şi ale angioedem, erupţii buloase
ţesutului subcutanat (incluzând sindrom Stevens-Johnson,
Rare (afectează mai puţin
eritem polimorf şi necroliză
de 1 din 1 000 utilizatori)
epidermică toxică), angioedem,
urticarie, prurit
Tulburări renale şi ale căilor Rare (afectează mai puţin
retenţie urinară
urinare de 1 din 1 000 utilizatori)
Tulburări generale şi la nivelul Rare (afectează mai puţin
senzaţie de oboseală generală
locului de administrare de 1 din 1 000 utilizatori)
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei afectări hepatice) pot să apară:
simptome neurologice (stupoare, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi
deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii şi persoanele cu afecţiuni hepatice pot fi mult
mai susceptibili la efectele asupra SNC.
La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate, au fost observate
tulburări cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, alte
aritmii ventriculare grave, stop cardiac şi sincopă (vezi pct. 4.4). Supradozajul poate scoate în evidență
existența sindromului Brugada. De asemenea, au fost raportate cazuri letale.
Abordare terapeutică
Tratamentul supradozajului constă în administrarea antidotului, naloxonă. Deoarece durata de acţiune
a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), este indicată administrarea
repetată a antidotului, iar pacienţii vor fi supravegheaţi timp de cel puţin 48 ore, pentru a observa din
timp semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai peristaltismului, antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida se leagă de receptorii opioizi din peretele intestinal. În consecinţă, inhibă eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandine, prin aceasta reducând mişcările peristaltice propulsive şi mărind timpul
de tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, prin aceasta reducând incontinenţa şi
nevoia imperioasă de a defeca.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul
pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
Într-un studiu clinic randomizat dublu orb la care au participat 56 de pacienţi care au primit
loperamidă pentru diaree acută, după administrarea unei doze unice de 4 mg efectul antidiareic s-a
instalat în aproximativ o oră. Comparaţia clinică cu alte medicamente antidiareice a confirmat
instalarea rapidă a efectului loperamidei.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Se
leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (95%). Suferă un important proces de metabolizare la
primul pasaj hepatic.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 9 şi 14 ore, în medie 11 ore.
Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolani arată o mare afinitate pentru peretele
intestinului, cu o predilecţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Excreţia se
produce în principal prin N-demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei.
Excreţia loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal, prin materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranță
Evaluarea non-clinică in vitro şi in vivo a loperamidei nu indică efecte cardiace electrofiziologice
semnificative în cadrul intervalului său de concentraţie relevantă terapeutic şi la multiplii semnificativi
ai acestui interval (de până la 47 ori). Cu toate acestea, la concentraţii extrem de mari asociate cu
supradozajul (vezi pct. 4.4), loperamida are acţiune electro-fiziologică cardiacă constând în inhibarea
curenţilor de potasiu (hERG) şi sodiu şi aritmii.
Studii privind toxicitatea loperamidei cu durata până la 12 luni, efectuate la câine şi cu durata până la
18 luni, efectuate la şobolan, nu au arătat niciun efect toxic, cu excepţia unei reduceri oarecare în
câştigul în greutate corporală şi ingestia de alimente la doze zilnice de până la 5 mg/kg/zi (de 30 de ori
nivelul maxim utilizat la om – Maximum Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg/zi (de 240
de ori MHUL). Concentraţiile la care nu apare nici un efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în
aceste studii au fost de 1,25 mg/kg/zi (de 8 ori MHUL) şi 10 mg/kg/zi (de 60 de ori MHUL) la câine
şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida
nu este genotoxică. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, efectuate la femele de
şobolan, administrarea de doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg/zi – de 240 de ori MHUL) a
determinat toxicitate şi a afectat supravieţuirea fătului. Doze mai mici nu au determinat efecte asupra
sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conţinutul capsulei
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Talc
Stearat de magneziu
Învelişul capsulei
Dioxid de titan (E171)
Albastru strălucitor FCF (E133)
Carmoisină (E122)
Gelatină
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Laropharm S.R.L.
Şoseaua Alexandriei, nr. 145A, Bragadiru, Ilfov, România
Tel./Fax: 021.369.32.02/03/06
E-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13558/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.