Prospect Loperamidă Laropharm 1 mg/5 ml soluţie orală
Producator:
Clasa ATC: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12496/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamidă Laropharm 1 mg/5 ml soluţie orală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
5 ml soluţie orală conţin 1 mg clorhidrat de loperamidă.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală.
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute, inclusiv exacerbările acute ale diareei cronice pentru perioade de
până la 5 zile la adulţi şi copii peste 4 ani; tratamentul simptomatic al diareei cronice la adulţi.
4.2 Doze și mod de administrare
O linguriţă dozatoare = 5 ml soluţie orală = 1 mg clorhidrat de loperamidă.
Diaree acută
Pacientului i se va recomanda să se adreseze medicului în cazul în care diareea se agravează sau dacă nu se
observă îmbunătăţiri ale stării clinice după 2 zile de la începerea tratamentului cu loperamidă.
Adulţi:
Oral, o doză iniţială de 4 mg (4 linguriţe dozatoare de 5 ml) şi apoi 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml),
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi doza zilnică totală de 16 mg (16 linguriţe dozatoare de 5 ml).
Copii:
Există date limitate referitoare la administrarea la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
În cazul administrării la copii se recomandă a nu se depăşi dozele indicate.
- copii cu vârsta peste 8 ani: oral, o doză de 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml), de patru ori pe zi, timp de
maxim 5 zile.
- copii cu vârsta cuprinsă între 4-8 ani: oral, o doză de 1 mg (1 linguriţă dozatoare de 5 ml), de trei sau patru
ori pe zi, timp de maxim 3 zile.
- copii cu vârsta mai mică de 4 ani: nu se recomandă administrarea Loperamidă Laropharm 1mg/5 ml soluţie
orală la această categorie de vârstă.
Diaree cronică
Adulţi:
Poate fi necesară individualizarea dozei.
Oral, o doză iniţială între 4-8 mg (4-8 linguriţe dozatoare de 5 ml) pe zi, în doze divizate, în funcţie de
severitatea afecţiunii. Dacă este nevoie, această doză poate fi ajustată până la maximum 16 mg (16 linguriţe
dozatoare de 5 ml) pe zi. După stabilirea dozei de întreţinere zilnică, Loperamidă Laropharm 1mg/5 ml
soluţie poate fi administrat pacientului în două prize. În cazul administrării loperamidei nu s-a observat
apariţia toleranţei, prin urmare nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi datorită reducerii metabolizării hepatice (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicații
hipersensibilitate la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
copii cu vârsta sub 4 ani;
când se doreşte evitarea inhibării peristaltismului, din cauza riscului de complicaţii semnificative,
incluzând ileus, megacolon şi megacolon toxic, în special în următoarele cazuri:
- când apare ileus, constipaţie sau distensie abdominală;
- pacienţi cu acutizări ale colitei ulcerative;
- pacienţi cu enterocolită bacteriană prin mecanism invaziv (produsă de microorganisme precum
Salmonella, Shigella, Campylobacter);
- pacienţi cu colită pseudomembranoasă cauzată de administrarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamida nu trebuie folosită ca monoterapie la pacienţii cu dizenterie acută (care prezintă sânge în scaun
şi febră înaltă).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu diaree, în special la copiii mici, poate apărea depleţia de lichide şi electroliţi. Utilizarea
loperamidei nu exclude necesitatea terapiei de substituţie a lichidelor şi electroliţilor.
Tratamentul diareei cu loperamidă este doar simptomatic.
Diareea persistentă poate fi un indicator al unei afecţiuni posibil mai grave, din acest motiv loperamida nu
trebuie utilizată pe perioade prelungite şi cauza diareei trebuie investigată dacă starea clinică nu se
ameliorează în 48 ore de la începerea tratamentului. Atunci când este identificată cauza, trebuie iniţiat
tratamentul specific.
Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi din cauza reducerii metabolismului prin primul pasaj hepatic (de ex. în
tulburările hepatice severe) deoarece poate rezulta o supradozare cu toxicitate la nivelul SNC.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă imediat în caz de apariţie a constipaţiei, distensiei abdominale
sau ileusului.
Pacienţii cu SIDA ce utilizează loperamida pentru tratarea diareei trebuie să oprească administrarea acestui
medicament la primele semne de distensie abdominală. Izolat au fost raportate cazuri de megacolon toxic la
pacienţii cu SIDA şi colită infecţioasă, virală sau bacteriană, trataţi cu loperamidă, .
Au fost raportate reacţii adverse cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT şi a complexului QRS, torsada
vârfurilor, asociate cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct.4.9.). Pacienţii nu trebuie să
depăşească doza şi/sau durata recomandată a tratamentului.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, care sunt inhibitori ai
glicoproteinei P, au dus la o creştere de 2 până la 3 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. Relevanţa clinică
a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P, atunci când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, până la maxim 16 mg zilnic) este necunoscută.
Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 4 mg) şi a itraconazolului, un inhibitor al CYP3A4
şi a glicoproteinei P, duce la o creşterea de 3 până la 4 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. În acelaşi
studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a dus la o creştere de aproximativ două ori a nivelului plasmatic
al loperamidei. Combinaţia de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a nivelului plasmatic al
loperamidei şi o creştere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte
SNC, măsurate prin testul psihomotor (de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution
Test).
Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
a glicoproteinei P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Această creştere nu a
fost asociată cu creşterea efectelor farmacodinamice măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă a loperamidei cu desmopresină administrată oral poate duce la o creştere de 3
ori a nivelului plasmatic al desmopresinei, probabil din cauza scăderii motilităţii gastrointestinale.
Este posibil ca medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare să potenţeze efectul loperamidei şi
medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal să diminueze efectul loperamidei.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Siguranţa în timpul sarcinii nu a fost stabilită, cu toate că studiile la animale nu au demonstrat efecte
teratogene sau proprietăţilor embriotoxice. În consecinţă, nu este recomandat să se utilizeze loperamida în
timpul sarcinii, în special în primul trimestru.
Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea loperamidei
în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Acest medicament poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin
reacţii precum somnolenţă, oboseală, vertij, stare de conştienţă diminuată, pierderea conştienţei (vezi pct
4.8.).
4.8 Reacții adverse
Siguranţa loperamidei a fost evaluată la 3076 adulţi şi copii peste 12 ani care au participat la 31 de studii
clinice controlate şi necontrolate, dintre care 26 de studii au inclus pacienţi cu diaree acută (nr. pacienţi
2755) şi 5 studii pacienţi cu diaree cronică (nr. pacienţi 321).
În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareea acută, cele mai comune reacţii adverse (de ex. cu o
incidenţă mai mare de 1%) au fost: constipaţie (2.7%), flatulenţă (1.7%), durere de cap (1.2%) şi greaţă
(1.1%). În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareee cronică, cele mai comune reacţii adverse
raportate (de ex. cu o incidenţă mai mare de 1%) au fost: flatulenţă (2.8%), constipaţie (2.2%), greaţă (1.2%)
şi ameţeală (1.2%).
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
hipersensibilitate, reacţii anafilactice
Tulburări ale sistemului Rare
(inclusiv şoc anafilactic), reacţie
imunitar (≥1/10000 şi <1/1000)
anafilactoidă
Frecvente
Tulburări ale sistemului nervos ameţeli, cefalee
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente
somnolenţă
(≥1/1000 şi <1/100)
pierderea sau scăderea stării de
Rare
conştienţă, stupoare, hipertonie, tulburări
(≥1/10000 şi <1/1000)
de coordonare
Rare
Tulburări oculare mioză
(≥1/10000 şi <1/1000)
Frecvente
Tulburări gastro-intestinale constipaţie, greaţă, flatulenţă
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente dureri abdominale, disconfort abdominal,
(≥1/1000 şi <1/100) xerostomie , vărsături, dispesie
ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon
Rare
(inclusiv megacolon toxic – vezi
(≥1/10000 şi <1/1000)
secţiunea 4.4), distensie abdominală
Afecţiuni cutanate şi ale
Mai puţin frecvente
ţesutului subcutanat eritem
(≥1/1000 şi <1/100)
erupţii veziculare (inclusiv sindromul
Rare Stevens-Johnson, necroliză toxică
(≥1/10000 şi <1/1000) epidermică şi eritem multiform),
angioedem, urticarie, prurit
Tulburări renale şi ale căilor Rare
retenţie urinară
urinare (≥1/10000 şi <1/1000)
Tulburări generale şi la nivelul Rare
oboseală
locului de administrare (≥1/10000 şi <1/1000)
În cursul investigaţiilor clinice şi urmare a experienţei post-marketing, asociate cu utilizarea loperamidei, au
fost raportate reacţii adverse ce sunt în mod frecvent simptome ale sindromului diareic subiacent (de ex.
durere abdominală sau discomfort, greaţă, vomă, gură uscată, oboseală, somnolenţă, ameţeală, constipaţie şi
flatulenţă). Aceste simptome sunt adesea dificil de diferenţiat de reacţiile adverse ale medicamentului.
Populaţia pediatrică
Siguranţa utilizării loperamidei a fost evaluată la 607 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 zile şi 13 ani, care
au participat la 13 studii clinice controlate şi necontrolate privind utilizarea loperamidei în tratarea diareei
acute. În general, profilul reacţiilor adverse la aceşti pacienţi a fost similar cu cel rezultat din studiile clinice
efectuate la adulţi şi copii cu vârste egale sau mai mari de 12 ani.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie:
În caz de supradozare (inclusiv supradozaj relativ din cauza unei afectări hepatice) pot să apară: deprimare
SNC (stupoare, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie),
constipaţie, retenţie urinară şi ileus. Copiii şi pacienţii cu afecţiuni hepatice sunt mult mai susceptibili la
efectele SNC.
La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate, au fost observate
evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor, alte
aritmii ventriculare grave, stop cardiac şi sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale.
Abordare terapeutică:
Tratamentul supradozajului constă în administrarea antidotului, naloxonă. Deoarece durata de acţiune a
loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), este indicată administrarea repetată a
antidotului. Este necesară supravegherea pacientului pentru cel puţin 48 ore, pentru a observa din timp
semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida se leagă de receptorii opiozi de la nivelul peretelui intestinal, reducând peristaltismul propulsiv
şi crescând timpul tranzitului intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie:
Cea mai mare parte a loperamidei ingerate este absorbită la nivel intestinal, dar ca rezultat al metabolizării
hepatice semnificative, biodisponibilitatea sistemică este de numai aproximativ 0.3%.
Distribuţie:
Studiile de distribuţie pe şobolani au arătat o afinitate crescută pentru peretele intestinal, cu preferinţă pentru
legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea de proteinele plasmatice, în special de
albumină, este de 95%. Datele preclinice au arătat că loperamida este subtrat pentru glicoproteina P.
Metabolizare:
Loperamida este aproape complet metabolizată la nivelul ficatului, unde este conjugată şi excretată prin bilă.
Loperamida este meabolizată în principal prin N-demetilare oxidativă şi metabolizarea implică majoritar
izoformele CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită metabolizării hepatice crescute, nivelul plasmatic de loperamidă
nemetabolizată este extrem de scăzut.
Eliminare:
La om, timpul de înjumătăţire al loperamidei se situează între 9-14 ore, în medie fiind de 11 ore. Excreţia
loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
Populaţia pediatrică:
Nu au fost realizate studii farmacocinetice la populaţia pediatrică. Se consideră că farmacocinetica
loperamidei şi interacţiunile cu alte medicamente sunt similare cu cele înregistrate la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranță
Evaluarea non-clinică in vitro şi in vivo a loperamidei nu indică efecte cardiace electrofiziologice
semnificative în cadrul intervalului său de concentraţie relevantă terapeutic şi la multiplii semnificativi ai
acestui interval (de până la 47 ori). Cu toate acestea, la concentraţii extrem de mari asociate cu supradozajul
(vezi pct. 4.4), loperamida are acţiune electrofiziologică cardiacă constând în inhibarea curenţilor de potasiu
(hERG) şi sodiu şi aritmii.
Studiile in vivo şi in vitro au indicat că loperamida nu este genotoxică. În studiile de reproducere, doze foarte
mari de loperamidă (40 mg/kg/zi – de 240 de ori mai mare decât doza maximă folosită la oameni) au
influenţat negativ fertilitatea şi supravieţuirea fetală, asociate cu toxicitate maternală, la şobolani. Doze mai
scăzute nu au avut nici un efect asupra sănătăţii maternale sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi
postnatală.
6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Glicerol
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu dihidrat
Zaharină sodică
Aromă de portocale
Apă purificată.
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, protejat de lumină.
După prima deschidere, a se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PET de culoare brună, închis cu capac din PE de culoare albă, prevăzut cu inel de
siguranță, conținând 50 ml soluție orală și o linguriță dublu dozatoare (2,5 ml și 5 ml) din polistiren de
culoare albă.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare>
Fără cerințe speciale.
7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Laropharm S.R.L.
Şoseaua Alexandriei, nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: 021.369.32.02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12496/2019/01
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Mai 2014
Reînnoire – Septembrie 2019
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .