Prospect Loperamidă Grindeks 2 mg capsule
Producator:
Clasa ATC: Antipropulsive; codul ATC: A07DA03
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15110/2023/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamidă Grindeks 2 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: fiecare capsulă conține lactoză 95 mg (sub formă de monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule din gelatină nr. 3 (de aproximativ 16 mm × 6 mm) cu corp de culoare roz și cap de culoare
verde-închis, conținând o pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice
Pentru tratamentul simptomatic al diareei acute la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulți
Doza inițială este de 2 capsule (4 mg) urmată de 1 capsulă (2 mg) după fiecare scaun moale ulterior.
Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 6 capsule (12 mg).
Adolescenți cu vârsta peste 12 ani
Doza inițială este de 2 capsule (4 mg) urmată de 1 capsulă (2 mg) după fiecare scaun moale ulterior.
Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 4 capsule (8 mg).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Sunt disponibile date limitate privind utilizarea la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.8).
Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 ani, pot fi mai adecvate alte medicamente care conțin
loperamidă și care se prezintă sub o formă farmaceutică diferită (de exemplu soluție orală) și în
concentrație mai mică. Utilizarea la copiii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani nu se poate face fără
prescripție medicală.Copii cu vârsta sub 2 ani, vezi pct. 4.3.
Durata maximă a tratamentului este de 48 ore.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Cu toate că nu există date farmacocinetice disponibile la pacienții cu insuficiență hepatică, clorhidratul
de loperamidă trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți din cauza metabolismului redus de prim
pasaj (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Pentru adminstrare orală.
Loperamidă Grindeks capsule trebuie înghițite întregi, cu puțin lichid. Capsulele nu trebuie mestecate
deoarece au un gust amar. Capsulele pot fi luate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 2 ani.
- Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat ca tratament principal:
- la pacienții cu dizenterie acută asociată cu febră crescută și prezența de sânge în scaun
- la pacienții cu colită ulcerativă
- la pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu
spectru larg
- la pacienții cu enterocolită bacteriană cauzată de organisme invazive cum sunt Salmonella,
Shigella și Campylobacter.
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat în situațiile în care inhibarea peristaltismului poate fi
dăunătoare (de exemplu ileus, subileus, megacolon, megacolon toxic etc). Administrarea clorhidratului
de loperamidă trebuie întreruptă imediat în cazul în care apar constipație, distensie abdominală sau ileus.
4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat un medic în cazul în care scaunul este format și este
neobișnuit de tare sau în cazul în care pacientul nu mai prezintă tranzit intestinal în timpul tratamentului
cu acest medicament.
Tratamentul nu înlocuiește tratamentul antibacterian în diareea infecțioasă.
Pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă tratamentul și să se adreseze medicului în caz de diaree acută dacă
nu observă ameliorare clinică în decurs de 48 ore.
Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori se poate
determina o etiologie subiacentă, trebuie administrat un tratament specific atunci când este cazul.
Prioritatea în diareea acută constă în prevenirea sau antagonizarea depleției de lichide și electroliți. În
caz de deshidratare, administrarea unei terapii adecvate de substituție a lichidelor și electroliților
reprezintă cea mai importantă măsură. Acest lucru este deosebit de important la copiii mici și la pacienții
fragili și vârstnici cu diaree acută. În caz de deshidratare, pacientul poate prezenta amețeli și vărsături.
Xerostomia poate fi, de asemenea, un semn de deshidratare.
La pacienții cu SIDA tratați cu acest medicament pentru diaree trebuie să se întrerupă tratamentul la
primele semne de balonare abdominală. Au existat raportări de megacolon toxic la pacienții cu SIDA
tratați cu clorhidrat de loperamidă care aveau colită infecțioasă cauzată de agenți patogeni virali și
bacterieni.
Cu toate că nu există date farmacocinetice disponibile la pacienții cu insuficiență hepatică, clorhidratul
de loperamidă trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți din cauza metabolismului redus de prim
pasaj.
Acest medicament trebuie utilizat cu precauție crescută la pacienții cu insuficiență hepatică deoarece
supradozajul relativ poate duce la toxicitate a SNC.
În asociere cu supradozajul au fost raportate evenimente cardiace care includ prelungirea intervalului
QT și a complexului QRS și torsada vârfurilor. Unele cazuri au avut evoluție letală (vezi pct. 4.9).
Supradozajul poate demasca existența sindromului Brugada. Pacienții nu trebuie să depășească doza
recomandată și/sau durata de tratament recomandată.
Excipienți
Pacienții trebuie avertizați că fiecare capsulă de Loperamidă Grindeks conține lactoză 95 mg. Pacienții
cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbție de glucoză
galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Datele non clinice au demonstrat că loperamida este un substrat al glicoproteinei P. Administrarea
concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir (inhibitori ai
glicoproteinei P) a demonstrat o creștere de 2 până la 3 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă.
Nu se cunoaște relevanța clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P,
atunci când loperamida este administrată în doze recomandate (2 până la 16 mg pe zi).
Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 4 mg) și itraconazol, un inhibitor al CYP3A4
și al glicoproteinei P, a dus la o creștere de 3 până la 4 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă.
În același studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentrația de loperamidă de
aproximativ 2 ori. Asocierea itraconazolului și gemfibrozilului a dus la o creștere de 4 ori a
concentrațiilor plasmatice maxime ale loperamidei și la o creștere de 13 ori a expunerii plasmatice totale.
Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central, măsurate prin teste
psihomotorii (cum sunt starea subiectivă de somnolență și testul de substituire a simbolurilor cifrelor).
Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) și ketoconazol, un inhibitor al
CYP3A4 și al glicoproteinei P, a dus la o creștere de 5 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă.
Această creștere nu a fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate prin pupilometrie.
Tratamentul concomitent cu desmopresină orală a dus la o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice
de desmopresină, probabil ca urmare a motilității gastrointestinale încetinite.
Se anticipează că medicamentele cu proprietăți farmacologice similare pot potența efectul clorhidratului
de loperamidă și că medicamentele care accelerează tranzitul intestinal pot scădea efectul acestuia.
Loperamida poate interacționa cu saquinavir, sunătoare și valeriană.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Există un număr limitat de date privind administrarea clorhidratului de loperamidă la femeile gravide.
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra
funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este preferabil să se evite administrarea
clorhidratului de loperamidă în timpul sarcinii, în special în primul trimestru.
Alăptarea
Mici cantități de loperamidă pot fi eliminate în laptele matern. Prin urmare, acest medicament nu este
recomandat în timpul alăptării
Femeile gravide sau care alăptează trebuie să se adreseze medicului cu privire la utilizarea acestui
medicament.
Fertilitatea
Nu există date disponibile cu privire la efectul clorhidratului de loperamidă asupra fertilității la om.
Rezultatele studiilor la animale nu indică niciun efect al clorhidratului de loperamidă asupra fertilității
la doze terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Loperamidă Grindeks are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje. Atunci când diareea este tratată cu clorhidrat de loperamidă pot apărea oboseală, amețeli sau
somnolență; prin urmare, se impune prudență în cazul conducerii vehiculelor sau efectuării unor
activități potențial periculoase.
4.8 Reacții adverse
Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani
Siguranța clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la un număr total de 3076 adulți și adolescenți cu
vârsta ≥ 12 ani care au participat în 31 studii clinice controlate și necontrolate pentru tratamentul diareei.
Dintre aceștia, 2755 pacienți au fost tratați pentru diaree acută în 26 studii și 321 pacienți cu diaree
cronică au fost tratați în 5 studii.
Reacțiile adverse la medicament cel mai frecvent raportate (frecvență ≥ 1%) în studiile clinice în care s-
a administrat clorhidrat de loperamidă în diareea acută au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%),
cefalee (1,2%) și greață (1,1%). Reacțiile adverse la medicament cel mai frecvent raportate (frecvență
≥ 1%) în studiile clinice la pacienții cu diaree cronică au fost: flatulență (2,8%), constipație (2,2%),
greață (1,2%) și amețeli (1,2%).
Categoriile de frecvență sunt definite folosind următoarea convenție: foarte frecvente ( 1/10); frecvente
( 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente ( 1/1000 și < 1/100); rare ( 1/10000 și < 1/1000); și foarte
rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 1 RAM raportate în cazul administrării clorhidratului de loperamidă din studiile
clinice la adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani sau din experiența după punerea pe piată
Clasificarea pe Indicație
aparate, sisteme și Diaree acută Experiența după punerea pe
organe (N=2755) piaţă
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacție de Rară
hipersensibilitate*
Reacție anafilactică, Rară
(inclusiv șoc
anafilactic)*
Reacție anafilactoidă Rară
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecventă
Amețeli Mai puțin frecvente
Somnolență* Mai puțin frecvente
Pierdere a stării de Rară
conștiență*
Stupoare* Rară
Nivel scăzut al stării de Rară
conștiență*
Hipertonie Rară
Dificultate de Rară
coordonare*
Tulburari oculare
Mioză* Rară
Clasificarea pe Indicație
aparate, sisteme și Diaree acută Experiența după punerea pe
organe (N=2755) piaţă
Tulburări gastro-intestinale
Pancreatită acută Cu frecvență necunoscută
Constipație, greață, Frecventă
flatulență
Durere abdominală, Mai puțin frecvente
discomfort abdominal,
xerostomie
Durere la nivelul Mai puțin frecvente
etajului abdominal
superior, vărsături
Distensie abdominală Rară
Ileus* (inclusiv ileus Rar
paralitic)
Megacolon* (inclusiv Rar
megacolon toxic)
Glosalgie* Rară
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Erupție cutanată Mai puțin frecventă
tranzitorie
Erupție Rară
buloasă*(inclusiv
sindrom Stevens-
Johnson, necroliză
epidermică toxică și
eritem polimorf)
Angioedem* Rar
Urticarie* Rară
Prurit* Rar
Tulburări renale și ale căilor urinare
Retenție urinară* Rară
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate* Rară
* Simptome raportate după punerea medicamentului pe piață. Având în vedere faptul că raportările după
punerea medicamentului pe piață nu au diferențiat între indicațiile acute și cronice sau între populația
adultă și copii și adolescenți, frecvența este estimată din toate studiile clinice cu clorhidrat de
loperamidă.
Copii și adolescenți
Siguranța clorhidratului de loperamidă fost evaluată la un număr total de 607 copii și adolescenți cu
vârsta cuprinsă între 10 și 13 ani care au participat la un număr total de 13 studii clinice controlate și
necontrolate pentru tratamentul diareei acute. În general, reacțiile adverse la acest grup de pacienți au
fost comparabile cu cele observate în studiile clinice efectuate la adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani
și peste.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozajul relativ ca urmare a disfuncției hepatice) pot apărea deprimare
a SNC (stupoare, tulburări de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie muscolară și deprimare
respiratorie), xerostomie, disconfort abdominal, greață, vărsături, constipație, retenție urinară și ileus.
Copiii pot fi mai sensibili la efectele SNC comparativ cu adulții.
La persoanele care au ingerat loperamidă în supradozaj (s-au raportat doze cuprinse între 40 mg și
792 mg), au fost observate evenimente cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT și a complexului
QRS și/sau alte aritmii ventriculare grave (inclusiv torsada vârfurilor), stop cardiac și sincopă (vezi
pct 4.4). S-au raportat de asemenea cazuri letale. Supradozajul poate demasca existența sindromului
Brugada.
Tratament
În caz de supradozaj trebuie inițiată monitorizarea ECG pentru prelungirea intervalului QT.
Dacă apar simptome de supradozaj la nivelul SNC, trebuie administrată naloxonă ca antidot. Având în
vedere faptul că acțiunea loperamidei depășește acțiunea naloxonei (1 – 3 ore), ar putea fi indicat
tratamentul repetat cu naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat atent timp de cel puțin 48 ore
pentru a detecta o deprimare posibilă a SNC.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antipropulsive; codul ATC: A07DA03
Mecanism de acțiune
Loperamida se leagă de receptorul opioid la nivelul peretelui intestinal, reducând peristaltismul
propulsiv și crescând timpul de tranzit intestinal prin inhibarea eliberării de aceticolină și prostaglandină.
Loperamida crește absorbția de apă și electroliți, în special la nivelul ileonului. Loperamida mărește de
asemenea tonusul sfincterului anal, ceea ce facilitează reducerea incontinenței fecale și a urgenței de
defecare.
Ca urmare a afinității crescute pentru peretele intestinal și a metabolismului crescut de prim pasaj,
loperamida intră cu dificultate în circulația sistemică.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Cea mai mare parte a loperamidei este absorbită din intestin, dar ca urmare a metabolismului
semnificativ de prim pasaj, biodisponibilitatea sistemică este doar de aproximativ 0,3%.
Distribuție
Studiile privind distribuția la șobolani demonstrează o afinitate crescută pentru peretele intestinal, cu o
preferință pentru legarea de receptorii stratului muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele
plasmatice este de 95%, în principal de albumină. Datele non clinice au demonstrat că loperamida este
un substrat al glicoproteinei P.
Biotransformare
Loperamida este extrasă aproape complet de către ficat, unde este metabolizată, conjugată și excretată
predominant prin bilă. N-demetilarea oxidativă este calea metabolică principală pentru loperamidă și
este mediată în principal prin CYP3A4 și CYP2C8. Datorită acestui efect foarte mare de prim pasaj,
concentrațiile plasmatice ale medicamentului nemodificat rămân extrem de scăzute.
Eliminare
Timpul de înjumătățire al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore, cu un interval de 9 până la
14 ore. Excreția loperamidei sub formă nemodificată și a metaboliților acesteia are loc în principal prin
materii fecale.
Copii și adolescenți
Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la copiii și adolescenți. Se anticipează că profilul
farmacocinetic al loperamidei și interacțiunile altor medicamente cu loperamida sunt comparabile cu
cele la adulți.
5.3 Date preclinice de siguranță
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri care depășesc expunerea maximă la om, ceea ce
sugerează în mod semnificativ o relevanță clinică minoră. În studiile acute și cronice efectuate cu
loperamidă nu au fost observate efecte toxice relevante.
Evaluările non-clinice in vitro și in vivo ale loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace
semnificative în intervalul de concentrație al acesteia, relevant din punct de vedere terapeutic, și la
multipli semnificativi ai acestui interval (de până la 47 ori). Cu toate acestea, la concentrații extrem de
mari asociate cu supradozajul deliberat (vezi pct. 4.4), loperamida are acțiuni electrofiziologice cardiace
care constau în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și aritmii.
Nu au fost identificate de efecte mutagene în studii in vivo și in vitro privind clorhidratul de loperamidă
și oxidul de clorhidrat de loperamidă, un promedicament al clorhidratului de loperamidă. Studiile de
carcinogenitate cu clorhidrat de loperamidă nu au evidențiat niciun potențial tumorigen.
Loperamida nu a avut efect asupra fertilității la șobolani masculi atunci când a fost administrată pe cale
orală înainte de împerechere la doze de până la aproximativ 40 mg/kg. În studiile privind toxicitatea
asupra funcției de reproducere nu s-au observat efecte relevante asupra fertilității, dezvoltării
embriofetale și alăptării după administrarea de doze materne netoxice. Nu au fost observate indicii
privind teratogenitatea.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Stearat de magneziu (E572)
Învelișul capsulei:
Gelatină (E441)
Dioxid de titan (E171)
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (El72)
Albastru strălucitor FCF (E133)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Mărimile ambalajului: 6, 8, 10, 12, 18 sau 20 capsule în blistere din PVC/Al ambalate în cutie de
carton.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
AS GRINDEKS.
Krustpils iela 53, Rīga, LV-1057
Letonia
Tel: +371 67083205
Fax: +371 67083505
E-mail: grindeks@grindeks.lv
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15110/2023/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: August 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2023