Prospect Loperamid LPH 2 mg comprimate orodispersabile
Producator: Labormed-Pharma S.A.
Clasa ATC: antipropulsive, codul ATC: A07DA03
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15123/2023/01-12 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid LPH 2 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate nefilmate, netede pe ambele fețe, cu muchii teșite și suprafață plană, rotunde, de culoare
albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi și adolescenţi cu vârsta de 12 ani și peste.
Tratamentul simptomatic al acutizărilor diareei asociate cu sindromul de colon iritabil la adulţi cu
vârsta de 18 ani și peste, după stabilirea diagnosticului inițial de către un medic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Diaree acută
Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste
Două comprimate (4 mg) inițial, urmate de 1 comprimat (2 mg) după fiecare scaun moale. Doza
maximă zilnică nu trebuie să depășească 6 comprimate (12 mg).
Diaree acută asociată cu sindromul de colon iritabil
Adulţi cu vârsta de 18 ani și peste
Două comprimate (4 mg) inițial, urmate de 1 comprimat (2 mg) după fiecare scaun moale, sau așa
cum a fost recomandat anterior de către medicul curant. Doza maximă zilnică nu trebuie să
depășească 6 comprimate (12 mg).
Grupe speciale
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu disfuncție hepatică, Loperamid
LPH trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi, din cauza unei metabolizări reduse la nivelul
primului pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul orodispersabil trebuie pus pe limbă. Acesta se va dizolva şi va fi înghiţit cu salivă.
Nu este necesar aportul de lichide pentru comprimatul orodispersabil.
4.3 Contraindicaţii
Loperamid LPH este contraindicat:
- La pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.
- La copii cu vârsta sub 12 ani.
- La pacienți cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge și febră mare.
- La pacienți cu colită ulcerativă acută.
- La pacienți cu enterocolită bacteriană provocată de microorganisme invazive, inclusiv
Salmonella, Shigella și Campylobacter
- La pacienți cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamid LPH nu trebuie utilizat când trebuie evitată inhibarea peristaltismului din cauza posibilului
risc de consecinţe semnificative, inclusiv ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea
Loperamid LPH trebuie întreruptă prompt dacă apar constipaţie, distensie abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi
determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, atunci când este cazul.
Prevenirea sau anularea depleției de lichide și electroliți este prioritară în cazul diareii acute. Acest
lucru este deosebit de important la copiii mici și la pacienții debilitați și vârstnici cu diaree acută.
Utilizarea Loperamid LPH nu exclude administrarea unei terapii adecvate de înlocuire cu lichide și
electroliți.
Întrucât diareea persistentă poate fi un indicator al unor afecțiuni potențial mai grave, acest
medicament nu trebuie utilizat pentru perioade prelungite până când nu a fost studiată cauza de bază a
diareei.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în decurs de 48 ore de la începerea
tratamentului, pacienții trebuie să întrerupă administrarea Loperamid LPH şi trebuie sfătuiți să solicite
consult medical.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Loperamid LPH pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la
primele semne de distensie abdominală. La pacienţii diagnosticați cu SIDA şi colită infecţioasă
determinată de agenţi patogeni, atât bacterieni cât şi virali, trataţi cu clorhidrat de loperamidă, au fost
raportate cazuri izolate de constipație severă, cu risc crescut de megacolon toxic.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu disfuncție hepatică, Loperamid
LPH trebuie utilizat cu precauţie la acești pacienţi, din cauza unei metabolizări reduse la primul pasaj
hepatic, care poate determina supradozaj relativ cu semne de toxicitate la nivelul SNC.
În cazul pacienţilor la care se administrează loperamidă pentru controlul episoadelor de diaree
asociate cu sindromul de colon iritabil diagnosticat anterior de către medicul curant, dacă ameliorarea
clinică nu a fost observată în decurs de 48 de ore, administrarea clorhidratului de loperamidă trebuie
întreruptă și pacienții trebuie să solicite consult medical. Pacienții trebuie, de asemenea, să se adreseze
din nou la medicului curant dacă tabloul general al bolii s-a modificat sau dacă episoadele repetate de
diaree continuă mai mult de două săptămâni.
Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și a complexului QRS,
torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9).
Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada. Pacienții nu trebuie să
depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P. Administrarea
concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de
glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Nu
este cunoscută relevanța clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei-P,
atunci când loperamida este administrată la dozele recomandate.
Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) şi itraconazol, un inhibitor al
CYP3A4 şi glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă.
În acelaşi studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentraţia de loperamidă de
aproximativ 2 ori. Administrarea concomitentă cu itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4
ori a concentraţiilor plasmatice maxime de loperamidă şi la o creştere de 13 ori a expunerii plasmatice
totale. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC), măsurate
prin teste psihomotorii (de exemplu, somnolenţă subiectivã si testul substituţiei cifră-simbol).
Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) şi ketoconazol, un inhibitor al
CYP3A4 şi glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă.
Această creştere nu a fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate prin pupilometrie.
Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a determinat o creştere de 3 ori a
concentraţiilor plasmatice de desmopresină, probabil ca urmare a motilităţii gastrointestinale mai
lente.
Se considerã că medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot potenţa efectul loperamidei
şi medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranța administrării loperamidei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită, deși din studiile
efectuate la animale nu au fost evidenţiate efecte embriotoxice şi teratogene ale clorhidratului de
loperamidă. Ca și în cazul altor medicamente, nu se recomandă administrarea loperamidei în timpul
sarcinii, în special în cursul primului trimestru.
Alăptarea
Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu este recomandată
administrarea clorhidratului de loperamidă în timpul alăptării.
Prin urmare, femeile gravide sau care alăptează trebuie sfătuite să se adreseze medicului pentru un
tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul în care diareea este tratată cu Loperamid LPH, pot apărea pierdere a conștienței, nivel scăzut
al conștienței, oboseală, amețeli sau somnolență (vezi pct. 4.8). Prin urmare, se recomandă prudenţă la
conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani
Siguranţa administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată la 2755 de adulți și adolescenți cu
vârsta ≥ 12 ani care au fost incluși în 26 de studii clinice controlate şi necontrolate cu clorhidrat de
loperamidă pentru tratamentul diareei acute.
Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (de exemplu, frecvență ≥1%) în studiile clinice cu
clorhidrat de loperamidă în tratamentul diareei acute au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%),
cefalee (1,2%) și greață (1,1%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate în cazul utilizării clorhidratului de
loperamidă atât din studiul clinic (diaree acută), cât și din experiența de după punerea pe piață.
Categoriile de frecvență utilizează următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100
și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1 000 și <1/100); rare (≥1/10 000 și <1/1 000); și foarte rare (<1/10
000).
Tabelul 1: Reacții adverse
Clasa de sisteme şi Frecvență
organe Frecvente Mai puțin frecvente Rare
Tulburări ale Reacţii de hipersensibilitatea,
sistemului imunitar Reacţii anafilactice (inclusiv
şoc anafilactic)a
Reacţii anafilactoidea
Tulburări ale Cefalee Ameţeaţă, Pierdere a conștiențeia,
sistemului nervos Somnolenţăa Stupora,
Nivel scăzut de conştienţăa,
Hipertoniea,
Anomalii de coordonarea
Tulburări oculare Miozăa
Tulburări Constipație, Dureri abdominale, Ileusa (inclusiv ileus paralitic),
gastrointestinale Greaţă, Disconfort abdominal, Megacolona (inclusiv
Flatulenţă Xerostomie, megacolon toxicb),
Dureri în partea Distensie abdominală
superioară a
abdomenului,
Vărsături,
Dispepsiea
Tulburări cutanate şi Eritem Erupţii buloase a (inclusiv
ale ţesutului sindrom Stevens-Johnson,
subcutanat necroliză epidermică toxică şi
eritem polimorf),
Angioedema,
Urticariea,
Prurita
Tulburări renale și Retenţie urinarăa
ale căilor urinare
Tulburări generale şi Obosealăa
la nivelul locului de
administrare
a Includerea acestui termen se bazează pe rapoartele de după punerea pe piață pentru
clorhidratul de loperamidă. Deoarece procesul de determinare a reacțiilor adverse de după
punerea pe piață nu a făcut diferența între indicațiile cronice și cele acute sau între adulți și
copii, frecvența este estimată din toate studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă (tratament
acut și cronic), inclusiv studii la copii ≤ 12 ani (N = 3683).
b Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ din cauza unei disfuncţii hepatice) pot apărea scădere
a activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), constipație, retenţie de urină şi ileus. Copiii și pacienții cu
disfuncții hepatice pot fi mult mai sensibili la efectele asupra SNC.
La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate au fost observate
evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor,
alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate
cazuri letale. Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada.
Tratament
Dacă apar simptome ale supradozajului se poate administra naloxonă ca antidot. Deoarece durata de
acţiune a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (de la 1 la 3 ore), ar putea fi indicată
administrarea repetată a naloxonei. De aceea, pacienţii trebuie să fie supravegheaţi îndeaproape timp
de cel puţin 48 ore, pentru a observa semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03
Mecanism de acţiune
Loperamida se leagă de receptorii opioizi din peretele intestinal, reducând mişcările peristaltice
propulsive, mărind timpul de tranzit intestinal și îmbunătățind resorbția apei și a electroliților.
Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, prin aceasta reducând incontinenţa şi nevoia imperioasă
de a defeca.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Într-un studiu clinic randomizat, dublu orb, la care au participat 56 de pacienţi tratați cu loperamidă
pentru diaree acută, efectul antidiareic s-a instalat în decurs de o oră după administrarea unei doze
unice de 4 mg. Comparaţia clinică cu alte medicamente antidiareice a confirmat instalarea rapidă a
efectului loperamidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cea mai mare parte din loperamida ingerată este absorbită în intestin, dar ca urmare a metabolizării
semnificative la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemică este de aproximativ doar
0,3%.
Distribuţie
Studiile de distribuţie efectuate la şobolani arată o afinitate mare pentru peretele intestinal, cu o
predilecţie pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de
proteinele plasmatice este de 95%, în principal de albumină. Datele non-clinice au arătat că
loperamida este un substrat al glicoproteinei-P.
Metabolizare
Loperamida este aproape complet transformată la nivel hepatic, unde este predominant metabolizată,
conjugată şi excretată prin bilă. Principala cale de metabolizare este N-demetilarea oxidativă, care este
mediată, în principal prin intermediul CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită acestui efect de metabolizare
intensă la nivelul primului pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale medicamentului nemodificat
rămân foarte reduse.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore, variind în
intervalul 9-14 ore. Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal
prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind tratamentul acut și cronic cu loperamidă nu au evidențiat toxicitate specifică.
Rezultatele studiilor efectuate in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În
studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere efectuate la şobolani, dozele foarte mari (40
mg/kg şi zi – de 240 de ori mai mari decât doza maximă recomandată pentru utilizare la om) au
afectat fertilitatea şi supravieţuirea fetusului, în asociere cu toxicitatea maternă. Dozele mai reduse nu
au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.
Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace
semnificative în intervalul de concentrații plasmatice relevante din punct de vedere terapeutic și nici
în cazul multiplicării semnificative a acestui interval (de până la 47 de ori). Totuși, la concentrațiile
plasmatice extrem de mari, asociate supradozajului (vezi pct. 4.4), loperamida are efecte asupra
electrofiziologiei cardiace, constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și în aritmii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E 421)
Sucraloză (E 955)
Crospovidonă (E 1202)
Acid citric anhidru (E 330)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Aromă de mentă
Talc (E 553)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVdC/Al, disponibile în cutii de carton.
Blistere din Al/Al, disponibile în cutii de carton.
Mărimi de ambalaj: 6, 8, 10, 12, 16 sau 20 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed-Pharma S.A.
Bd. Th. Pallady 44 B, Sector 3
București 032266
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15123/2023/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2019
Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2023